Vântul și fracul
Privit-am peste cer
Cum Soarele se răsfață,
În oglinda sufletului său,
Alintând apele și aerul...
Se lasă invitat
De păsările cu frac,
Ce au pornit dansul
În ritualul rândunicilor albastre...
Valsând aerul,
Aerul valsând vântul.
Cerul lovea cu binecuvântari
Și Soarele alerga Lumina sa,
În valsul privirilor
Și în dansul stelelor,
Ce în fiecare noapte
Invită Luna și milioane de suflete
Să danseze dansul fericirii,
Ce curge în ritm de muzică,
Peste păsările cu frac
Ce valsează aerul...
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre dans
- poezii despre vals
- poezii despre suflet
- poezii despre lumină
- poezii despre vânt
- poezii despre timp
- poezii despre stele
- poezii despre răsfăț
- poezii despre ritm
Citate similare
Sufletul
Când cerul se lasă
Și blând cântă
Lumina pătrunde în inimi,
Coboară sufletul în fluture
Și zboară cu o săgeată aurie
Plătind aerul și viața
Cu un destin primit din cer.
Când nunta cerului cu sufletul
Se îndreaptă spre catedrală,
Se aprind stelele și Luna
Și se îmbrățișează cu Soarele
Dansând aerul mirii nevăzuți
Care unesc Soarele cu cerul
Luna, stelele cu Dumnezeu,
Nunta cerului și a sufletului
Cu eternitatea și Tronul Divin
Și ating drumul-Lumină
Al prințului suflet
Albastru, auriu și violet!
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre religie, poezii despre nuntă, poezii despre zbor, poezii despre viață sau poezii despre muzică
Dansul frunzelor
În drumul meu spre infinit,
admir dansul frunzelor
și jocul lor neliniștit
care mă înconjoară colorându-mă-n
galben auriu, verde sau chiar negru.
da, jocul și dansul frunzelor
ce zburdă-n adierea vântului
formând colacii împletiți ai gândului
și unduirea corpului în spirală
care se înalță spre cerul violaceu
unind dansul frunzelor cu necunoscutul.
jucăușe frunze vestesc iubirea,
moartea răsucindu-se-n roți
da, roțile timpului, prezent, trecut și viitor
învelite-n pulberea iubirii nestinsă,
armonizâd puterea frunzelor zglobii
dansând
dansul nemuririi și al morții.
frunzele se aleargă-n zborul ordonat al fericirii,
formând punți muzicale și poduri cristaline
ce se unesc prin culoare, Lumină și fericire
creând vieți învârtite în spirala timpului
precum vântul răsucește timpul și viața.
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre frunze, poezii despre moarte, poezii despre iubire, poezii despre fericire, poezii despre viitor sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Iatacul norilor
O ceață deasă curge peste dale,
pe-o stradă-n care totu-i nemișcat,
și face ca luminile banale
să pară candelabre-ntr-un palat.
Iar la lumina lor, ca pe o scenă,
o balerină-alunecă ușor,
plutirea ei lăsând în urmă trenă
prin aerul ce pare-acum un nor.
E-atât de naturală, de frumoasă,
în dansul pe o arie de vis,
încât privirea-mi fuge, curioasă,
spre scena care-n noapte s-a deschis.
M-apropii și-o cuprind cu aripi blânde
- sunt lebădă pe apa unui lac -
în dansul ce, prin cețuri fremătânde,
mă poartă spre al norilor iatac.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Călător prin gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre palate, poezii despre nori, poezii despre noapte, poezii despre lebede, poezii despre frumusețe sau poezii despre aripi
În aerul gol
în aerul gol
pot semăna cuvinte pe brațul tău
făcând din el o ramură cu frunze
ultima silabă ți-o așez pe buze
pot aduna amiaza din albastru
eliminând aroma ei de posacă toamnă
și strigătul din frunzele de aramă
pot lega plecările din ochi
de echilibru formelor precare
ale lucrurilor născute în lumină
de mâinile ce se căznesc
s-aducă cerul mai aproape
de dansul surd al ochilor de lună
te voi alege prada gândurilor mele
împodobindu-te ca pe un singur pom
în aerul gol miroase a veșnicie
a rai și a uitare.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre toamnă, poezii despre rai, poezii despre naștere, poezii despre mâini sau poezii despre miezul zilei
Domol pășesc
în voia frigului pe pământul a
rid pe față de față
fierbe lumina lunii pe o floare de colț
în colțul buzelor tale
stelele mă prind de mână
și mă urcă la cer
te invit la vals și-mi ciocnesc
cum o făcea vrăjitorul din oz
ciocnesc pantofii domol pășesc
spre iarba albastră - ringul de dans -
luna fierbe fasole
palma mea trece peste linia vieții tale
se întrepătrund
dansul nostru în
cepe apar în fața noastră
și ochii lăcrimează
valsul începe - mă prinde o mână
la cer mă urcă, te prind
de mână te țin strâns
te urc la cer - valsând acolo
în praful arid de stele
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încălțăminte, poezii despre ochi sau poezii despre lumina lunii
Valsul
Aseară am plecat la brațul iubirii
spre o nuntă lumească și luminosă,
ne-am gândit că ar fi frumos să dansăm
și am început cu valsul sufletului,
pluteam pe aripi de muzică celestă,
printre luminile salonului regal al cerului,
unde iubirea mă învârtea-n labirintul infinitului,
printre stele și Căi Lactee, în galaxii necunoscute.
Stăteam strânși în brațe și ne învârteam cu Universul,
păstrând candoarea iubirii celeste ce se pogoară
în suflete-destin, care cunosc doar iubirea...
pe-o stea era un înger, care ne privea
dansul fermecat ce ilustra iubirea.
Și eu, o pământeană, cu trupul
și cu suflet plecat de mult printre stele,
îmi sărut iubitul și îi șoptesc: "te iubesc"...
cuvintele mele sunt atât de timide,
încât el se face că nu le aude
și mă întreabă: "ce ai spus?"
atunci, cu forța sufletului îi spun "te iubesc!"
cuvintele mele s-au răspândit în cer
și valsul nostru amețitor a continuat
printre munți și văi, printre îngeri.
Valsăm, valsăm, dansul nostru nu se termină,
el a început și nu se va termina,
el a început și nu are sfârșit,
merge la braț cu nemurirea și iubirea
valsul nostru,
este-n sumedenia vremilor ce vin,
peste care turnăm un pic de subvenție
din straturile Luminii care străbat Universul...
traseul valsului nostru străbate veștejite cununi
și prin supremația valsului le curățim.
Prevestitori ai simbolului Solar,
strânși în brațe păstrăm veșnicia,
cu un prim vals al iubirii noastre...
ni s-au alăturat stelele și Luna
și am început un alt nou vals
sub privirea credinței, speranța vremilor ce vin.
Valsăm, valsăm, strânși în brațe,
în salonul regal al cerului,
unde sălășluiește iubirea,
stropită cu subvenție divină.
Valsăm și petrecem cu timpul
pe străzile Universului,
vestind răspunsuri Crăiesei trecerii timpului...
dansăm, dansăm supremația vasului,
pe ritm de muzică celestă!
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre trup și suflet sau poezii despre început
Aerul rece e aerul în care atomii, sau mai bine zis moleculele, aleargă mai încet. Aerul cald e aerul în care moleculele aleargă mai repede. Simplu și frumos. Dar asta nu e totul.
Carlo Rovelli în Șapte scurte lecții de fizică, Probabilitate, timp și căldura găurilor negre
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre frumusețe, citate despre cadouri sau citate despre aer
Aerul rece al singurătății
și pietrele vorbesc
din când în când
cu aerul rece al singurătății
cu praful de pe marginea viselor
cu păsările fără amurg
cu pustietatea cărărilor
fără frunze
cu bolta
fără înaltul copacilor
cu apele repezi
cu viețile și mai repezi
cu veșnicia
și uneori cu oamenii
mai ales atunci
când ei tac
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre singurătate, poezii despre păsări, poezii despre copaci, poezii despre apă sau poezii despre aer
Stele și suflete
Atâta timp cât cerul
este plin de milioane de stele
tot atâtea milioane de suflete există!
Se plimbă prin Univers,
steaua și sufletul.
Cele mai reci suflete
nu stau împreună cu steaua lor,
cele mai bune merg în infinit,
ținându-se de mână, suflete și stele,
având destine comune.
Este frumos cerul, este frumos să-l înțelegi,
este frumos să-l asculți,
când începe simfonia celestă,
să răsune-n sufletele alese.
Noaptea cu privirea pictez cerul
în culori multicolore,
punând pe fiecare stea câte o dorință.
Ziua caut stelele cu privirea,
îmbrățișez cu Soarele
și răsăritul divin ce curge în
cascada timpului odată cu viața.
Atâta timp cât cerul este plin de stele
pe Pământ picură viața,
prin aer planează viitorul...
Planeta-mamă există
atâta timp cât stelele nu mor.
Ele vor străluci pe cer
și vor ține în brațe suflete.
Își dau mâna cu apele Terrei,
unindu-se într-un glas.
poezie de Constantina Gina Dumitrescu din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre superlative, poezii despre plimbare sau poezii despre pictură
Aerul a plecat
aerul a plecat nerăbdător să te întâlnească.
tu ești dincolo de pereți
unde soarele bate într-o altfel de iarbă,
luna a scăpat secretul printre neguri și umbre.
răsfoiesc ziua de azi cu imagini refuzate ieri,
din luciri fugare orizontul descrește neauzit.
nu va fi nicio topire pe orbita mie hărăzită.
aripi de liniști vor stiliza aerul roșiatic
plecat printre fisuri de visare.
ochiul frunzei va încerca liniștea desfrunzirii.
mă aud în secunda furată timpului
pe drumul paralel, într-un dialog cu mine.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre secunde, poezii despre secrete, poezii despre prezent sau poezii despre imagine
Sânziene
Noaptea Sânzienelor
Se coace grâul și secara,
Feciorele se joacă cu pâinea caldă
Prin lanul de cireș și spic de grâu
Făcând coroane din sânziene,
Flori galbene, strălucitoare,
Cu puteri miraculoase
Ce se așează pe creștet de fecioare
Pornindu-le-n viața
Spre o destinație cunoscută de destin.
Dansează sânzienele în ritm de zori
Legate de o petală de garoafă
Prinsă la urechea unui fecior
Care aleargă să prindă o sânziană.
Florile de sânziene îl opresc:
"Nu este timpul, așteptă, fecior!"
Când feciora se va mărita
Cu baiat bălai călare pe un murg,
Pe flori de sânziene
La cornul caprii privea
Cum sânzienele dansau
Dansul bucuriei.
Plutesc fluturii-n flori de sânziene,
Culeg nectarul fericirii
Și îl împrăștie peste fecioare și feciori,
Să fie belșug peste popor
Și viața lor să fie doar iubire.
Dansul sânzienelor
Adună spicele aurii
Și le aruncă-n zare
Stropind timpul
Cu aurul din grâu
Ce-l așează-n vara din toamnă.
Frumoasele sânziene
Plutesc prin fir de fîn
Așteptînd să treacă timpul
Și să coacă pâini pentru copii!
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cereale, poezii despre Drăgaica, poezii despre pâine, poezii despre virginitate sau poezii despre urechi
Sufletul
Ca un condor mă înalț spre ceruri,
să ajung la tine fiică și la Dumnezeu...
flautul mă urcă pe sunetul lui
ce vibrează-n suflet, stins de durere
și iar zbor și iar zbor, acolo sus să mângâie norii,
alintând Lumina eternei vieți,
fluturând bătăile clopotelor
în sunetul flautului ce mă face să zbor,
cu inima-mi de condor și cu al meu suflet,
e zborul muzicii izvorâtă din flautul sufletului divin,
e zborul condorului și al sufletului meu plin de durere
ca să ajung la tine, înger al Luminii.
Aripile au vrut să-mi smulgă furtunile,
eu, fiind condorul fermecat, mi-am luat zborul,
pe ritm de muzică celestă,
să-mi vindec aripa-mi lovită,
mi-am luat zborul și vântul m-a vindecat,
Soarele m-a iubit, norii mi-au fost așternut
stelele surorii în noapțile-mi reci,
Luna m-a privit și mi-a trimis o floare să o sărut în noapte.
În zori ești Lumina
care strălucește în brațele Soarelui
și cu ale vostre brațe mă îmbrățișați în zborul meu de condor,
mă alintați, mă ridicați și mă aruncați
printre licuricii ce zboară-n vis,
alături de eternitatea timpului
ce se plimbă-n așternutul sufletului,
ca pe o cărare care îi aparține.
Zorile apar și eu încă mai sunt pe Pământ,
dar sufletul se ține de mână cu cerul!
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Soare
Glasul stelelor
Se aude glasul stelelor,
care cântă-n inima cerului
și-n noaptea ce le ascultă,
ce pătrunde-n sufletul spiralei,
cântă și Pământul,
cântă și lacul albastru,
în care se oglindește cerul,
ce dirijează concertul broaștelor
unind cântul stelelor,
cu glasul ce răsună
din adâncul apelor,
totul se transformă-n vis
și ne ține de mână
pe mine, pe tine, pe noi, pe voi
purtându-ne-n pântecul zorilor,
răsărind o dată cu Soarele,
ce dezmiardă cerul și pământul,
înflorind, florile ce cântă
îmbrățișându-se cu roua dimineții,
cântă și lacrima ce curge
din norul negru,
melodia care dezmiardă iubirea,
cântă stelele, cântă Lumina,
cântă Luna și destinul,
cântă și inima mea după...
astralul cântec ce zboară
printre ramurile Universului,
dansând împreună cu fluturi,
cântând împreună
cântecul stelelor.
poezie de Constantina Gina Dumitrescu din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rouă
Luminile din ochii unei păsări
păi Doamne dacă se îmbolnăvesc până și păsările de lumină
de ce să mai aștepte altceva și nu s-ar vindeca cu ea
și gândul întrece întâmplarea canarului
scăpat din colivie zboară înainte și înapoi
deasupra aceleeași flori
în tremur de aripi colorate țesute cu mâna
umple aerul cu polen
ca să danseze și polenul
valsul orbitelor exaltate
și când nimeni nu se așteaptă
trage cu ciocul soarele înăuntrul camerei
stau acasă și văd ce n-am mai văzut
luminile calme din ochii unei păsări
un vals între polenuri și sfârșitul sigur al zilei
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfârșit
Busuioc
Pe o aripă de armonie,
Pe o cheie sol
Am pornit în călătorie
În interiorul aerului.
Prin el și timp pătrund în tine
Purtând o aripă de bucurie.
Tresar în largul oceanului,
Al timpului și aerului
Plutind pe o frunză de busuioc
Cu care aerul perforează timpii.
Culeg din râul timpului
O culoare din Soare
Prefăcând-o în inima
De mamă, ce duce dorul
Pe o margine de lac,
Spre timpul
Prefăcut în aer
Cu miros de busuioc!
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râuri, poezii despre ocean, poezii despre mamă, poezii despre inimă, poezii despre dor sau poezii despre bucurie
Aerul, Tremurătorul
Aerul, tremurătorul, copilul, clarul,
în azurii pînze ne înfășoară...
În caleașca trasă de fluturii săi
a venit de cu seară.
Noaptea întreagă a lunecat,
pe vioara divină, arcușul divin.
Oprește-te! Stai! Asupră-ne stai iară și iar,
cer adamantin!
Dimineața e ceva, nu știu ce, fragil,
o amiază faunescă, aceasta e darul.
În mii de magii, de culori, se-ntrecea
aerul, tremurătorul, copilul, clarul...
poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vioară, poezii despre seară, poezii despre fluturi, poezii despre dimineață, poezii despre culori, poezii despre copilărie sau poezii despre cadouri
La bunicu-meu
C-am aerul lui tata mare,
Aud spunându-mi-se-ades:
Cât despre partea moștenirii,
Cu aerul doar m-am ales.
epigramă de Radu D. Rosetti din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre tată, epigrame despre moștenire sau epigrame despre aer
Își pregăti rapid un ceai aromat, fierbinte, puțin îndulcit, pe care-l bău, savurându-l în tihnă, apoi ieși pe suprafața albă a planetei, ca să se împrospăteze. Știa că aerul de afară îi va face bine, îl va înviora; aerul acela alb, atât de curat, de îmbietor... O mică plimbare îi va fi de folos, după cum se gândea el, deci ieși afară, pe suprafața albă, imaculată a planetei și nu regretă hotărârea luată. Aerul alb, dens, neuniform, îl înconjură inevitabil. Era atât de plăcut să simtă cum îl trage în piept, cum îi pătrunde în organism, invadând benefic fiecare celulă a corpului său, purificându-l parcă; cu adevărat o gură de aer curat. Se simți relaxat, revigorat.
citat din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre alb
- citate despre viteză
- citate despre relaxare
- citate despre plimbare
- citate despre planete
- citate despre gură
- citate despre curățenie
- citate despre corp
Albastru și alb
Albastru așezat
Pe un fular alb,
Sus albastru,
Jos doar alb,
Soarele, lumină rece,
Căldura a zburat
Cu păsările călătoare,
Sufletele umbrelor
A fugit de sub copaci
Caută prin aerul iernii
Frunzele ce au căzut,
Se vor întrupa in primăvară
Din frunzele ce o să răsară,
Adieri reci,
Suflete de umbre,
Bântuie albastrul așezat
Pe fularul alb al iernii!
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre albastru, poezii despre păsările călătoare, poezii despre primăvară sau poezii despre iarnă
Perspectivă
Dacă te-ai îndepărta puțin,
Dragostea mea ar crește
Ca aerul dintre noi.
Dacă te-ai îndepărta mult,
Te-aș iubi cu munții și cu apele
Și cu orașele
Care ne despart.
Dacă te-ai îndepărta
Cu o zare,
La profilul tău s-ar adăuga soarele,
Luna și jumătate din cer.
poezie celebră de Marin Sorescu din Tinerețea lui Don Quijote
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre oraș, poezii despre munți sau poezii despre creștere