Umbrela de ploaie
În ropot de ploaie,
iarna-și înmoaie
ultima bucățică de toamnă,
iar cu un nour albastru ce toarnă,
închide, oftând, orice rană...
O foaie plăpândă se lasă stropită
de alba cerneală, acum, risipită
prin colțuri, pe margini și, plină de sens,
cu fulgi de zăpadă, se-ascunde-ntr-un vers...
E iarna, dar plouă...
Cerul senin și-a tras într-un ceas,
perdeaua albastră de rouă,
iar eu, la pas, pe poteci ce se-afundă
în lutul ce curge ca o secundă,
mă strecor printre picurii reci,
având ca umbrelă de ploaie, o umbră...
poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre ploaie
- poezii despre albastru
- poezii despre zăpadă
- poezii despre versuri
- poezii despre toamnă
- poezii despre timp
- poezii despre secunde
- poezii despre rouă
- poezii despre poezie
Citate similare
Bacoviană
Privește iubito cum plouă
În munți, printre brazi, pe poteci
Cu boabe și struguri de rouă
Iar mâinile noastre sunt reci
De-o mie de ani plouă-ntruna
Și mările nu s-au umplut
Iar viforul curge ca runa
Prin suflete de împrumut
Și gem cimitire de apă
Iar ploaia ne-nchide prin case
Să nu vedem noaptea cum sapă
Pământul din care ies oase
Privește iubito cum plouă
Ca-n moarte cu somnul de veci
Să nu ne mai plângem, că nouă
De ploaie, ni-s mâinile reci!
poezie de Ion Untaru din Domnul Liszt (1994)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre moarte, poezii despre viscol, poezii despre suflet, poezii despre struguri, poezii despre plâns, poezii despre noapte sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Plouă, iubito!
Iubito, plouă-afară, plouă iară,
Dar e frumos tabloul, nu e trist,
E-o ploaie de culori, iar eu asist
Penelul care-mi plouă-a primăvară
Și îmi topește ultima zăpadă,
Îmi deslușește primii ghiocei...
Iubito, ia privește-n ochii mei:
Sunt ei, de cer albastru, o dovadă?
Hai să dansăm! Ce zici, un dans în ploaie
Cu un sărut sălbatic la final...
Iubito, e momentul ideal!
Simt sufletul cum ploaia mi-l înmoaie
Și mi-l transformă-n mângâieri de val...
Iubirea mea... nu e un foc de paie.
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre iubire, poezii despre dans, poezii despre tristețe, poezii despre sărut, poezii despre sfârșit sau poezii despre primăvară
Tablou de toamnă...
Am așteptat să se deschidă cerul
Privind de după frunza moale
Și am icnit: Se lasă gerul!
Și-a dispărut plăcutul Soare.
O ploaie mocănească, rece
Se unduie printre copaci,
Iar frunzele mai mult de zece
Or să revină, iar, în saci.
E totul galben-pământiu
Într-un pastel de nedescris;
Și multe file vrea să scriu
Al toamnei joc de paradis.
Mă udă stropii reci și mici,
Ce cad cu îndârjire fină;
Și corpul nu-l mai simt aici
Și gura strânge bolta palatină.
Umbrela-mi este de prisos,
Căci vântul suflă cu nesaț,
Iar frigul se coboară-n os
Și tot mă strânge ca un laț.
Acum, că toamna-i pe sfârșite
Și semne clare sunt de iarnă,
Poveștile merg înainte
Și cerul, fulgi, începe ca să cearnă...
poezie de Liviu Reti (27 noiembrie 2015)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ger, poezii despre frunze, poezii despre vânt, poezii despre rai, poezii despre jocuri sau poezii despre iarnă
Iar m-a prins iarna...
Iar m-a prins iarna cu ușile deschise,
Și fulgi moi și grei mi-au trecut peste prag,
Am simțit zborul lor ostenit și pribeag,
Deși, prea departe, plecasem prin vise...
S-au așezat într-un colț, sperând să apar,
Dar visul meu ajunsese în mugur,
Și-a plesnit nefiresc de banal, însă, sigur,
In eroare de timp, într-un timp literar...
Și-au albit casa mea, alb atât de frumos,
Iar in vis le simțeam aripi frânte de dor,
Și-am simțit că mă prinde în vis un fior,
Că durea tare rău acest zbor grațios!
O durere prea mare, să nu mă trezesc,
Și să-mi văd a mea casă albită de tot,
Mă ridic în genunchi, printre fulgi îmi fac loc,
Ca să scriu două rânduri, să mă încălzesc!
poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre visare, poezii despre alb, poezii despre muguri, poezii despre literatură, poezii despre greșeli sau poezii despre frumusețe
* * *
Pădurea de ploaie,
Cu cerbii de ploaie,
Ascunse poteci
Prefac în pâraie.
A gândului hartă,
Cu drumul spre toamnă,
Neliniști ciudate
A ducă îndeamnă.
Și nu-i vremea încă,
De-a cerbilor nuntă,
Dar frunza ce pică
Bocănitul le-ascultă.
Pădurea de ploaie,
În ropot prin mine,
Păienjeni trezește
Și dorul de tine.
poezie de Mihaela Poduț Ienuțaș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păduri, poezii despre nuntă, poezii despre hărți, poezii despre gânduri sau poezii despre dor
Printre stropii de ploaie
sunt nume rătăcit
pe un țărm, nu știu care
visare, privire, uitare
în colțuri de mare
stau, printre alge și scoici
eu, un om fără nume
mai trece un timp, o secundă
eu scrijelesc pereții de humă
în vale, iarba tresare
verde-crud
miros nud
de flori și petale
am crescut în gunoaie
pășesc printre stropii de ploaie
în suflet noroaie
noaptea plânge șiroaie
plouă în mine
în zare nu'i nimeni
sunt lacrimi sau plouă
în întunericul lumii
femeia ghemuită în mine
iar ploaia bântuie iară
a câta oară
mi-e teamă și țip a chemare
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre văi sau poezii despre uitare
Ploaie
plouă, afară-i
întuneric și ploaie
nu poți schimba tu nimic și nici eu
poți doar așterne o umbră pe foaie
adiacentă trecutului tău
plouă în suflet
o ploaie haină
când ca torentul și când ciobănească
nu poți schimba tu nimic și cortina
cade pe scenă ca amnarul pe iască
plouă și plouă
plouă în inimă
și nicăieri nici o rază de soare
nici de speranță și nici măcar minimă
de somnolență cu gust și culoare...
poezie de Iurie Osoianu (14 aprilie 2019)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație, poezii despre trecut, poezii despre schimbare, poezii despre inimă sau poezii despre Soare
Tablou de toamnă
Mărgele de rouă... pământul ridat
Sărută lumina... Cad iar pe asfalt
Dantele de frunze brumate și reci
E toamnă... Mirajul rămâne în veci.
Tristețe... Și plouă... Și plouă mereu,
Miroase-a gutuie în sufletul meu
Și curge prin vene vin chihlimbăriu
Argintul și jadul... și must rubiniu.
Și toamna aceasta pătrunsă-i în noi.
Ne-acoperă nori cenușii... Suntem goi...
Păpuși ceruite, ceasornice vii,
Trăind între timpuri, etern, veșnicii.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre păpuși sau poezii despre nori
Toamnă-doamnă
Toamnă-doamnă, nimb de ploaie
Și de vânt ni se arată,
Cu secundele greoaie
Și gutuie-mparfumată.
Pus-ai colier de frunze
Și-n condurii de tăcere,
Treci înspăimântându-mi, toamnă,
Liniștea ferestrei mele.
Ai furat sobor de frunze
Și alai de spice, maci,
Iar acum pătrunnzi în suflet,
Scormonești... și plângi... și taci.
Oh, de teamă de furtună
Și de iarna ce-o veni,
Te-ai ascuns în mine, toamnă
Și în versuri sidefii.
Nu mai am acum nici verbe...
Toate, toamnă mi le-ai luat.
Ai venit cu frig și ploaie
Și pustie m-ai lăsat...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere sau poezii despre verb
Toamna sufletului
E toamnă... iar vântul îmi bate
prin sufletul plin de regrete...
Tiptil, cenușiul îmi scoate
gustul migdal, în sonete
și printre vântoase răzbate...
Treptat gândurile plouate
se-apropie de șemineu
și stau zgribulite, mai toate.
Grilajul de fier cade greu...
E toamnă... iar vântul tot bate....
Afară-nfundat este drumul
Pierdut în perdeaua de ploaie...
Din coș se întoarce iar fumul
și bântuie grav prin odaie...
Din vise rămâne doar scrumul...
E toamnă... iar vântul tot bate....
poezie de Aurelia Tarniceri
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fum sau poezii despre fier
Melancolie
Un vânt răzleț își șterge lacrimile reci pe geamuri.
Plouă.
Tristeți nedeslușite-mi vin, dar toată durerea,
ce-o simt n-o simt în mine,
în inimă,
în piept,
ci-n picurii de ploaie care curg.
Și altoită pe ființa mea imensa lume
cu toamna și cu seara ei
mă doare ca o rană.
Spre munți trec nori cu ugerele pline.
Și plouă.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de jusțanca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară, poezii despre munți sau poezii despre melancolie
Rămâi copil
Rămâi copil,
cu palma ta să-mi scrii povești
ce le-am dorit de-o viață,
să-mi fii în diminețile de iarnă reci
soarele ce-mi râde cald pe față.
În zilele când s-or așterne ploi
și lacrimi printre noi vor vrea a curge,
tu sa topești prin zâmbet tot ce-i sloi
să nu știm niciodată ce inseamnă a plânge.
Cu palma ta în palma mea
hai să pictăm o lume nouă,
copil și tu și eu prin ea
și-o bătrânețe ca un răsărit spălat în rouă.
Rămâi copil iar eu copila ta
povești să scriem cu a inimii bătaie
iar zilele ce vin să reușim a le picta
în fericire folosind... picurii de ploaie!
Rămâi copil.....
poezie de Georgeta Șuta
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre pictură, poezii despre copilărie, poezii despre arte plastice, poezii despre zâmbet, poezii despre zile sau poezii despre viață
Seceta
N-a mai plouat de-o vreme, e secetă în sat
Și ierburile pe dealuri sunt arse de pârjol,
Pârâul nu mai curge, fântânile-au secat
Și ciutura se-afundă, se-afundă în nămol
Se răsucește frunza pe vrejul de porumb
Și fructele zbârcite cad singure din ram,
Ni-s vitele flămânde și pasul le e strâmb,
Iar soarele lovește cu sulițe în geam
E liniște pe uliți și parcă e pustiu,
Pământul e fierbinte sub talpă și-a crăpat,
Iar holda cere ploaie cât încă nu-i târziu,
N-adie nicio undă, doar clopotele bat....
Se-nalță rugăciune cu ochii către Cer
Să se adune norii, demult n-a mai plouat,
( Dar oare ne aude?... E taină! E mister!)
Și dă-ne, Doamne, ploaie... pământul e-nsetat!
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sat, poezii despre religie, poezii despre ochi, poezii despre fructe sau poezii despre crengi
E toamnă iar...
E toamnă iar și frunza-n vânt răsună iară,
Cu jale și cu freamăt blând, într-o tristețe-amară,
Iar cerul gri și trist de milă varsă lacrimi
Cunoaște bine timpul crud și-ale naturii datini.
E toamnă iar și-și plânge-amarul iar făptura
Căci iată-a mai trecut un an, încă un an de-a dura.
Așa vor trece mulți de-a lungul vieții noastre
Și-n viață-abia ne-or ține-atunci, doar amintiri albastre.
E toamnă iar și-n suflet sapă iar trecutul
Aceeași rană de demult, ce veștejește trupul.
Cu ploaie și cu vânt și frunze spulberate,
Cu tot ce-a fost și nu-i acum, cu nostalgie-n toate.
poezie de George Ciprian Bălan din revista Luceafărul de seară Botoșani (26 noiembrie 2014)
Adăugat de George Ciprian Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet
tablou cu tata
printre zarzări în floare
ropot de ploaie
haiku de Cristina Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre zarzări, citate despre tată, citate despre ploaie sau citate despre flori
tablou cu tata
printre zarzări în floare
ropot de ploaie
haiku de Cristina Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Purificare
mă strecor ca vântul prin perdele de ploaie
care spală frenetic străzile din urbe
trebuie să dispară mirosul de gunoaie
nimeni vreodată ploaia s-o disturbe.
pe ulița indiferenței au apărut noroaie
în focuri de poveste ard huile și turbe
mă strecor ca vântul prin perdele de ploaie
care spală frenetic străzile din urbe.
în calendarul vieții mai întorc o foaie
drumurile fericirii în zigzag și curbe
le străbat năucă prin vise o droaie
care nu ar vrea norii să-i conturbe.
mă strecor ca vântul prin perdele de ploaie
care spală frenetic străzile din urbe.
rondel de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre oraș, poezii despre indiferență, poezii despre foc sau poezii despre fericire
Diminețile unui anotimp
Ropot de umbre renaște-ntr-o viață,
Cu mine, cu tine, cu noi amândoi,
Iar cu lumina, ce tulbur ne-agață,
N-aș mai aprinde făclia-napoi...
O toamnă pierdută-ntre noi, amintiri,
Pe drumuri lacustre, cât plouă! mai plouă?
Din buze iveam pe trupuri clădiri,
Din ploile noastre, odată, o rouă...
Sub chiciura deasă, persană, în ghem,
Ne încălzeam cu focuri din paie,
Ninsorile toate știau că te chem,
Strângându-se-n fulgi, în ger, în văpaie...
O toamnă și-o iarnă cărau primăvara,
Pe brațe-nflorite-n danteli de cireș,
Iar noi dezmorțeam din umeri povara,
Punându-i iubirii călcâiul pe preș.
Și totuși sunt liniști ca punți între noi;
Ropot de umbre renaște-ntr-o vară...
N-aș mai aprinde făclia-napoi,
Dar, înspre zori, zăbovesc într-o gară...
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ninsoare
În pahare mari de aer
A-ncetat să bată vântul
Însă picurii de ploaie
Iar inundă acum pământul
Și pe frunze le îndoaie
Murmurul din nou subtil
Din atâtea picături
Se confundă c-un umil
Strigăt fin peste Rupturi
Și se aud treptat pe afară
Iar acum pe trotuar
Copiii ce-ncep s-apară
De ploaie nu au habar
A-nlemnit parcă natura
Nicio frunză nu clipește
Nu-și mai schimbă iar alura
Ci pe brațe te primește
În pahare mari de aer
Vântul a încremenit
Ridicând al vieții caer
Într-un mod desăvârșit
Viața este un heleșteu
De cuvinte și de pași
Pe care instantaneu
Iar o vezi în copilași
Cine este azi viața
Numai bunul Dumnezeu
El ne spală-n rouă fața
Noi să fim poporul Său
poezie de Ioan Daniel Bălan (24 mai 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent
Sonetul fals al ploii
Ce ploaie, ce ploaie urâtă!
Ce vânt s-a pornit pe sub nori!
Ce vreme, ce vreme-amărâtă!
Ce... nu ești când, încă, mă dori!
Mai vino, mai vino prin ploaie,
Nu am nici umbrelă prin gând,
Să facem, să facem o baie
Sub norii ce-aleargă, plângând.
Să râdem, să râdem pe rupte
De norii schimbați în poteci
De ape, de apele supte
n canale ca locuri de veci.
Mai uită, în suflet, de lupte,
Și ploaie, și vânt... până pleci!
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apă sau poezii despre dorințe