Pădure ce nu știe de secure, îmbătrânind hai-hui, a nimănui
Mă scutur ca o frunză, rămân precum un ram
Și toamnele mă-nvață să mă despart de mine,
L-acomodez cu iarna pe cel care eram,
Lăsându-i primăvara celui ce nu-s, dar vine.
Îmbătrânesc salcâmii când vântu-i desfrunzește,
Dar și când floarea dalbă se primenește-n faguri,
Ne trece timpul, Doamne, l-am născocit orbește,
Căci ne lovim de-a pururi cu tâmplele de praguri;
Și-n fiecare toamnă mai facem un cucui,
Îmbătrânind ca niște salcâmi ai nimănui.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre toamnă
- poezii despre timp
- poezii despre păduri
- poezii despre primăvară
- poezii despre iarnă
- poezii despre frunze
- poezii despre flori
- poezii despre căderea frunzelor
- poezii despre crengi
Citate similare
Desprindere de toamnă
A mai venit o toamnă-n viața mea
Și-a mai căzut o frunză peste mine
Mă simt mormânt, și parcă n-aș mai vrea
Să mai albesc în iarna care vine
Iar au plecat și berzele și cucii
Și m-au lăsat mai singur ca lumina
Prin codru nu mai mișună haiducii
Și-n beznă mi-a rămas pe veci retina.
Mă simt așa de frunză și de ram
Încât mă rup de mine și rămân
O frunză doar din cel care eram
Și-un ram din cea ce m-a ținut la sân.
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi poezii despre lumină, poezii despre viață, poezii despre haiducie sau poezii despre alb
Ionică și Domnul
Doamne, când eram în rai
Nu credeam și nu spuneai,
Dar acum că nu mai îs,
Chiar de spui te iau în râs.
Tu mă dai din rai afară
Pentru cea de-a doua oară,
Pe când eu rămân convins
Că drept în iad m-ai împins.
Iar de-o fi să strigi la mine,
Voi mai crede-n rai și-n tine?
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre religie, poezii despre râs, poezii despre rai sau poezii despre iad
Simțământul ceasului întors
Eu simt c-au revenit în mine
Aceleași păsări ce se duc
În calde țări, când iarna vine.
Mă simt întors precum un cuc.
Aș vrea să cânt, însă mă tem
Să nu mă spurc: sunt negustat.
Aș vrea pe nume să mă chem,
Dar numele mi l-am uitat.
Eu simt c-am revenit în mine,
Dar nu mă recunosc deloc;
Am pene gri în loc de tine
Și-n locul gurii simt un cioc.
28.02.2014
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări, poezii despre uitare, poezii despre păsări, poezii despre gură, poezii despre frică sau poezii despre ceas
(E)ram
Sunt părăsit de tot, de toți, de toate,
De mine însumi, nume nu mai am,
Și mă confundă vântul când mă bate,
Crezând că sunt un ram, precum eram...
Nu mi-a rămas decât o legănare,
Nu-i de la rod, și de la ce-i nu știu,
Pesemne de la ultima mirare,
Că voi muri când nu voi mai fi viu...
Și nu voi mai putea simți acut
Frica de moarte, care mi-a trecut...
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (23 ianuarie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre vânt sau poezii despre trecut
Mai ai
Mai ai de scris cu mine, Doamne,
Și de-aia mă mai ții pe-aici
Și nici în vântul astei toamne
Nu mă pici.
Mai ai ceva de scris cu mine,
Căci altfel nu pot să-mi explic
De ce, văzând că iarna vine,
Nu mă pic.
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (17 octombrie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frunză molcuță,
FRUNZĂ MOLCUȚĂ,
TOAMNĂ DESCULȚĂ
Din frunze, vântul țese covoare,
Le pune toamnei, moi, la picioare;
Sunt veștejite, asta le ține
Să nu-i rănească tălpile fine;
Când se usucă, își ia botine,
Le poartă până ce iarna vine...
Toamna-i desculță, și, prin urmare,
Frunza-i molcuță, ea, fată mare.
01.09.2021
poezie de Marius Robu
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre virginitate sau poezii despre picioare
Colind
Doamne, când e alb și rece
Duhul tău de peste sate,
Fă-mă sania ce trece
Pe troienele-nghețate.
Doamne, fă-mă iar copil
Și colinde iar mă-nvață
Ca să mai pornesc umil
Spre coliba ta de gheață.
Să-ți colind că te-ai născut
Și să plângi de bucurie,
Să te las apoi, tăcut,
Sub întinderea pustie...
Doamne, doar atât mai cer
Mamei, Tatălui și Ție:
Să rămân al tău în ger
Îmbrăcat în haine albe
Să-ți colind o veșnicie
Leru-i ler, zorile dalbe!
poezie de Marius Robu din Visul Stejarului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre colinde
- poezii despre Crăciun
- poezii despre vestimentație
- poezii despre tăcere
- poezii despre săniuș
- poezii despre sat
- poezii despre plâns
- poezii despre naștere
Timpul din Clepsidră
Mă despart de tine
de fiecare dată
când nisipul din clepsidră
uită să mai curgă...
Întorc mereu clepsidra...
Păcat că timpul nu se întoarce
odată cu ea...
E un alt timp...
... poate fi timpul potrivit,
sau Nu.
Pentru a reînnoi sentimentele...
Care?
Care nu mai pot să se scurgă
prin clepsidra vieții...
Mă despart de tine de fiecare dată...
Dar te revăd mereu....
și atunci...
Zâmbesc ochii. Știu ei de ce...
Uneori...
îmi amintesc...
Întorc clepsidra,
dar nu îmi ajută...
Când nu mai pot
să mă despart de tine...
Ud nisipul cu lacrimi
și mă simt....
De mine însumi, despărțită.
poezie de Anna Panovici din Sfârșit de Autograf
Adăugat de Anna Panovici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe citate de Anna Panovici despre timp, poezii despre zâmbet, poezii despre ochi, citate de Anna Panovici despre ochi, poezii despre nisip sau poezii despre ajutor
Ce mai bard eram odată!
Foaie verde-n lung și lată,
Vine weekendul pe dată
Să îmi spună că-i în stare
Să îmi fie sărbătoare
Și, de vreau, pot sta în pat,
Nu hai-hui în lung și-n lat.
Frunză verde-n doru' lelii,
Cum să stau când sâcâielii
Ce m-așteaptă două zile
N-am ce-i face, nici cu pile,
Nici c-o vreme de năpastă,
Când e vorba de nevastă?
Foaie verde de-a de doping,
N-am ce face: merg la shoping,
Cum să dau cu oiștea-n gard?
O să ușurez din card,
Că-s doar bani și, de-am noroc,
Mai trăiesc și-i pun la loc.
Frunză verde (ioc) pe ram,
Doamne, ce nevastă am!
Când îi vine vreo idee,
Eu sunt pui de erbacee
Cu o frunză (ciuciu) lată
Și, de ea, amorezată.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre verde, poezii despre sărbători, poezii despre soție, poezii despre noroc, poezii despre iubire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Îmbătrânesc?
Îmbătrânesc, se pare, dar nu îmi este teamă,
Chiar dacă nu-s bărbatul ce-am fost odinioară,
Dar văd surprins, că totuși, mai sunt băgat în seamă...
Când îmi inund vecinul sau când mai cad pe scară.
Eram timidul clasei, amic cu poezia,
Purtând și-n tinerețe cu mine handicapul.
Acum când trec pe stradă și tremur ca piftia,
Chiar și o tinerică, oftând, întoarce capul.
Mai nou și maidanezii m-acceptă și mă plac,
În parc trecând pe-alee, apar și-mi dau onorul,
Ba unii mai în vârstă, crezând că sunt copac,
Amabil mă salută din mers, săltând piciorul.
Am două-trei babete, vecine de balcon,
Ce-mi dau vreo aspirină sau chiar un Piafen,
Dar mă bârfesc într-una, căci am și Parkinson,
Iar ele cred că tremur intenționat, obscen.
Rămas-am un romantic, un aventurier,
Un bulgăr de țărână cu gândul către astre,
Să mă îndrept de șale, să pot privi la cer,
Mi-a dat o farmacistă, niște pastile-albastre.
Pisica mă privește, torcând melodios,
Când moțăi în fotoliu și intuiește-o dramă:
Probabil o să sforăi, dar voi visa frumos...
Îmbătrânesc și ziua, dar nu îmi este teamă!
poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vecini, poezii despre tinerețe, poezii despre vârstă, poezii despre visare, poezii despre romantism, poezii despre prietenie, poezii despre poezie sau poezii despre pisici
Ninge cu floare de salcâmi și de castani
Se scutură, iubitule, salcâmii,
Parcă a nins, în plină luna mai,
Înfloriți toți irișii,
De ninsoarea asta par surprinși.
Fluturii de întristare, stau ascunși.
A plouat, s-au scuturat
Salcâmii de a lor floare,
Lacrimi albe de ninsoare,
Iasomia și socul
Și ele și-au găsit sorocul,
Albinele își caută norocul,
În plină lună a lui mai.
Ce primăvară șugubeață,
Când totu-i verde
Și pornit la viață,
A nins, iubitule,
Cu floarea de salcâmi,
În plină lună mai!
Ninge, iubitule,
Cu floarea de salcâmi
Și de castani,
În plină lună a lui mai...
Tu, nu-nțelegi să vii,
Tu, nu vrei să mai stai...
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ninsoare, poezii despre tristețe sau poezii despre ploaie
Parțialele din toamnă
E toamnă și mi-e dor de cine
Ar trebui să vină, dar,
Se pare că nici azi nu vine;
Mi-e sufletul student-frunzar.
Și clipele mi-s frunze care
M-acoperă pe ochi treptat,
Să nu mă vadă, când apare,
Nimic din tot ce-am așteptat.
E toamnă și mi-e dor de cine,
Chiar dacă vine, tot nu vine.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre suflet, poezii despre prezent sau poezii despre dor
Când am vrut să omor visul din vis
(Eu eram Toamna și tot eu eram Iarna)
Obișnuiam a-mi adăposti creștetul
Pe sânul Iernii, clipind cu crengile
Ce-și încordau ghearele,
Spărgând sunete de gheață
Lovind ochii înrăiți de lacrimi, dar
Toamna stătea în mâinile mele,
Frunzele se lipeau precum plăgile
Neinvitate, severe,
Mă mușcau și posedau
Eram crucea lor strâmbă,
Bucuroasă de-a cădea
În Țara Neantului Promis.
Și râdeau între ele,
Le vedeam tot mai galbene și roșii
Amuțeau, mâncând pe săturate
Din ființa mea naivă.
Când am hotărât despărțirea
De sânii ciudați ai Iernii,
Poate să-mi spăl creștetul
Cu timpul rămas,
Nu puteam omorî visul din vis
Căci Iarna era Toamnă...
Iar Prezentul m-a înșelat
C-un Trecut orb,
Scârbos, nepetrecut, amant.
poezie de Ariana Zburlea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sunet, poezii despre roșu sau poezii despre promisiuni
Trec și toamna...
dacă trec și toamna asta
iar o toamnă ar sosi,
am deschis demult fereasta,
le primesc și orice-ar fi...
cuibărită e în mine
și pe alții îi așteaptă,
stă la pândă printre rime,
o vom scrie toți odată
dacă trec și toamna asta
chiar de-i vară pe afară,
voi pași în fulgi de iarnă,
iarna rece, solitară
nu mă plâng, nu am regrete,
totul a fost prea frumos,
primăvara, vara, sete,
mi-a adus toamna pe jos
a venit încet, cu timpul,
care nu l-am drămuit,
acum îmi zâmbește chipul,
mi-amintesc cum am iubit
toamnă dulce, dulce toamnă,
doamne, sărut-mâna doamne,
am strâns doruri pentru iarnă
și mă ard ca niște toamne
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre singurătate
Orbesc de dor
Afară, cerul e-nnorat,
În suflet am un strop de soare,
Pe care, tainic, l-am păstrat
Din tine, astrul meu, și care
De cald și de urât îmi ține
Când este noapte sau e nor,
Când iarna semne dă că vine,
Când ochii mei orbesc de dor.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre astre sau poezii despre Soare
Frunză molcuță, Toamnă desculță
Din frunze, vântul țese covoare,
Le pune toamnei, moi, la picioare;
Sunt veștejite, asta le ține
Să nu-i rănească tălpile fine;
Când se usucă, își ia botine,
Le poartă până ce iarna vine...
Toamna-i desculță, și, prin urmare,
Frunza-i molcuță, ea, fată mare.
poezie de Marius Robu (1 septembrie 2021)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
(Ne)firesc
Bate vântul, frunza pică,
E firesc, la o adică,
Și la fel e de firesc
Faptul că îmbătrânesc.
Nefiresc din cale-afară,
E că timpul nostru zboară
Ca o frunză tremurând
În al toamnei vânt, oricând,
Nu doar toamna, ca frunzișul,
Ci și când e secerișul,
Când zăpezile, firesc,
Se pornesc sau se topesc...
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă sau poezii despre zbor
Nemurire dalbă
Cad frunzele buluc
Din interzisul nuc,
Dovleacul fără mumă
Se strâmbă rău la brumă.
Dovelții dintr-o dată
Rămân orfani de tată
Când cade pe grădină
Tot frigul din lumină
Să vă mai spun aș vrea
Că toamna, moartea mea,
Poartă la gât o salbă
De nemurire dalbă.
poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tată, poezii despre dovleci sau poezii despre brumă
Germinare
De dorul tău putrezesc
Precum grâul care moare
În pământ, apoi răsare...
În tine vreau să-ncolțesc.
Trebuie s-avem răbdare,
De la dânsul să-nvățăm
Verde să ne colorăm,
Draga mea, Iubirea mare.
Negrul câmp de așteptare,
Pofta care ne-amețește,
Precum grâul ce-nfrățește
De la ploaia roditoare,
Amețit, devine lan,
Prin care te ții de mine,
Amețeala când îți vine,
Ca iapa după cârlan...
Spicul când își varsă floarea
Să te coci, să faci un mânz,
Când o fi soarele-n prânz,
Dogorindu-ți așteptarea.
poezie de Marius Robu din Luceafărul de dimineață (24 aprilie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cai, poezii despre poftă sau poezii despre negru
Străinul și vi(n)ul
Doamne, cine-o fi străinul
Acesta care sunt eu,
Care bea cu mine vinul
Și mă-nsoțește la greu?
Nu cumva ești chiar Tu, Doamne,
Și Te-ai deghizat în mine,
Să bem vinul astei toamne,
Iar la iarna care vine
Să rămânem împreună,
Să ne-ncălzim reciproc,
Spunându-ne-o vorbă bună,
Că n-avem lemne de foc?!
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vin, poezii despre reciprocitate, poezii despre lemn, poezii despre foc sau poezii despre bunătate