Poetul este cel care, în primul rând, resacralizează limba comunităţii în care trăieşte.

Cristian Bădiliţă în Sacru şi melancolie (1997)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba bârfitorului ucide trei dintr-o lovitură: în primul rând pe cel care bârfeşte, apoi pe cel care ascultă şi după aceea pe cel despre care se vorbeşte.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul este melancolic prin esenţă, întrucât el este situat pe un dublu interval: istoric şi ontologic.

Cristian Bădiliţă în Sacru şi melancolie (1997)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba română

Limba română este patria mea
A zis poetul demult cândva.
Limba română e sufletul meu
Zic acuma cu mândrie eu!

Limba română e dor nemuritor
A zis pământul pe care trăieşte al meu popor.
Limba română este a doua mamă a mea
A zis un copil cu ochi ca de stea.

Limba română e dulce şi frumoasă
A zis un bătrân care stătea singur la un colţ de masă.
Limba română e tot ce v-am dat eu mai sfânt.
A zis domnul cu glasul lui curat şi blând.

poezie de Vladimir Potlog (29 august 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

om (vezi şi fiinţă umană)

Omul este o creatură care trăieşte nu doar cu pâine, ci în primul rând cu slogane.

definiţie clasică de Robert Louis Stevenson
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurul viciu de care nu mă pot debarasa este viaţa însăşi. Celelalte depind de circumstanţe.

Cristian Bădiliţă în Fructele absenţei (2012)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

muzică

Muzica e rugăciunea care se spune singură.

definiţie de Cristian Bădiliţă în Sacru şi melancolie (1997)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un om calomniat este de vătămat de două ori. În primul rând de cel care crează calomnia şi, după aceea, de cel care îi dă crezare.

citat celebru din Herodot
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul

fără zestrea de cuvinte
poetul este orfan
supravieţuitor
al nopţilor
în care se repetă epoci
irevocabil de veghe
timpului

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învăţătorul, unicul învăţător al nostru, este Iisus, iar unicul său discipol - omul interior, de care vorbeşte Apostolul Pavel.

Cristian Bădiliţă în Sacru şi melancolie (1997)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Banala epifanie

Tu, Doamne, niciodată
nu mă plictiseşti
vorbindu-mi.
Taci şi te arăţi -
foaia peste care mă plec
se sfâşie lin.

poezie de Cristian Bădiliţă din Poeme pentru păsări şi extratereştri (2007)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

cunoaştere

Cunoaşterea nu este decât un efort spre fericire.

definiţie de Cristian Bădiliţă în Sacru şi melancolie (1997)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel care face un serviciu unui ticălos, săvârşeşte o greşeală dublă: în primul rând, îl ajută pe cel care nu merită ajutor, şi în al doilea, se expune singur primejdiei.

citat din Phaedrus
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Masa perfectă ţine în primul rând de cel alături de care o serveşti. Asta cred că este cel mai important! Contează apoi locul şi povestea în sine.

citat din Sorin Bontea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă scoatem din discuţie proza poetică şi poemele în proză, prozatorul este în primul rând un observator. E cel care dă oamenilor alţi oameni, nu pe el însuşi. Parcă aşa suna crezul literar al unui mare prozator rus (Dostoievski?). Poetul, în schimb, e un pescuitor de perle. E cel care se dă pe sine, după ce a scotocit în mâlul fiinţei după sâmburele de lumină din adânc. Frumos vorbeşte despre el Cincinat Pavelescu, în poezia sa, dar eu prefer să văd în opera lui Bizet, "Pescuitorii de perle", metafora cea mai frumoasă şi complexă a poetului şi a demersului său creator.

Silvia Velea în Memoriile păsării Phoenix, În loc de prefaţă (2020)
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am inventat fulgerul.

Cristian Bădiliţă în Dumnezeu de la Mancha doarme cu tâmpla crăpată pe umărul meu (2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Respir fluturi.

Cristian Bădiliţă în Dumnezeu de la Mancha doarme cu tâmpla crăpată pe umărul meu (2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lectura omoară timpul.

Cristian Bădiliţă în Sacru şi melancolie (1997)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destinul frumuseţii - lapidarea.

Cristian Bădiliţă în Dumnezeu de la Mancha doarme cu tâmpla crăpată pe umărul meu (2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât de egoist este omul, atunci când spune că vine sfârşitul lumii. Se gândeşte în primul rând la el, apoi la restul oamenilor, apoi la planeta pe care o locuieşte şi niciodată la restul Universului. Egocentrism în toată regula, omul trăieşte încă cu falsa impresie că el e singura entitate care contează pe lumea asta.

Mihail Mataringa (11 decembrie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi place teatrul, în primul rând că este o meserie; şi, în al doilea rând, pentru că este o meserie imposibilă, având de-a face cu inspiraţia, care încă nu se ştie ce este şi care sector administrativ ori cerebralo-sufletesc trebuie s-o controleze şi s-o aprobe.

Marin Sorescu în Vatra, Extemporal despre mine (1981)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!