Invocând natura
Pregătiți-vă să stăpâniți
Voi, vanturi
Peste cei ce au fost părăsiți
De gânduri
Aduceții în adieri line
Pe ei
Să capete de la natură
Puteri de lei
În șoapte line să strige vântul
La noi
Ca toți suntem blânzi ca o turmă
De oi
Toți pomii ce-ndură furtunile
Grele
Ce încă țin în viață păcatele
Mele.
Să vină, să strice cu crengile
Lor
Blestemul ce mă ține legat
Până mor
Degeaba am în maini scripturile
Vietii
Degeaba urlă câini enumerând
Poeții
Doar morții îmi pot spune ce este
O viață
Doar ei îmi pot găsi scăparea
Prin ceață.
Dar ploaia stinge portalul
Dintre lumi
Ridicând zid peste înaltele
Culmi
Scăpându-mă de tot de tristul
Viitor
Transformându-mi jalnicul trecut
Într-un nor
Făcându-mă să văd Pământul
Ca un rai
Să cânt naturii ca îngerii
La nai
Făcând să dispară tristețea
Pe vecie
Pământul să rămână de drept,
Numai mie.
poezie de Alin Ojog (1 decembrie 2021)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre natură
- poezii despre moarte
- poezii despre îngeri
- poezii despre vânt
- poezii despre vinovăție
- poezii despre viitor
- poezii despre viață
- poezii despre tristețe
- poezii despre religie
Citate similare
Revedere
Plecar-am către voi
Am vrea să vă vedem
Cu fețe de moroi
Să nu vă speriați,
O să venim prin ploaie
Stropiți toți cu noroi
Să ne-nchinăm la cruci
Să fim pe veci iertați.
Aducem jertfă mare
S-ajungă până-n rai
Să ne ofere-o stea
Să ne găsim cărarea,
E noapte ca în iad
Prin marile păduri
De după falnici brazi
Urlând, ne strigă marea.
Degeaba încearcă fiare
Să ne blocheze calea
Suntem de neoprit
Suntem gata de luptă,
Noi nu ne dăm bătuți
Mergem la nesfârșit
Suntem obișnuiți
Cu lumea lor coruptă.
Am vrea să vă vedem
Până se face ziuă
Să nu mai fim răpiți
De groaznica lumină,
Ieșiți din lumea voastră
Întindeți doar o mână
Să ne mai dați în dar
Tămâie și cu smirnă.
Am fost cu voi o viață
Și nu vă v-om uita
Chiar dacă locuim
În umbra neagră a morții,
De veți ajunge-n rai
Prea mult ne-om bucura
V-om fi iar împreună
Când v-om învia cu toții.
poezie de Alin Ojog (8 decembrie 2021)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre strigoi, poezii despre sperieturi, poezii despre rai, poezii despre păduri, poezii despre ploaie, poezii despre noapte sau poezii despre negru
Tablou de vară
Plouă cu flori de primăvară
Peste mirificul plai
Pe locul dat în dar de ceruri
S-avem o viață ca în rai.
Doar soarele poate să spună
Și semenilor povești de Mai
Să mângâie cuprinsul zării
Să cânte pentru noi la nai.
E singurul ce poartă îngeri
Spre locurile unde stai
Ce iti zâmbea de printre ramuri
Când mândra iarbă o coseai.
Dansând cu florile în vânt
Se bucură și-a mele gânduri
Se rătăcesc prin pomii verzi
Sau zburdă neîncetat prin crânguri
Și tot privesc mirat prin țarini
Cum a-nviat al nostru trai
E anotimpul nemuririi
Împărăția unui crai.
poezie de Alin Ojog (4 mai 2022)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre flori, poezii despre verde sau poezii despre primăvară
Trecător
Privesc pe geam cum tremură plopii
Un tremur trecător dar groaznic
Sperând să vină acele vremuri
Când soarele va fi iarăși în praznic
Dar răul ține strâns cu dinții
De haina marilor blesteme
Iar norii parcă spun naturii:
- Va trece totul, nu te teme
M-ascund în colțul minții mele
Să uit că încă sunt în viață
S-aprind făclii ca-n alte timpuri
Când lumea nu trăia in ceață.
Sunt trecător cum e Pământul
Bătut de vânturile sorții
Eu voi pleca, el va rămâne
Pe veci, captiv în gheara morții.
poezie de Alin Ojog (17 februarie 2022)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație, poezii despre nori, poezii despre dinți sau poezii despre Soare
Cântec încețoșat
E toamnă,
toți poeții scriu despre condurii Cenușăresei,
pe sticlă încă o stea se stinge,
nu se mai văd frunzele,
prognoza meteo anunță vremuri grele,
niciun greiere nu mi-a mai trecut pragul,
două flori de tei și trei măceșe
zac într-un ceainic
de ieri, de alaltăieri
ce mai contează!
îmi pasă doar mie...
fluierul unei locomotive
umple pântecul nopții cu ceață.
e toamnă târzie!
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre trecut
- poezii despre trenuri
- poezii despre toamnă
- poezii despre tei
- poezii despre poezie
- poezii despre muzică
- poezii despre meteorologie
- poezii despre locomotive
Aleluia!
E miezu nopții
Iar noi
În spatele morții
Cântăm
Privind spre rai strigăm
Aleluia!
Și vin cu toții
Să vadă
Chemând toți morții
Să plângă
Pe cei rămași în viață
Căzuți.
Vrem să bată clopotele
Aleluia!
Să strige îngerii din nori
Convoi
De arhangheli să zboare
Plângând.
Și-atunci noi fugim
După cripte
După poarta iadului privim
Murim
În fața luminii ne topim
Zâmbind.
Iar crucea acelui Împărat
Ne-nvie
Ne scaldă-n pucioasă
Ne-aruncă
În purgatoriul numit Pământ
Sfânt.
Și v-om rămâne cu voi
Până plătiți
Până vă credeți sfinți
Fericiți
Din umbră vă v-om cânta aleluia!
În timp ce muriți.
poezie de Alin Ojog (20 mai 2022)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre timp
Decădere
Când stele-mi arătau cărarea
Pândit eram de legiuni
Ce încercau să-mi intre-n gânduri
Tot încercau.
Toți se temeau când mă vedeau
La gât cu crucea Domnului
Nici un cuvânt nu mai scoteau
Nici un cuvânt.
Sfioși toți pomii îmi șopteau
Să nu-i privesc că voi pieri
Voiam să pier să scap de tot
Pe veci să pier.
Fiorii reci mă cuprindeau
Făcându-mă să-mi pierd gândirea
Vedeam doar zâmbete de demoni
Zâmbete seci.
Privind spre luna observăm
Zburând armatele de îngeri
Dar am ales să fiu un demon
Captiv în plângeri.
poezie de Alin Ojog (17 ianuarie 2022)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre zâmbet, poezii despre plâns, poezii despre cuvinte, poezii despre cruce, poezii despre copaci sau poezii despre armată
Spirit cunoscut
În zare mă uit noaptea și văd ce gândești,
Doar gânduri despre moarte și triste povești.
Privesc către mare și-ți văd sufletul,
Aprig ca un leu, ce-și laudă urletul.
Admir toți pomii, ce visează tăcuți,
Sunt toți anii tăi, de vreme abătuți.
Privesc lumina lunii, ce lumină pământul,
Lumina din ochii tăi, ce-ți luminează gândul.
Te văd chiar pe tine, pe-o bancă plângând,
Se-aud toți cei dragi, de departe strigând.
Pășesc către tine, dispari făr' de urmă,
Tăcut ca o umbră, ce întunericul scurmă.
poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre tăcere, poezii despre întuneric, poezii despre visare, poezii despre suflet sau poezii despre ochi
Visând în cavou
Pierdut sunt prin viață,
Prin vise mult prea sumbre
Citind din cărți de aur,
Mă contopesc în umbre.
Stau singur de un veac,
Visând cum totul trece
Doar îngerul mi-e leac,
În nopți cu lună rece.
Din toți cei ce sperau,
Să aibă darul sfânt
Doar unii încă au,
Lumină în mormânt.
Din ramuri prea uscate,
Ce-abia stau să cadă
Se-aud zicând în șoapte:
Vrem Biblia să cadă.
Dar poate vor pleca,
Toți demonii, din nou
Iar eu pe veci voi sta,
Visând într-un cavou.
poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cărți
Ne-ați vrut degeaba liberi pentru viitor
N-am fost cu voi să știm ce-ați pătimit,
Dar, astăzi, pătimim în urma voastră...
Din tot ce-ați îndurat, n-am prins nimic,
Iar azi se-ntoarce împotriva noastră!
N-am învățat nimic din nicio palmă;
Și-am primit multe, multe pe nedrept!
Azi, însă, le primim și pe-ale voastre,
Doar că acestea ne lovesc în piept!
Am merita din plin disprețul vostru,
Căci, la blesteme, nu ați fost în stare
Să le deschideți drumul către noi,
În caz că ne vom pierde-n nepăsare...
Ne-am pierdut demnitatea și mândria,
Degeaba v-ați jertfit pentru popor.
Ne merităm din plin, azi, disperarea,
Ne-ați vrut degeaba liberi pentru viitor.
Am devenit complici exterminării proprii,
Ne batem joc de amintirea voastră...
Prostia-a devenit, la noi, la ea acasă...
Aceasta e, mai nou, credința noastră!
Suntem pierduți și toți ne vor declinul,
Toți trag de noi, toți ne vor orbi și goi...
Blestemul vostru ar fi fost mai blând,
Degeaba v-ați jertfit crezând în noi...
poezie de Andrei Ș.L. Evelin din Începuturi
Adăugat de Andrei Ș.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent, poezii despre învățătură, poezii despre mândrie, poezii despre libertate, poezii despre jertfă, poezii despre devenire, poezii despre batjocură sau poezii despre amintiri
Inmormantarea unui inger
Pledând pentru grațiere îmi cazi în genunchi...
Fața-ți este palidă, tristețea un junghi...
Atât de multă umilință, atât de multă uitare,
Acum ți-ai plecat ochii și ți-ai cerut iertare...
Un vechi cadavru de sentiment trădat
Într-un tânăr mormânt de trup uitat...
Se destramă o întreagă lume,
Prin moartea unui înger fără nume!
Lacrimi îți traversează chipul sec,
Câte amintiri cu ele se petrec...
Zburând spre ceruri fără nori,
Lăsând în urmă numai flori...
Veștede, vechi și putrezite,
Amintind de doruri ofilite...
-Ce privești acum în față?
Doar un cavou umam, fără de viață...
Nu mai are suflet, dar nici milă,
Deci în zadar ești acum umilă!
Este cărunt și curtat de vremuri,
Degeaba plângi, degeaba tremuri!
Blestemul asupra ta s-a revărsat,
Iertând doar pe cei fără de păcat...
Nu te teme: e blestemul meu!
Nu te teme: cu tine mor și EU!
poezie de Ioana Cornelia Sigarteu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trădare, poezii despre trup și suflet, poezii despre tinerețe sau poezii despre păr cărunt
Din alte lumi
Am irosit o viață
Umblând prin ceață
Mergând cu voi
Prin bălți și noroi
Cantand la stele
Visele mele
Crezând în zei
Ca-n frații mei
În mari experți
Plini de peceți
În mâini cu aur
Cu gând de graur
Veniră la mine
Toți soli din iad
Cu ochi de jad
Ei vor să mor
Să fiu de-al lor
Cântând în noapte
Alături de șoapte
Venite din case
La ora șase
În miez de noapte
Sunt voci aparte
Dintr-un ținut părăsit
Destin țintuit
În cripta crăpată
Cu sânge pătată
Mă închin plângând
Văd suflete râzând
Uitate pe veci
În criptele reci
Iar eu muritor
Intru-n visul lor
Devenind ca ele
Suflete de iele
Numite în lume
Umbre fără nume.
poezie de Alin Ojog (21 martie 2022)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre uitare, poezii despre sânge sau poezii despre stele
Ne-ați vrut degeaba liberi...
N-am fost cu voi să știm ce-ați pătimit,
Dar astăzi, pătimim în urma voastră.
Din tot ce-ați îndurat, n-am prins nimic,
Iar azi se-ntoarce împotriva noastră.
N-am învățat nimic din nicio palmă
Și am primit prea multe pe nedrept.
Azi, însă, le primim și pe-ale voastre,
Doar că acestea ne lovesc în piept.
Am merita din plin disprețul vostru,
Căci, la blesteme, nu ați fost în stare
Să le deschideți drumul către noi,
În caz că ne vom pierde-n nepăsare...
S-a dus și demnitate și mândrie,
Degeaba v-ați jertfit pentru popor.
Ne merităm din plin întemnițarea,
Ne-ați vrut degeaba liberi pentru viitor.
Am devenit complici stârpirii proprii,
Ne batem joc de amintirea voastră.
La noi, prostia-a devenit la ea acasă...
Aceasta e, mai nou, credința noastră.
Suntem pierduți și toți ne vor declinul,
Toți trag de noi, toți ne vor orbi și goi.
Blestemul vostru ar fi fost mai blând,
Degeaba v-ați jertfit crezând în noi.
poezie de Evelin L. Ș. Andrei din Vă las pe voi să fiți poeți
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Condimente - Hit
Doar condimente peste tot:
În presă, radio, tv...
Pe stradă, masă, la terasă,
În lift, în pat și nu mai pot!
Simt parcă toți îmi întind plasă!
Doar condimente fără gust:
Pe dinăuntru și pe-afară...
Și dau doar minus în loc de plus,
Că viața e-o curvă penală!
Doar țipete de la beție,
Și văd cum urlete străbat
Până și căi de pribegie
Și n-ai vreo șansă a fi curat!
Și uite așa îmi vine mie,
Să îmi iau lumea-n cap să plec...
Știu... parcă sună a nebunie,
Însă, n-am timp să mai aștept!
Doar condimente peste tot:
De la sărat și fără stil,
Până la dulce de otravă...
Și mă retrag atât de-abil,
De nimeni n-are să mă vadă!
O lume rea și derapată...
O viață chin și doar durere!
Eu știu că pentru toate-i plată...
Sătulă, însă fără avere!
Și uite așa anii se duc...
Și condimentele sărace,
Nu-mi dau și mie să apuc...
Să mângâie și să mă-mbrace!
Perversă viață și-agonie,
Ne joacă doar cum știe ea!...
Bogați suntem în sărăcie,
Și mintea goală ne domnea!
Doar condimente fără sens:
Avem prea mult... n-avem nimic!
Depresii cântă mult prea dens,
Cu inima închisă-n plic...
Suntem prea plini în goliciune,
Cântăm pe baluri de frustrări...
În suflete arde tăciune,
Zburăm în schizo și visări!
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărăcie, poezii despre zbor, poezii despre radio sau poezii despre plată
De-ai vrea o viață, Timpule, să îmi mai dai!
Timpule, nu pot să te opresc și nici să te încetinesc,
Mă simt neputincioasă și câte-aș vrea să-nfăptuiesc!
De ai putea să îmi mai dai încă o viață s-o trăiesc,
Iar graba, oboseala, greșeala, să pot să le strunesc.
De-ai vrea o viață, Timpule, să îmi mai dai,
Să mă îmbraci cu ie, cusută-n gânduri bune,
Cu dragoste, cu pace, cu sufletul bălai
Și orice clipă să o petrec cu pasiune.
Să-mi pui opinci, legate-n sfori cu vânjoșie,
Pe unde calc să las doar urme cu energii depline
Că-ți voi juca o "Periniță" cu drag și voioșie
Și cu bujori în obrăjori, te prind în păr la mine.
Să-mi pui batic, țesut cu fire de înțelepciune,
Cu rădăcini adânci prin vene și artere răsfirate,
Să-mi circule-n ființă, să fac doar lucruri bune bine,
Pe unde voi cutreiera, rămână bunătate.
O viață de-ai vrea, Timpule, să îmi mai dai,
Cu flori nemuritoare, în vas de lut eu te primesc,
Cu o romanță și-un cântec dulce la un nai,
Cu pită și cu sare, c-așa e obiceiul românesc.
poezie de Fănica Tănase din volumul de versuri Verde crud (2019)
Adăugat de SIBIANA
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre păr blond, poezii despre păr, poezii despre pâine, poezii despre pace, poezii despre lut sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
This is what I'm controlling
nu vreau să tremur dar nu este nimic
din ce pot controla
tramvaiele alunecă pe șine în mintea mea
sunt așezată pe scaunul de la geam
văd soarele ca pe un arbore gigant lăsându-și crengile în jos
până atinge pământul acesta mustind de beton
îmi ating pieptul
în care alveolele și sacii respiratori se contractă
de parcă ar fi plini de otravă
mă agăț de crengile soarelui / o dată pe lună
ce nevoie este de respirație/ îmi așez în ordine caietele / pixul / laptopul
acum poți să înfigi cuțitul în creierele noastre electronice
nimic nu se va întâmpla
spui: "this is what I'm controlling"
și de fapt știi că nu controlezi nimic
10 grade richter și pământul se surpă/ tramvaiul cade de pe șine
sinele e un războinic atașat de oase și de celelalte organe putrede
doar el rămâne la suprafață și o mie de zei îl roagă
să nu se aplece prea mult peste ferestre / acolo unde păsările se izbesc cu putere
de geamurile închise / pentru că știi
nimeni nu vrea să rămână afară.
aici întrerupi tremuratul și dumnezeu continuă să te apese/
să apese.
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tramvaie, poezii despre păsări, poezii despre electronică, poezii despre cutremure, poezii despre crengi sau poezii despre creier
Patria română
Patria ne-a fost pământul
Unde ne-au trăit strămoșii,
Cei ce te-au bătut pe tine,
Baiazide, la Rovine,
Și la Neajlov te făcură
Fără dinți, Sinane,-n gură,
Și punând dușmanii-n juguri
Ei au frământat sub pluguri
Sângele Dumbrăvii-Roșii.
Asta-i patria română
Unde-au vitejit strămoșii!
Patria ne e pământul
Celor ce suntem în viață,
Cei ce ne iubim frățește,
Ne dăm mâna românește:
Numai noi cu același nume,
Numai noi români pe lume
Toți de-aceeași soartă dată,
Suspinând cu toți odată
Și-având toți o bucurie;
Asta-i patria română
Și ea sfântă să ne fie!
Patria ne-o fi pământul
Unde ne-or trăi nepoții,
Și-ntr-o mândră Românie
De-o vrea cerul, în vecie,
S-or lupta să ne păzească
Limba, legea românească
Și vor face tot mai mare
Tot ce românismul are:
Asta-i patria cea dragă
Și-i dăm patriei române
Inima și viața-ntreagă.
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre România, poezii despre patrie, poezii despre mâini sau poezii despre legi
Ascuns în ceață
Râde vecinul, că nu mi-e bine,
Cred... de-ar putea, m-ar otrăvi.
Dar bag de seamă, că îi e rușine
Și zilnic, știți, eu îl voi chinui.
Ascuns în ceață... dus de dimineață
Îmi ar cu drag pământul meu.
Când o fi soare... și iarbă creață,
Știu c-am semănat tot ce-am vrut eu
.
Satul... mă cheamă acum din depărtare...
N-aș merge, dar nu am de ales.
Loc e destul știu... pentru fiecare,
Dar nimeni nu mă ajută la cules.
O zână... vine și-mi spune... hai acasă,
Să știi că niciodată nu te voi părăsi.
Inima ar vrea... dar anii nu mă lasă
Rănit în suflet doar câmpul l-aș păși.
O clipă simt că doare... oare cât voi putea...
Să încerc să fiu tare... să-frunt zodia mea.
Ascuns în ceață, mă zbat într-o credință
Și-n 'cerc ca să câștig dragostea ta.
Dar strig zadarnic... mă lupt chiar cu destinul,
Dau totul la o parte, chiar dacă sunt lovit.
Știu că se poate, că îmi alini tot chinul
Și-aș merge înainte ca să fiu fericit.
Degeaba mai încerc... că Dumnezeu îmi spune,
Ioane...! timp... puțin ți-a mai rămas.
Dar încă sunt puternic, încă am un nume,
Și pot să întorc grăbit, ultimul ceas.
Doresc să port opincă, o coasă pe umăr să am.
Să plec de acasă nu vreau îmi este frică
Rămân să cânt într-un pustiu încă un an.
Și-apoi... când Dumnezeu va vrea, un suflet mai ridică.
poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre vecini, poezii despre sat, poezii despre rușine, poezii despre iubire sau poezii despre inimă
Bine era la bunici
Străbat dealuri, munți și văi...
Ce-i drept, numai cu gândul.
S-ajung la bunicii mei,
Aș înconjura pământul!
Numai că acum, din păcate
Doar prin amintiri pășesc.
Timpul nu se mai întoarce,
Dar de ei îmi amintesc.
Văd acea căsuță mică,
Intru în ograda lor.
Și mai văd o rândunică,
Care își face cuibușor.
Bunicuțul în cămară
Dezghioacă la popușoi.
Bunica aduce-n poală
Niște mere pentru noi.
Văd acolo o măsuță
Din scândură de stejar,
Iar pe ea o măliguță
Aburește, sub ștergar.
În ceaunul de pe plită,
De măligă nespălat-
Laptele a fiert în pripă
Și în străchini e turnat.
-Mănânco tot, mare să crești!
Îmi tot spune bunicuța.
C-apoi ți-oi spune povești
Despre Lupul și Scufița.
Am golit totul din blid,
Că a fost foarte gustos
Și astăzi încă mai simt
Gustul acela delicios.
Îmi doream cu nerăbdare
Să cresc și să mă fac mare...
Nu știam că într-o zi,
Ca și ei-bătrână voi fi!
poezie de Natalia Mazilu Miron
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre creștere, poezii despre văi, poezii despre stejari, poezii despre rândunele, poezii despre munți, poezii despre mere sau poezii despre lupi
Ce dacă
Ce dacă plouă?
Zâmbesc gândindu-mă la tine.
Ce dacă-s ud?
Mie așa mi-e bine.
Ce dacă bate vântul?
Eu nu mă mișc din loc.
Ce dacă nu e soare?
Între noi arde-un foc.
Ce dacă e prea frig?
Vorbele tale mă-ncălzesc.
Ce dacă e-ntuneric?
Eu pot ca să răzbesc.
Ce dacă nu sunt oameni?
Eu te vreau doar pe tine.
Ce dacă nu sunt case?
Mie tot îmi convine.
Ce dacă nu sunt păsări?
Zburăm noi pentru ele.
Ce dacă e doar ceață?
Noi n-avem clipe grele.
Ce dacă frunze cad?
Eu încă mai resist.
Ce dacă pomi nu sunt?
Încerc și tot insist.
Ce dacă totu-i gri?
Tu-mi colorezi viața.
Și dacă tot o faci,
te rog, alungă ceața.
Și dacă tot o faci,
adu pe cer un soare.
Și dacă tot o faci,
vreau case colo-n zare.
Și dacă tot o faci,
te rog, alungă vântul.
Și dacă tot o faci,
luminează-mi pământul.
Și dacă tot o faci,
adu-mi și păsările.
Și dacă tot o faci,
redă-mi culorile.
Și dacă tot o faci,
plantează-mi câte-un pom.
Un lucru eu mai vreau -
pe om să îl faci om.
poezie de Pleșa Dragoș Florian din Poezie
Adăugat de Pleșa Dragoș Florian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre culori sau poezii despre frunze
Încearcă a nu plânge...
Încearcă a nu plânge, când zorii dimineții
Nu vor putea să-mbrace în purpură poeții,
Și tu, nu plânge dacă ei nu mai pot să scrie,
De dragoste de viață o altă poezie.
E un sfârșit în toate, cum este pe pământul,
Unde o nemurire e numai în Cuvântul,
În care toți poeții au fost și-or să mai fie,
Trăind doar cu Femeia, mereu, în Poezie,
Că lor le e Femeia un vis crescut în floare
Și ea le este muză, în veci nemuritoare,
Așadar, tu, nu plânge, Femeie, când se duce,
Poetul să își pună în vers aripi de Cruce,
El știe că-i rămâne, în urmă, numai cântul
Iubirii lui, ce poate a înflori pământul,
Nu plânge, când el știe că nu-i va fi sfârșitul
Acolo unde Crucea-i așteaptă răsăritul...
poezie de Pavel Lică din Galaxia marilor iubiri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfârșit, poezii despre femei sau poezii despre versuri