Fabulă cu silicoane

O vacă ce voia în ciurdă mult mai rapid să avanseze,
S-a hotărât să facă pasul, la uger să se opereze,
Să-şi implanteze silicoane umflate, grele, uriaşe,
Ce grabnic să o propulseze în topul vacilor fruntaşe.
Şi botox şi-a băgat în buze să pară tuturor drăguţă,
Ba chiar să fie invitată-n emisiunea lui Măruţă
Şi-a cumpărat botine scumpe, de la promoţie şi iată,
Că a ajuns din vaca proastă, subit, o vacă încălţată!
Ajunsă înapoi în staul, pe tocuri şi cu mers tălâmb,
De toată lumea suspectată că a ajuns să calce strâmb,
Ea a stârnit pe loc invidii şi-n loc de-aprecieri sublime,
Au început subit să curgă rapoarte, plângeri, anonime,
Ba şi insinuări voalate menite să îţi strice cheful,
Că ar avea o legătură neortodoxă chiar cu şeful.
De-atât scandal şi tevatură, noian de otrăvite şoapte,
Scăzu dramatic apetitul pentru producţia de lapte
Că s-au luat măsuri urgente şi o echipă de control,
A apărut având un frunte un bou imens, cu glas domol,
Ce a făcut doar şcoala vieţii, căci clase el avea doar două,
Dar promovase cu partidul uitându-se la poarta nouă.
Văzând că vaca strică treaba cu obiceiurile-i rele,
A transferat-o chiar la sediu să-i toarne lapte în cafele,
Căci îi plăcuse de văcuţă şi să scuteasc-o filodormă,
O puse pe un post de capră, dar numai cu juma de normă!

Morala 1
Şi botoxul şi siliconul în cantităţi exagerate,
Pot să provoace un dezastru când este vorba de lactate.

Morala 2
De vei uza de silicoane să avansezi la un birou,
Există riscul foarte mare să nimereşti ca şef, un bou.

Morala 3
O avansare prea rapidă de te va duce în ispită,
Nu o s-ajungi o secretară, ci doar o capră travestită!

fabulă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cioara vopsită

Cioara, ce clocea de-o lună ouăle într-un cuibar,
Când veni curând sorocul, observă ceva bizar:
Printre puii ce ieşiră, de un negru-abanos,
Se mişca o arătare c-un aspect cam dubios,
Albă mică şi fragilă, gureşă din cale-afară,
Dar ca glas, indubitabil, croncănea precum o cioară.
Îngrozită, panicată, vrând micuţul să-l ascunză,
Soţul său să nu îl vadă, l-a acoperit c-o frunză
Şi cu gândul să evite diferendele nebune,
L-a vopsit pe de-a întregul, tăvălindu-l în cărbune.
Şi aşa trecu de criză, evitând o confruntare,
Dar fugi ca o furtună la bătrâna vrăjitoare.
Cotoroanţa, ascultând-o cu un aer cam tălâmb,
O-ntrebă de e cuminte, de-a călcat vreodată strâmb,
Dacă e însărcinată, de-a luat penicilină,
Dacă a făcut vreodată dragoste şi pe lumină,
Dacă s-a scăldat în lapte, dacă-n timpul ce-a fost grea
A mâncat mai des lactate, caşcaval sau telemea.
Cioara a răspuns spăşită că a mai păcătuit,
Însă cu cioroii tineri, de un negru-antracit,
Dar şi-a amintit cu spaimă de un sumbru amănunt:
Că greşise, doar o dată, c-un bătrân croncan cărunt,
La un chef ce se ţinuse într-n plop de protocol.
El era cioroiul alfa, şeful peste-ntregul stol
Şi a condiţionat-o să-i dea post la un birou,
Cu-avantaje sexuale, deci i-a afectat un ou.

Morala 1

Frunzele, chiar de la Eva, verzi, uscate, mari sau mici,
Pot ascunde pui de cioară, dar şi alte păsărici.

Morala 2

Sunt ciudate fenomene şi se cade în ispită,
Când pe la birou se umblă cu o cioară cam vopsită.

Morala 3

Părul negru nu-i în stare nici în grup, câteodat',
Ce e apt să săvârşească, lesne, părul grizonat.

fabulă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Efectele geloziei

Vulpoiul, cu o viaţă grea, mizeră,
Fiind un biet şofer de gunoieră,
Ce viaţa-l condamnase la canoane,
Căci zilnic încărca la tomberoane,
Avea în vizuină-o soţioară,
Incandescentă ca o zi de vară,
O vulpe mai subţire ca nuiaua,
Că pe masculi îi apuca damblaua.
Dar într-o zi de marţi, cam fără chef,
Vulpoiul îl rugă, umil, pe şef,
Să-i dea soţiei sale-un loc de muncă,
Să nu mai spele vase în speluncă.
S-a adunat pădurea, ca la urs,
Când vulpea a venit să dea concurs,
Iar şeful, constructiv, i-a-ntins o mână
Şi a testat-o timp de-o săptămână.
Chiar dacă nu era prea educată,
S-a dovedit extrem de talentată
Şi-arzând etape, cu CV-ul gol,
Ajunse vulpea şef la Protocol!
Se descurca-n diverse situaţii,
Vulpoiul era dus în delegaţii,
C-a avansat şi dânsul, va să zică,
Şi-acuma conducea maşină mică.
Cu cât lucra vulpiţa mai din plin,
Vulpoiul rătăcea prin Severin,
Ba chiar ajunse singur şi pribeag,
Ca să păzească via-n Babadag...
Cum vorbele au început să iasă,
Vulpoiul a bătut cu pumnu-n masă
Şi-uitând de politeţe şi sfială,
S-a dus la şef, să-i ceară socoteală.
Nervos, acesta l-a concediat,
Dar îmbunat de vulpe, l-a iertat
Şi astfel a ajuns, din răzbunare,
Vulpoiul muncitor la vidanjare.

Morala 1
Când eşti sărac, gelos, mereu plecat,
Nevasta-ţi face viaţa de rahat.

Morala 2
De muncă uneori îţi piere cheful,
Când soaţa ta pe mână e cu şeful.

Morala 3
Degeaba soţu-i pe volan cu mâna,
Când doar soţia poate trage frâna!

fabulă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soacra şi vaca

O noră şi cu o soacră
Care bine se împacă
Se-ntrebau lângă-o păşune:
- Ce-i mai bine bou sau vacă?

După multă chibzuială
Trăncănind fără să tacă
Soacra fu să hotărască:
- Eu mai bine cred că-i vacă.

Vaca păşunând pe-aproape:
- Mai bine să mor pe rug
După ce o viaţă-s mulsă
Şi cu boul trag în jug

Şi-am parte de-un taur tandru
Odată pe an, mi-e dor
Să fac dragoste într-una
Dar sfârşesc în abator.

De aceea cred că-i bine
Fie viaţa cât de acră
Să schimb viaţa mea de vacă
Cu a ta, să fiu eu soacră.

Morala:
Vaca viaţa şi-o ignoră
Dar n-ar vrea să fie noră.

fabulă de Petru Miloş
Adăugat de Petru Miloş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fabulă porcească

Cum se apropia rapid Crăciunul, un godac s-a întristat subit
Şi-a-nceput discret, să coacă planuri, să n-ajungă, tragic, la cuţit.
Chiar exagerând flagrant tot anul, săvârşind abuz alimentar
Afişând o slană foarte groasă, guiţa acum cam trist şi rar.
A-nceput să simuleze-o tuse, convulsivă, împroşcând dejecţii,
Dar veni urgent veterinarul şi-a-ncasat o groază de injecţii.
Chiar fiind castrat din primăvară, să provoace-n masă-aversiuni,
A trecut la planul B, c-o scroafă, săvârşind, frecvent, perversiuni.
Dar l-au vindecat şi de aceasta, cu bătaie şi cu duşuri reci,
Căci de sex şi fantezii obscene, el a fost eradicat pe veci.
A-nghiţit şi cuie, lame, cretă, s-a vopsit cu galben, cu mărar,
S-a stropit cu zeamă de cireşe, să se creadă c-a luat pojar,
A trecut la trucuri avansate, a mimat şi o trichineloză,
Însă nu i-a mers şi din păcate, dezvoltă, în fine, o psihoză.
S-a decis apoi să evadeze şi-a săpat tunel înspre grădină,
Dărâmând trei garduri, dar în stradă, l-a călcat în noapte o maşină.
Grav rănit, luat de ambulanţă, la reanimare internat,
Pentru c-a distrus în drum maşina, el a fost, fireşte, arestat
Şi-a primit cinci ani de puşcărie, dar s-a bucurat, în mod ciudat,
Căci avea pe gratis şi mâncare, fără risc de-a fi sacrificat!

Morala 1

Când pentru porci Ignatul se arată,
Ar vrea să iasă toţi basma curată.

Morala 2

Cu slană şi avere adunate,
Se-agită porcii cu imunitate.

Morala 3

Când nimeni nu le umblă la avere,
Stau porcii la pârnaie, cu plăcere!

fabulă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fabulă de cuplu

Având copii, nevastă, un măgar
Se opintea din răsputeri la car,
Dorind să-l mulţumească pe stăpân
Ca să-şi câştige raţia de fân.
Nevasta sa, stătea mai mult acasă,
În capoţel şi doar punea pe masă,
Doar boabe de porumb luat din şură
Să nu îşi strice scumpa manicură,
Fiindcă măgăriţa păsămite,
Avea mai nou copitele vopsite.
Dar într-o zi măgarul cam stresat
C-avea povară mare de cărat,
Să ducă cu stăpânul la obor
O implora să-i fie de-ajutor.
Soţia a-ncercat să îl refuze,
Ba a ţipat si-a dat mărunt din buze,
Însă măgarul dur şi cam ursuz,
A zis că nu acceptă un refuz,
Aşa că fără multă veselie
Au început să tragă la cocie.
La inceput, o mie de ocale,
Au tras uşor, fiindcă era vale,
Şi soaţa a-nceput să comenteze,
Că n-ar fi trebuit s-o deranjeze
Pentru un lucru simplu si usor,
Ba chiar l-a invitat stăruitor,
S-o lase doar pe ea la car să tragă,
Că el e o nevolnică mârţoagă.

Măgarul enervat de-aşa atac,
Pe loc soţiei i-a facut pe plac,
Şi a lăsat-o ca să se descurce...
Văzând că drumul a-nceput să urce.
Rămase măgăriţa înhămată,
Să tragă la căruţa încărcată,
Ce se împotmolise-n porumbişte
Şi nu putea cu nici un chip s-o mişte.
I se-nfundau copitele în tină,
Mergând pe poante ca o balerină,
Efortul ei nevalorând un sfanţ
Căzu epuizată intr-un şanţ,
Pe când măgarul ce privea din vale
A tras grăbit vreo două-trei morale:

Morala 1:

Când trage greu al căsniciei car,
E demn de tot respectul şi-un măgar.

Morala 2

Chiar dacă-ţi dai cu ojă şi cu fard,
La greu, poţi da cu oiştea în gard.

Morala 3

Şi pe asfalt, dar şi când e noroi,
Căruţa-i mai uşoară când trag doi!

fabulă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fabula boului sacru

După ce o vreme, de mulţi boi votat,
Ajuns preşedinte mare peste sat,
Boul Apis care era bou străin,
Şi doar după nume părea bou divin,
Se-nscrisese-n cursă pentr-un nou mandat...
Însă candidata vacă l-a-ncurcat,
Adunând şi ea mai multe procente,
Impunând în sat confruntări decente
Între două vite cu speranţe mari,
Să conducă satul de pe cai mai mari.
Aştepta, deci, satul la televizor
Confruntarea care să le dea şi lor
O idee mică, să aleagă-apoi,
Vaca, sau pe boul cel ales de boi...
Doar că ştiind staff-ul boului din post
Că-n limba română el mugeşte prost
Şi că ar putea el lesne-a fi învins
Cu idei, de-o vacă, staff-ul dinadins
Refuza-ntâlnirea pentru dialog,
Motivând că boul, ba este olog,
Ba este timid, ba că se-ntâlneşte
Cu boi de ai lui şi timp nu găseşte,
Până când dulăul, ziarist titrat,
Al democraţiei paznic a lătrat:
-Ce înseamnă asta, boilor din staff,
De-ndrăzniţi să duceţi dezbaterea-n praf?
De ce boul ăsta, după un mandat
Nu vrea cu o vacă a fi confruntat?

Staff-ul, ca MORALĂ, i-a spus cu ecou:
-Pentru că e sacru... chiar dacă e bou!

poezie de Pavel Lică din Animale politice
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Operaţii estetice

Joiana, văcuţa cochetă,
Sătulă de viaţa-n cireadă,
Dorea să devină vedetă
Şi lumea întreagă s-o vadă.

Prostuţa era-ncredinţată
Că n-are nevoie de minte,
Doar, fizic, să fie-nzestrată,
Aşa că porni înainte.

Un bou-impresar a chemat-o
La el în birou, ca să-i spună:
"Ai şanse reale, măi fato,
Ai trup de vedetă. Eşti bună!

Se vede c-ai uger frumos,
De-ţi vine să-l sorbi din priviri,
Şi coada ţi-o mişti graţios,
Doar buzele-ţi sunt cam subţiri.

Fă rost de dolari, negreşit,
De vrei un locşor printre muze!
Te duc la un medic vestit,
Să-ţi pui nişte botox în buze.

Şi vaca de ea-ncrezătoare,
Cu greu, rost de bani a făcut,
Dar boul, escrocul cel mare,
De-atunci, s-a făcut nevăzut.

Mesajul moralei e clar:
Dorindu-şi să fie dotată
Cu buze umflate, ea chiar
Rămase cu buza umflată.

fabulă de Petronela Slavu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când doi se ceartă...

Ursul, se lupta cu lupul pentru tronul din pădure,
Să ajungă la putere şi bugetul să îl fure,
Moţiuni, trădări infame şi limbajul suburban
Erau arme folosite să se-ajungă la ciolan.
Moş Martin, în bătălie cu o haită de lupi tineri,
A pierdut săracul coada, asta într-o zi de vineri
Şi-a trecut în opoziţie, hăituit şi de străini,
De-a ajuns doar să înjure şi să mânce rădăcini.
Lupii asmuţiţi din umbră, dar făţiş, de un lupan,
Ce ştia de fapt tot natul că era un dog german,
Mazilit-au fără milă urşii de la stat, apoi
Şi-au plasat pe loc confraţii cu salarii-n euroi.
Au ajuns şi câini pe funcţii după un cumplit răzbel,
Că urcat-a la Finanţe un căţel micuţ şi chel,
Ce era făţiş, pe-o labă, chiar cu dogul amintit,
Ajungând chiar şef de haită, mazilind un travestit
Cântăreţ de operetă, cu un glas dumnezeiesc,
Ce era o corcitură de dulău ardelenesc.
Amândoi au prins ciolanul cam golaş şi descărnat
Şi au tras de el cu forţă, fiecare separat,
Până când de-atâta luptă şi cumplită tevatură,
Au scăpat, de oboseală, osul mult râvnit din gură.
Ursul ce trecea pe-acolo mormăind încet şi rar,
L-a-nhăţat cu lăcomie mulţumind frumos de dar,
Însă pacifist din fire n-a uzat de termeni duri,
Ci a spus, când o să moară, le va da firimituri.

Morala 1
În politica înaltă se modifică discursul:
Când căţeii-n van se ceartă, va lua ciolanul ursul!

Morala 2
Dacă îţi lipseşte coada nu-i un mare handicap,
Mult mai grav, e la putere, să ajungi şi să n-ai cap!

Morala 3
Un ciolan cu carne grasă lasă gust plăcut în gură,
De îl dregi cu o palinkă şi un gulaş- garnitură!

fabulă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

VIŢELUL ŞI DIOGENE

Fiul vacii,-abia ieşit,
Ca viţel, dintr-un liceu,
Declarat nereuşit,
La examenul prea greu
De-absolvire, fiind prost,
Şi-a zis el, că şi-nvăţat,
Fără bani, tot n-ai un rost;
Altceva-i să ai palat,
Nu cum Diogene-a fost
Doar într-un butoi cazat.
Cum văzuse nişte boi,
Că, ajunşi parlamentari,
După votul dat de oi,
Erau astăzi pe cai mari,
Având vile, bani, femei,
Şi-a dorit, normal şi el
Un statut de bou, ca ei.
De aceea, s-a înscris
În partidul mare-al lor,
Împlinindu-se-al său vis
La scrutinul următor.
Cu statutul lui cel nou
În măreţul parlament
Din viţel ajuns, deci, bou,
Furând, însă foarte-atent,
Ca şi ceilalţi, a putut
Să-şi procure, chiar urgent,
Tot ce-n minte a avut:
Bani şi vilă, evident.
Şi atunci, din al său post,
El mugi, cu lung ecou:

"Diogene-a fost un prost
Că n-a vrut să fie bou"!

poezie de Pavel Lică din Parlamentul boilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melc, melc, codobelc!

Un melc nervos stătea ascuns in casă,
Fiind stresat că soaţa-i preafrumoasă,
Mânată de-un impuls adulterin,
A fost văzută-n casă la vecin.
Fierbând în sucul propriu, cu turbare,
Se tot gândea la dulcea răzbunare,
Ba chiar şi la scenarii fanteziste,
Pe-o plajă înţesată de nudiste.
Pe cînd visa frumos, pe la chindie,
A auzit o dulce melodie,
Ce-l invita în calda zi de vară
Să-şi scoată grabnic coarnele afară.
Simţi în piept că inima-i tresaltă,
Căci vocea-i promitea un drum la baltă
Şi chiar să plece-n vilegiatură
La Dunărea albastră, în clisură.
Tentat de-aşa ofertă, cam bizară,
Din casă a iesit rapid afară
Şi stimulat de visul său de aur,
A scos perechi de coarne ca de taur.
Dar din păcate n-a ajuns la apă,
Căci tragic, melcul a luat o ţeapă,
Fiind zvârlit departe-n bălării,
Doar dintr-o simplă joacă de copii.

Morala

Când coarne ai şi-o soaţa prea focoasă,
E indicat să stai mai mult pe-acasă!

fabulă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La căsătorie

Fata nu era saracă,
Dimpotrivă, chiar avea
Patru porci, găini, o vacă,
Doar un bou îi mai lipsea.

epigramă de Florin Rotaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scopul scuză mijloacele

Când, rătăcit, într-o ogradă,
Un şarpe a putut să vadă
Că ierarhia-i foarte clară
La cei care conduc o ţară,
Adică, dacă pleci de jos
Şi ştii, "să faci la şefi frumos",
Ajungi, aşa cum ţi-ai propus
Pe-o treaptă, undeva, mai sus.
Văzuse el că e un cal,
În curte, şeful principal
Care, ca şef, i-avea pe toţi
Din curtea lui, slujbaşi netoţi.
Dar şarpele voia, se pare
Să treacă peste-această stare
De târâtor care tot pupă
Un fund 'nainte şi chiar după;
De-aceea el cu... demnitate
Muşcă pe primul şef prin spate
Şi-nlăturându-l, i-a luat locul...
Apoi şi-a încercat norocul
Şi-a reuşit, muşcându-l iar
Pe noul şef, nu în zadar,
Că a avut veninul pus
Efectul de-al sălta mai sus.
Astfel ajunse şi la cal,
Pe care l-a muşcat, normal
Şi a ajuns conducător
Doar cu-n venin nimicitor

MORALA:
Astfel, în vîrf, s-ajungă, poate
Şi cel ce muşcă pe la spate!

fabulă de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Boul gelos

Pe un imaş de pe câmpie,
Păştea văcuţa cea nurlie;
Un bou, ce-n taină o iubea,
A lui să fie îşi dorea.
Văcuţa, harnică, frumosă,
Cuminte, blândă şi lăptoasă,
E lucru lesne de-nţeles
C-a fost de mulţi curtată des
Deci, de la sine se-nţelege
Că ea avea de unde-alege.
Şi, aşteptând un tip distins,
Angro, văcuţa a respins
Catâri, buhai şi armăsari,
Considerându-i prea... măgari

Dar timpul trece - nu-i de şagă-
Deci trebuia un soţ s-aleagă
Şi tare-i greu de înţeles
Că ea chiar boul l-a ales;
Un dobitoc ciufut, scorţos
Şi incredibil de gelos.
Aşa că vaca măritată,
Deşi fidelă, devotată,
Şi nicidecum un pui de lele,
Primea mereu doar vorbe grele.
Iar boul, bou nu ai ce-i face,
E hotărât acum şi pace,
Ca pe văcuţa lui frumosă
Legată să o ţină-n casă.
Dar chiar în casă ţintuită,
De ochii tuturor ferită,
Plăvanu-o bănuieşte iar
Că-i dă târcoale un... ţânţar.

Acum, în fine, ca morală,
Voi reproduce o zicală:
Ca bou gelos, nu cugeţi clar
Şi din ţânţar faci armăsar.

fabulă de Ica Ungureanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Boul şi viruşii

Ca toţi boii, fără minte,
Boul Apis, Preşedinte
Ales de mulţi boi şi oi,
Şi-a făcut guvern de boi.
Şi-ncepu el să conducă
După mintea lui năucă:
Avea premier, codoş,
Un beţiv, loial cocoş,
Care traducea în viaţă,
Tot ce-avea în mintea-i creaţă...
Lăsăm zilele în care,
Cu un porc drogat, cel care
Din guvernul lui în graţii
A tăiat zilnic din raţii,
Ca ministru finanţist
Şi vom spune ce-i mai trist:
S-a-ntâmplat-aşa-ntr-o vară,
Ca o gripă aviară
S-afecteze-ntregul sat
Şi atunci a ordonat
Ca găinile să moară,
Mai puţin tot ce e cioară;
Cum niciun necaz nu vine
Singur, iată, la porcine
S-a ivit pesta suină...
Şi, găsind Apis o vină
Pentru boală,-a ordonat
Să fie ucişi, în sat,
Porcii. Atunci cei săraci,
Sperau lapte de la vaci
Ca în sat să mai trăiască...
Dar pe bou îl durea-n bască,
(O primise ca cadou,
Când fusese el "erou"
La-ntâlniri peste ocean
Cu bizonu-american
Şi-i dăduse, gratis, tot
Gazul curţii ca netot,
Pentru a avea temei
Să-l susţină-n sat yanchei).
Dar, zvonindu-se, pe bune,
De boala vacii nebune,
Boul Apis se gândea
Gâtu şi la vaci să-l ia.
Văzând câinii militari
Că Apis şi-ai lui boi mari
Din guvernul dobitoc
Pot chiar vieţii să-i dea foc
În al lor sat, au lătrat
De teamă că-ntregul sat
Ar putea, cu boi haini,
Să nu aibă nici chiar câini.
Şi au devenit eroii
Care-au alungat toţi boii...

MORALA:
Când boii conduc o ţară,
Nu-i păstraţi, daţi-i afară!

poezie de Pavel Lică din Animale politice
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Isus vindecă în Israel

Isus iar cu ucenicii înspre mare s-a-ndreptat
Şi atâţia din Israel acolo s-au adunat
Cuvântu să i-l asculte căci vorbea de Dumnezeu
Cum Tatăl purta de grijă atunci la poporul Său
S-a strâns o mare mulţime şi din Siria vecină
Căci Isus Domnul vieţii era soare şi lumină
Din Ierusalim Idumea şi dincolo de Iordan
Au venit atâţia oameni poposind în Canaan
Să asculte de Cuvântul Solului ce-a fost trimis
Să deschidă iarăşi calea pentru om în Paradis

La Isus veniră atâţia să le ofere vindecare
Să scape de atâtea chinuri să primescă dar salvare
Şi Isus a poruncit ucenicilor să-i ţină
La-ndemână o corabie până când El o să vină
Îmbulzit de atât norod Domnul Isus să nu fie
Să poată vorbi atuncia de veşnica-mpărăţie
Căci atâţi se-nghesuiau vindecare să primească
Doar Isus avea putere tuturor să dăruiască
Vindecare sănătate pentru orice boală grea
Înaintea Lui Isus nimic nu putea să stea

Duhurile necurate pe Isus când îl vedeau
La pământ în Faţa Lui cu toate ele cădeau
Cu putere dar strigau Tu eşti Fiul Lui Dumnezeu
Însă Domnu atunci degrabă poruncea cu glasul Său
Să păstreze dar tăcerea să nu-l facă cunoscut
Căci lucrarea Lui Divină iată abia a început

Glorie dar Lui Mesia căci bolnavii a vindecat
Chiar şi orbilor vedere — atâtora El le-a dat
Şi-a scos duhurile rele din atâţia pe pământ
Căci doar El era din ceruri Fiul Tatălui cel Sfânt

Pe leproşi i-a curăţat pe ologi El i-a făcut
Ca să umble să alerge — El fiindu-le doar scut
Orbii şi-au primit vederea muţii iarăşi au vorbit
Căci Isus avea putere pentru cel nenorocit
Chiar şi morţii au înviat la porunca Lui Isus
Căci Hristosul Sfânt în toate Tatălui era supus
Glorie dar Lui Mesia pentru marea Lui lucrare
Căci în toate omenirii a fost şi ne e salvare

poezie de Ioan Daniel Bălan (29 martie 2019, Mănăştur)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ocaua lui Cuza

Cuza Vodă, Domnitorul Principatelor unite,
A dat legi şi-a dat reforme... şi dacă ţin bine minte
Legea cu,, Ocaua mare'' nu prea era respectată
De negustorii din târg. Şi-a mers la Galaţi odată

Îmbrăcat cu un suman şi-o căciulă ţărănească
Pe cel necinstit şi lacom într-un fel să-l pedepsească....
Şi-a luat ocaua mare şi două putini cu lapte,
Lapte acru,.... ca ţăranii şi s-a pus Cuza pe fapte

Amestecat cu norodul Vodă şi-a luat îndemnul
Şi-a nimerit la băcanul care vindea untdelemnul
Nu cu,, ocaua lui Cuza'', vindea cu,, ocaua mică''
Ca să se îmbogăţească pe spinarea lui,, opincă''...

Cuza Vodă i-a propus ca-ntre negustori un,, troc''
Să-i dea lapte pe-untdelemn şi-au bătut palma pe loc:
Şase ocale de lapte pe una de untdelemn
Hoţoman, şmecher băcanul a făcut cu ochiu' un semn

Şi în loc de-ocaua mare voia să-i dea untdelemnul
Cu ocaua lui cea mică,( de-aceea făcuse,, semnul'')
Cuza Vodă a văzut că băcanu-i necinstit
Şi ca să-l înveţe minte uite-aşa l-a pedepsit:

Şi-a dat de pe cap căciula şi a lepădat sumanul,
(Când a văzut epoleţii... a înlemnit pe loc băcanul!)
I-a pus pe slujbaşi să-l plimbe cu ocalele de gât
Prin tot târgul din Galaţi pentru fapta ce-a făcut

Arătând ocaua mare să strige:,, Cu asta, DA!''
Şi-arătând ocaua mică:,, Cu-asta, NU!''... Aşa striga....
Dacă stau să mă gândesc să îmi vărs şi eu amarul
L-aş chema pe Cuza în piaţă să verifice cântarul!...

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iepuraşul şi cioara

Un iepuraş parca maşina chiar lângă un înalt stejar,
Dar unde îşi făcuse cioara, sus pe o cracă, un cuibar,
Şi când voia deplin să tragă în piept al zorilor nesaţ,
Găsea, cu scârbă, pe capotă, grămezi întregi de găinaţ.
La început strigă la cioară cerându-i să îşi ceară scuze,
În timp ce cu un smoc de frunze, ştergea şi da mărunt din buze,
Apoi văzând că treaba merge la fel de prost şi-n-continuare,
A început s-arate pumnii şi să înjure-n gura mare.
Cum nu avea câştig de cauză cu nesimţiţii de croncani,
A prins intens să-i bombardeze cu uscături şi bolovani,
Dar cuibul fi'nd la înălţime, cu constituţie plăpândă,
N-avea se pare iepuraşul vreo mică şansă de izbândă.
În timp ce cumpăra legume la piaţă,( l-a trimis soţia,)
O revelaţie divină schimbă pe dată strategia:
Mută maşina-n altă parte, trecând cu râvnă la săpat,
Făcând sub pomul cu pricina, grădina sa de zarzavat.
Punând seminţele în brazda săpată proaspăt în pământ
Şi zilnic, gratis, de la cioară, grămezile de-ngrăşământ,
Creşteau legumele-n prostie, mulţi morcovi, varză şi bostani,
Că în decurs de-un an de zile se strânse un purcoi de bani.

Morala 1
De soartă când eşti încercat,
Poţi face bani şi din rahat.

Morala 2
Când cu rahat aruncă-n tine,
Mulţi vor, de fapt, să-ţi facă bine!

Morala 3
Averile şi şapte case,
Se fac din treburi căcăcioase!

fabulă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorba "S-a dus bou şi-a venit vacă" dovedeşte că operaţiile de schimbare ale sexului de la noi se trag.

aforism de Valentin Chilat Cornaci
Adăugat de Valentin Chilat Cornaci
Comentează! | Votează! | Copiază!

Irosirea votului

De când partidul de porcine
Avea şef nou, îi mergea bine.
Cel vechi, dintr-un motiv anume,
Plecase de nebun prin lume,
Deci, cu acest şef nou de rasă,
Le-a dat altor partide clasă,
În lupta grea electorală.
Partidul porcilor, cu fală
A-nflăcărat ograda mare
Cu un program de guvernare,
Ce prevedea schimbări majore
În viaţa tuturor, pe ore;
Urma să aibă de mâncare
Oricare necuvântătoare,
Cu mult mai mult decât ea poate
Că spor va fi de-acum în toate.
Şi-a fost partidu-nvingătorul
La vot, cum a dorit poporul.
Mulţimea necuvântătoare
Avea de-acum speranţă mare,
Că-n Parlament, majoritarii,
Deci porcii, copleşeau măgarii.
Doar că întors de la plimbare
Acel fost şef, gelos se pare
Pe porcul ce purta drapelul,
L-a tot muşcat să-i facă felul.
Cum lupta de la vârf n-aduce
Decât ruptură, s-a pus cruce
Majorităţii de porcine
Dar şi programului, vezi bine.
Astfel văzură toţi cum votul
L-au irosit porcii cu totul.

MORALA e-ntr-o-nvăţătură
De noi ştiută, din Scriptură:
Nu daţi la porci mărgăritare,
Că vi le calcă în picioare!

fabulă de Petronela Slavu din Parlamentul boilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul

O genetică greşeală...
Nu prea e mare scofală!
Căci, de la un timp încoace,
Maimuţa în pomi nu mai zace...
Ea a coborât din copac,
Pentru a face azi: "PAC! PAC!"
Şi fiind coborât din pom,
Pe dată s-a denumit... OM.
Din maimuţe a evoluat,
Fiind foarte înzestrat,
Iar de ele s-a desprins,
Fiind cu munca deprins;
Munca şi învăţătura,
Ce i-au definit făptura.
Şi-ntr-un timp relativ scurt,
A învăţat foarte mult;
Astfel a apărut ştiinţa,
Ce i-a răscolit fiinţa.
Multe lucruri a-nvăţat,
Ajungând civilizat.
Un om cult şi educat,
Raţional, cumpătat.
Dar simpatica făptură
Fu cuprinsă şi de ură...
Şi chiar împotriva lui
Şi-a întreg Pământului;
Astfel a apărut printre noi
Acel oribil cuvânt: război!
La început cu suliţe, săbii,
Paloş, scut, lănci şi corăbii
Şi cu săgeţi trase din arc
Sau chiar dintr-o arbaletă;
Aducând mai târziu în "ţarc"
Multe bombe-ntr-o rachetă.
Armele s-au modernizat,
Căci vremurile s-au schimbat.
S-a ajuns la tun, pistoale,
Puşti vechi, tradiţionale,
Elicoptere, avioane,
Maşini, tancuri, camioane,
Arme din ce în ce mai "grele",
Mai distrugătoare, rele.
A-nceput cu bombe atomice,
A continuat cu chimice
Şi cu arme biologice,
Iar în spaţiu cosmice.
Apoi cu arme nucleare
Şi altele asemănătoare.
Dar mai bine şi-ar da seama
Omul că nu-i bună arma
Şi-narmarea ar opri-o,
Nu mereu ar tot mări-o...
Ca omul să mai trăiască
Lui însuşi să-şi dovedească
Că nu-i o genetică greşeală
Fără prea mare scofală...

poezie de Cornelia Georgescu din Tăcere... (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!