Dansul

o zi - o umbră - şi iaraşi o zi
lucea pe toate feţele lumina
atunci se întorcea acasa eroul
pe umeri i se scursese cerul
povara lui îi apasa rana
la marginea câmpiei caii sălbatici
asteptând jocul
dansau izvoarele focul
din cremene şi seminţe
neopriţi paşii lui se legănau
în neopritele boabe
pământul se mistuia
în rod şi lemn

poezie de Gavriil Stiharul (iunie 1986)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cimitirul alb -
pământul a dispărut,
doar cerul rămas.

haiku de Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuiul din lemn

Veneau cu geamantane din lemn
cu haine din lemn
cu paşii de lemn,
vorbind într-o limbă de lemn
despre uriaşa balama care scârţâia cerul...
În gară trenul îşi schimba la garderobă fierul...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În om Dumnezeu a pus seminţe de toate felurile şi stă în puterea lui să le dea rod celor mai bune.

citat din Giovanni Pico della Mirandola
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neodihna tatălui meu

Când se-ntorcea de la câmp,
tatăl meu frământa între umeri
întunericul nopţii,
partea de lună dăruită câmpiei
intra in ochii lui
fără aer şi fără ciocârlii.

Tatăl meu îşi mutase casa în gânduri
şi nu ştia dacă paşii lui de aud
ori numai puii de lup
lângă roţile carului.

poezie de Marin Rada
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Troiţă de lemn -
răcorindu-L pe Hristos,
o libelulă.

haiku de Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neopritele tâmple

pleoapa lui se deschise
ca o coaja înca prea verde
trecând într-o clipă ca într-o adiere de vânt
din repaos in nelinişte
şi printr-o sforţare s-a ivit rodul
scânteind lumina
întai ca o palidă rază
apoi ca un glob
ducând cu el sufletul ca pe o nebuloasa
cu mult miez
totul înveşmântat într-o ploaie de aur
plângând calduţ la capătul dragostei
un ochi îşi îndrepta privirea spre piept
celalalt şi-l cobora spre călcâi
deodata cu urechile grele
trase peste arbori
auzea tot ce vorbea iarba
tot ce încolţea sămanţă uraca cu seva spre tâmplă
în acelaşi timp gândurile îi coborau adânc sub paşi
o risipa era de păsări şi semne
bataile aripilor zvâcnindu-i în coaste dimineţile

poezie de Gavriil Stiharul din Convorbiri literare (iunie 1986)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din somnul lui Adam s-a născut femeia. Din insomnii, doar gândurile negre.

citat din Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărăgan 1980

tractoriştii cu năduf strângeau în palme răsăritul
asemeni focului de la mormântul sfânt
ce nu arde,
scuipau pe nămolul ce le înghiţea roţile,
îşi înghiţeau ţigările arse
să nu le curgă pe bărbi uitarea ca un scrum
şi până nu-şi frecau privirea
pe posterele cu actriţe apuse
nu-şi puneau mâinile pe volanul
ce le frigea palmele,
-* mama ei de viaţă mai spuneau ei
iubeau pământul, o iubire neîmpărtăşită
era copilul lor pe care-l frământau
să-l dea pe brazdă,
ei erau dumnezeii satului,
dădeau rost câmpului,
şi acesta îi cunoştea ca pe caii bravi
ce-l năduşeau zilnic
să-i smulgă din adânc promisiunea de rod,
nu-l lăsau nici să-şi spele ruşinea
în ploi când seceta îl rodea
asemeni unui foc continuu,
atunci mai puternic
întorceau noaptea pe toate feţele
să scoată lumina la suprafaţă,
seara îşi băteau în hohot de alcool soţiile
pentru pricini mărunte,
până ce se revărsa iubirea din palmele ude
pe ţânci strânşi în jurul lor
ca la iarmarocul lui Creangă
îi hrăneau cu tăcerea bobului de grâu.

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunze alergând
departe de paşii mei –
toamnă pribeagă…

haiku de Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu a omorât în viaţa lui o muscă, dar în final a reuşit să se omoare pe el.

citat din Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni nu se roagă lui Dumnezeu decât o singura dată. Ulterior, el se re-roagă.

citat din Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul ciocârliei

Lumina mă înfăşoară
în petale de soare,
de pe umerii orizontului
vin caii dimineţii în coame cu vânt,
pe rouă izvoarele şipotesc în taină,
pleacă din munţi fără să se uite-napoi
şi alunecă îngemănate-n galbenul câmpiei.

Muritorii fac un popas la fântâni,
salcâmii ascund în frunze tăcerea,
din cer cade câte un mănunchi
de raze la picioarele lor neobosite.

Cântecul ciocârliei
se odihneşte-n palma amiezii
cu triluri şoptite din cer.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când educaţia omului credincios şi cultura lui şi întreg felul lui de viaţă se alimentează neîncetat din izvoarele lui Hristos, cât de sigur şi de liniştit înaintează el prin toate căile sale spre înălţimi!

Traian Dorz în Cununile slăvite (2006)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Macii sălbatici
La marginea drumului
Roşii ca focul

haiku de Mihail Mataringa (2 martie 2013)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Că Antihristul este un om şi nu diavolul întrupat, ne dau mărturie Sfinţii Părinţi. Din această cauză, Dumnezeu îl iubeşte şi pe el, deşi urăşte de moarte faptele lui păcătoase.

citat din Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrebarea

semnele s-au fost s-au supus
sunetelor lungi de goarnă
armiei care răstoarnă
zarea zilei spre apus

suferinţa care cade
peste capete şi umeri
din letopiseţ şi numeri
paşii noaptea din şarade

nimic nou şi totuşi este
neştiut într-un tablou
întrebarea, un halou
amintind de-o poveste...

şi acestea toate nouă
fiecăruia alt semn
pe răbojul lui de lemn
ne aduce luna nouă

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astăzi, duşmanii lui Hristos nu-L mai răstignesc. De frică să nu învieze. Afirmă pur şi simplu că nu există.

citat din Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerul aplecat -
se scurge liniştită
după-amiaza.

haiku de Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prends-moi

= jam session cu sultanul albastru =

sultanul meu cel ca un lac albastru-verde cu ochi de tătar şi inima rece
prepară cafea la picioarele mele

eu cadâna lui favorită izvor sprinţar şi blond de sub pământ visez să mă topesc în marea cea mare şi nesfârşită a lunii

uite sunt 9 zile deja de când lumina ochilor lui a făcut dragoste cu toate popoarele lumii
şi-a spălat sângele în sângele meu
din rana de pe umărul stâng ieşeau raze mici
atunci acum pe acolo se cântă cântarea cântărilor femeile
îşi leapădă pruncii să fie cu el tu
lasă-ţi umbra ta să plece el
o să-ţi dea să mănânci din carnea lui seara o să te ducă în toate cele 1001 şi una de nopţi
seherezada lui tu
sultanul tău albastru el

dedesubtul izvorului dorm toate mările lumii toate oceanele ei şi orice lac deopotrivă
sultanul

poezie de Anca-Iulia Beidac
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caii sorţii

Caii sorţii -cai nebuni,
Cai de zbor hoinar,
Mai opriţi-vă-n păşuni,
Că vom merge iar...

Caii sorţii, cai de fum,
Cai de zbor sprinţar,
Mai opriţi-vă din drum,
Doar o zi măcar...

Ape limpezi de izvor,
Să nu stingă focul,
Vis de dragoste şi dor,
Să ne-aprindă jocul...

Caii sorţii, cai nebuni,
Aripi norocoase,
Poate veţi fi fost mai buni,
Dar la alte oase...

poezie de Gheorghe Ion Păun din Ora unirii (2005)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!