Hărnicuța
Gărgărița Smărăndița
S-a trezit de dimineață.
Și-a pus șortul și fundița,
A-ntins rufele pe-o ață,
A scos pernele afară,
Pe copii i-a dus la școală,
A fiert oala cu mâncare
Și deretică-n cămară.
Strânge-un strop de apă-n cană
Duce-n tomberon gunoiul
Scrie-n carnețel c-o pană
Umple cu boabe butoiul
Dă cu mătura prin casă,
Pune lemnele pe foc,
Iar apoi, pune pe masă
Patru farfurii, la loc.
Una pentru gărgărița tată,
Care-i la serviciu dus,
Una pentru ea și-ndată
Și pentru micuți a pus.
Acum stă puțin întinsă
Multă treabă a făcut
De gânduri este cuprinsă
Și-ațipește un minut.
Smărăndița hărnicuța
Până-n seară... mult mai are
Ici și colo dă fuguța
Că e gospodină tare!
poezie pentru copii de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre școală
- poezii despre timp
- poezii despre tată
- poezii despre serviciu
- poezii despre seară
- poezii despre mâncare
- poezii despre minute
- poezii despre lemn
- poezii despre gânduri
Citate similare
Rondelul furnicii
Hărnicuța de furnică,
Gospodină, muncitoare,
Cât e ea de mărunțică
Duce sacul în spinare.
Cară-întreaga ziulică
Până la apus de soare
Hărnicuța de furnică,
Gospodină, muncitoare.
Face lucrul cu răbdare,
În cămară-i bunăstare,
De muncă nu-i este frică,
Pentru iarna viitoare
Are destulă mâncare
Hărnicuța de furnică.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre muncă, poezii despre furnici, poezii despre iarnă, poezii despre frică sau poezii despre Soare
Despre ziuă, Tălpoiul a venit posomorâtă, a scos pe necunoscuta de acolo și i-a zis cu ciudă să iasă din ogradă și să meargă unde știe. Și nenorocita, ieșind cu nepus în masă și necăjită ca vai de ea, s-a dus iarăși la fântână și a scos acum vârtelnița. Și venind iarăși slujnica la apă și văzând și această mare minune, fuga la stăpână-sa și-i spune că femeia ceea de ieri are acum o vârtelniță de aur, care deapănă singură și care-i mult mai minunată decât furca ce i-a dat. Atunci pohoața de babă o cheamă iarăși la dânsa prin slujnică, pune mâna și pe vârtelniță, tot cu același vicleșug, și a doua zi dis-dimineață o scoate iarăși din odaia împăratului și din ogradă.
Ion Creangă în Povestea porcului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre trecut
- citate despre mâini
- citate de Ion Creangă despre mâini
- citate despre femei
- citate de Ion Creangă despre femei
- citate despre aur
- citate de Ion Creangă despre aur
- citate despre apă
- citate de Ion Creangă despre apă
Cafeaua de dimineață
El și-a pus cafeaua
liniștit în ceașcă,
laptele l-a pus
în ceașca de cafea,
zahărul l-a pus
în cafeaua cu lapte
și cu lingurița
l-a amestecat.
a băut cafeaua,
ceașca a lăsat
fără să-mi vorbească.
a scos o țigară,
a fumat tăcut,
s-a jucat cu fumul
- cercuri a făcut -
a pus, calm,
tot scrumul
într-o scrumieră
fără să-mi vorbească.
fără să mă privească.
și s-a ridicat,
și-a pus pălăria
cu un gest distrat,
și-a luat pe umeri
mantaua de ploaie,
pentru că ploua,
apoi a plecat.
a plecat în ploaie
fără să-mi vorbească.
fără să mă privească.
(și atunci mi-am strâns
fruntea grea în palme
și am plâns...
am plâns...)
poezie celebră de Jacques Prevert, traducere de Gellu Naum
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și poezii despre ploaie, poezii despre lactate, poezii despre fumat, poezii despre cafea, poezii despre zahăr, poezii despre vorbire, poezii despre tăcere, poezii despre plâns sau poezii despre jocuri
Sulfinică
Un motan, zis Sulfinică,
Cu o blană frumușică
Mai mult albă, puțin gri,
Tare nostim poate fi!
Ziua-ntreagă se răsfață
Și pe toate se cocoață!
Noaptea, unde doarme, oare?
La stăpână, la picioare...
Toarce lângă dumneaei
Și visează șoricei.
Dimineața, Sulfinică
Mângâiat e pe burtică.
El blănița-șicurățește
Doar cu limba, pisicește.
Ieri băiatul--un regal--
I-a adus un papagal,
Oscar--pene colorate--
Și pe piept dar și pe spate.
Sulfinică, bucuros
L-a primit politicos.
Și i-a zis așa un:,, miauuu...
Vreau în brațe să te iau''...
Oscar, papagal fricos
I-a spus:,, mulțumesc frumos
Mie-așa mi-au spus ai mei
Să mă tem de motănei."
N-apucă mai mult să zică
Și deodată, Sulfinică
Răsturnă pe jos o cană
Și de drag, îi rupse-o pană.
Oscar rău s-a speriat
Și în cușcă a zburat.
A fost dus în altă casă
La fereastră cu o plasă.
Fiindcă-a prins o mare frică
De motanul Sulfinică
Ce-l iubește-așa de tare,
Că l-ar pune pe frigare!...
poezie pentru copii de Gabriela Gențiana Groza (12 februarie 2013)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pisici, poezii despre visare, poezii despre trecut, poezii despre sperieturi, poezii despre somn, poezii despre răsfăț, poezii despre picioare sau poezii despre papagali
Sulfinică (lui Nunuș)
Un motan zis Sulfinică,
Cu o blană frumușică,
Mai mult albă, puțin gri,
Tare nostim poate fi!
Ziua-ntreagă se răsfață
Și pe toate se cocoață!
Noaptea, unde doarme, oare?
La stăpână la picioare...
Toarce lângă dumneaei
Și visează șoricei.
Dimineața, Sulfinică,
Mângâiat e pe burtică.
El blănița-și curățește
Doar cu limba, pisicește...
Ieri, băiatul, un regal!...
I-a adus un papagal,
Oscar, pene colorate
Și pe piept, dar și pe spate.
Sulfinică, bucuros,
L-a privit politicos
Și i-a zis așa, un "miauuuu...
Vreau în brațe să te iauuuu"...
Oscar, papagal fricos,
I-a spus: "Mulțumesc frumos,
Dar mie mi-au spus ai mei
Să mă tem de motănei."
N-apucă mai mult să zică
Și deodată, Sulfinică,
Răsturnând pe jos o cană
"Drăgăstos" îi rupse-o pană...
Oscar rău s-a speriat
Și în cușcă a zburat!...
A fost dus în altă casă,
La fereastră cu o plasă,
Fiindcă-a prins o mare frică
De motanul Sulfinică
Ce-l iubește-atât de tare
Că l-ar pune la frigare!...
poezie pentru copii de Gabriela Gențiana Groza din Sulfinică (15 mai 2013)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doina
Ascultă,
Străine,
Ascultă,
Vecine,
Ascultă-mă bine:
De foame adus,
Tăcut la-nceput,
În casă la mine,
Ți-am scos și ți-am pus,
Din tot ce-am avut,
Și pâine și sare,
Și laptele muls,
Cald, alb, în șiștare,
Pe masă la mine.
De sete supus,
Ai vrut de băut,
Pe masă la mine,
Ți-am scos și ți-am pus
În cană de lut,
Și vin, și licoare,
Și dulcele must
Fierbând în ulcioare
În casă la mine.
De trudă răpus,
Căzut ai zăcut
În casă la mine.
Ți-am scos și ți-am pus
Curat așternut:
Și ierburi, și floare,
Și piele de urs
Tâlhar de mioare
În casă la mine.
Și... nu te-ai mai dus:
Tribut mi-ai cerut:
Pe masă la mine.
M-ai scos și mi-ai spus:
"Aici m-am născut!
Sunt mare și tare!"
Credeai că m-ai smuls
Punându-mă-n fiare -
Din tot ce-i "la mine"?
Ascultă,
Străine,
Ascultă,
Vecine,
Ascultă-mă bine:
La mine,
La prag,
A fost vălmășag
De haite cu steag...
Ca valul s-au spart:
Zbătură-se-n ștreang!
În pulbere zac.
La mine,
La curți,
Veneau lacomi mulți:
Mai mari, mai temuți,
De-un cap sunt mai scurți.
La mine,
La porți,
E rânjet de colți,
E plesnet de glonți,
E umblet de hoți...
Se spulberă toți
Subt brazda mea morți.
Asculte, oricine
Asculte-mă bine:
În numele meu,
N-are loc viclenia.
În numele meu,
Am topit omenia.
Dar tu seama ține,
Străine:
În numele meu,
Înflorit cum e iia,
Mai e și Mânia.
poezie clasică de Romulus Vulpescu
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre vecini, poezii despre urși, poezii despre pâine, poezii despre oi, poezii despre naștere, poezii despre moarte sau poezii despre lut
S-a dus la cele veșnice ...
Stăteam pe-o bancă într-un parc
Când soarele e sus, pe cer.
Umbră îmi ținea un copac;
Era îmbrăcat cam lejer.
Pe când gândea mai apăsat
Să-și pună straie noi pe el,
A constatat înfrigurat,
C-a pus inel după inel.
Soarele îl pălise-n cap;
Prinsese insolație.
Coroana lui, cu frunze mii,
Picase în dizgrație.
Și altădat', umblând haihui
În parc, pe locul unde-am stat,
Copacul meu zăcea bolnav,
Pe-o parte, dezrădăcinat.
Era sărmanul răvășit,
Cu haina numai petice.
O frunză ici, una colea;
S-a dus la cele veșnice.
poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieții (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frunze, poezii despre copaci, poezii despre vestimentație, poezii despre parcuri, poezii despre coroană sau poezii despre boală
Săptămâna Paștilor
O, cea mai dulce bucurie dintre toate, binecuvântare
Să oferi pace, să strângi mâna cea vindecătoare
De bunăvoie întinsă ție
Și să spui, "Acum nu mai există decât iubire și lumină!"
Zorii primăverii mele-au dispărut pentru totdeauna;
Închiși în ocna cavoului, prietenii cu țărâna-s una.
Ziua-i la chindie,
În apusul roșu aștept bezna ce-o să vină.
Cutreier prin cimitir, scrutând intens
Crucile și piatra, acum când amurgul devine tot mai dens,
Și gravat pe fiecare
Cruce găsesc același cuvânt: Pace.
Apoi, revenind la drum,
Caut alt țel, spiritul meu năzuind acum
Să ajungă-n cer pe-o rază salvatoare,
Înainte ca ziua-în negru să se-îmbrace.
Singur, privești luceafărul de seară,
Zâmbind cum am zâmbit și eu, asculți ca mine-odinioară
Cum gălăgios planează prin timp, ca o chemare
Din mulțime, ecouri de vrajbă, vântoasă trecătoare.
Închiși în ocna cavoului, prietenii cu țărâna-s una.
Cineva-mi era ostil în zilele demult apuse, una câte una
Pacea Domnului pătrundă-n casă la fiecare,
Casă din care eu am fost cândva-îmbrâncit afară!
poezie de Erik Axel Karlfeldt, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pace, poezii despre cruce, poezii despre zile, poezii despre vinovăție, poezii despre săptămâni, poezii despre superlative, poezii despre salvare sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Săptămâna Paștilor
Cea mai dulce bucurie dintre toate, o binecuvântare,
Este pacea, să strângi mâna vindecătoare,
De bunăvoie întinsă ție,
Spunând, "acum nu mai există decât iubire și lumină!"
Zorii primăverii mele au dispărut pentru totdeauna;
Închiși în ocna mormântului, prietenii mei cu țărâna-s una.
Ziua-i la chindie,
Într-un amurg sângeriu aștept noaptea ce va să vină.
Cutreier prin cimitir și scrutez intens
Pietrele și crucile, amurgul devine tot mai dens;
Și gravat pe fiecare
Cruce citesc același cuvânt: Pace.
Apoi, revenind la drum,
Mă-ndrept spre-alt țel, spiritul meu năzuind acum
Să urce la cer pe-o rază salvatoare,
Înainte ca doliul ziua să îmbrace.
Tu, singur-singurel, privești luceafărul de seară,
Surâzând cum am surâs și eu, și-asculți ca mine-odinioară
Cum răzbat gălăgios prin timp, ca o chemare,
Din puhoaiele de oameni ecouri de vrajbă, vântoase trecătoare.
Închiși în ocna mormântului, prietenii mei cu țărâna-s una.
Unii-mi erau ostili în zilele de demult, apuse una câte una
Pătrundă pacea Domnului în casă la fiecare,
Casă din care El a fost odată îmbrâncit afară!
poezie clasică de Erik Axel Karlfeldt, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un altfel de Moș Nicolae
Am așteptat cu sufletul pe masă,
L-am împărțit în două farfurii
Și am făcut puțin mai cald în casă
Dar, nu știam că nu ai să mai vii.
Am pus de-o ciorbă cum îți place ție
Cu leuștean și varză de Bruxelles;
Te-am așteptat frecând la o iahnie
De boabe de fasole și din miel
Am încropit doar câteva chiftele
Cu mult mărar și cu mai mult piper.
Și ca desert ți-am pregătit bezele
Și-un tort ce stă și-acum în frigider.
Și mi-am făcut și baie-n lapte dulce,
O tonă de chanel am pus pe sâni,
Ca gura ta pe sânii-mi să se culce,
Să mă inspiri flămând până-n plămâni.
Mi-am pus bikini și sutien de gală
(Ce noapte nebunească-am mai visat!)
Bine că nu am stat în pielea goală,
De-atâta așteptare-aș fi-nghețat.
În semiîntuneric, ca o divă
Am exersat un dans de-acela, știi!
Să fiu, iubite, cât mai expresivă,
Dar n-am știut că tu n-o să mai vii.
Și mi-au bătut vecinii în perete
Și mi-au sunat la ușă disperați.
(Vroiau și ei în grup să se desfete
Cu-așa spectacol.) Vai ce desfrânați!
Într-un târziu, mai înspre dimineață
Am stins lumina, m-am băgat în pat.
'Tu-i mama ei de-așa perfidă viață,
Că de bărbați, vă zic, m-am săturat.
Te-aștept la cotitură, Nicolae,
Mi-ai tras tu țeapă, dar ți-o trag și eu!
La anu'-am să te las s-aștepți în ploaie,
Iar eu voi fi cu altu'-n patul meu.
Mai ești și moș pe lângă toate cele
Și cari ca prostul sacii cu nuiele...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre viață, poezii despre sâni, poezii despre suflet sau poezii despre prostie
Cuvânt înainte (poezie pentru copii)
O carte de poezie
S-o citești și să tot fie,
Poezia-i sărbătoare
Are curcubeu culoare.
Bucuria de copii
Are multe poezii:
Unde îi copilărie
Vei găsi și poezie.
Pentru copii, e sărbătoare
Este lumii încântare,
Toată lumea-lumea vie
Are-n ea copilărie.
Le-am scris astăzi la copii
Un buchet de poezii:
Poeziile sunt mici
Cu... căței, și cu pisici.
Mâine poate veți citii
Alte multe poezii:
Pentru mine e o joacă
Orșicine poa' s-o facă.
Pentru mine e nimic
E o joacă de pisic:
Suflet de copil de ai
Poezie multă dai.
Poezia e frumoasă
Are sufletul în casă:
Poezia este vie
Are multă măiestrie.
Poezia-i sățioasă
Are pâinica pe masă
Poezia-i fermecată
Are pâinea feliată.
Scoală-te de dimineață
Pune pe pită dulceață:
Niciodată nu se știe
Când mai pic' o poezie.
Și să nu vă plictisesc
Iată mă mai și opresc
O prea multă vorbărie
Uneori, este prostie.
Dați copiilor pisici
Dați pisicilor bunici
Lăsați-i să sugă
Nu-i lăsați să mugă.
Dacă tot mugiți,
Prin casă fugiți,
Și de vă opriți,
Vă mai odihniți.
poezie pentru copii de Paul Preda Păvălache din Cartea mea de poezie, volumul I (2008)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre viitor, poezii despre sărbători, poezii despre prezent sau poezii despre odihnă
Bob: Bună, copii, pe unde ați unmblat?
Donna: Dumnezeule, tată, plecăm pentru un minut și tu deja faci tot felul de insinuări? Adică, am dispărut doar un minut!
Eric: Să fiu sincer, Donna, a durat puțin mai mult de un minut.
replici din filmul serial Anii '70
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre timp, citate despre tată, citate despre sinceritate sau citate despre minute
Munca și rugăciunea
Supărat pe timpul scurt, rămas pentru rugăciune
S-a dus un frate la stareț și i-a spus cu plecăciune:
- Eu vreau partea bună a Mariei să primesc
N-am venit la mănăstire ca tot timpul să muncesc
Să stau numa-n rugăciune este tot ce îmi doresc.
- Frate Zaharia, dă-i o carte și să stea-ntr-o chilioară.
De-acum roagă-te într-una, să nu ieși o clip-afară!
S-a rugat cu sârg. Pe seară tare a flămânzit
Și-aștepta cu nerăbdare la masă a fi poftit.
A trecut de miezul nopții... dar nimeni nu l-a chemat
Și cu gândul la mâncare deloc nu s-a mai rugat.
poezie de Dorina Stoica din Izvorul Îndepărtat (decembrie 2011)
Adăugat de Dorina Stoica
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre supărare, poezii despre noapte sau poezii despre miezul nopții
Elefantul și rinocerul
Elefantul și un rinocer,
Având dureri reumatismale,
Să le fie de ajutor,
Au optat, băile termale.
Și-au mers prin junglă,
După lacul cu nămol.
Găsit, n-au mai stat de vorbă
Și s-au aruncat în el.
Mulțumiți de piscină
Cu apă caldă și nămol,
Aveau încrederea deplină
Că le va fi bine în viitor.
Pachidermul își freacă piciorul
Cu trompa, fiindu-i ușor,
Văzându-l însă rinocerul
I-a oferit repede ajutor.
- Stăpâne, te masez eu,
Așa cum am mai făcut,
Iar dacă îți este rău,
O uăm de la început.
A trecut repede la treabă
Cu cornul lui ascuțit
Care l-a înfipt în talpă,
Apa toată s-a roșit.
A țipat și i-a spus
Ce rău mare i-a făcut.
Leșinat, aproape dus
S-a pus pe oblojit.
După un timp și-a revenit
Și a început să-i vorbească,
L-a certat și s-a răstit
Pentru fapta-i nebunească.
- N-ai vrut să-mi pansezi piciorul
Cu apă, ierburi și nămol.
Te-ai pus, hoțule, cu cornul,
Crezând că mă omori.
Să-mi iei dintele al mare
Să-l vinzi la bijuterii,
Fugi, că nu ești în stare
Și să te lași de prostii!
Fildeșul e pentru împărați
Și marii latifundiari,
Pentru regi încoronați,
Ori bancherii mari.
Ce-ai crezut tu, stârpitură,
Că-ți acord prietenie
Îți trag eu o tăvălitură,
Ca să uiți de dușmănie.
L-a luat la tăvălit
Printre aborii de eucalipt.
Lovit bine, a fugit
Cu cornul sângerând și frânt.
poezie de Dumitru Matei din Clepsidra vieții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apă, poezii despre încredere, poezii despre încoronare, poezii despre început sau poezii despre prietenie
Supa e atât
de amețită încât îmi vine
să gătesc oala de fiert lapte
am pus toate legumele din lume
și
și-mi vine să-mi pun un pectoral
dreptul e la îndemână
stângul e dus puțin mai sus
de la geanta plină cu romane
ne
scrise pe laptop cu o supă
de cuvinte care se leagă
după o fierbere îndelungată
ar
fi cazul să fac o supă dintr-o carte
de bucate presărată cu glume
un almanah culinar poate fi comestibil
poetul își poate găti o pană
caramelizată asortată cu vin demisec
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre umor, poezii despre legume, poezii despre cărți, poezii despre cuvinte sau poezii despre calculatoare
Ai pus peste mine, Doamne
Ai pus peste mine, Doamne,
Ai pus primăveri și toamne.
Ca să-mi faci viața ușoară
Ai pus și iarnă, și vară.
Multe peste mine-ai pus.
Unele cam greu de dus.
Unele dulci și amare,
Pentru vița-mi trecătoare.
Dintre toate câte ai pus,
Cu unele m-ai sedus.
M-ai făcut să cred că viața
Este mai tare ca ața.
De fapt, ai avut dreptate;
Viața-i prima între toate.
Sunt dator să-ți mulțumesc
Că-îndrăznesc să mai trăiesc!
Cele ce-au fost greu de dus
Pe mine nu m-au răpus.
Cele dulci dar și amare
Doar m-au pus la încercare.
Am luptat și am învins,
Firul vieții l-am întins.
În lupta mea, nu am fost singur.
M-ai ajutat TU, desigur.
În genunchi mă întorc la Tine
Și, cât viața mă mai ține,
Imn de Slavă îți aduc
Până când la cer mă urc.
poezie de Dumitru Delcă (11 iulie 2023)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre seducție, poezii despre primăvară, poezii despre mulțumire, poezii despre imn, poezii despre dreptate sau poezii despre ajutor
Poveste fără final... - partea a doua
Și s-a stins apoi moșneagul... a trecut la cele sfinte
Iar,, mamaie'' și,, tataie''... dorm acuma în morminte
Dar povestea începuse c-o fetiță abandonată
Crescută de-acești bătrâni, fără mamă, fără tată
Mai târziu și-a găsit mama, devenise adolescentă,
A iertat-o și-a dorit-o pentru viitor prezentă
Și-a cunoscut tatăl vitreg, fratele, sora mai mică
Dar o frământa-ntrebarea:,, Unde-i tata? Am bunică?''
Trecuse prin școala vieții și acum era studentă
Întrebarea:,, Unde-i tata?'' devenise mai frecventă
Și-a pornit așa într-o doară într-o bună dimineață
Să-și caute rădăcina într-un sat pierdut în ceață
Cu emoție și teamă a bătut ușor la ușă
Fata cu ochii albaștri și cu fața de păpușă
I-a deschis atunci bunica și-a-mbrățișat-o îndată
Apoi i-a întins o poză,.... doar o poză în loc de tată
Printre lacrimi și suspine a-ntrebat-o:,, Unde-i tata?''
Iar bunica răvășită și-a îmbrățișat nepoata
N-ar fi vrut ca ea să știe că s-a spânzurat de tânăr
Pentru că nu l-a lăsat să-și ia grijile pe umăr
Să se-nsoare cu iubita rămasă însărcinată
Și-o privea cu remușcare și cu drag pe biata fată
Parcă ar fi vrut să-ntoarcă înapoi timpul și viața
Să-și aducă-napoi fiul la fetița lui și,, soața''
Era însă așa târziu și o năpădeau regrete
Tot privind la ochii albaștri, la figura acestei fete
Care seamănă aidoma cu bătrâna străbunică
,, Doamne, cât e de frumoasă!''... Nu putea mai mult să zică....
Și-a plecat tânăra tristă iar la studii, resemnată,
Dar știa acuma unde-i cel care i-ar fi fost tată
Este clar o eroină din romanul vieții sale
C-un parcurs întortocheat și.... puțin noroc în cale....
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe, poezii despre mamă, poezii despre bătrânețe, poezii despre școala vieții sau poezii despre tristețe
Povestea frunzei
O frunză intrată pe ușă îmi spune:
- Știi? Eu am trăit o minune...
Prin patru anotimpuri trecând
Patru vieți am trăit pe rând.
Iarna am fost un bob de viață
Mugur pe-un ram născut în ceață
Mai tarziu, am crescut în soare
Și m-am deschis lângă o floare.
Apoi am trecut la treabă,
Gătind hrana pentru planta întreagă.
Verdele meu dă viață vara
Pomul arătându-și cu drag comoara.
Toamna, în noiembrie, târziu,
Vântul m-a desprins fără să știu,
Și prin văzduh m-a dus și m-a purtat
La tine-n ușă acum m-a lăsat.
Desigur, pot să-ți fiu de folosință
Dacă mă lași să putrezesc în grădiniță
Voi îngrășa pământul pân' la primăvară
Și rod bogat vei avea, cu siguranță, iară.
poezie de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre verde, poezii despre siguranță sau poezii despre plante
Nebunia omului de rând
să arunc tot ce-mi vine în mână,
să fac totul una cu pereții,
să stau calm și să aștept să treacă,
dar nu pot,
e acolo în mine.
femeile plâng din ce în ce mai mult,
din ce în ce mai mulți bărbați dependenți de băutură,
majoritatea oamenilor se cred bolnavi psihic,
însă în capul lor prostia se lovește de pereți.
nu poate trece de la sine;
credeam că sufăr din cauza unei iubiri pierdute
până când m-am trezit cu un mesaj de la ea,
deja avea 3 copii și era în plin divorț.
mi a spus că încă mai simte ceva,
cu fărâma aia de suflet care i-a mai rămas,
dar nu pentru mine,
pentru un altul,
care nici măcar nu a încercat să se sinucidă.
acum câteva zile am băgat un câine în casă,
l-am curățat și i-am dat ceva de mâncare,
nu era chiar atât de rău.
aveam nevoie de cineva cu care să comunic
până într-o zi când s-a pișat pe mine în timp ce dormeam,
l-am scos afară în frig.
a doua zi, i-am simțit lipsa,
l-am hrănit, i-am făcut baie,
acum stă în colțul lui liniștit
cu bucata aia de carne în gură,
și-a învățat lecția.
soldații mor pe fronturi,
fluturând sticle de vin
și nevestele lor fac sex cu alți bărbați
care nu sunt chiar atât de proști, încât să-și riște viața pentru idealuri care nu-și au rostul.
e o nebunie,
e trist să te gândești la asta,
e trist să scrii asta,
e trist, foarte trist.
dar nebunia e o formă de normalitate
dacă ți-ai petrecut toată viața printre oameni simpli
care se cred nebuni.
poezie de Valentin Chircă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nebunie, poezii despre învățătură, poezii despre vin sau lecții de engleză
introspecție
Fiule te du la muncă
de cu zori până-n apus
fiul își privește tatăl
și se-ntoarce pe călcâie
cuvântând:
-sigur tată, chiar acuma
voi porni precum ai spus-
i-a răspuns pe loc băiatul
dar apoi nu s-a mai dus.
Celalt fiu aude și el
glasul tatălui chemând
nu mă duc răspunde aspru -
ce-s eu, slugă sau stăpân?
Dar apoi căzând privirea
i-a părut rău și s-a dus
chiar dacă pe dos a spus.
Care zici, întâiul oare,
Sau cel răzvrătit la vorbă?
Care crezi c-a dat dovadă
Pân la urmă de-ascultare?
Tu cu care semeni,
Spune!?
Iată marea întrebare.
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!