Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Pavel Lică

Azi, cocorii-n toamnă-adună...

Azi, cocorii-n toamnă-adună,
Dintr-un ceas de stei, secunde,
Să le poarte pe sub Lună,
Să le poarte nu știu unde,

Iar cu ei, în timp e dusă,
Dintr-o lacrimă de stele,
Câte-o Sarmizegetusă
Oglindită doar în ele

Cu-al ei chip, scăldat de-un Soare
Împietrit acum în munte,
Cu toți dacii țării care
Știau timpul să-l înfrunte.

Și pe aripi, duc cocorii,
Cu secundele furate
Din ceas dacic, luptătorii,
Către bătălii uitate...

poezie de din Chemarea lupului alb
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Pavel Lică

Gazelul ceasului tău

În tic-tac-ul unui ceas
Are timpul tău un glas;

Ți-amintești de-o oră veche,
Dar ignori ce ți-a rămas;

Drumul e spre veșnicie,
Pe pământ doar un popas;

Între naștere și moarte
Stă secunda în impas

Și n-accepți că viitorul
Va fi doar un parastas,

Anunțat acum de timpul
Din tic-tac-ul unui ceas!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Pavel Lică

Poate că în această primăvară...

Poate că, în această primăvară,
Cu granițe scăldate-n fulgi de îngeri,
Care albesc o ramură de țară,
-ndepărteze-un anotimp de plângeri,

Poate că, în această re-nviere,
O lacrimă din Cer, dacă renaște,
Albind, un timp în care e tăcere,
Uitând de răstignirea-n prag de Paște,

Poate că, în această primăvară,
În care sânge-mprăștie azi norii,
Ar trebui ne-amintim de-o țară
Pe care o purtau în zbor cocorii,

Atunci când lumii îi duceau de știre,
dacii, la-nviere-n primăvară,
Știau a pune norilor poprire,
Să nu plouă cu sânge-n a lor țară!

poezie de din Chemarea lupului alb
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Pavel Lică

NUNTĂ ÎN CER

(Soției mele, Aurelia)


Iubita mea îți cer, acum, aripa,
Ce ne unește pe vecie clipa;
Vom poposi în zbor, -ți pun cunună,
Din stele, pe o margine de Lună,

ne putem lua, de-acolo, zborul,
Spre Raiul unde-și țin, acum, soborul,
Frumoasele grădinilor, din care,
Ai răsărit în viața mea, ca floare.

Petalele-ți sunt aripi neștiute;
Eu nu am aripi, însă, nevăzute,
Purta-te-vor, doar versurile mele,
În zborul către cerul plin de stele,

În faeton, făcut din Carul Mare,
Ferindu-te, cu-al meu sărut, de Soare,
Până ajungem la Lumina Vieții,
Ce cheamă la-nviere și poeții.

Și-acolo-n Cer, iubita mea,-n nuntire,
Uita-vom că există și murire,
Și tineri vom rămâne-n veșnicie,
Cât dragostea nu moare-n Poezie!

poezie de din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Pavel Lică

Voi învia, prin Cruce, pe pământ!

Poate sunt doar o stea care cuvântă,
Sub chip de om vremelnic pe pământ,
Poate-s ecou dintr-o iubire sfântă
Ce n-a putut a se-ntrupa-ntr-un sfânt.

Poate c-a vrut, în taină, Creatorul
-și modeleze dragostea-ntr-un chip,
Care -i poarte doar spre El tot dorul,
Când o clepsidră-l curge din nisip.

Nu știu ce sunt, când dragostea mi-e chinul
Dar nu pentru o Evă de la Cer,
Ci pentru Crucea-n care mi-e destinul
Și de pe care la-nviere sper,

E sigur însă că-ntr-o zi anume,
Eu, lutul dintr-o stea care mai sunt,
Chiar dispărut, cum e firesc, din lume
Voi învia, prin Cruce, pe pământ!

poezie de din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Timp blestemat

Ridic brațul
cu o mișcare lentă
și privesc la ceas.
Cobor brațul
și peste puțin timp
îl ridic din nou, fără obosesc,
cu o mișcare lentă
și privesc timpul cum se scurge,
orele, minutele, secundele,
iar tic-tacul acestui timp
îmi răsună în urechi întâi încet
și în timp ce secundarul
își strigă timpul
totul se transformă într-un tunet
asurzitor.
Cobor brațul neobosit
și cu un gest de acum mecanic îl ridic
din nou
și timpul se scurge inoxerabil.
Și în toată această forfotă
și în tot acest proces de gândire
îmi dau seama că nu am avut niciodată
un ceas de mână.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Încă se mai poate

Sunt în extaz și agonie
și văd că există dragoste în lume,
dar există și un dor nebun
despre care vreau scriu acum.
Nu vreau fie nici o lacrimă amară,
că vreau iubirea-n suflet apară,
ne poarte pe aripi nevăzute,
pe culmi de munte ce sunt plăcute,
să nu avem ochii-nlăcrimați,
de gelozii, despărțiri și să nu fie oamenii supărați,
că așa nu poți merge mai departe
și trebuie fii convis că încă se mai poate.
Trebuie ai din nou putere,
treci prin timpul infinit și prin durere,
s-ajungem la tărâmul fermecat,
unde tot cei rău poate fi sfărmat
și-n ochii tăi mii de stele s-adunau
sub clar de lună vorbe dulci ei își spuneau.

poezie de (26 februarie 2019)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Bolnav de moarte

Cât de greu îmi e să-mi car, anii adunați în spate
Până-n ultimul hotar, până unde scap de toate
Simt piciorele uscate, sângele îl simt uscat
Curge sec, napoi, nainte, greu la vale, la urcat

Ceasul trage limbile, orele alergătoare
Cum se scurg secundele, cum sunt ele sfidătoare
Îmi sunt scurte zilele, nopțile-s lungite tare
Nu-mi sunt albe zările, prea puțin mai îmi e soare

Sacul meu e tot mai greu, câte toamne car în spate
Câte ierni și câte veri, câte primăveri uitate
Urc cu ele către cer, pe o scară nevăzută
Mă dor zilele de ieri, mă dor tâmplele și-mi urlă

De când sunt pe-această lume, zi de zi și ceas de ceas
M-am îmbolnăvit de moarte, mă îndrept spre ea la pas
Unde duce drumul ăsta, eu nu știu, doar bănuiesc
Bănuiala e în mine și nu vreau s-o răvășesc

M-am îmbolnăvit de moarte, nu m-am vindecat de ea
Chiar din prima zi de viață, boala asta îmi e grea

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Pavel Lică

Adună încă Istru-n line unde...

Adună încă Istru-n line unde,
Nemuritoare râuri dintr-un timp,
Cioplit în stânca marilor secunde,
Rotite-n ceasul ăstui anotimp,

În care ne-am născut cu-o amintire,
Din soarele rămas pe veci în stei,
C-am fi avut cândva și nemurire,
Când după viață ajungeam la zei...

Adună încă fluviul, cu alt nume,
Aceleași râuri, dar din ceasuri noi,
Ce ne aduc aminte că, în lume,
Am fost cândva ai Daciei eroi...

Adună astăzi Dunărea-ntre maluri,
Aceleași râuri cu ai vieții zori,
În care lupul alb strigă din valuri,
C-am fost aici și-om fi nemuritori!

poezie de din Chemarea lupului alb
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Mareș

Cum învingi timpul? Până acum am constatat că doar el ne învinge pe noi: zi de zi, ceas de ceas.

aforism de
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Ganduri vechi si noi. Maxime si aforisme" de Nicolae Mareș este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -22.00- 12.99 lei.
Pavel Lică

Vor îngerii să-mi dea copilăria

În casa-mi din pădurile virgine
Ades coboară îngerii tiptil,
Cerându-mi devin iar un copil
am deschise porțile divine.

Vor îngerii -mi dea copilăria
Pierdută undeva-ntr-un anotimp,
Când nu știam ce e acela timp,
Crezându-mă egal cu veșnicia.

Și vor cu ei spre stele săpoarte,
ne jucăm, fiu copil din nou,
Dar Domnul le răspunde cu ecou
Că pot visa la stele doar din carte.

Și-atunci mă lasă îngerii-n tăcere
Și se întorc la Tatăl lor din Cer
Și îi aud, din casa mea, cum cer,
-mi dea copilăria la-nviere!

poezie de din Galaxia marilor iubiri
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Eugen Ilișiu

An, zi, ceas

E Timpul iscusit "miriaman",
Mulțimi de Shiva puse la un loc,
Ce răbojesc cu necurmat alean,
De la născare până la soroc...

E nelipsit mereu, oriunde-am fi,
La sărbători sau la diurnul ceas,
În miez de noapte sau în plină zi,
La fericire sau la greu impas,

De știm ori de nu știm, neîncetat,
Cu miile-i de mâini ce nu pot sta,
E Timpul o mașină de taxat,
Ce nici o clipă nu va ezita,

Câte-o secundă vămuind mereu,
Din zestrea ce norocul ne-a ursit,
Și sacul ce înghite timp mereu,
Cu ele zilnic fi-va burdușit,

Pân' la un ceas al vremii de apoi,
Când totul va lua un trist sfârșit,
Când clipele se numără-napoi:
... doi, unu, zero... minus infinit...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cecilia Birca

Cade timpul

Cade timpul dintr-un pom
Si dă se facă - om;
C-a visat el că e fruct,
Că-i virgulă... si.. nu-i punct!

Cade timpul într-o doară
Parcă-ar fi o coaptă pară...
Și-ntr-o gură de sub cer
A alunecat - stingher!

Cade timpul, că-i sătul
mai stea sus, în pătul!
Din cocon rotund - de clipă
A făcut - timpul - aripă!

Cade timpul si își tunde
Pletele ce cad - secunde
Făcând tumba - rostogol
Într-un magic, sacru, bol!...

Cade timpul într-o pâine,
Coaja-i azi si miezu-i mâine.
Îi mai scapă de la gură
Amintirea - firmitură..

Cade timpul într-un ceas
Ca capete un glas.
Zvârle-apoi cu bolovanul
Și ne prinde - cu arcanul!

Cade timpul peste stea
facă din ea - perdea,
ne aibă demâncare
Fluturi ce zburăm - sub zare....

Cade timpu-n chip cioplit
Îngâmfat si infinit....
Dar îi spun eu o părere:
"Ce e timp, ca timpul piere!"

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adi Conțu

Fără ceas

Zori de ziuă, crapă cerul,
Deschid ochii, altă zi,
Vine iar cu tot misterul
Noțiunii de a fi

Nu am ceas, am timp, atâta
Țin la el ca un nebun,
Mi-l tot fură viața... sluta,
Îl tot ia, însă îi spun:

Tu ai clipe, existența,
Tu le numeri, eu trăiesc,
Tu tic-tac, eu cu dorința
exist și iubesc

Între noi, mereu o luptă
Cu secundele ce trec,
Însă cine le ascultă,
Când cu timpul mă întrec?

Sunt convins că obosește,
Când va fi, o să-l ajut,
E doar timp, nu-ntinerește,
Deși poate ar fi vrut

Zori de zi... nu sună ceasul,
Mă trezesc zâmbind mereu,
Nu ține cu mine pasul,
Nici ce-i trist și nici ce-i greu

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Pavel Lică

De când și dacii ne-nchid poarta

Ne lasă singuri, astăzi, soarta
Și mohorât ne este ceasul,
De când și dacii ne-nchid poarta,
Văzând ce-ncet ne este pasul,

Șovăitor, prin noaptea dată
De o putere din pustie,
Ce-a năpădit azi țara toată
C-un veac întreg de insomnie.

Dar mult prea lași, privim la stele
Și invocăm puteri divine,
Ca vechii daci, treziți din ele,
schimbe tristele destine

Ce le avem, bătuți de soartă,
n-auzim chemarea ruptă
Din steag cu lup, lăsat la poartă,
Care-n zadar cheamă la luptă...

poezie de din Chemarea lupului alb
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Pavel Lică

Gazelul tardivelor regrete

Ne-mplinite în săruturi,
Cer iubirile tributuri;

Din fântâni de timp uitate
Ele nu vor umple ciuturi;

Foști culegători de stele
Strâns-au umbre-n așternuturi;

Când cristalul fericirii
L-ai pierdut pe zbor de fluturi,

Cale-ntoarsă nu mai este
Spre-ale dragostei ținuturi!

poezie de din Aripi de foc
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Gheorghe Gurău

Despre ceas

Ceas cu cuc, atârnător
Ceas pendulă, de decor
Ceas cu limbi, deci vorbitor
Davai ceas, că te omor!

epigramă de (martie 2011)
Adăugat de Gheorghe GurăuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Descântecul descrisului la stea

Patruzeci de sfinți
ce-așteptați smeriți
la schit din poiană,
unde nu e iarnă,
fierbinți lăcrimări
din mii lumânări,
lăcrimări de ceară
la slujbă de seară,
când sunt pomeniți
cei nespovediți,
la priveghere,
ceas de tăcere,
când până la mine
s-aude cum vine
pasul greu din cer,
îngerul stingher
frângând câte-o viață
înspre dimineață.

În nisip de stele,
luna printre ele
stă împotmolita
de vrăji împietrită,
planete sinistre
vâslesc înainte.


Patruzeci de sfinți
ce-așteptați smeriți
la schit din poiană,
unde nu e iarnă,
aprindeți tăciunii
rupând vrajă lunii-
fire de mătase,
din raze sunt trase,
pe ele coboară
câte-o stea fugară
atunci când mai moare
un împărat mare.

Rugați pe Slăvitul
-mi vină Ursitul
în zi de Florii,
când, peste câmpii,
cerul greu de floare
plouă cu petale.
Iată, El vină
șezând pe asină,
alături de-un mânz
vină la prânz,
petale în zbor
-I facă covor,
unde să pășească
slava Lui cereasca.


Răsări soare mare,
răsări sfinte tare,
nouăzeci de raze
mă lumineze:
două la sprâncene,
două între gene,
restul dintre ele
se facă stele,
-mi fie cunună
în noapte cu lună …

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Birtu Pîrăianu

Tic-tac, tic-tac

obosit
timpul s-a retras
acum, aici
nu bate niciun ceas
popas
la pas
pe lespedea rece
un an, un somn, un vis
rămas
un țărm, un val furios și o mare
timpul a tăcut
de mult
e mut
a mai trecut un veac
era o altă zi, alt ceas
tic-tac
doar cuvântul a rămas, esență pură a durerii
la ultimul ceas

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Unde-aș fi?

Citesc câteva rânduri, pe-o scrisoare
Ce mi-ai trimis-o, dragul meu, și știu:
Nu ți-am răspuns, și asta te mai doare,
De-aceea-ți scriu, acum, la ceas târziu...

Și mă întreb: unde-aș fi oare-acum,
De n-ai fi apărut, de undeva,
Pe-un colț de timp, pe-al vieții mele drum,
Ieșind, stăruitor, în calea mea?...

cred c-aș fi rămas în Carul Mare,
Privind mereu, cu jind, către Pământ -
Răpusă de prea multă-nsingurare -
Visând iubirea, ca un dulce cânt?...

Sau, poate c-aș fi coborât din stele,
Ca un condor, pe-un pisc înalt de munte,
Urmându-mi dorurile, vechi și grele,
Ce-au vrut, cândva, cu viața se-nfrunte?...

Sau, poate-n macii rătăciți prin lan,
Aș fi visat și-acum, (mai poți știi?),
Și-aș fi-nflorit, cu ei, din an în an,
Sperând că tu exiști, sperând că vii?...

Sau, poate că-ntr-un râu zglobiu de munte -
Cu ochii într-un joc sprințar de ape -
Mi-aș fi undit - prea trist - plete cărunte,
Sperând că ai putea treci pe-aproape?...

Sau, poate Celui Sfânt m-aș fi rugat:
Un vânticel zglobiu, zefir, sau boare
fiu, (de-i bun și nu-i e cu bănat),
te cuprind, așa, din întâmplare?...

Mai știu și eu de-aș fi? Ce-aș fi acum,
De nu ai fi venit atunci spre mine?
În care timp aș fi? Pe care drum?...
Dar știu, cu siguranță, că-mi e bine

Când mă cuprinzi, avid, cu ochii tăi,
Când văd în ei, sclipind, luciri de stele,
Când toate ale dragostei văpăi,
Ce poartă-n ele dorurile-ți grele,

Tu le pogori, gingaș, asupra mea,
În orice zi, și loc, la orice ceas...
Da, știu, iubite: m-a trimis o stea...
Dar, Doamne, cât mă bucur... c-am rămas!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
George Ceaușu

Vânam orizontul

Alergând după fluture, vânam orizontul-
Eram curios să știu ce duce în spate-
Când m-am mărit, am vândut pontul
Copiilor dornici să-l poarte departe.

Aleargă copiii și azi după fluturi,
Pândiți la orizont de-un frumos curcubeu;
Îi urmărești cu privirea și te bucuri,
Spunându-ți nostalgic: Așa am fost și eu!

Iar azi sunt fluturele,, Cap de mort''
Vânat de o doamnă hidoasă în port.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook