Marea şi peştii

Marea este furtunoasă,
Dar în ea peştii-s acasă;
Marea e înşelătoare,
Dar în ea prinzi peşte mare.

poezie de George Budoi din Peştii, pescarii şi pescuitul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (11 noiembrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba-de-mare (peşte plat, Solea solea)

Cât omul poate să priceapă,
Ştiam că marea are apă,
Un fund, faleze, ţărmuri, plaje
Şi minunate peisaje.

Ştiam că marea are peşti
Cu care poţi să te hrăneşti,
Creveţi, languste, crabi, homari,
Meduze, stridii, calamari

Şi caracatiţe-abisale,
Rechini şi midii, scoici banale,
Că urlă-atunci când vântu-o "plimbă",
Dar nu ştiam că are "limbă"...

poezie de George Budoi din Peştii, pescarii şi pescuitul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (16 noiembrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea enigmă...

E drept, femeia-i un mister
Pe drumul vieţii, efemer
Dar, cum îi prinzi la gât colierul,
S-a dus povestea cu misterul.

epigramă de Vasile Toma din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

PSD-ul şi corupţii

La străini, nu vă surprindă,
Marea grijă e să-i prindă,
Dar la noi, făcând legi şchioape,
Marea grijă e să-i scape.

epigramă de George Budoi din Politică şi politicieni (4 aprilie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui nebun

E plină lumea de nebuni,
Precum e marea de barbuni,
Dar dintre toţi ce sunt sub soare
Tu éşti nebunul cel mai mare.

pamflet de George Budoi din Dicţionarul Nebuniei (17 noiembrie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea

De ce m-arunci în apă, să mă-nec
Şi mă prinzi de pântec?
Un peşte mă-nghite, cu sete
Şi m-aruncă de-un perete.
Oare mi-a venit ceasul
Să uit tot ce-a fost?
Pe sus, nu merg cu nasul,
Iar viaţa are rost.
Să-mi urmez visul tare aş fi vrut,
Dar tu mă împingi în necunoscut,
Cu mâinile goale, mă obligi să lupt;
Off! Mare, ce vrei să-mi faci cunoscut?

poezie de Cristina Mariana Bălăşoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea nu pierde nimic

MAREA este întinsă.
Marea îmbrătişează ţărmul din Chesapeake, sub soarele apusului,
şi ultima stea, dimineaţa, deasupra culcuşurilor de stridii,
şi bărcile întârziate-n larg ale oamenilor singuri.
Cinci case albe pe-o fâşie îngustă de pământ... cinci zaruri în căutarea şansei.

Nu demult... marea era întinsă...
Iar astăzi marea nu a pierdut nimic... ea păstrează totul.

Sunt înnebunit după mare.
Fac cântece despre mare, plâng toate plânsetele mării,
am uitat atât de multe cântece-ale mării şi-atât de multe plânsete-ale mării.

Sunt înnebunit după mare.
La fel, cei cinci oameni cu care-am împărţit, odată, un peşte fript
într-un cort din prelată pe timpul unei furtuni de nisip.

Marea ştie mai multe despre ei decât ar putea şti vreodată ei înşişi.
Ei ştiu doar cum îmbrăţişează marea şi că nu-ţi mai dă drumul niciodată.

Marea este întinsă.
Marea trebuie să ştie mult mai multe lucruri decât oricare din noi.

poezie clasică de Carl Sandburg, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ai marea...

Să ai marea la picioare,
Să calci valul liniştit
Şi vrăjit, pe ţărmul zilei
Să priveşti spre răsărit.

Să ai marea la picioare,
Într-o vară de poveste,
Bucuria marea-a mării
Doar în sufletul tău este!

Să ai marea zbuciumată,
Valul să te biciue
Şi s-asculţi, ca niciodată,
Dorul cum se tânguie!

Să ai marea la picioare,
Dragostea-n esenţa sa
Şi tu însuţi să fii mare,
De iubire, undeva...

poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cioara şi marea

A încercat să ignore marea,
Dar aceasta era mai mare decât moartea, la fel cum era mai mare decât viaţa.

A încercat să vorbească mării,
Dar creierul i s-a blocat, iar ochii i-au tremurat ca în faţa unei flăcări.

A încercat să-şi apropie marea, să şi-o facă simpatică,
Dar aceasta a ignorat-o – aşa cum te ignoră un lucru neînsufleţit.

A încercat să urască marea,
Dar s-a simţit ca un răhăţel uscat de iepure pe o stâncă bătută de vânt.

A încercat apoi să fie măcar în aceeaşi lume cu marea,
Dar plămânii nu-i erau îndeajuns de adânci,

Iar sângele ei zglobiu nu a avea nici o relevanţă –
Asemenea unui strop de apă căzut pe o sobă fierbinte.

În cele din urmă,
A întors spatele mării şi a părăsit-o.

O fiinţă crucificată devine imobilă.

poezie de Ted Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea şi mintea

Marea este agitată,
Mintea este tulburată,
Marea se mai linişteşte,
Mintea la multe gândeşte.

Marea caută odihnă,
Mintea nu mai are tihnă:
Patimă, patos, ardoare,
E mereu iscoditoare.

Marea are pasiune
Mintea are raţiune,
Nimfa mării e femeia,
Gândirea minţii-i ideea.

Marea-adoarme fiii noştri,
Somnul minţii naşte monştri,
Şi nu marea e-întrebarea,
Ci mintea, iscoditoarea.

Marea are taine multe
Cine ştie s-o asculte?
Mintea păstrează mistere,
E mereu de-altă părere.

Marea o poţi evita,
Mintea e mereu a ta,
Închide în ea secrete,
Are dorinţe, regrete.

Marea este ţărmurită,
Mintea este nesfârşită,
Marea o pierzi şi-o găseşti,
Mintea n-o mai dobândeşti!

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea şi-ntrebarea

Treci o mare cu răbdare,
Dar îmi stă, aici, în glotă
O banală întrebare:
... Cu ce flotă?

epigramă de Viorel Frîncu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Barbunul

Peşte mic, pătat roşcat,
E gustos, fin, delicat.
La romani mâncau barbuni
Doar cei ce erau tribuni
Şi doar marea nobilime,
Nu erau pentru prostime.

poezie de George Budoi din Peştii, pescarii şi pescuitul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (25 martie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

George: Marea era înfuriată în ziua aceea, prieteni, precum un bătrânel care încearcă să ducă înapoi o supă la autoservire! Eram la 50 de picioare depărtare şi, deodată, marea bestie mi s-a arătat. Băi, vă zic: dacă se ridica, era înalt de zece etaje. Simţindu-mi prezenţa, a scos un mare răget. Am zis "Uşor, băiete!". Şi apoi, pe când îl priveam chinuindu-se, mi-am dat seama că ceva îl împiedica să respire. De unde stăteam puteam privi direct în ochiul marelui peşte!
Jerry: Marelui mamifer.
George: Bine, bine.

replici din filmul serial Seinfeld
Adăugat de Alina-Olimpia Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui nebun

E plină lumea de nebuni,
Precum e marea de barbuni,
Dar, chiar de e de necrezut,
Tu eşti nebunul absolut!

epigramă de George Budoi din Dicţionarul Nebuniei (13 septembrie 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea cea tânără

Marea nu are tihnă niciodată.
Ea bate-n ţărmuri
Fără contenire, ca o inimă tânără
La vânătoare.

Marea vorbeşte,
Dar numai inimile năvalnice
Îi înţeleg spusele:
Este faţa
Unei mame aprige vorbind.

Marea este tânără.
Fiecare furtună îndepărtează negurile
Şi-i limpezeşte vârsta de cearcăne.
O aud râzând, nepăsătoare.

Iubesc marea,
Acei oamenii care o cutreieră
Şi care ştiu că or să moară
Învăluiţi în sarea ei.

Lăsaţi-i să vină pe cei tineri
spune marea.

Lăsaţi-i să-mi sărute faţa
Şi să mă asculte.
Sunt ultima lume
Şi eu vă spun
De unde vin furtunile şi stelele.

poezie de Carl Sandburg, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea Neagră

E neagră marea până-n zare,
După puterile naturii...
Dar nu-i atât mie îmi pare,
Ca vecinu-n cerul gurii!

epigramă de Constantin Păun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea fierbe...

Marea fierbe ca o şampanie amestecată
Cu căpşune strivite în hău de marmeladă.
Marea am turnat-o într-un pahar de sticlă
Cu peşti şi căluţi de mare scoşi la plimbare
În mare am dizolvat zahăr brun
Şi-am plimbat-o pe aripi de lăstun,
Să cunoască nemărginirea,
Şi să-şi răspândească iubirea...

poezie de Silvia Filip (11 martie 2020)
Adăugat de Silvia Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul soartei

Viaţa e scurtă, marea e mare.
Nu te mai văd, drăguţo, nicicând.
Nu-s marinar de două parale.
Pe mare nici urmă de vânt,

Musai să-nduri.

Scurtă e viaţa, marea e mare.
Asta te sperie, drag ţi-s, o ştiu!
De ţi-ar fi dragă niţel şi marea,
Mi-ai spune, te du.

Musai va fi şi moartea s-o-nduri,
Ca dragostea noastră, drăguţo.
Scurtă e viaţa, mare e marea,
Vezi tu, drăguţo.

Şi-apoi furtuna, şi-apoi seninul,
Şi-ntârzierea, şi depărtarea,
Şi stânca neagră, marea căscată
În care bărcuţa-mi dispare,

Şi dragostea noastră, şi aşteptarea,
Şi dragostea nouă ce-apare.

poezie de Paul Fort din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Maria Bănuş
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea grijă, marea problemă, marea anxietate a oamenilor este să restrângă cât de mult posibil, limitele propriei lor responsabilităţi.

citat din Giosue Borsi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrânul şi... "marea"

Monica-i cere-n permanenţă,
Dar totul e reminiscenţă,
Că n-o mai are ca granitul,
Dar l-a salvat... columbeanitul.

epigramă de Mike Farkas (24 iulie 2008)
Adăugat de Mike Farkas
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Jucăriile nu le-am luat în serios.
Doar jocurile.
Aduceam de afară
buchete mari de nebunie
necunoscută.
Deveneau periculoase
ca o mare furtunoasă.

Iar marea mă iubeşte
ca pe o fereastră spre nisip.

poezie de Cecilia Costache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!