* * *
S-a scurs o lacrimă pe geam
e-un strop de ploaie?
sau eram
aceea eu,
care plângeam
și cu durere mă uitam
la cuibul gol rămas pe ram...
Și cuibul meu e tot la fel.
Pustiu și trist.
Iar eu în el
îmbătrânind ca-ntr-un castel
regina unui menestrel.
Pe geam se scurge-un șir nătâng
și nici nu plouă.
Doar eu plâng.
poezie de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre ploaie, poezii despre tristețe, poezii despre plâns, poezii despre monarhie, poezii despre durere, poezii despre crengi sau poezii despre castele
Citate similare
Glossa copacilor goi
Dansează sufletul în noi,
Cad ploi la margine de geam,
Copaci, de astăzi iar sunt goi,
S-a scuturat frunza din ram.
E geamul pleoapă în amurg
Și-nchis e între cruci de ram,
În mine și-n afară plâng,
De plâns nici stele nu mai am.
Dansează sufletul în noi,
Chihlimbării poteci mi-apar...
Împerecheați doi câte doi,
Se-aprind îndrăgostiți de jar.
Flori ruginii se-aprind pe ram
Un suflet într-un dans etern...
Și noi am fost... și noi eram,
Taina aceluiași însemn.
Cad ploi la margine de geam,
Cad ploi în noi, este târziu,
Cad iarăși frunzele din ram,
Eu iarăși toamnă am să fiu.
Rubin din tainicul apus
Și șerpuielnicul oftat,
Deodat' în mine s-au ascuns.
Eu plâng și râd... s-a înserat!
Copaci, de astăzi iar sunt goi,
Toamna-n firimituri se strânge,
De plouă lacrima din noi,
Lumina-n albe râuri curge.
Ca niște lampioane trec
Și lin se pierd, se pierd în zare,
În suflet vânt sunt și-am să plec
Chiar dacă sufletul mă doare.
S-a scuturat frunza din ram,
Plouă în suflete și-n noapte
Cicatrici și plăgi mai am...
Cioburi de clepsidră sparte.
Sângerândă în aval,
Bate inima în noapte.
Toamnă dacă nu eram,
Nu m-aș fi născut din șoapte.
E geamul pleoapă în amurg,
Iar eu o umbră risipită,
Mi-e dor de voi, în mine plâng,
Nu-mi este inima-mpietrită.
E somn de vânturi peste cer,
Vuiet... și inima mi-e goală,
Căci flori și ramuri iarăși pier.
Parfumul de gutuie-amară...
Și-nchis e între cruci de ram,
Chiar trupul zărilor plăpânde,
Toamnă, tu azi îmi bați la geam
Cu degete de ploaie ude.
Prin părul tău de catifea
Lucesc iar muguri de aramă,
Ne-nchide-n umbre vremea rea,
Dar te iubim, frumoasă toamnă!
În mine și-n afară plâng,
Cenușa-n fulgi de jar se-mparte,
În brațe toamnă-am să te strâng,
Să ne-nfrățim până la moarte.
Se-nalță-n noi nămeți de ger
Și ramul tremură-n oglindă,
De al genunilor blestem,
Mai curge-o lacrimă în tindă.
De plâns nici stele nu mai am,
E doliul risipit în noapte.
Stau și privesc... Pe lângă geam
Trec râuri lungi de frunze moarte.
S-a stins și ultimul poem,
E iar explozie-n cuvinte,
Azi îți las ultimul însemn,
Apoi voi adormi cuminte...
De plâns nici stele nu mai am,
În mine și-n afară plâng,
Și-nchis e între cruci de ram...
E geamul pleoapă în amurg...
S-a scuturat frunza din ram,
Copaci, de astăzi iar sunt goi,
Cad ploi la margine de geam,
Dansează sufletul în noi.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre suflet, poezii despre frunze, poezii despre vânt, poezii despre somn, poezii despre prezent, poezii despre iubire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Mi-au rămas ochii pe geam
Ochii mei s-au săturat de mine
ca o femeie sătulă de infidelități
cineva le strânge și le dă mai departe.
N-am nicio măsură-n iubire,
s-a dovedit nici în durere la fel,
nimicul din mine se-înfiripă-n pofte.
Ultima dată am cules fructele,
căzuse bruma peste livadă și eram grăbit,
noaptea am poposit în patul imprudenței
și n-am simțit nicio umbră.
Prin alunecarea zilelor în colivia iernii
mi-au rămas ochii pe geam
de parcă eram într-o altă lume
fără să știu cum am venit
și de ce?
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (19 ianuarie 2014)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zile
- poezii despre timp
- poezii despre poftă
- poezii despre ochi
- poezii despre noapte
- poezii despre infidelitate
- poezii despre iarnă
- poezii despre fructe
Tristețea gărilor ce plâng
Tristețea gărilor ce plâng
un tren cu șuierul prelung,
e doar pustiu și rece gol,
viața dată rostogol,
și disperărilor obol
de dor nătâng.
Tu știi, iubito? gara mea
era un tren care plângea
cu ochiul trist
de ametist,
copilul cel nevinovat
ce mâna lui și-a fluturat
și îmi zâmbea.
Erai și tu,
nici nu mai știu,
acum mi-i sufletul morțiu
de tren
în gară șuierând,
scrâșnind din roți,
încet murind
și cer în mine prăvălind
către pustiu...
Tristețea gărilor ce plâng
cu ochiul drept,
cu ochiul stâng,
sădită-n mine e mereu:
că gara, trenul,
sunt chiar eu
în dor nătâng.
poezie de Leonid Iacob din Bântuit de furtuni
Adăugat de Leonid Iacob
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre gări, poezii despre trenuri, poezii despre viață, poezii despre nevinovăție sau poezii despre mâini
Din cer plouă cu tine
copii născuți în trupuri moarte
așteaptă viul să vină din viitor.
căruțe de păsări trezite
sunt roți pe cer, deșteaptă-te!
valea plângerii s-a mutat,
lăsând aici
o casă prea bătrână de timp.
un fum de vânt bântuie nori de ploaie.
tristețile toamnei caută intrări,
de suflete fără pustiu.
la un geam chipul meu strivește noaptea,
iar negrul întunericului îmi orbește
așteptarea.
este frig în căldura pustie a casei,
iar tavanul nu-mi mai este
decât carcasa trupului meu.
aștept răsturnarea vieții, golind gânduri,
dincolo de miezul trecerii timpului.
pata de pe peretele albului devine chipul tău,
în întuneric.
am prins un gând care vrea să se sinucidă,
de prea multă așteptare.
te văd cum cazi în picături încete și sparte,
de ploaie,
măruntă, care vreau s-o strâng în pumnul meu.
aștept și vreau să te sărut adunând o picatură,
îngudurat și mă gândesc că ești,
doar tu.
trist suspin și știu că nu ești, decât o infinitate,
de picături ce curg încet de sus,
doar...
printr-o amăgitoare ploaie.
din viitor aștept și-acum, trist să știi
din picături de ploaie,
să aud glasul găndului tău!
poezie de Viorel Muha (octombrie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre gânduri, poezii despre trup și suflet, poezii despre văi sau poezii despre vinovăție
O simplă hologramă
Azi mi-a venit în gând o temă
Era așa ca-ntr-o dilemă
M-am tot visat mergând prin ploaie
Pe jos apa curgea-n șiroaie
E realitate sau doar o hologramă?
Te-am așteptat o săptămână
Să ne putem plimba de mână
Să pot să-ți spun șoptit
Cam cât de mult eu te-am iubit
Și te iubesc în continuare
Să te sărut aș vrea acum
De dorul tău eu sunt nebun
La pieptu-mi să te strâng
Mă uit pe geam și-ncep să plâng
Mă simt la fel ca un nătâng
Sunt trist, te caut neîncetat
Și când mă uit mai bine
În față văd o siluetă ce seamănă cu tine
O melodie a fredonat, apoi prin ploaie s-a plimbat
Timid și disperat să o ating am încercat
Nu pot să cred, oare ești tu?
La mine s-a uitat cu-n aer plictisit
Nici cel puțin nu m-a băgat în seamă
Acum sunt trist și răvășit
Dar liniștit, era o simplă hologramă
Trăim în viață cu speranța că într-o zi
Iubirea vieții în mod real vom întâlni
Se poate uneori ca visele să se împlinească
Pentru ca viața fără ea este o dramă
Și nu cum ar crede unii... o simplă hologramă
poezie de Dan Duțescu din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre plimbare, poezii despre sărut, poezii despre săptămâni sau poezii despre realitate
Ultima lacrimă
de ce să plâng
când lacrimi curg
tu astăzi pleci
în vremuri reci, târzii și seci
iubirea între noi s-a așternut în veci
am împletit în doi suspinul cel dintâi
demult, odată, între noi
astăzi durerea țipă sugrumată
iubeam atunci, o fată, prima dată
la care porți să bat acum, îndată,
iubirea noastră este scrum sau poate ferecată
iar cheia am azvârlit-o în cer
în noaptea aceea de beție
acum adorm în nopți târzii și plâng în mine
femeie, ești cupa de cucută sau doar un vis târziu, trecut, o dulce amăgire
sunt piatră azvârlită într-un colț de mare
acolo, undeva, în depărtare
eram eu, erai tu
era doar o banală întrebare
pășeșc pe maluri de dor
pașii mă ard și mă dor
rătăcesc între noi
căutând zadarnic un doi
în amurg, pe țărmul pustiu
a rămas o piatră ce strigă în gol
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut sau poezii despre femei
Fuior de raze
încolăcit în verde.
Cocorii țipă.
Își caută cuibul
luat de vânturi.
gogyohka de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vânt sau citate despre verde
Plâng
nu voi acum să plâng
de ce să plâng
când nu ajung
decât să gem
de ce să gem
mai bine bem
un strop de cucută
pentru viața asta murdară și mută
de ce să plâng
când știu unde ajung
mi-e sufletul un rug aprins
sau poate azi s-a stins
de lacrimile ce s-au scurs
de ce trăiesc
când totul e pustiu și șters
sunt obosit de atâta mers
mers steril, mers inutil
e mers în gol
gunoi, puroi, nămol
deci pot să plec
aici, e viață fără rost
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuiul
mă strecor încet
îngrozitor de încet
printre obosite gânduri
caut aroma unui vis
trăim și uităm
inutile amintiri
o creangă bate într-un geam
al cui
al vieții poți să spui, dar cui, că nu am cui
mai bine bat un cui în dricul de pe drum
al cui...
trist am plecat pe lângă drum
printre oase și fum
căutam în van
o creangă verde sau un ram
ce am găsit
mai bine tac
lucrurile trec
uneori se mai rotesc
spre nicăieri
trăiesc intre vis și adevăr
aici a mai rămas
doar un geam spart
într-o casă moartă
mai am în mână doar un cui
al cui
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre verde, poezii despre fum sau poezii despre amintiri
țipăt de cocor -
cuibul din vreascuri ude
pe hornul casei
pe sub broboada mamei
toate primăverile
tanka de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre primăvară sau citate despre mamă
magnolii la geam
pagină îndoită
în cartea vieții
haiku de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață sau citate despre cărți
magnolii la geam -
pagină îndoită
în cartea vieții
haiku de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploaie rece...
E o ploaie rece de mai...
Am rămas singur în pustiu.
La mine-n brațe tu nu stai
Și plâng, și plâng până târziu.
E o ploaie rece de mai...
Și-amorul tău a murit.
Fericire tu cui dai?
Sufletul meu e obosit...
E o ploaie rece de mai...
Îmi e dor de zile cu Soare.
Când sub tei mă sărutai,
Îți amintești tu, oare?
E o ploaie rece de mai,
Inima plânge-n noapte.
Pentru mine... tot erai,
Dar ai plecat așa departe...
E o ploaie rece de mai...
Dar va veni și vremea bună.
Tu mereu asta spuneai:
În viață nu e doar furtună!
poezie de Alina-Georgiana Drosu (3 mai 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă sau poezii despre fericire
Jucării cu lacrimi și cu libertate
Femeile au fost în viața mea
Ca jucăriile-n copilărie;
Ce mult plângeam pentru a le avea
Și-avându-le, plângeam de bucurie...
Apoi plângeam când una se strica
Sau când loveam o alta, din greșeală,
Când le pierdeam sau mi le confisca
Mama, cerându-mi aspru socoteală
Pentru năzbâtii... Doamne, iar plângeam,
Plângeam la fel când îmi erau furate,
Și tot în lacrimi știu că adormeam
Și mă trezeam în lacrimi, din păcate.
Iar de femei am plâns la fel de des,
Cu doar o diferență, alta nu-i,
Că jucăriile-mi nu și-au ales
Un alt copil, să fie ale lui.
Femeile sunt, unele sau toate,
Un fel de jucării cu... libertate.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copilărie, poezii despre mamă, poezii despre libertate, poezii despre jucării, poezii despre greșeli sau poezii despre bucurie
Versuri
E vîntul care-mi bate-n geam
Ori mîinile iubitei mele,
Care-a zburat pe-un șir de stele
Să mă sărute cînd plîngeam?
Sunt sunetele harpei mele,
Sunt sufletele unor morți
Ce bat în geamuri și la porți?
Oh! ploaia, ploaia-mi bate-n geam.-
Subt șirurile lungi de ploaie
Gîndirea mea se înconvoaie,
Suspinul meu e lung și stins,
Și imnul meu se-naltă mort
Din coarda ruptă ce-am întins.
poezie celebră de Tudor Arghezi din VERSURI - 1980
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre sunet, poezii despre poezie sau poezii despre imn
Pustiu de vânt
Azi un pustiu de vânt răzbate
Un vultur dinspre miazănoapte,
E frig, plouă mărunt și des.
Toamna și frunzele mi-a șters...
Și mi-au rămas copacii goi.
De-o vreme, s-a mutat în noi.
Bruma în suflet mi-a căzut,
Eu plâng cu ploaia, plâng tăcut...
Plouă cu frunze arămii
Și drumurile-mi sunt pustii,
Un foc îmi arde-n suflet iar
O toamnă fără de hotar...
Și bate-n mine-un vânt pustiu...
Ce sunt și ce am vrut să fiu?!
O toamnă fără de hotar,
Un vânt hoinar... un vânt hoinar.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre vulturi sau poezii despre tăcere
Cuibul
Două rândunele mici,
Îmbrăcate-n salopete
Zboară-n curte la bunici
Și măsoară un perete.
Își fac planuri fel de fel,
Se privesc și râd în soare,
Bat din aripi mărunțel,
Da, s-au hotărât, se pare!
Vin și pleacă-n zbor grăbit,
Parcă-s fulgere de smoală;
Ia te uită, s-a ivit
Pe perete-o mâzgăleală!
Aduc lutul pic cu pic
Și-l lipesc cu măiestrie
Până iese un chirpic
Rece lacrimă de glie.
Și, chirpic lângă chirpic,
Ca o salbă de mărgele,
Cuibul crește din nimic...
Dragoste de păsărele!
poezie pentru copii de Gheorghe Vicol (mai 2002)
Adăugat de Gheorghe Vicol
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre râs
- poezii despre rândunele
- poezii despre păsări
- poezii despre lut
- poezii despre creștere
- poezii despre aripi
- poezii despre Soare
Plastică medievală
Plouase...
Și șoseaua-n vale
Încercuia ca un inel
Donjonul vechiului castel,
Împodobit cu sfinți de piatră,
Cu seniori și cu vasali,
Cu cerbi goniți de câini ce latră
Și-ntregul fast al vieții feudale
Cu castelanii ei medievali...
Deși ne cunoașteam de-atâția ani,
Noi, totuși, parcă nu ne cunoșteam.
Că ne priveam (nu știu de ce) cu ochi dușmani...
Dar în donjonul vechiului castel
În care ne urcasem numai noi,
Fantoma unui cavaler în zale de oțel
Ne-a strâns deodată-n brațe pe-amândoi,
Și-un zgomot de metal ne-a deșteptat
Exact în clipa când ne sărutam
(Ca-ntr-un tablou)
În rama ferestrei fără geam,
Dar cu zăbrele strâmbe și vechi de fier forjat.
Azi plouă iar la Bran...
Ce zici?...
Nu vrei să revedem șoseaua udă,
Donjonul cu ferestre mici
Și cavaleru-n zale de oțel
Ce-așteaptă dornic să ne mai audă
Bătând în poarta vechiului castel?...
poezie celebră de Ion Minulescu din Strofe pentru faptele diverse (1930)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre câini, poezii despre șosele, poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie
Căutări
pe masă rătăcea o pană
a unui om ce s-a crezut odată zeu
eu adunam absența gândurilor toate
de pe aici, prin altă parte
îngândurat priveam pe geam
cu aparența gândului rămas
căutam un sens
rătăcit între ploaie și vânt
uneori ajungeam la tine
între chemări și rătăciri
în poartă a rămas privirea
se întuneca prin geam afară
nu ți-aș fi scris nicioadată femeie
priveam cum se scurgeai tăcută
absența mea, o clipă mută
greșisem timpul, verbul rătăcea pe o coală goală
aici și gândurile pier
tu n'ai plecat și nici nu ai venit
ploua și era iarnă în toate, în cetate
se scuturau în glastră crinii
loviți de lacrima luminii
îmbătrâneam firesc la porțile tăcerii
iar clipa bate-bate, nu mai tace
și m-am oprit în noaptea aceea
te-ai desfăcut în noapte, printre șoapte
sub un sărut mereu neînceput
eu căutam mereu femeia
în noaptea ultimului veac
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verb
Autumnalia
Superbă toamnă, blîndă veșnicie
Sub streșini, cuibul este gol din nou
Păi, ce-ți doresc eu, dulce Românie:
Să ieși din starea ta de ou!
Superbă toamnă, păsări în chirie
Pe cer le văd, pe cer le-ascult
Păi, ce-ți doresc eu, dulce Românie:
Să te trezești, căci ai dormit prea mult!
Superbă toamnă, cine să ne știe
C-om ninge mîine, viscolind pe deal
Păi, ce-ți doresc eu, dulce Românie:
Să te lipești cu fruntea de Ardeal!
Superbă toamnă, calmă bucurie
De rod bogat, se-ndoaie ram de ram
Păi, ce-ți doresc eu, dulce Românie:
Să nu mai stai, să te privești din geam!
poezie de Cornel Udrea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ninsoare, poezii despre dorințe, poezii despre chirie sau poezii despre bogăție