Un cor al flotei pentru transportul lânii
Rămâneți cu bine, fetelor din Sydney, noi plecăm, pilotul e la scară!
Pavilionul Petru-i ridicat la prova și-s cinci mii de baloturi jos în cală,
Avem la prova douăzeci de lupi și-un capitan mai dur decât e fierul,
Trebuie la târgul din ianuarie să fie-n Anglia, acasă velierul!
Curând Insulele Snares vor rămâne-n urmă; furtunoase și intense
Îl vor zgâlțâi vânturile de vest, stârnind valuri vinete, imense.
Va alerga ca un cerb printre furtuni, împungând cu catargul cerul,
Vibrând sub velele zburător, s-ajungă la târgul de-acasă velierul!
Capul Înțepenit va rămâne-n pupa, ca o amintire dintr-o altă viață,
Lapoviță și ninsori, și marea violentă, și cețuri, și gheață;
Sforăind la tropice, unde alizeele răcoresc și dezmiardă gabierul,
Va ține cap compas spre nord să prindă târgul de-acasă velierul!
Ajuns, remorcherele-i vor prelua remorca, va simți mirosul țărânii iar,
Se vor volta parâmele la babale pentru răgazul meritat și necesar;
După șaptezeci de zile Farul Lizard îl va saluta și îi va fi reperul,
Și va intra-n Canal să prindă-n Anglia târgul din ianuarie velierul.
*Arborarea pavilionului " Petru" (Blue Peter) indică faptul că nava e gata de plecare.
*Insulele Snares grup de insule din extremitatea sudică a Noii Zeelande.
*Din ÎNTOARCEREA CLIPERULUI CUTTY SARK, publicat de Methuen & Co., London, UK, © 1924
*Capul Înțepenit (Stiff Cape) în jargonul marinăresc, Capul Bunei Speranțe.
*Farul Lizard este de la Lizard Point, Cornwall, Anglia.
poezie de Cicely Fox Smith, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre insule
- poezii despre zile
- poezii despre zbor
- poezii despre vânt
- poezii despre violență
- poezii despre viață
- poezii despre transporturi
- poezii despre timp
- poezii despre ninsoare
Citate similare
Fetele trag de remorca prova
O navă la tropice pe marea-n spume, cu cer senin deasupra,
Cu velele întinse de alizeul sprințar suflând din pupa;
Stâncile din jur sunt viscolite de pulberea stropilor de mare,
Pentru că azi fetele trag de remorca prova, frățioare..."
Și, iată, "Trageți, fetelor, cu toată puterea, continuu,
Polly și Dolly și Sally și Sue
Mame și surori și iubite, hai, toate,
Trageți... trageți până la capăt, cât de tare se poate!"
Aleargă cu șaișpe noduri spre nord, sprintenă și sigură,
Cu vântul intrând în velele zburător și cu un os în gură*;
Cu un siaj ca scocul morii, nava rulează-n grabă mare,
Pentru că azi fetele trag de remorca prova, frățioare!
Pe dunetă, în miezul zilei, Căpitanul privește peste copastie,
Se foiește de colo până colo și fluieră o melodie,
Apoi pune deoparte sextantul și spune-n gura mare:
"Azi fetele trag de remorca prova, frățioare!"
"Am avut parte de navluri și de marfă la potrivit soroc
De cereale și de cherestea, și de mult, mult noroc.
Nitrați pentru Taltal și pentru Bombay orez cu bobul mare,
Dar azi fetele trag de remorca prova, frățioare."
"A navigat încărcată la pescaj maxim, a ocolit capul Horn,
A rătăcit în ceață printre sloiuri, lovită de-al tempestelor harpon;
La latitudinea cailor* a plutit nemișcată, arsă nemilos de soare,
Dar azi fetele trag de remorca prova, frățioare."
Ascultați cum cântă Vânturile Permanente* răsunătoare,
Voioase cântece marinărești în velele albe, nemuritoare,
O, ascultați cum fluieră fungile și straiurile-a sărbătoare,
"Azi fetele trag de remorca prova, frățioare!"
Iată! Se vede gura Canalului, iar pe mal mulțime de norod,
Uralele urcă până la cer când parâma remorcherului e la bord
"Volta", strigă ofițerul apoi, plata pentru paișpe luni pe mare
Pentru că azi fetele trag de remorca prova, frățioare..."
"Haideți, trageți, fetelor, cu toată puterea, continuu,
Polly și Dolly și Sally și Sue
Mame și surori și iubite, hai, toate,
Trageți... trageți până la capăt, cât de tare se poate!"
*O veche credință a marinarilor din epoca navelor cu pânze era aceea că atunci când un velier se îndrepta spre casă, după multe luni petrecute pe mare, căpătând un important plus de viteză în zona unde bat alizeele permanente, asta se datora faptului că fetele de acasă... "trag de remorca prova".
* Un os în gură referire la bompresul navei.
* Latitudinea Cailor latitudini subtropicale între 30 și 35 de grade la nord sau la sud de ecuator. În acel areal lipsit de vânt navele pierdeau mult timp din lipsa elementului propulsor, vântul, fiind nevoite să arunce o parte din marfă peste bord pentru a ușura nava și, implicit, pentru a reduce pescajul; se aruncau în mare până și caii, cărora, altă durere de cap, nu mai aveau de unde să le fie asigurată apa necesară.
* Vânturile de vest (predominante ~ dominante) bat constant, tot timpul anului, între latitudinele de 35-65 de grade nord/sud.
*Poemul a fost pus pe muzică de Alan Fitzsimmons, Bob Zentz, etc
poezie de Cicely Fox Smith, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre muzică
- poezii despre marină
- poezii despre gură
- poezii despre fete
- poezii despre cai
- poezii despre viteză
- poezii despre viscol
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Căpitanului de pe Meteor*
Singur în singurătatea singurătății din această lume
Navigator! Un om de veghe în vifornița talazurilor în spume
Lângă Capul Furtunilor**, meditând, urmând vechi cutume,
Înfruntând marea sălbatică, atât de rar prietenoasă.
Aici, noi ne gândim la tine suflând din pahare, lângă foc,
Spuma miedului efervescent fulgi de ninsoare luminoasă.
Ne gândim la tine și strânși în jurul mesei dăm noroc;
Bem pentru cel care tunde lâna oceanului lovit de-amoc***
Și pentru revenirea velierului Meteor acasă.
*Această poezioară-toast a fost scrisă de Melville pentru fratele său, Thomas, căpitan pe velierul american Meteor
** Capul Furtunilor sau Capul Bunei Speranțe (Cape of Good Hope), dar, în extenso, poate semnifica și orice alt loc de trecere periculos de pe oceane.
***În cazul de față, o izbucnire violentă, furie inexplicabilă.
poezie celebră de Herman Melville, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi poezii despre singurătate, poezii despre ocean, poezii despre tuns, poezii despre stele căzătoare, poezii despre pericole sau poezii despre noroc
Cântec de ancoră
Hei, vira ancora! Vira, of, vira până-ntinde lanțu-n prova!
Încă o-ncercare! Stop. Țineți-o-n barbotin un pic.
Lasca* manevrele velelor, întoarceți vergile
Vela foc gata de plecare! Vira până când lanțul e la pic! *
La drum! Iubire, nu mai putem rămâne lângă tine
Lăsați paharele, spuneți-i fetei adio și sărutați-i obrăjorii;
Pentru că vântul, iată, strigă, "Nu când vrei tu și îți convine
Te-ajut, ci atunci când am eu chef să vin la tine,
Sus ancora, dacă vă e dor de Mama Carey*
(Dacă vreți să navigați spre Mama Carey!);
Oh, drum bun spre locul unde-și hrănește Mama Carey puișorii!"*
A mai rămas o cheie!* Gata, s-a smuls de pe fundul mării!
Ancora tribord la suprafață! Spălați-o și la post cu ea!
Nava girează spre babord, iar ancora-i încă plină de noroi,
Anul ăsta n-o vom mai fundarisi vreodată. Valea!
Drum bun și vânt din pupa spre marea cea albastră,
Cu nava-n balast*, ușoară, fără marfă-n cale,
Plecăm la drum, a venit iar vremea de plecare,
Parâmele-s molate de pe babale;
Datoriile ni le va plăti briza care bate-n urma noastră!*
Hei, volta! Iar voi, acolo, recuperați parâma pupa!
Acum, atenție la palanc; prindeți curentul trăgător!
Asigurați ancora și legați-i brațele, slăbiți gaiul* bigii.
Sus brațele, hai trageți-le sus și strângeți-le ușor!
Ei, bine, acum la drum! Vom avea-n Canal* vântul din pupa;
Vorbim șoptit în vreme ce dezlegăm velele; în ceasul plecării
Vântul își încordează tot mai tare struna,
Luminile geamandurilor rămân în urmă, una câte una,
Iar nava sforăie sub vela trincă inspirând parfumul mării,
Cârma și velele-s în deplin acord, în noapte nava-și știe drumul.
E bolnavă-n port, iar leac e numai sărutul talazului nebun!
Cu prova spre Brest* și-nsemnele englezești sus pe catarg,
Ridicăm toate pânzele pe care ni le permite un vânt bun!
Ei bine, acum la drum! Ushant* ne va-nchide ușa-n spate
Răsucindu-se-n vârtejurile mării ca roata morilor de vânt,
Curând ultimul far va rămâne-n urma
Brazdelor de apă care se rostogolesc în pupa
Căci noi mergem la Mama Carey
(Navigăm spre Mama Carey!);
Oh, plecăm spre locul unde-și hrănește Mama Carey puișorii!"
* Lasca a slăbi o parâmă (expresie din jargonul marinăresc ).
* Pic poziție a navei față de ancoră, când lanțul acesteia este întins vertical pe axa longitudinală a navei, iar ancora e gata să se desprindă de pe fundul mării.
* Mama Carey (Mother Carey) un personaj supranatural personificând în imaginația marinarilor marea sălbatică și necruțătoare, prevestitor al furtunilor și-al naufragiilor.
* Puișorii Mamei Carey sunt păsările furtunii (furtunarii), numiți și petreli sau rândunici de mare se crede că zboară în întâmpinarea furtunii, ele fiind, de fapt, sufletele navigatorilor morți.
* Cheie o lungime de 25 de metri a lanțului de ancoră ( în marina română, în cea britanică o cheie de lanț are 27.30 metri). Cheile de lanț se leagă între ele cu așa numitele chei de împreunare, în forma de "U" sau de za ( cheia kenter)
* Navă în balast nava fără marfă la bord, care pentru a respecta anumite criterii de asietă și de stabilitate îmbarcă în timpul "voiajului în balast" o anumită cantitate de apă de mare în diferite tancuri special amenajate.
* Cu alte cuvinte, datoriile făcute de marinari prin crâșmele portului nu vor mai fi plătite niciodată!
* Gai parâmă pentru manevrarea bigii în plan orizontal.
* Canal este vorba despre Canalul Mânecii, strâmtoarea dintre Anglia și Franța.
* Brest oraș port în nord vestul Franței.
* Ushant (în lb. franceză Quessant) insulă din apropierea coastei vest a Franței, marcând
extremitatea sud-vestică a Canalului Mânecii.
poezie de Rudyard Kipling, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre Franța, poezii despre plată, poezii despre mamă, poezii despre lungime sau poezii despre încordare
Ieșire în larg
Velierul cu trei vele rândunică, cu marfa gata stivuită-n magazii,
Cu mâl negru din Mersey* picurându-i de pe ancoră, cu cerul gri
Deasupra lui, c-un remorcher roșu la prova. La posturi cu toții,
Marinarii cântă cu niște voci care-ar trezi din somn și morții*.
Clincheții vinciului zornăie. Nostromul strigă " Mola!
Recuperați socarul! Vira springul!" La bară, albă spuma,
Pescărușii-n picaj planat și, rece, apa verde și-agitată
Așteaptă ieșirea acestei fiice-a mării, corabia înaltă.
Am coborât pe Petru cel Albastru, ancora-i asigurată cu stope tari,
Se aud chiote și-i veselie multă, și-i ora mareei celei mari.
"Strânge-acolo! Slăbește-odată școta focului! Volta și fugi!"
Secundul zbiară. O rază săgetează printre sarturi, mure și fungi.
Greementul strălucește mândru în cenușiul port, un arhipelag,
Iar un mus mărunțel și sprinten se cațără pe fiece catarg.
Acum e lângă tachet, acum lasă să cadă liberă vela,
Pilotul dă mâna cu skipperul și traversează pasarela.
Acum tragem cablul și se desfășoară șase vele-n vânt,
Și-n apă pânza siajului la pupa. Ura, la revedere pământ!
Velierul cu trei vele rândunică, cu magaziile-ncărcate full
Iese-n uralele mulțimii din port, mândria întregului Liverpool!
------
* E vorba de cântecele marinărești (chantey) care prin ritmicitatea lor însuflețesc echipajul în diversele lui activități la bord (de exemplu, virarea unei parâme grele).
* Petru cel Albastru (Blue Peter) este simbolul literei "P" în Codul Internațional de Semnale, reprezentată de un pavilion albastru cu un mic pătrat alb în mijloc.
Când o navă aflată-n port înalță pe catarg acest pavilion mesajul transmis este:
"Tot echipajul trebuie să se prezinte imediat la bord, nava părăsește portul".
* Mersey fluviu în vestul Angliei.
poezie de Bill Adams din VÂNTUL ÎN VELELE GABIER, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mândrie, poezii despre apă, poezii despre alb, poezii despre înălțime, poezii despre voce sau poezii despre verde
Anglia. "D-l cutare să poftească la lecție."
E ceva de sever în glas. Și d-l cutare nu știe boabă din Anglia. E unul din colegii noștri, cari învăța foarte anevoie și pricepea foarte puțin. Vina nu era a lui.
Anglia... Î... Anglia... Î... Englitera... Î..."
Noi între rîs și temere. Furișam priviri de spioni asupra profesorului.
Anglia, î... Englitera, î... foarte bine. Mai departe.
Noi, din bancă: va rîde, nu va rîde? Nu știm încă.
Anglia... se mărginește la nord cu marea...
Cu marea?
E sever încă. A trecut mîna prin păr.
Cu Marea Nordului...
Foarte bine...
Parcă începe a surîde. Ochii se măresc; semn bun,
La sud cu marea...
Cu marea?
Cu Marea Sudului...
Foarte bine.
Figura sa albă se rumenește. Abia se ține de rîs.
La vest cu marea...
Cu marea?
Cu Marea Vestului.
Bravo... mai departe.
A surîs. A rîs.
Elevul a prins curaj și are aerul d-a se mira de el: "Cum dracu știu eu astăzi cînd niciodată n-am izbutit să știu?!"
La est... cu Marea Estului.
Rîsul a izbucnit.
Geograful ne privește indignat: "De ce să rîză ei cînd d-l Demetriescu îmi spune bine?"
Ia spune-mi... ce este est? (Partea a II-a)
Barbu Ștefănescu Delavrancea în Angel Demetriescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre draci, citate despre învățătură, citate despre vinovăție, citate despre spionaj, citate despre păr, citate despre profesori, citate despre prezent, citate despre ochi, citate despre lecții sau lecții de engleză
Iarnă ca timp uimit
vom scutura frunzele de gheață
pentru căldura din umbra lor,
tu vei purta bucuria iernii ca pe-un fular.
nu-ți trebuie mult să asculți
tainele din spatele lucrurilor,
câteva clipe ce smulgi vanității
și dorința de-a sta locului
doar de dragul împăcării cu alt ritm al respirației.
tot nebuni vor părea și mâine și-altădată
cei ce nu vor primi lanțurile de aur ale timpului,
cei ce nu-și vor vinde zilele la târgul de mărunțișuri
și da, nebuni vor părea aceia rămași în urmă
să scuture frunzele de gheață
pentru a găsi neașteptata căldură
din umbra lor.
poezie de Alexandru Mărchidan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iarnă, poezii despre viitor, poezii despre ritm, poezii despre nebunie, poezii despre gheață, poezii despre frunze sau poezii despre dorințe
Târgul veșnicelor vise
Târgul veșnicelor vise
Mă fascinează
Pot a-mi alege
Mirajul neantului
Cadența pașilor
Aroganța vântului
Și de ce nu liniștea
Târgul veșnicelor vise
Este iluzia convenabilă
Un amalgam straniu
Între mare și cer
Între apă și foc
Care știu
Și pot a vinde
Minciunile pe bani
Doar aici numai aici
La târgul veșnicelor vise.
poezie de Constanța Triță din Vis cu Nichita
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre minciună, poezii despre foc sau poezii despre bani
O viață pe ocean, pe val
O viață pe ocean, pe val,
O casă legănată pe-abisul de sidef,
Unde apa se-înalță și recade muzical,
Iar vânturile o țin tot într-un chef!
Șoim în colivie, mai am doar un dor mare
Pe acest țărm gri, același mereu, mereu:
Redați-mi gustul și sarea mării sclipind în soare,
Pulberea stropilor, pasărea furtunii în plonjeu!
Pe punte iarăși, stăpân pe mare și pe vânt,
Pe velierul meu mai iute decât toate:
Sus pânzele! Adio, adio, tu, pământ!
Negurile rămân în pupa, undeva departe.
În spuma albă ne-înfigem cu-întreg curajul,
Albatroși eliberați, spre geana zării
Asemeni lor, ne vom găsi sălașul
În singurătățile din largul mării.
Pământul este demult pierdut vederii,
Norii au început deja să se încrunte;
Dar, cu nava zdravănă și bravi coechipierii,
Noi spunem, să vină furtuna să ne-înfrunte!
Cântecul din inima noastră trebuie să fie,
Când vântul și-apele aiurează sub cerul de cleștar,
O casă pe mare, unde imense talazuri bântuie!
O viață pe ocean, pe val!
poezie de Epes Sargent, 18131880, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre vinovăție, poezii despre păsări sau poezii despre nori
Lăsând în urmă țărmul
Părăsind portul mâlos odată cu mareea naltă,
Marea se deschide-n albastru, imensă și sărată;
Vergile zvelte înnobilează grațioase velierul
Și domină cu pânzele lor tot cerul;
Sub catargele susținând un zbor alb de vele,
Coverta devine decor pentru povești cu știme și cu iele.
O viață nouă-n navă sinuos pătrunde,
La pupa, noi privim cum cârma face legea-n unde,
Simțim nava urcând spre cer, coborând în mare,
Plonjând în apă serenă și seducătoare.
Tăcută și iute-alunecă-nainte atrasă ca de-o vrajă;
Orizontul ne-ademenește, rotund, în a lui mreajă;
Deasupra oglinzii oceanului s-a ivit, iată,
Un spirit care n-a cunoscut frica niciodată;
Iar cei care o cunosc bine și iubesc marea
Se simt acasă acolo unde-ncepe zarea.
poezie de Lincoln Colcord, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre seducție, poezii despre porturi, poezii despre iubire, poezii despre frică sau poezii despre devenire
Zboruri
De vor veni acele vremuri crunte
când nu vei fi și totul s-ar sfârși,
din pieptul meu, un geamăt ca din munte
cutremurat profund, s-ar auzi.
Cu aripi sprijinindu-se de cețuri,
cuvinte, doruri, gânduri, vor zbura
prin lumea nesfârșitelor înghețuri
în care, nesperând, vor mai spera.
Vor mai pieri, vor mai cădea în valuri,
vor fi rănite-n marile furtuni,
ori se vor regăsi în idealuri
de dincolo de tainice genuni.
Vor fi și-acelea pentru care zborul
va fi întăritor și vor putea
să-și fie, ele singure,-ajutorul
când altă colonie vor crea.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prăpăstii, poezii despre munți, poezii despre idealuri, poezii despre gânduri, poezii despre dor, poezii despre cuvinte sau poezii despre aripi
Alizee
Alizeele de nord-est ne poartă către sud,
Sud-estul ne atrage, începe-un maraton;
Întâlnim nave din fiecare port în trecere
Spre Capul Bunei Speranțe sau spre Capul Horn.
Mările-s foarte calme, cerurile-albastre,
Ploi ușoare ni-s uneori tovarăși;
Vânturile care-înconjoară lumea
Ne umplu inimile iarăși.
poezie de Lincoln Colcord, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie sau poezii despre inimă
* * *
Animale din Anglia și Scoția,
Din toate țările, de sub mulți sori,
Eu vă vorbesc, și mare mi-e emoția,
Despre anii de aur viitori.
Mai devreme-ori mai târziu, în ceasul sfânt,
Când Omul-Tiran fi-va răsturnat,
În acea zi al Angliei mănos pământ
De animale doar va fi călcat.
Belciugele atunci vor cădea în zeci,
Nimeni șa-n spate nu-și va mai propti,
Zăbale, pinteni vor rugini pe veci,
Biciuri crunte nicicând vor mai plesni.
Comori ce nu intră-n a minții sferă,
Grâu și orz, fân, ovăz, noi vom stăpâni,
Trifoi, fasole, sfeclă furajeră,
Fi-vor ale noastre-n acea zi.
Câmpurile Angliei vor luci-n senin,
Apele ei vor fi mai curate,
Și vânturile vor adia mai lin,
În ziua când fi-va libertate.
Noi trebuie să muncim pentru-acea zi,
Toți-un trup, vaci, cai, gâște și curcani,
Chiar de murim înainte de-a o ști,
Pentru-a fi liberi să trudim mulți ani.
Animale din Anglia și Scoția,
Din toate țările, de sub mulți sori,
Eu vă vorbesc, și mare mi-e emoția,
Despre anii de aur viitori.
poezie celebră de George Orwell din Ferma animalelor (1945)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre libertate, poezii despre țări, poezii despre zoologie, poezii despre vorbire, poezii despre vaci, poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie
- Anglia
- Anglia este singura țară din lume unde hrana este mai periculoasă decât viața sexuală.
definiție de Jackie Mason
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate despre sex sau citate despre pericole
Târgul de moarte
Moartea se plimbă cu coasa pe roți
Modernizată, lipește afișe la porți,
Face statistici și trage la sorți.
O tabacheră cu mii de țigări chiștocate,
Plămâni înnegriți ca litera-n carte
Sunt prezentări la târgul de moarte.
Tabachera înnegrită-i purtată pe roți,
Preoții afumă cu lacrimi la porți,
Statistica rămâne deschisă la toți.
Mai ai în tabacheră țigări chiștocate?
Întreabă un înger desenat într-o carte,
Coasa-i arată spre târgul de moarte!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre statistică, poezii despre moarte, poezii despre îngeri, poezii despre religie, poezii despre plimbare, poezii despre negru, poezii despre fumat, poezii despre desen sau poezii despre cărți
Marinari
Când navele noastre vor reveni, după ce-au bătut pline curaj
Mările, aici, unde dealurile parcă-s gata să cadă peste oraș,
Le vom împături cu grijă velele și le vom pune la adăpost
Și toate vor fi iarăși așa cum înainte de plecare-au fost...
Cu turla bisericii înălțată spre cerul rotunjindu-se-n azur,
Cu-aceleași, de toți știute, străzi și cu prietenii obișnuiți în jur.
Vom sta lângă foc și ne vom fuma pipele plăcut mirositoare,
Și vom bea la han o oală, două de bere-nainte de plecare,
Vom săruta cele mai frumoase fete și vom spune copiilor povești
Despre țări străine, furtuni, epave și-ape oglindind cerul cât privești.
Apoi, cu marfa stivuită-n cală, nava se va avânta iar în larg, vitează,
Iar valurile se vor întoarce grăbite spre țărmul care se îndepărtează.
poezie de Harry Kemp, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre superlative, poezii despre promisiuni, poezii despre prietenie sau poezii despre oraș
Ultimul Corsar
Vânturile urlau, valurile se umflau,
Cerul era înnorat, de-un gri murdar,
Când echipajul cu ochii-n flăcări, pe-o navă fără nume,
A tras alături de ultimul corsar.
"De ce-aleargă velierul cu velele întinse-n furtuna hohotitoare,
Când celelalte nave le țin de vergă strâns înfășurate?
Spune, veniți de pe coastele Salvadorului* cel sfânt
Sau din golful Caraibelor îmbelșugate?"*
"Venind de pe-un țărm necunoscut, dintr-un golf de sondă* neatins,
Navigăm fără compas și cârmă pe unde lipsite de hotar;
Deasupra, dedesuptul navei noastre mor păsările mării și rechinii
Iar ea-i condusă de ultimul Corsar."
"Pe stâncile Capului Verde se vor auzi-n această noapte
O izbitură strașnică și-un muget infernal;
Iar mâine apele, gemând, vor trage din străfunduri
Epava și cadavrele la mal."
Maiestuosul velier din Clyde* ne-nlesnește acum voiajul
În adierea frunzelor de chitru-n floare;
Catargul de pe Severn* se înalță-n zbor,
Pe marea Alizeelor plăcut mirositoare.
Navigatorii părăsesc St Jago* și fortul din Havana
Făr-a se mai teme de niciun adversar
Pentru că din acea noapte furtunoasă nimeni n-a mai zărit
Flamurile ultimului Corsar.
---------------------------------------
* Salvador nume sau prenume de persoană, de țară sau de localitate, provine din limba spaniolă și este folosit ca semn de omagiu adus lui Isus Hristos (Salvatorul, Mântuitorul) în acest context e vorba de Salvador, Bahia, port brazilian.
* Caraibele îmbelșugate referire la Antilele Mici.
* Sondă dispozitiv folosit pentru măsurarea adâncimii apelor, alcătuit dintr-o greutate de plumb legată de o saulă gradată (în general lungă de 400 m) și un tambur.
* Clyde: râu în Scoția, într-o zonă în care s-au construit multe veliere celebre.
* Râul Severn cel mai lung râu din Marea Britanie.
* St. Jago (Sao Tiago) cea mai mare insulă din arhipelagul Capului Verde.
poezie de Thomas B. Macaulay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre creștinism, poezii despre Iisus Hristos sau poezii despre râuri
Azi e târgul tradițional anual al Cătinii - Păunesciană (Fișă personală)
La târgul Cătinii mă duce osârda,
Dar nu să mă vând pe treizeci de arginți,
Că numele meu de familie-i Gârda,
Iar Petru, Ioan sunt prenume de sfinți.
epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre tradiții, epigrame despre timp, epigrame despre sfinți, epigrame despre sfințenie, epigrame despre prezent, epigrame despre Petru sau epigrame despre Ion
Kilmeny (Un cântec de pe traulere)
Pe ecranul apusului roșu se vedeau umbre întunecate,
Driftere lansând lungile lor plase peste bord;
Și uleioasele ape verzi se legănau somnoroase
Când cu refluxul Kilmeny a ieșit printre geamanduri din port.
Și nimeni nu știa unde va călători acea domnișoară,
Un soi de vrajă-i ascundea destinu-n foi de cețuri dese.
După aproape-o săptămână, Kilmeny a revenit acasă,
Dar nimeni, nimeni nu știa unde Kilmeny fusese.
Avea la prova un tun, dintre toate din Newcastle cel mai bun,
Iar la pupa altul nou-nouț, adus din Clyde-ul acoperit de nori,
Și mai era acolo și-un secret de căpitan nimănui dezvăluit,
Nici măcar scumpei lui mirese, la plecare-n zori;
Și-o antenă de telegraf deasupra, un pitic vorbind în șoaptă;
Râsetele din Londra, laudele din Berlin slăvind niște succese.
O, poate mai erau niște sirene care-o ademeneau spre zare,
Dar nimeni, nimeni nu știa unde Kilmeny fusese.
Era întuneric când Kilmeny s-a întors din acel voiaj acasă,
Comanda navei unde murise căpitanul era-n purpuriu vopsită,
Dar plutea ca o mireasă cu trandafirul roșu prins în piept;
"Bravo, Kilmeny!" a strigat amiralul și a lui suită.
Acum la șaizeci de stânjeni adâncime poate un țipar,
Cercetează submarinul și contorsionatele lui piese;
Căci târziu în seara aceea Kilmeny s-a întors acasă
Dar nimeni, nimeni nu știa unde Kilmeny fusese.
Mai era și umbra unei fantome care privea din spuma mării
Oamenii cântând Anglia, cea mai frumoasă dintre prințese,
Căci târziu, târziu în seara aceea Kilmeny s-a întors acasă,
Dar nimeni, nimeni nu știa unde Kilmeny fusese.
** Poemul "Kilmeny" este dedicat barcului Kilmeny (velier cu trei catarge, cum este și velierul școală Mircea, greșit numit bric bricul având doar două catarge) care în timpul Primului Război Mondial a distrus un submarin german. Făcea parte din așa numitele Q-ships (nave-Q), nave cu misiuni speciale sau nave misterioase. Erau nave ale marinei civile dotate cu armament camuflat, pregătite special pentru a momi submarinele inamice să execute atacuri de suprafață, gen de atacuri care le facea vulnerabile în fața navelor-Q.
poezie de Alfred Noyes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre nuntă, poezii despre școală, poezii despre trandafiri, poezii despre telegraf sau poezii despre săptămâni
Flota tăcută
Nu vom afla din ziare și nici din cele șoptite prin împrejurimi
Unde sunt cei din Serviciul Tăcut, cei întotdeauna anonimi.
Noi azi nu putem fi siguri unde vor fi mâine, toți și fiecare,
Cei care ieri erau undeva', iar mai alaltăieri erau pe mare.
Vei găsi Flota Tăcută sub fiecare stea strălucitoare;
Poate vânând submarine sau poate deminând o strâmtoare;
De la Insulele Cocos* la Dogger Bank* vei găsi Flota Tăcută
Sau de la Bight* la Falkland și-oriunde trebuie să se dea o luptă.
O vei găsi iarna tangând și rulând pe mările-nghețate,
Când vântul și valurile se joacă de-a ciocârliile-mbufnate;
O vei găsi navigând în sus și-n jos sau în port la buncherare
Apoi iarăși, pe ploaie și pe ceață,-n misiuni de patrulare.
Vei găsi Flota Tăcută acolo unde vin navele de peste oceane
Cu zahăr pentru ceaiul nostru, cu carne, cu soldați sau cu cereale,
O vei găsi pe mare sau pe canale, zeberind mărfuri de contrabandă,
O vei găsi aproape sau departe, prinsă-n a valurilor sarabandă.
Ea poate fi acum pe Dunăre sau printre flamandele dune;
Anexând insule în Oceania sau blocând fierbinți lagune;
Escortând armate dincolo de mări sau cu suflet entuziast și bun
Tocmai înmânând celor de la căilor ferate turcești puțintel tutun.
Este-aici și-acolo și pretutindeni, un oaspete surpriză la frontiere,
Poate nu întotdeauna binevenit, în ciuda bunelor ei maniere;
O veți întâlni în Marea Baltică și când face-n Golful Riga escală,
Sau debarcând cu arme și bagaje-n Africa Ecuatorială.
Nu vom afla din ziare, pentru că Cenzorul trebuie s-o protejeze bine;
Dar, uneori auzim niște zvonuri și presupunem ce, unde, cum, cine;
Căutați acolo unde există-un risc de înfruntat sau de sfidat o moarte
Flota Tăcută... și fiți siguri că nu-i de-acel loc departe.
N. B.
* Insulele Cocos grup de insule din Oceanul Indian aparținând Australiei.
* Dogger Bank un mare banc de nisip aflat în zona Mării Nordului.
* Bight (Marele Golf Australian) uriș golf deschis situat pe coasta sudică a Australiei.
poezie de Cicely Fox Smith, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre armată, poezii despre Australia, poezii despre zahăr sau poezii despre trecut
Vânturile de vest (Westerlies)
Talazurile mari din pupa și, cumplit de rece, vântul
Ne-împing prin apă înainte mai iute decât gândul;
Zări gri, apusuri sângerii, ceruri gata să se spargă,
Și, zi de zi, singurătatea din ce în ce mai largă.
Dincolo de lumea fericirii, drumul abandonului, resemnării;
Cu velele de sus strânse, nava vibrează în cazanul mării
Măturată de furia mereu proaspătă a valurilor, statornic
Latitudinile Vânturilor Urlătoare, unde Eol e-atotputernic.
* Roaring Forties (Vânturile Urlătoare) sunt vânturi puternice de vest,
din emisfera sudică, vânturi care bat între latitudinile de 40°S și50°S.
În epoca navelor cu pânze erau folosite de cei care navigau pe așa numita
rută a lui Brouwer, EuropaAsia de Sud-EstAustralasia.
poezie de Lincoln Colcord, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre roșu, poezii despre furie, poezii despre fericire, poezii despre Europa sau poezii despre Asia