Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Pavel Lică

De când și dacii ne-nchid poarta

Ne lasă singuri, astăzi, soarta
Și mohorât ne este ceasul,
De când și dacii ne-nchid poarta,
Văzând ce-ncet ne este pasul,

Șovăitor, prin noaptea dată
De o putere din pustie,
Ce-a năpădit azi țara toată
C-un veac întreg de insomnie.

Dar mult prea lași, privim la stele
Și invocăm puteri divine,
Ca vechii daci, treziți din ele,
Să schimbe tristele destine

Ce le avem, bătuți de soartă,
Că n-auzim chemarea ruptă
Din steag cu lup, lăsat la poartă,
Care-n zadar cheamă la luptă...

poezie de din Chemarea lupului alb
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Pavel Lică

Dar timpul vechi de căldărar...

Pe nicovală-n fum de jar,
Când bate foile de-aramă,
De sub ciocan parcă răsar
Galopuri care-n stepă-l cheamă...

Dar timpul vechi de căldărar
Pierdut e-ades sub coviltire
De pe căruțele ce rar
Mai poartă-a șatrei rătăcire.

Iar azi iubiri de drum dispar
În cer croit din foi de-aramă,
Născut pe-un fier din care sar
Micuțe stele fără mamă.

Un cer întors este acum
Căldarea lui, care-n adâncuri,
Adună rătăciri de drum,
Cu-ai șatrei cai fără oblâncuri...

poezie de din Sunt rom, țigan de vreți, dar OM
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pământul vechii Dacii vrem

Când peste Prut rusificat-au Țara,
Iar alții vor enclave în Carpați,
ducem grănicerii sus pe Nistru,
Sărbătorind Unirea dintre frați.

De mii de ani ne-au divizat imperii,
Fost-a ca mierea plaiul strămoșesc -
S-au pripășit și alții... Astăzi, frate,
Nu le mai place graiul românesc.

Bolnave minți ne spun cum că-n Moldova
Trăiesc hibrizi, românii nu-s români,
Că-n zecile de ani de plagă rusă
Confrații au uitat de Mușatini.

Când limba românească-i umilită
Pe daco-getic, aspru plai străbun,
Noi vom cânta mereu Hora Unirii,
Vom aștepta să vină Ceasul Bun.

Nu ne mai amăgiți cu baliverne,
Nu vrem poduri de flori... Unire vrem!
Astăzi ne este scris, prin suferință,
izbăvim al neamului blestem.

Vom aștepta... Cândva vom trece Prutul,
Capul de lup pe steagul tricolor
Va re-ntregi pământul vechii Dacii,
Nemuritor, cu noi spre viitor.

poezie de
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Rondelul procurorului

Treziți sunt astăzi cercetașii,
Din adevăr ei s-au desprins,
prindă-n focul azi nestins
Hoția ce-a mânjit făptașii.

drepți ei fi-vor, ca ostașii
Peste dreptatea de neînvins,
Treziți sunt astăzi cercetașii
Din adevăr ei s-au desprins.

pildă stau înaintașii
Prin adevărul necuprins,
Ce au strivit pe câți au prins
Și-a-npuținat la timp borfașii.
Treziți sunt astăzi cercetașii.

rondel de din Amprentele Sufletului, nr. 4/2015 (10 mai 2015)
Adăugat de Constantin EnescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Capricii de soartă

Că azi colacii nu mai poartă
În coadă câinii, mă intrigă;
Dar e prea mult, nedreaptă soartă:
nu le lași nici... mămăligă.

epigramă de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Parintele Arsenie Boca. Fost-a om trimis de Dumnezeu" de Romeo Petrasciuc este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -12.00- 9.99 lei.
Augustin Jianu

Recviem

S-a dus dracului țara toată,
Nici nu trăim, nici nu murim,
E-o criză clar de libertate,
Și mult prea mult, e prea puțin.

Prea mulți golani, prea puțini oameni,
Azi și nimicul este prea,
Nu mai vine nimeni cu ziua
Și nu se mai bea secărea.

Se duce patria de râpă,
Iar noi suntem și proști și orbi,
Prea lași să încropim vreo trupă,
Pe trădători să-i dăm la corbi.

Se duce patria cu totul
Și noi privim ca pe la nunți,
Fantome-n hora tricoloră,
De zimbri coborâți din munți.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Arghezi

Poate că este ceasul

Poate că este ceasul, de vreme ce scoboară
Din arbori toată frunza ce-a fost și strălucit,
Să ne privim trecutul în față, liniștit,
Când urma lui de umbră începe să ne doară.

Și, fără umilință și fără de mândrie,
Să ne-amintim în noapte de noi, din fir în fir,
Șiprivim zigzagul, pe stânci, de tibișir,
În care-și puse pasul fragila mărturie.

O zi mărunți, o noapte aprinși cu foc de aștri,
Când răstigniți, când slobozi și mari și-adesea mici,
Păstori de crizanteme, profeți pentru furnici,
Deasupră-ne vulturii pluteau în cer albaștri.

Și de ni-s rupți genunchii de căile spinoase,
De ce pentru-ntristare să fie tot ce-a fost?
Nu-i toamnă? Să ne facem din noi un adăpost
Și s-adunăm deșertul, la cald, pe lângă case.

luăm cenușa stinsă pe vechile altare,
-i dăm din nou văpaia și-un fum mai roditor.
S-o-mprăștiem, sămânță, pe șesul viitor,
Nădăjduind culesul târziu, cu întristare.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Pagini Alese - Versuri Proza" de Tudor Arghezi este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -22.00- 13.99 lei.
Pavel Lică

Azi, cocorii-n toamnă-adună...

Azi, cocorii-n toamnă-adună,
Dintr-un ceas de stei, secunde,
Să le poarte pe sub Lună,
Să le poarte nu știu unde,

Iar cu ei, în timp e dusă,
Dintr-o lacrimă de stele,
Câte-o Sarmizegetusă
Oglindită doar în ele

Cu-al ei chip, scăldat de-un Soare
Împietrit acum în munte,
Cu toți dacii țării care
Știau timpul să-l înfrunte.

Și pe aripi, duc cocorii,
Cu secundele furate
Din ceas dacic, luptătorii,
Către bătălii uitate...

poezie de din Chemarea lupului alb
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Pavel Lică

EU, IUDA

Bătute în piroane, stele
Își lasă raze peste crinii
În care mor păcate grele,
Din care înfloresc doar spinii!

În lacrimi, Maica Sfântă spală
De noapte, Crucea care-ntinde
Lumini pe câmpuri mari de smoală
Ce vor Lumina-n veci cuprinde;

A fost o noapte pentru Cruce,
A fost un Iad ce-a vrut s-o stingă,
Dar ea crescuse în răscruce
Iubirea ce-a putut să-nvingă!.

Piroane se topesc în stele...
Hristos din Crucea lui coboară,
Păcatele în Cer să-mi spele,
Când Iudă-i sunt a mia oară!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Pavel Lică

Rondelul centenarului

Va fi iar o sărbătoare,
Cu parăzi, cuvinte mari
Spuse-n vânt de demnitari,
C-a trecut un veac în care,

Făceau România Mare
Doar eroii legendari.
Va fi iar o sărbătoare,
Cu parăzi, cuvinte mari.

Țara-i ruptă, dar nu-i doare
Pe ai noștri demnitari;
Va mai trece-un veac, se pare
Când din nou, cu-alți panglicari

Va fi iar o sărbătoare...

rondel de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Pavel Lică

Vor îngerii să-mi dea copilăria

În casa-mi din pădurile virgine
Ades coboară îngerii tiptil,
Cerându-mi să devin iar un copil
am deschise porțile divine.

Vor îngerii să-mi dea copilăria
Pierdută undeva-ntr-un anotimp,
Când nu știam ce e acela timp,
Crezându-mă egal cu veșnicia.

Și vor cu ei spre stele să mă poarte,
Să ne jucăm, să fiu copil din nou,
Dar Domnul le răspunde cu ecou
pot visa la stele doar din carte.

Și-atunci mă lasă îngerii-n tăcere
Și se întorc la Tatăl lor din Cer
Și îi aud, din casa mea, cum cer,
-mi dea copilăria la-nviere!

poezie de din Galaxia marilor iubiri
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adina-Cristinela Ghinescu

Ce-a fost... va mai fi iar o dată!

Oriunde rătăcesc prin minte,
Acolo ești... și te găsesc...
Iubirea ta să mă alinte,
mă iubești... să mă-mplinesc!

Oriunde inima mă cheamă,
Numai de tine mă lovesc...
Am mult curaj, dar am și teamă
Iarăși să nu dezamăgesc...

Oriunde gândul meu se-ascunde,
La tine vine tot mereu...
Și dragostea încet pătrunde
În sufletu-mi atât de greu...

Oriunde viața ne-a purtat...
Momente grele și frumoase,
O mare taină am aflat
Din timpurile vechi, geroase.

Și este vorba de destin...!
Și soarta care este dată...
Paharul gol, eu îl văd plin,
Ce-a fost... va mai fi iar o dată

poezie de din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Pavel Lică

Mai cred...

Mă condamnați, dar încă, în iubire
Mai cred și-acum că este Dumnezeu,
Când Cerul cu o rază-mi dă de știre
toți avem apus cum am și eu.

Prin vers intrat în cercul nemuririi,
Îi sunt femeii rob și sacerdot
Și-n rugăciunea mare a iubirii
Cu ea mă-nalț înlănțuiți de tot.

E poate blasfemie căutarea
Sfințeniei în amforele vii,
Dar n-am putut să nu le-ascult chemarea,
Cum nici pe-ale izvoarelor din vii.

Nu aruncați cu pietre voi, în mine,
Că n-am putut Poruncile să țin,
Prieteni, fericirea-n lume vine
Din Cer, doar prin femeie și prin vin!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Pavel Lică

Îmbrăcați privighetori

Îmbrăcați privighetori
Cu-asfințitul unei flori
Și veți auzi cum plânge
Raiul care-n cânt se frânge.

Îmbrăcați în strai de nori
Cântul de privighetori
Și-ntr-un strop de curcubeu
Se vor jelui mereu

Începutul și sfârșitul,
Dragostea și infinitul,
Pentr-un trup pe Cruce frânt,
Dus de filomele-n cânt,

Către-a nemuririi poartă,
Cu dorita noastră soartă...
Îmbrăcați, dar, filomele
Cu lumini din stinse stele,

S-auziți în zori, de Paște,
Asfințitul cum renaște
Și în cântul lor curat,
Cum Hristos a înviat!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantina Gina Dumitrescu

Stele și suflete

Atâta timp cât cerul
este plin de milioane de stele
atâtea milioane de suflete există
se plimbă prin Univers
braț la braț, steaua și sufletul
cele mai rele suflete
nu stau împreună cu steaua lor
cele mai bune merg în infinit
ținându-se de mână, suflete și stele
având destine comune
este frumos cerul, este frumos să-l înțelegi
este frumos să-l asculți
când începe simfonia celestă
să răsune-n sufletele alese
cu privirea noaptea, pictez cerul
în culori multicolore
punând pe fiecare stea câte o dorință
ziua caut stelele cu privirea
mă îmbrățișez cu Soarele
și cu răsăritul divin ce curge-n
cascada timpului o dată cu viața,
atâta timp cât cerul este plin de stele
pe Pământ picură viața
prin aer planează viitorul
Planeta mamă există
atâta timp cât stelele nu mor
ele vor străluci pe cer
și vor ține în brațe suflete
își dau mâna cu apele Terrei
unindu-se într-un glas,
voi, oameni, prea mult ați profitat de darul divin
și nu i-ați știut prețul
așa cum nu vă prețuiți între voi
uitați mereu că în spatele vostru
este cineva care v-a creat viața mai ușoară,
uitarea voastră aduce dezastre
când mușcați din mâna ce v-a hrănit
mușcând mâna lui Dumnezeu
care v-a dat viață și hrană prin alte destine,
nu uitați că ați venit din pântec de mamă
care a primit un suflet de înger în ea
nu a primit un diavol!
planeta a rămas goală, așteptând pe îngerul Lumină
să se întoarcă la ea
când îngerul s-a transformat în întuneric
planeta moare o dată cu el...
Nu uitați, nu sunteți singuri cu regulile lumești
cele divine sunt mult mai importante
pentru viitorul Universului
atâta timp cât sunt milioane de stele pe cer
va exista Dumnezeu pentru Pământ
altfel își va crea alte Universuri!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Destine identice

Ne stăpânea temeinic Poarta,
Eram sultanului supuși;
Dar astăzi alta ne e soarta:
Și Poarta șade pe la uși.

epigramă de din Reflexe (și reflecții) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Birtu Pîrăianu

Scrisoarea

în timpul din urmă
cel din urmă rămas
plec fără urmă
tăcut și la pas
pasul e greu și trupul rebel
sângerează gândul în amurg
dansează prin păduri albe iele
goale, pure și ele
privesc dansul lor aprig
dans nebun, dansul de foc
în viața asta fără de noroc
prin craniu șuieră vântul
ielele fug, prin păduri de fagi se ascund
obosit, poposesc în tragic cătun
la margine de veac
sfâșiate, vise atârnă de poarta tăcerii
pescărușii țipă pe mare,
a dulce, suavă chemare
acolo, în larg, dincolo de zare
în zori voi pleca pe valul tăcut
ce trupul îmi poartă
ce viață, ce soartă
să bat din poartă în poartă
să pier în a mea vatră
revin în fiecare an pe țărm
purtat de un dor, pe câte un val
să dărui speranță, iubire în toate
aduc din mare, o chemare
o scrisoare,
pentru femeia ce așteaptă la mal

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Birtu Pîrăianu

Ultima poartă

se scutură umbre pe ziduri
în tristul ungher
un om își caută pasul
în tragic decor efemer

ciuturi de lemn coboară agale
lângă casă, în curtea din vale
plânge o mierlă, a jale
se stinge și gândul în cale

vântul strigă agonic prin luncă
stele își spală paloarea într-o baltă
foșnește gândul rămas într-o stâncă
mai cântă un cocoș a mea soartă

la fereastră, bolta e spartă
trec în goană păsări de munte
gândul să'l poate iarăși
dintr-o parte în altă parte

tu respiri și plângi pe o pernă
ochii curg,
privirea e lacrimă toată
norii trec grăbiți către cer, încă o dată

clopot stins mă cheamă
umbre curg pe perna goală
tu tremuri, lângă ultima poartă
rezemând a ta soartă

te învelesc în neagra pânză
busuioc în păr, crini albi pe buze
ai rămas statuie de ceară
printre spini și neguri iarăși și iară

vântul bate nebun într-o poartă
o dată, încă o dată
eu aștept pe țărm iubirea
ce a plecat la drum, pe o poartă

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Pavel Lică

Fabula vacii conducătoare-n sat

Șeful vacii,-un cal din sat
După ce-a fost brusc "legat"
Într-un mod total atipic,
(Fiind concurent politic
Al catârului, ce-n minte
Se voia iar președinte,
Susținut chiar de măgar,
În servicii șef plenar),
Vaca – premier în sat,
În partid locul i-a luat.
Și-a-nceput ea cu un rost
S-alunge pe cei ce-au fost
Aliați cu armăsarul,
Cum o sfătuia măgarul
Din serviciile secrete,
Ce-a putut să o îmbete –
Știind-o slabă de minte –
va fi ea președinte
Peste sat, schimbând din post,
Pe catârul mult mai prost.
Ascultând ea, deci, măgarul,
Vaca a adus amarul
În partid și-al ei guvern,
Ce părea a fi etern
Cu miniștri-i eminenți
Și foarte eficienți.
Vaca însă-afară-i scoase,
Numind țapi, capre râioase
Și juncani în locul lor.
Astfel un întreg popor
De-animale-a constatat
Ce tare e vaca-n sat.
Dar cu asta, ce folos,
toate mergeau pe dos,
Și-n sat totul a stagnat
C-un guvern remaniat!
Neavând pe cine-alege,
Căci măgarul, se-nțelege,
A manipulat logistic
Într-un stil pur securistic
Presa și mulțimi din sat,
Toate vitele-au votat,
Neavând nici ele minte,
Vaca-n post de președinte.
Ce-a urmat, au văzut toți!
Satul năpădit de hoți
Dinăuntru și de-afară,
A dat de-o MORALĂ clară:

Este vai de-o țară dacă
Va conduce-n ea o vacă!

fabulă de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Mihaela Banu

Când noaptea...

Când noaptea-și trage straiul cu trena lui de stele,
Pe zbaterea alene a genei ostenite,
Tu te strecori în trupul și-n gândurile mele
Și curgi între părere și vise nesfârșite.

N-ai să-nțelegi vreodată ce-adânc îmi e pustiul,
Sau în ce grea răscruce mi-e-a sufletului rugă,
Cum între două clipe născute din târziul
Ceas, bântuit de soartă, vorbe de dor îndrugă.

Te-ai cuibărit în mine și te prelingi prin vine.
Mi-ai sfredelit în pieptu-mi o oază de iubire.
Ard între foc de jale și albii de destine
Și rătăcesc prin ele fără vreo osebire.

Înmugurind divine din împietrite ramuri
Printre-amintiri se 'nalță năucitoare vise,
Ce se-mpletesc sălbatic din sfâșiate flamuri
Și-n dans de primăvară răsar mereu ne-nvinse.

poezie de din In volumul Bolta-și răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela BanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Țara ultimului dor

Din țara-năbușitelor suspine,
Se-aude-un urlet vag, ascuns în văi
Prin care cresc și își rescriu destine
Lupi ce vor fi străinilor călăi.

Dulăilor ce se fălesc prin țară,
Le-or smulge dinții și le vor stârpi
Năravurile ce-au făcut să piară
Mândria-n pieptul ultimilor fii.

Vor sfărâma în fălcile-oțelite
Tot ce înseamnă vrajbă, ură, chin,
Și vor zdrobi cuvintele-otrăvite
În glia-nveșmântată cu senin.

Stindardul lor, păzit cu strășnicie
În țara ce-a rămas c-un ultim dor,
Va fi ce trebuia demult să fie:
Un cap de lup, pe vechiul tricolor.

poezie de (26 iunie 2019)
Adăugat de Daniel Vișan-DimitriuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook