Binecuvântare și chin
Binecuvântare și chin
Autor: Mihaela CD
Să fie oare doar o întâmplare? Este și
binecuvântare, e și chin
De când eu l-am pierdut pe tata, întruna
versurile-mi vin.
Și nu mă lasă noaptea toată, se-nvârt în cap, să
dorm nu pot
Când vreau să spun o rugăciune, mă rog în
versuri strop cu strop.
De-atâta durere amară?... m-am întrebat în al
meu chin
Să fie oare numai suferința ce-mi luminează
acest destin?
Deodată am devenit poetă și versurile-mi curg
puhoi
Nu știu de este binecuvântare, să fie un blestem
apoi?
De ce mi se întâmplă mie?... De ce a început
acum?
De ce n-am scris eu oare versuri în astă lume
pân' acum?
Și mă întreb încă o dată de nu se vor opri pe
drum?
Veni-vor luni și ani de-acuma așa durerea să îmi
spun?
Și n-am hodină noaptea toată, îmi pun o mie
de-ntrebări
De undeva, din depărtare, cuvinte zboară-n alte
zări.
M-așez și scriu, le pun pe foaie, așa cum vin, nu
le aleg
Și când termin mă simt de parcă eu am îndeplinit
un crez.
Așa îmi plâng acum durerea și versurile îmi
curg lin
Să fie oare o-ntâmplare? Este și binecuvântare,
e și chin!
poezie de Mihaela Cd
Adăugat de Mihaela Cd
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre versuri
- poezii despre timp
- poezii despre durere
- poezii despre început
- poezii despre tată
- poezii despre suferință
- poezii despre somn
- poezii despre religie
Citate similare
Chin
Eu nu știam că, în destin,
mi-e scris, în ziua asta, "chin",
cu lacrimi care-mi curg, puhoi,
mai-mai să umplu un butoi,
Și nu credeam atât de rea
nici planta, nici nevastă-mea,
căci și-una și-alta îmi plăceau,
dar... pân'-aici! de-acuma, ceau!
Căci de-o juma' de oră plâng
și nu pot nici măcar să strâng,
să vin la voi, să-mi cat de-alean,
și să mai scap de... ras la hrean.
poezie satirică de Daniel Vișan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre plâns, poezii despre plante, poezii despre ore sau poezii despre botanică
Oare sunt eu?
Oare sunt eu cea de atunci
Când rușinată îmi plecam privirea
Oare sunt eu cea de acum
Când înflăcărată îți caut iubirea
Oare sunt eu oare nu sunt
În mine sângele a prins sa fiarbă
Și stau la pândă între da și nu
Între cea de acum și cea de atunci
Și îmi țes amintirile cu ața durerii
Și trag cu dinții de un nou început
Mă-nfășor în mantia uitării
Și-mi pun ciucuri în diverse culori
Îmi aprind albastrul din suflet
Și aștept...
Îmi împart zilele între cea de acum
Și cea de ieri
Închid ochii și vorbesc cu mine
Oare sunt eu cea de atunci
Oare sunt eu cea de acum
Oare sunt eu dintotdeauna
Iubindu-te pe tine...
poezie de Florentina Danu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zile
- poezii despre vorbire
- poezii despre uitare
- poezii despre trecut
- poezii despre sânge
- poezii despre suflet
- poezii despre rușine
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Jumătate ești...
Ești așa frumoasă, cum îmi place mie
Jumătate ești femeie, cealaltă poezie,
Jumătate o șterg, pe cealaltă o scriu,
Jumătate-mi ești, cealaltă o să-ți fiu.
Jumătate ești vis, cealaltă doar gând
Jumătate o râd, pe cealaltă o plâng,
Jumătate o cert, pe cealaltă o doresc,
Jumătate o simt, pe cealaltă-o iubesc.
Jumătate-o compun, pe cealaltă o cânt,
Jumătate o am, pe cealaltă nicicând,
Jumătate o vreau, cealaltă mă vrea,
Jumătate sunt eu, cealaltă-i doar ea.
Jumătate-i poiană, cealaltă mi-e floare
Jumătate mi-e dor, cealaltă mă doare,
Jumătate ești vin, pe cealaltă o beau,
Jumătate esti chin, cu cealaltă eu stau.
Jumătate mi-e soare, cealaltă e noapte,
Jumătate e mare, cealaltă doar șoapte,
Jumătate o cer si vreau să-mi fie mie,
Cealaltă mi-o dai, când jumate-o să fie.
poezie de Mihail Coandă (10 octombrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre visare, poezii despre râs, poezii despre noapte, poezii despre iubire, poezii despre gânduri, poezii despre frumusețe sau poezii despre flori
Noapte bună!
Să vă spun, să nu vă spun,
M-am urcat în vârf de prun,
Deși e numai un ciot,
Stau de-un ceas și încă pot..
Mă tot uit să văd de vine,
Cineva și pe la mine,
Nu vă spun pe cine-aștept
Fiindcă eu sunt înțelept..
Așa îmi zic toți de-aici,
Și cei mari dar și cei mici,
Și eu știu că nu se-nșală,
Că de-aia m-au dat la școală!
Simt în aer un parfum,
Vine parcă de pe drum,
De la munte, de la mare,
Nu știu ce să fie oare..
Un miros de libertate,
Parcă-l simt tocmai în spate,
In rucsac și-n buzunare,
În ghetele din picioare..
Ce să fie, ce să fie,
Pare că nimeni nu știe,
Eu doar am o bănuială,
Că am învățat la școală!
E vacanța, dragii mei,
O aștept și eu ca ei!
Ca mămica și tăticu',
O așteaptă și pisicu'!
Însă nu le spun nimic,
Cred că o să tac chitic,
Dac-o văd, știu ce-o să fac,
O să intru în rucsac,
Să fiu sigur că ei vor,
Să intru în planul lor!
Cred ca-n noaptea asta, clar,
Mă duc la somn în zadar,
Nu pot, frate, să mai dorm,
Mă și văd în avion!
poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre învățătură, poezii despre școală, poezii despre vacanță, poezii despre picioare, poezii despre munți sau poezii despre mamă
Te pețesc femeie
Să nu pleci așa departe,
Nu știu cum să fac, să-ți spun?
Îți pot dărui o carte,
Dar nu pot același drum.
Am de dăruit cuvinte,
Poate par a fii puține,
Dar, te rog, tu, ține minte
E cam tot ce am la mine.
Nu pot ca să îți promit,
Luna, stele de pe cer,
Aș minți, nu vreau să mint
Și apoi iertări să-mi cer.
Aș putea să spun nevrute
Și apoi să fug cu tine,
Nici cuvinte n-am prea multe,
Și tu știi c-așa-i mai bine.
Pot să îți dau mii de flori
Să-ți pun lumea la picioare
Și să te ridic la nori,
Dar să nu-ți iau ce te doare.
Nici măcar o veșnicie
N-am să pot să îți ofer
Dacă tot îmi e să-mi fie,
Să nu-ți dau, dar să îți cer.
Îți pot da a' mele mâini
Să te mângâie în noapte,
Capul să mi-l culci pe sâni
Și să te dezmierd în șoapte.
Să m-abandonez cu totul
Tu, să faci ce vrei cu mine,
Să-mi plimb inima cu cortul,
Să o-adăpostesc în tine.
Mai pot face-o nebunie,
Numai eu aș fii in stare,
Să te cer, să-mi fii tu mie,
Uite așa, o să vrei oare?
Vreau să te pețesc femeie
Cu ce am și ce-mi rămâne,
Pune-mi inima sub cheie,
Nu pot astăzi, vreau de mâine.
Astăzi încă sunt hoinar,
Și mă simt așa de bine,
Port o zi în buzunar,
Și-o petrec în ochi la tine.
Mă inundă a ta privire,
Nu știu ce să mă mai fac,
Lasă lumea, dă-mi de știre,
Dacă ai liber un pat.
Nu cred c-ai inima rece,
Să mă lași să dorm afară,
Nu știi cine poate trece,
Și mă fura, a câta oară?
Nu te las să pleci departe
Poate n-am să te găsesc,
Vreau să-ți dăruiesc o parte,
Din preamultul te iubesc!
poezie de Mihail Coandă (12 octombrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cadouri, poezii despre minciună, poezii despre știri, poezii despre viitor, poezii despre sâni, poezii despre stele sau poezii despre promisiuni
Dorință
Tot ce îmi mai doresc
este... să te privesc... acum!
Să mă înec în ochii tăi
Să te iubesc... dar nu știu cum...
Sunt singur... din nou... Ce ironie?!!
Îți lipsesc eu oare așa cum îmi lipsești tu mie?
poezie de Marius Constantin (2004)
Adăugat de Marius Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dorințe, poezii despre ochi sau poezii despre declarații de dragoste
Crucea noastră
E importantă a mea cruce și pururi eu mă rog,
chiar și-n întuneric, sau când nu pot să mă-ntorc,
mi alină suferința să mai pot exista,
mă sfâșie durerea, dar gânduri rele nu am.
e grea a mea tristețe și dulce al meu chin,
mă rog în fața ta cruce în loc întunecat, pustiu,
acolo unde nimeni nu mă poate vedea,
alung și lacrima și dorul, nimic nu las în urma mea.
Alungă suferința ce coboară peste mine
și fug de întuneric că acolo nu e bine,
îmi fac o cruce și alung durere și lacrimi și dor,
să-mi fie mie bine și mă rog până mor.
poezie de Eugenia Calancea (14 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre dor, poezii despre cruce, poezii despre tristețe, poezii despre moarte sau poezii despre existență
Mă întreb
Îmi întreb al meu destin,
Oare eu de ce suspin?
Poate din prea mult alcool?
Sau mi-e sufletul prea gol?
De ce simt cum dintr-o dată,
Se preling stropii de apă?
O fi ploaia cea de vină,
Sau durerea din inimă?
Gândurile nu-mi dau pace,
Ma lovesc ca niște ace,
În noapte am insomnii,
Oare tu când ai sa vii?
poezie de Cazacu Roxana Maria
Adăugat de roxanamariaj
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre ploaie, poezii despre pace, poezii despre insomnie sau poezii despre inimă
Ofrandă... sau... Blestem
Numai mie să-mi fie destin
Să nu pot să mă înalț peste chin?
Ce-i blestem ca la gând de festin
Să nu pot să mă bucur, să închin!
Oh, ce sincer gândesc să fiu bun.
În abstractul memoriei drum
Mă dezvălui, nu mint nicidecum;
Caut bine să fac și să spun.
Rugăciunea o zic din rărunchi
Spre copii, la părinți sau spre unchi,
Din convingere pură de trunchi
Ce mă trag eu; purtătorul de junghi.
Îmi iubesc cei prieteni ce-mi sunt
Și copiii exilați pe pământ.
Tac sfios la dușman înjurând,
Nu urăsc nici satanic de gând.
Sunt plecat spre iubire nespus
Dar timid mă feresc de intrus.
Carapace de om nepătruns
Stau în mine, pândesc în ascuns.
Paradoxul divin mă înspăimântă!
Gând de omor port eu celei ce cântă?
Când mă închin, machiavelic de gând
Mă tortură în ateu, înjurând.
La cuvinte ce aleg ca să spun
Stă ascunsul nespus de nebun
Ce-mi transformă bun gândul străbun
În rușini de dorit să răzbun.
Nu-s aiurea; controlu-i perfect
Dar nu știu ce-i destin, ce-i defect?
Cine îmi tulbură gând în infect?
Cum se poate? Mă port în "deject"!?
În dorință răzbat, reușesc,
Dar n- am timp să opresc, să spășesc.
Meditație aș face, o doresc
Și de-s Diavol? O, doamne plătesc.
Poate sunt doar o clonă pierdut
De planetă demult din trecut,
Cu mesaj odios nevăzut
De la spirit astral dispărut.
De-i așa să devin amuletă!
Vreau să joc, să pierd tot la ruletă.
Singuratic, sărac, mă delectă
Doar să pier; salvator... de planetă.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 martie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre draci, poezii despre sărăcie, poezii despre spaimă sau poezii despre singurătate
Poem ratat
De când nu am vorbit se face noapte
Bat clopote cu sunete de-argint
Parcă și gândurile azi ne mint
Parcă și viața este prea departe
Simțim nevoia să vorbim în șoapte
Ciudate hieroglife vin buimace
Și se aștern cuminți pe foi desprinse
Păcat de-aceste versuri neatinse
Aveam așa de multe sentimente
Să-ți spun, dar mă închid în carapace.
Așa a fost să fie, îmi șoptesc
Iubita mea să fie o himeră
Postata undeva în stratosferă
Ca un final de film fără imagini
Sau ca un vis frumos, neomenesc...
poezie de George Terziu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre sunet, poezii despre sfârșit sau poezii despre prezent
Bătrânețea împroșcată cu venin
După ani și ani de chin,
După muncă-ngenuncheată,
Bătrânețea se arată
Împroșcată cu venin.
Cei sortiți, de dorm, se știe
Privilegii fac prin legi,
Culeg sudoarea din crengi
Din a noastră osârdie.
Doamne, spun cu întristare:
Numai din chenzina lor
Pe masa orfanilor
Ar sta nițică mâncare.,
O pâine sau un covrig,
Un pled simplu de-nvelit
Când gerul vine cumplit
Să le pună-n oase frig.
Asta-i oare demnitate
La care să ne-nchinăm?
Alte voturi să le dăm,
Pentru ce-n astă cetate?
Câinii buni, sunt câinii răi,
Apărând vatra cu drag,
Câinii-aceștia de-nalt rang
Sunt peste turmă călăi.
Am crezut că or să fie
Demni, cinstiți, încrezători;
Ne cuprind negri fiori,
Când ne bagă-n letargie.
Sufletele sunt ciuntite
Tot pășind din greu în greu,
Așa vom purta mereu,
Inima pusă-n cuțite?
Că de ani și ani de chin,
După muncă-ngenuncheată,
Bătrânețea se arată
Împroșcată cu venin!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ger, poezii despre încredere, poezii despre votare, poezii despre salariu sau poezii despre pâine
Ana A
Noapte bună poate sună
Prea puțin in mintea mea,
E Decembrie.. o lună,
O dorință pot avea.
Stiu că visul meu începe,
Noaptea oare va schimba,
Tot ce simt? Ori voi pricepe
Că nu-i scris să fii a mea...
Nu-i ușor, si-i doar speranță
Poate nici ca o sa fie,
E păcat din tot ce simt
Să nu-ți scriu o poezie.
Si am totuși o dorință...
Oare ce să fac cu ea?
As putea cu ușurință
Să -mi doresc să fii a mea.
Nu mi-o pun desi e greu,
O zdrobesc, si-oi înceta,
Mai presus de ce vreau eu,
Este fericirea ta.
Am iubit multe femei,
Dar acum stiu sigur... Da!
Pe Copou este un tei,
Stiu sub el cu cine-as sta.
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tei, poezii despre schimbare sau poezii despre fericire
... (fără titlu)
Văd în fața doi omuleți
Frumoși, în iarnă îmbrăcați.
Nu sunt, cum ați crede, doi băieți
Și nici doi oameni mai curați.
Sunt doar doi îndragostiți,
Cu cerul drept părinți,
Ce stau drăguț îmbrațișați,
De căldură, frați...
Nu pot crede când îi văd
Cum iubire își rostesc
În timp ce lumea toată
Pare că pe ei se lasă...
"Să mă simt eu, oare, neîndreptățit
Când de viață am fost chiar răsplătit?
Să mai spun că n-am nimic,
Când trecutul mi-a fost darnic?"
Stau și mă întreb, uitându-mă în gol...
De parcă ar trece secol după secol,
"Este oare fericirea selectivă
Sau îmi intră mintea în derivă?"
poezie de Costel Obadă (20 decembrie 2012)
Adăugat de Costel Obadă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre răsplată, poezii despre iarnă sau poezii despre generozitate
Orice lucru care ți se întâmplă devine învățătorul tău. Secretul este să înveți să te așezi la poalele propriei tale vieți și s-o lași să te învețe. Tot ceea ce ți se întâmplă este fie o binecuvântare, care este, în același timp, o lecție, fie o lecție, care este, în același timp, o binecuvântare.
citat din Polly Berends
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre învățătură, citate despre învățători, citate despre viață, citate despre timp, citate despre secrete, citate despre lecții, citate despre educație, citate despre devenire sau lecții de engleză
Un semn de moarte rătăcit...
îmi las mâna atârnând de-o fașă,
mă doare umărul cumplit,
ieri l-am lovit cazând de-o dată,
un șanț în el m-a tolănit
și pentr-o clipă îndelungă,
în ochii mei a fost nimic,
când m-am trezit striga o umbră,
ce-mi ridica trupul căzut
și ce durere nemiloasă,
ce chin în mine cuibărit,
mă zvârcolea simțind cum lasă
un semn de moarte rătăcit
acum când scriu, scriu doar cu stânga,
căci mâna dreaptă n-o mai simt,
simt umărul ce se tot umflă,
și-mi ține orele scrâșnind
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mâini
Ziua bună la țară
Țară dulce și frumoasă,
Tu, ce-ai fost gloria mea,
Eu mă duc, fii sănătoasă!
Nu știu de te-oi revedea.
Dar ce-mi pasă oare mie
Dacă pe pământ străin,
Dacă în călătorie
Moartea îmi va zice: vin'!
Vai! în sânu-ți dulce, oare
Sunt eu mai puțin străin
Când pe toată ziua moare
Visul sufletului lin?
...
poezie celebră de Dimitrie Bolintineanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Dimitrie Bolintineanu despre moarte, citate de Dimitrie Bolintineanu despre visare, poezii despre sănătate, citate de Dimitrie Bolintineanu despre suflet, poezii despre sat sau citate de Dimitrie Bolintineanu despre frumusețe
Odă florilor și culorilor
Mă strânge-o tâmplă, și-ncă una
Și am să-mi alung cu flori furtuna
O, Doamne, bunule ceresc
Mă las-atunci când fi-va să pornesc
Să-mi iau cu mine toate florile
Să-mi lumineze-n beznă, dorurile
Și lasă-mă în lumea drepților
Din adormită viaț-a morților
Să plec cu salbe din petala lor
Să nu simt, Doamne, al miresmei dor
Să nu devin un suflet pustiit și gol
Să-mi pun pe cap, cununa florilor
Că ai să-mi iei la schimb lumina ochilor
Dar fie, Doamne, voia ta cea dreaptă
Că tu m-ai plămădit
și-ți sunt în mâini, unealta
Mai știu că nu-mi va fi greu nici așa
Că tu m-ai învățat să văd culori cu inima
De n-am să văd cu ochii
c-așa-i lăsată rostuirea
N-am să mă plâng de asta
cum este-a lumii firea
Eu vin când zici în lumea ta cea dreaptă
Doar dă-mi, te rog, culori
pe suflet lasă-mi-le pată
Vreau roșu, galben, verde, vreau nuanță
Te rog, doar lasă-mi dreptul la creanță
C-ai răspândit culoare-n fiecare floare
Și le-am simțit în viață binecuvântare
De cer prea mult, te rog, atunci mă iartă
Dar vina n-am că-n flori e-o colorată artă
E arta pe care, tu Mărite, ai creat-o
Pe care-n lumea vie cu respect, am adorat-o
Și să nu-mi spui, Doamne, că nu e nevoie
Că știu că n-am să mor de bunăvoie
Nu cer, o Doamne, mult prea mult
Vreau doar culori în suflet să-mi ascult
Să mă-nvelesc cu tot ce mi-e mai sfânt
Să-mi fac din flori, un giulgiu ca veșmânt
Să nu mă lași în negru doar
Că îmi va fi, Prea Bunule, amar
În lumea celor ce nu mai cuvântă
Tu lasă-mă să-mi duc culoarea sfântă
Și am să vin desculță fără să crâcnesc
Dar lasă-mă în roșii flori să mă-nvelesc
Vreau pete, de culoare vie
Vreau flori când nu va fi să-mi fie
Îmi plâng în brațe toate florile
Ascultă-ne acuma, și-mi iartă rugile
din lacrimi dulci și picături de rouă
Dar știu că, după moarte, încep o viață nouă.
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfințenie, poezii despre roșu, poezii despre lumină sau poezii despre artă
Eu n-am drept să nu...
N-am dreptul să nu știu de tine,
Lucid când pășesc și-ajung iar la mine.
Când mint prin uitare beția-mi totală,
Sublime iluzii ce ies la iveală.
N-am dreptul să nu-aștern în cuvinte,
Eternul de după și cel dinainte.
Așa cum e el - când zâmbetu-mi minte...
Așa cum e el - doar acum,
și-nainte.
N-am dreptul să nu strâng iubire-mi,
pe toată.
În rime uzate, în foi laolaltă,
În galbenul toamnei - cu suflet murdar,
de-atâta speranță...
Renunț la amar.
Lumina e dulce,
N-am dreptul să nu,
Să nu te privesc așa cum ești tu.
Așa cum suntem - doar acum,
fiecare...
Departe de vise, aproape de Soare.
poezie de Tai Bu
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre galben sau poezii despre cuvinte
Cine a vrut să fie așa...
cine a vrut să fie așa,
eu sigur asta nu am vrut
doar soarta nemiloasă, rea,
m-a aruncat ca un strănut,
m-a aruncat într-o vâltoare
din care singur cumpănind
încerc să ies din valul mare
în care simt că mă afund
cine a vrut să se întâmple,
cine a vrut, cine-a dorit,
să fiu cu mâinile pe tâmple,
să mă gândesc, unde-am greșit
unde-am greșit îmi este întrebarea,
o întrebare peste chin,
o întrebare peste trecătoarea
ce vreau s-o trec peste destin
unde-am greșit, cine îmi spune,
nu poate nimeni vreun răspuns,
doar eu cunosc și știu mai bine
un adevăr ce nu-i pătruns
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre greșeli, poezii despre depășire, poezii despre cunoaștere sau poezii despre adevăr
Am înțeles
Inima mea e plină de durere
simt cum mi se rupe în două...
Am înțeles că viața,
de multe ori îmi mai dă câte o palmă...
ca să știu ce am de făcut pe urmă...
Am înțeles că lacrimile îmi sunt de prisos,
dacă în mine e o continuă furtună...
Și doare...
Da, vreau să sper până în ultima clipă...
Ceva în mine îmi spune să fiu tare...
Și poate așa voi reuși...
Oare voi putea trece peste?
Oare voi reuși cândva?
Să trec peste tot și toate...
Așa cum mai trece o zi și vine iar noaptea...
poezie de Eugenia Calancea (14 noiembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!