Iubirea e atât de mică încât poate să se strecoare prin ochiul unui ac.

Michael Ondaatje în Pacientul englez (1 septembrie 1992)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apa este în exil.

Michael Ondaatje în Pacientul englez (1 septembrie 1992)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păsările preferă copaci cu crengi moarte.

Michael Ondaatje în Pacientul englez (1 septembrie 1992)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât de aproape

Poate că eşti
atât de aproape
încât
aş putea să întind mâna
şi să te ating.
Poate că eşti
atât de aproape
încât
aş putea
să deschid ochii
şi să te văd.
Poate că eşti
atât de aproape
încat
aş putea
să-ţi vorbesc
şi să te ascult.
Poate că eşti
atât de aproape
încât
aş putea
să-ţi citesc gândurile
şi să te'nţeleg.
Poate că eşti
atât de aproape
încât
aş putea
să-ţi simt adierea
şi să o opresc.
Poate că eşti
atât de aproape...

poezie de Lia Albu
Adăugat de Lia Albu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât de permeabili

Atât de permeabili,
încât zarea trecea prin gâtlejul nostru.
Atât de încremeniţi de frică,
încât ne purtam sufletu-n cârje.
Atât de micşoraţi,
încât ne târam sub un ceasornic
unde nimic nu arăta ora.
Atât de tăcuţi
încât pierdeam obişnuinţa
celor mai simple cuvinte:
"dragoste", "liliac", "zăpadă", "prietenie".
Atât de singuri.

poezie clasică de Alain Bosquet
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte bună! Să adormi în braţele unui vis atât de frumos încât dimineaţa când te trezeşti să îţi vină să plângi.

citat din Michael Faudet
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestitorii seduc, cuvintele ne ţintuiesc în colţuri. Vrem mai mult decât orice să creştem şi să ne schimbăm.

Michael Ondaatje în Pacientul englez
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

După ale ospitalităţii reguli din vreme de război, le-am lăsat învinşilor morţii de noi să le-amintească.

Michael Ondaatje în Obsesia lui Anil
Adăugat de IvanovCecilia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceea ce este interesant şi important se întâmplă de cele mai multe ori în secret, în locuri unde nu există putere.

citat din Michael Ondaatje
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toţi avem un nod vechi, nod în inimă pe care dorim să-l desfacem.

citat din Michael Ondaatje
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

În fiecare noapte te scot din inima mea şi în fiecare dimineaţă te găsesc acolo la loc.

Michael Ondaatje în Pacientul englez
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Michael: Ţi-ai aruncat florile.
Sara: Ţi-am mai spus, nu ţin mult.
Michael: Nu cred că sunt ofilite încă.
Sara: Nu-mi place să mă ataşez de lucruri dacă ştiu că nu vor dura.
Michael: De ce eşti atât de cinică?
Sara: Michael, cred ca poţi fi cinic, dar poţi fi şi realist.
Michael: Şi poţi fi deasemenea optimist? Poţi să speri? Să crezi?
Sara: Iar asta vine din partea unui om cu opt degete închis într-un penitenciar!
Michael: Se exagerează importanţa degetelor.
Sara: Mulţumesc pentru încercarea de a mă face să zâmbesc. Dar nu azi.
Michael: Nu se ştie niciodată.

replici din filmul serial Prison Break
Adăugat de Alexandra Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ea a dorit mereu cuvintele, le-a iubit; a crescut împreună cu ele. Cuvintele ei au dat claritate, au adus motive, forme.

citat din Michael Ondaatje
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţara noastră este atât de mică, încât cumpărătorul o poate lua imediat acasă.

aforism de Djordje Otasevic, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne-am născut atât de goi, încât nici o haină nu ne poate ascunde această mică nefericire...

Iosif M. Cristian în Stăpânul gândurilor
Adăugat de Elene Denisa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiloţii lui Michael Jackson

Că e uituc, asta e cert.
Chiloţii-i sunt atât de dragi,
Încât o dată-ntr-un concert
I-a uitat peste... nădragi.

epigramă de Vasile Iuşan din Europarlamentare (2009)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea, cu cât e mai intensă şi mai concentrată, cu atât se limitează mai mult în întindere, cu atât cere mai mult individualul şi unicul. Astfel se întâmplă că marile pasiuni descoperă absolutul într-o femeie, care la cea mai redusă analiza de abia îşi poate salva existenţa biologică. Unei consideraţii din afară, iubirea este atât de absurdă, încât ea nu poate fi apreciată decât pentru absurditatea ei. Din acest motiv, asupra iubirii nu se poate vorbi în
consideraţii, ci numai în mirări.

Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de OverDose
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevăr rupt în cuvinte

Iubirea poate întreabă

iubirea poate răspunde

bunica firului de iarbă

zăpada îmi spune du-te

Iubirea poate răspunde

iubirea poate încearcă

dintre zările profunde

soarele-i o altă barcă

Iubirea poate încearcă

bunica firului de iarbă

cerul atât drept cască

iubirea poate întreabă

Iubirea poate răspunde

- poezie pe unde scurte-

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (2 martie 2022)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumuseţea se stinge atât de repede încât nu contează. Credinţa, mândria - rămân.

citat din Michael McClure
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leonardo da Vinci era o apariţie impresionantă şi frumoasă, şi prezenţa sa magnifică dăruia alinare până şi celor mai întristate suflete; era atât de convingător, încât putea să-i facă pe ceilalţi să-i împărtăşească ideile. Avea o putere psihică atât de mare, încât putea să se împotrivească violenţei, şi putea, cu mâna dreaptă, să îndoaie cercul cu care se bătea în uşă sau potcoava unui cal, de parcă aşa ar fi fost făcute. Era atât de generos, încât dăruia mâncare tuturor prietenilor săi, fie bogaţi, fie săraci... Prin naşterea sa, Florenţa a primit un dar enorm, şi prin moartea sa a suferit o pierdere incalculabilă.

citat din Giorgio Vasari
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea mea

Se zbate-n mine-o dragoste flămândă
şi-o poftă uriaşă de-alintare,
încât mă-ntreb, adesea, cu mirare:
să fi avut iubirea mea izbândă?

Să fi învins şi ierni înfrigurate,
şi vânturi sau furtuni devastatoare
prin vieţi ce-au fost ori timpuri viitoare,
şi să reziste o eternitate?

Iubirea mea se-mparte şi se-adună
în jurul meu şi-mi e atât de sfântă
încât i-aş pune, de-aş putea, cunună.

Iar de va fi în mine să apună,
în pace şi odihnă, neînfrântă,
vom fi, ca-ntotdeauna, împreună.

sonet de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!