Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Sibiana Mirela Antoche

Într-o zi...

Într-o zi mi-e mai vară, într-o alta descresc,
Orice clipă trăită printre pași mi-o zăresc,
Învârtită-i timona, dar nu-i timp de întors,
Curg ninsori fără milă, își întrec al lor tors.

Dar, privesc visătoare și-aud ochii zâmbind,
Eu, mireasă în galben, trec prin toamnă iubind,
La picioare rugina mă decalță de ani,
Tropotește-nsoțită de-un alai de șamani.

Și mi-s tălpile goale și-mi par toate mai reci,
Îți ascult îndârjirea, viață, grabnic mai treci,
Dărnicia ți-e scumpă când cerșind primăveri
Vicleșug pui în haina ce-o îmbraci în tăceri.

Anotimpuri străine, rând pe rând amurgesc,
Mi-e în urmă privirea, mi-o adun și pornesc
Prin desișul de frunze, printre vânturi și ploi,
Recunosc... e ușor... când zăpezi dăm în doi.

poezie de din Tangoul dragostei
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Sibiana Mirela Antoche

Într-o toamnă timpurie

Mi-a fost dat să-ți fiu ursită într-o toamnă timpurie,
Când în bob plesneau ciorchinii în potop de bucurie
Și când vinul clocotea și umfla în buza spumei
Iar rugina înmulțea, tremurând de spaima brumei.

Era vremea, când cocorii inundau în cârduri, cerul,
Osteneau în zbor, grăbiți, i-alunga din urmă gerul,
Codrii galbeni scuturau și foșnea prin frunze vântul,
Ropoteau castani și roșcovi, veșmântând, de zor, pământul.

A fost vals, a fost tangou, a fost dans într-o cascadă,
Râurate primăveri văluresc azi prin zăpadă,
A fost vreme de iubire, vis în mal de primăvară,
Sub coroane de salcâmi, un parfum de dulce-vară.

Iar din urmă anotimpuri au rostogolit troiene,
Scuturând munți de nămeți peste anii scurși alene,
Au prins gust de verde crud două margini de câmpie,
Doi lăstari îndrăgostiți, într-o toamnă timpurie.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Toamnă

A mai trecut o toamnă după toamnă
Și tot așa vreo zece ani la rând
De mult n-ai mai văzut zăpadă doamnă
Vezi zi și noapte frunzele căzând.

Prin parc trec pași nepăsători și toate
Îmi par desprinse parcă din trecut
A mai trecut o toamnă și-ncă-o toamnă
Deși ninsoare-n barbă aș fi vrut.

Aș vrea din urmă moartea să ne-ajungă
Dar vom trăi bătrâni, la infinit
Aceeași viață nepermis de lungă
Aceeași toamnă fără de sfârșit.

poezie de (3 mai 2004)
Adăugat de Mihail MataringaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 4 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Tăceri

Viscolesc tăceri absurde
Într-o noapte a iubirii,
Iar emoțiile surde
Zac parcă în ciuda firii.

În privirea strălucindă
Irișii au înghețat,
Iar culoarea verde, blândă,
Prin zăpezi au înghețat.

Sună zgomote banale
Care se asemuiesc
Sunetelor de țimbale
Ce țipând, ne asurzesc.

Când deschizi gura, alene,
Într-un rictus îți atârnă
Vorbe-mbătrânite-n vreme
Ca o oală-n gard de sârmă.

Pe sub lespezi de cuvinte
Zac tăceri putrede-n criptă,
Printre cruci, printre morminte,
Numai liniștea mai țipă.

Amorțite și-n tăcere
Toate pars-au sfârșit,
Umbrele noastre, stinghere,
Printre cruci s-au rătăcit.

Ăst amestec de tăceri
Și de zgomote ciudate,
Lacrimi verzi și primăveri
S-or mai naște-n altă parte.

Liniștea din necuvinte
Ard precum o penitență,
Un stigmat purtat cuminte
Într-o falsă existență.

poezie de (21 aprilie 2018)
Adăugat de Florentina MitricăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Luminița Ignea

Acaju

într-o toamnă acaju
cu parfum de deja-vu,
mai adun vaier și cânt
în venule de cuvânt
și-mi țin tremurul pe ram,
ca atunci când respiram
dragostea prin clorofilă
și-o trăiam filă cu filă
și o risipeam în scris
cu nervura unui vis.

o desprind domol
de al zilei pețiol,
lepădând încă o dată
seva verbului uscată,
cutând noi primăveri
germinate de tăceri
și o să croiesc poteci
timpului prin care treci,
unde pasu-ți se pierdu
într-o toamnă acaju.

poezie de din Contra-timp
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lelia Mossora

Și-mi e să mai ning...

Mi-e toamnă, mi-e vis,
mi-e cântec și ploi.
Mi-e albastru de-abis
Dureros de noi doi.

Îmi este ninsoare și-mi este descânt.
Îmi este durere și-mi este furtună.
Îmi este plecare și-mi este și vânt…
Și alb... si nesomn, și mi-e lună.

Și mi-este departe de tine și frig.
Și mi-e amurg și pustiu.
Și mi-e curcubeu și-mi emai ning.
Și mi-e, unde ești, să mai știu.

Și sete îmi este și iar îmi e dor,
mi-e rană de cântec în gând.
Și-mi este și spaimă... și-mi este și... nor
de ploi prea albastre plângând

poezie de (11 iunie 2003)
Adăugat de Lelia MossoraSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sibiana Mirela Antoche

Fără tine, femeie...

Fără tine, femeie, gândesc cum mi-ar fi,
Dac-ar fi numai noapte, dac-ar fi numai zi,
Iară viața pustie mi-ar părea tot mai mult
Un bazar de suspine prejmuit în tumult.

Prea lumească-i iubirea să te pierd nefiresc,
Mi te-apropii în vise și prin somn te zăresc,
Întind mâna spre tine, tu spre mine te-apleci,
Îți văd umbra, femeie, încotro vrei să pleci?

Sunt aici pentru tine, dar departe te simt,
Să te-ntorci nu îți vine, să te vreau nu te mint,
Când amurgul coboară și spre noapte alerg
Mi te caut în pernă și durerea mi-o șterg.

Nu-mi dau pace vreodată să te știu nicăieri,
Eu, pierdut printre patimi, tu, o clipă de ieri,
Nici să-mi iert n-aș putea de cumva te-aș răni,
Ești seninul din nori, ești ce am și-aș iubi!...

poezie de din Tangoul dragostei
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sibiana Mirela Antoche

Am oprit o clipă timpul

Am oprit o clipă timpul nefiresc de îndrăzneț
Vrând a-i măsura trufia, fără cel mai mic dispreț,
Prea ne face vreasc devreme ofilindu-ne în vrej,
Prea ne-amenință cu goana amețindu-ne vârtej.

Am oprit o clipă timpul întrebându-l încotro
Nisipește-n cer destine dirijând noul tango,
Între naștere și moarte credincios ne urmărește,
Iar de nu-i urmăm menirea, mânios ne pedepsește.

Am oprit o clipă timpul ascultându-i furca-n tors
Eu, nevinovatul sorții, lut de vlagă aspru stors,
Voi, ce ați primit ninsoarea, curioși o adunați
În căușul alb al vieții... răbdători vă resemnați.

Am oprit o clipă timpul într-un mod întâmplător
Când își pregătea reduta, el mirabilul actor,
Și fura în drumu-i grabnic veșnicia din nisipuri,
El, bătrânul vagabond, vechi pirat de anotimpuri.

poezie de din Clipe și îngeri
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Girel Barbu

Și (după Eleonora Stamate)

Mult mi-e dor și lehamite
Și mi-e toamnă în cuvinte
Și mi-s surdă de un dinte
Și mi-s cea mai dintre Miss-uri
Și mi-s virgulă-n înscrisuri
Și mi-s lacrimă și zâmbet
Și mi-e drum târziu în umblet
Doamne binecuvâtează,
ochi cu care să aud
gura ca să pot vedea
floarea de nu mă uita
Și mi-s porumbel pe buze
Și mi-e vară-n plină iarnă
Și mi-s cântec într-o goarnă!

parodie de , după Eleonora Stamate
Adăugat de dordicăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Loredana Nicoleta Vițelaru

* * *

nu uiți,
mai treci într-o zi să-mi aduci din iubire
și muguri, și sloi, și zăpezi înflorind
și-o lumină culeasă cu strigăt tăcând.
mai vii să vezi, de-ți mai sunt amintire.
mai vii poate o clipă, cu-n gând și zâmbind
să-mi aduci ce-a rămas neatins și nespus
dintr-o lampă pustie ce-a rămas tremurând.
îmbrăcată-n omăt, câte șoapte ne-am spus.
mai vii că te-aștept în veranda de lemn
unde noi ne-am iubit prin ninsoarea căzând
mai vii să-mi aduci mâna caldă de-atunci
și strânsoarea cu tine să-mi aduci neuitând.
mai treci într-o zi să-mi ții tâmpla în palmă
și să-mi mângâi și ochii, și umerii reci
nu uiți să-mi aduci din iubire fărâma
ce-ți șoptește "mi-e dor, să nu uiți să mai treci..."

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Sibiana Mirela Antoche

Am albit prea devreme...

Am albit prea devreme să vait că mi-e greu,
Că părinții-s cenușă și-i visez tot mereu,
Și la rându-mi părinte voi lua drumul lor,
Iar în urmă m-or plânge anotimpuri de dor.

Vin din urmă zăpezi troienind primăveri,
N-au răgaz să îmi ierte tinerețea de ieri,
Cer simbrie pe riduri și pe firul de păr,
Târguiesc un zaraf să le ia în răspăr.

Amintiri îmi cutremură gândul ursuz
Ca un film derulând pe-un perete difuz,
Cern nisipul pestriț să-l plantez în răvar
S-amăgească clepsidra când va da un lăstar.

Gene-mi cad pe obraji ca o ploaie de mai,
Eu le-adun resemnată-n ibricul de ceai,
Cântăresc ce-am topit din ce-ar fi să mai ard
Plimbând pașii mărunți pe-al meu lung bulevard.

E furtună la țărmul unde vreau s-ancorez,
Mă las dusă de valuri și prin ele visez,
Însetată de viață îmi doresc să degust
Vinul dulce rămas din pocalul vetust.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Dansul unei nopți de toamnă

Dansez printre frunze căzute,
dansez într-un hohot de râs,
dansez pe uitări așternute,
privind spre un dulce surâs.

E muzica, oare, de vină
că dansul mi-e mult mai destins,
ori toamna aceasta-i divină
și-n brațele ei m-a cuprins?

E, poate, privirea ei caldă,
e ritmul, e setea din noi?
Prin stropii din ploaie ne scaldă
o vrajă-mpărțită la doi.

Dansez într-o noapte de toamnă,
și plouă, dar noaptea-i de vis
când totul din noi ne îndeamnă
la dans, pe un ring redeschis.

poezie de din Oare
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adrian Păunescu

Mi-e frig de frigul

Mi-e frig de frigul celui ce-o sa plece
și nu va mai veni-napoi, în veci,
și haina din cuier devine rece
și mânecile la camași mi-s reci.

Mi-e frig de frigul omului pe care,
Îndata ce în glorie s-a frânt,
Familia l-a dus la-nmormântare
și l-a lasat acolo, în pamânt.

Mi-e frig de frigul lui, acum, că ploua
si-n cimitir e apa cu prisos,
În timp ce viata ne e data noua,
El zace în sicriu acolo, jos.

Mi-e frig de frigul nopților de iarna,
Când respirând prin viscole, postum,
Nameții vor începe sa se-aștearna
si el, sarmanul, se preface-n scrum.

Mi-e frig de frigul țurțurilor care
Vor atârna plângând de crucea sa,
Când lacrimile noastre funerare,
În cinic scăzământ, se vor usca.

Mi-e frig de frigul cerului pe unde
Își joaca rolul ultim și-i e greu,
Ca îl priveste însuși Dumnezeu,
și dintr-odata, prin schimbari
profunde,
Mi-e frig de frigul lui.
Mi-e frig de frigul meu.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Iubiti-va pe tunuri" de Adrian Păunescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 10.99 lei.

Ochii noștri nu au toamnă...

Câteodată, ochii noștri, când e toamnă, se privesc,
Pe vreun gând ce vine simplu, de demult, din primăvară,
Și se-întorc la clipa lumii, când lumina se măsoară
Prin culorile ce-n viață viața-n muguri o clipesc.

Ochii noștri sunt în spațiu porți de cer și anotimp,
Se deschid ca o corolă, ca un radar, ca o zare,
Au nevoie de lumină, de privire și de soare,
De un timp golit în spațiu, de un spațiu fără timp.

Ei sunt, poate, cu uimire, cercetași într-un război,
Pentru care Universul n-are margini nici zăbrele,
Ci doar sensuri nesfârșite, rațiuni și vorbe grele
Despre-un haos fără drumuri, dar prin care trecem noi.

Ne uimim de ce se-întâmplă, de-întuneric și de flori,
Trecem totul prin idee și-i găsim justificare,
Orice clipă de sosire are-o clipă de plecare,
Albul iernilor bogate-i o sinteză de culori.

Ochii văd, inima cere, dar atât, nimic mai mult,
Omul este tot ce poate, ochii n-au nicio putere,
Ei doar văd ce știu să vadă, ce se află la vedere,
Dincolo de acest spectru, este-un spațiu grav, ocult.

Dar și ochii par o toamnă, toamna florilor din ei,
Ofilite-n frunze moarte și trecute prin durată,
Nostalgii pe-un vraf de umbre, umbre pe un chip de fată,
În contrast cu tinerețea-i, care poartă-n ochi cercei.

Ochii noștri sunt ca zarea, ca lumina, ca un dor,
Ei nu știu să fie altfel, sunt ce sunt de când se știe,
Ei nu mint, nu fac grimase, sunt așa cum știu să fie
Cum e iarba de pe coasă, cum e apa la izvor.

Ochii lumii nu au toamnă, nu se trec, nu-îmbătrânesc,
Nici atunci când trece vremea vremii ochilor de soare,
Ei sunt plini de luminițe vii, frumoase, visătoare,
Fiindcă ochii toamnei noastre-n ochii noștri se privesc.

poezie de (7 august 2015, București)
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Mireasă...

Închid ochii și se așează sub pleoape
Înger de șoapte, în noapte.
Și fiecare șoaptă este o catacombă...
Cad lacrimi în trombă...
Amintirea se disecă în mii de tăceri.
Este timpul de ieri...
Când eu - mireasă a verbului ruginit,
Îmi amintesc de-nceput.
De mireasa de rubin, cu voaluri din care,
Din râuri de sânge-am țâșnit,
Cu tălpile goale.
Căutam să cunosc fericirea
Din laptele mamei dulce și alb.
Prin Dumnezeu mi-a rămas
Far și catarg.
Au trecut ani...
Am devenit femeia-mireasă,
Femeia frumoasă, frumoasă, frumoasă...
Pășind spre altar
Cu sete de viață.
N-am gândit niciodată
Că sub pleoapele ninse
Se vor scurge deodată,
Lacrimi, gânduri și vise.
Am trimis la plimbare
Timpul iute trecut
Și sub lespezi de Soare m-am ascuns - început.

În alt timp am plecat
Și să plâng m-am decis,
Printre munții de doliu,
Pentru ultimul vis.
Și trecutul acela în zadar a apus,
Toate visele vieții ca o clipă s-au scurs.
Despre visele mele
N-am nimic să vorbesc.
Am prea multă durere,
Dar tot vreau să iubesc...
...............................................................
Pașii-aleargă prin mine,
Sunt un gând de cristal
Dintr-o vară rămasă
Rătăcită la mal.
Și din nou sunt mireasă,
Mire mi-e Infinit
Și la tâmple-mi anină
Ramuri-valuri de mirt.
Îmi e voalul un val
Peste umerii goi,
Peste umeri de ceară,
Dar e-un vis fără noi.
Doar buzele mele sunt încrustate-n nisip,
Ca urmele pașilor
Trecători prin... peste timp.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sibiana Mirela Antoche

Nebuni de viață

Într-un sfârșit de primăvară doi tinerei se-ndrăgostesc,
Nebuni de viață, rupți de lume, uzi leoarcă-n ploaie povestesc
De dulcea lor copilărie, de șirul lungi de amintiri
Mucând cu saț din fericire în seara primei întâlniri.

Dar clipele trecură-n grabă, iar ei în noapte-mbrățișați
Plutind sub teii dați în floare, amețitor de-amorezați
Își iau sfios la revedere, dar necrezând nici ei ce spun,
Privindu-i lunii întristarea mai stau vreun ceas sub un alun.

De mână strânși nu-și iau privirea, iar unul altuia-și zâmbesc,
În scurtul timp și-au zis romane, dar maratonul nu-l opresc,
Și ploii-i place când iubirea se lasă dusă de-al ei val
Oprindu-și stropii și-ascultând-o își trage ancora la mal.

Ce lungă noaptea le părură... ce dor în pernă clocotea...
Fiorul dragostei supreme în piept năvalnic năpustea,
Povestea prinde rădăcină când două suflete iubesc,
Niciun taifun nu poate-ntoarce locomotiva ce-o pornesc.

poezie de din Tangoul viselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sibiana Mirela Antoche

Nebuni de viață

Într-un sfârșit de primăvară doi tinerei se-ndrăgostesc,
Nebuni de viață, rupți de lume, uzi leoarcă-n ploaie povestesc
De dulcea lor copilărie, de șirul lungi de amintiri,
Mușcând cu saț din fericire în seara primei întâlniri.

Dar clipele trecură-n grabă, iar ei în noapte-mbrățișați,
Plutind sub teii dați în floare, amețitor de-amorezați
Își iau sfios la revedere, dar necrezând nici ei ce spun,
Privindu-i lunii întristarea mai stau vreun ceas sub un alun.

De mână strânși nu-și iau privirea, iar unul altuia-și zâmbesc,
În scurtul timp și-au zis romane, dar maratonul nu-l opresc,
Și ploii-i place când iubirea se lasă dusă de-al ei val
Oprindu-și stropii și-ascultând-o își trage ancora la mal.

Ce lungă noaptea le părură... ce dor în pernă clocotea...
Fiorul dragostei supreme în piept năvalnic năpustea,
Povestea prinde rădăcină când două suflete iubesc,
Niciun taifun nu poate-ntoarce locomotiva ce-o pornesc.

poezie de din Tangoul dragostei
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mi-e dor de tine

Mi-e dor de tine iarăși, doamnă,
Și mi-e așa de dor de noi!
Mi-e dor să ne înghită-n noapte
Potoapele de vremi și ploi,
Să-ți umplu gura cu poeme
Și brațele cu nerăbdări,
E-atâta vreme, atâta vreme
Și mi-e așa de dor de noi...

Mi-e dor de mine iarăși, doamnă,
Și ti-e așa de dor de noi!
Ne-ngheață frigul de pe-afară
Aducerile-aminte-n doi.
Mai știi ce vară... nesfârșită,
Strângeam in brațe printre ploi?
E-atâta viață, atâta viață
Și ți-e așa de dor de noi...

Mi-e dor de tine iarăși, doamnă,
Și mi-e așa de dor de noi
Și ne-aș salva în mii de versuri
Ș-aș pune strunele-napoi
In pieptul tău rămas orfan,
Căzut inert și gol din... doi,
E-atâta frig, atâta frig
Și mi-e așa de dor de noi...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mariana Moga

Vama dintre poluri

Salut eternitatea captând secunde nude,
ca cioburi de lumină cad fulgii, în pereche,
se despletește iarna prin vama dintre poluri,
în murmur de cristale c-o rânduială veche.

M-a invadat tăcerea printre străine șoapte,
nu simt nicio durere, azi nu mai sunt în stare,
îngenunchez cuvinte sub tălpile de sănii
și-mi scutur trupul rece de ceață și uitare.

Printre zăpezi bolnave de-atâta veritate,
zâmbesc ușor, cam straniu, și mă cuprinde-un dor,
uit la cer să-mi cumpăr un dram de amintire
fiind înfășurată-n ninsori ca-ntr-un fuior.
...............................................................
Dureri îmi trec prin vene rănindu-mi plămânul,
am devenit tamponul dintre pământ și cer,
iar de singurătate alerg în a mea urmă,
în templul zilei astăzi sunt ultim grănicer.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Inaintand prin ceata" de Mariana Moga este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -24.08- 17.99 lei.
Rodica Nicoleta Ion

Mi-e dor

Mi-e dor de vară și mi-e dor de Soare,
De plaja prinsă-n cuie de aramă,
Când tu pășești prin nopțile amare
Și-mi mângâi clipa înnorată, mamă!

Mi-e dor de vară și de nepătruns...
Mi-e dor de stele, de copilărie,
Căci ploile tăcerii m-au pătruns.
Mi-e dor să fiu un fulg de păpădie!

Mi-e dor de pace și de infinit,
De pașii alergând prin universuri
La care să visez n-am îndrăznit...
Doar scormonesc în ele după versuri...

Mi-e dor de val, mi-e dor de albatroși,
De răsărit și de apus deodată...
Mi-e dor, mi-e dor de ochii tăi frumoși,
Mi-e dor de voi, de ia înflorată.

Mi-e dor de vară, de iubiri
Și de grădina cu trifoi,
Mi-e dor de lumea noastră toată...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Al cincilea anotimp

Vreau să bucur de al cincilea anotimp
A crescut în mine din poeme
Și-a făcut un cuib în inima mea
Din fiecare vers așternut pe hârtie.

Îmi vine să alerg tot timpul prin iarbă
Desculță să mângâi cuișoarele verzi
Cu tălpile să alin durerea din frunze
Căzute în iarba înlăcrimată de moartea lor.

Vreau să împart la lume din mine
Toate ninsorile de flori și de frunze
Toate ploile cu pietre și pene divine
Rupte din norii și păsările Raiului ascuns.

Vreau să bucur de al cincilea anotimp
Ce are un picior de Toamnă în sânge
Iar celălalt este în gheată de Iarnă cuminte
Cu pașii rari prin sângele piciorului cald.

Rând pe rând mă apasă sub ei bucuroși
În timp ce ochii sunt cercetați de o Vară
Cu razele Soarelui din foc și mirări
Ce se sting rând pe rând în buzele Primăverii.

Vreau să vă bucurați și voi cu mine
De această nuntă a anotimpurilor nesfârșită
De patru doamne ce nu mi-au ajuns
Să-mi bucure sufletul până la atingerea stelelor.

Îmi vine să cânt de bucurie și reușită
De toate versurile ce mi-au născut un prunc
Un al cincilea copilaș ce mă urcă la Lună
Cu starea lui schimbătoare cât căscatul de somn.

E tare ciudat dar lipicios cum e mierea
Se lasă în vene și pulsează răcoros și duios
Apoi te înfierbântă și-ți dă inspirație să scrii
Până cântă cocoșul pe zăpada căzută în Toamnă.

Ador acest al cincilea anotimp încurcat
Cu un ochi primăvăratic și unul de vară
Cu un picior copt și unul înghețat de-o Iarnă
Ce calcă pe suflet și versuri.... de-mi vine să râd!!!

Iubesc al cincilea anotimp
Botezat de mine, Curcubeul Pământului
Născut din metafore și cele patru anotimpuri
El răsare și-apune în mine cu ploi, Soare, și ninsori
cu cozi de porumbei în orice moment.

poezie de (6 noiembrie 2018)
Adăugat de Adelina CojocaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook