Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Corneliu Neagu

Afluxul vorbelor

Cuvintele par tot mai goale de-nțeles
sau poate-ascund mai multe deodată? –
ne adaptăm cu greu la miticul progres
redefinit într-o semantică ciudată.
Afluxul vorbelor, adesea prea abrupt,
cu vechi cârpeli ar vrea să ne convingă
că ce vedem deasupra este dedesubt,
iar ața de cusut e bună pentru chingă.

Și dacă vorba spusă pare prea puțin,
redefinim cuvinte oarbe pe lozincă
să-i lămurim pe neîncrezători deplin
că-n lupta vorbelor e-o cauză adâncă.
Venit cutezător din veacul ce-a apus,
speram că vorba poate fi utilizată
ca să rostim cinstit ce am avea de spus
cu sufletul deschis și inima curată.

Dar în cuvintele strâmbate nefiresc,
cu vorbele-ncâlcite, fără învoială,
oricât aș căuta, nu pot să regăsesc
pur adevăr în țesătura lor vocală.
Rămas fără răspuns în umbra de tăceri,
care-mi aduc în suflet dulce alinare,
de mai aud cumva ce-am auzit și ieri
cu ciudă vă desfid, cuprins de indignare!

poezie de din Timp și destin, Ed. MATRIXROM, București, 2018
Adăugat de ugalenSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Corneliu Neagu

Apusul

Mă tulbură și-acum privirea ta
venind din amintirile pierdute
pe marginile unui ciob de stea
din haosul cu forme nevăzute.

Mă-ndepărtez, cu sufletul mai greu,
de umbrele din karma ta bizară
ce-ajung pe căile de vis mereu
să-mi tulbure tăcerea către seară.

Dar încă sper că pot să regăsesc
mirajul clipelor de altădată
când amândoi, iubindu-ne firesc,
ne întâlneam cu inima curată.

Acum chiar timpul pare încărcat
de mitice poveri necunoscute,
ce mi se-aștern în cuget ne-ncetat,
cu vorbe fără duh, întreținute.

Iar vorbele-ți strâmbate nefiresc
ajung arzând în mine ca o tramă,
când fără voie stau te privesc
din vraja umbrei care se destramă

poezie de din Cunoașterea de sine
Adăugat de ugalenSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Și dincolo de suflet... mai e loc

Nu judeca... o lume, după tine,
Când ești cuprins de griji și de dureri,
În noapte, te-au târât atâtea seri,
Și peste rău... nu mai încape bine.

Când pe altarul vieții arde foc
Și te-a cuprins, puțin câte puțin,
Iar sufletul îți pare că e plin...
Și dincolo de suflet... mai e loc.

Și dincolo de suflet cresc iubiri,
Sămânța lor... răsare fără ploi,
Ajunge hrana inimii din noi...
Și zâmbetul, tăcut, de trandafiri.

Și dincolo de suflet umblă dor
Ascuns între iubire și tăceri.
Lumină vie,-a gândului de ieri,
Prin soarele de dincolo de nori.

Și dincolo de suflet... multe flori,
Mai pun culori pe umbrele din noi,
Oricât am fi de rătăciți... și goi.
Și după nopți... se mai ivesc și zori.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Și pentru că trebuia să-i dea un nume, Dumnezeu i-a spus FEMEIE. Despre ea este vorba... în ea trăiești și tot în ea mori. N-o poți avea doar pentru tine, plaja fiindu-ți doar ție în prea puține cazuri. Nu știi dacă s-o iubești ori s-o alungi, oricum ar fi tot prizonierul sufletului ei ești! Și-atunci, iei cuvintele și le arunci în apa ce pare că nu mai contenește te provoace - a fi sau a nu fi exploratorul ei! Asta-i povocarea...


Adăugat de Sorin ȘomandraSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu știm de ce

Nu ști de ce ne treci adesea
prin fier și oțet și fier,
dar știm că tot ce nu știm astăzi
vom ști odat-acolo-n cer.
Nu știm de ce suntem adesea
prea slabi, prea reci și prea săraci,
dar știm Tu vrei mai datornici
și mai puternici să ne faci.

Nu știm de ce ne dai adesea
dureri și lacrimi și amar,
dar știm că-n toate de-orice dată
se-ascunde-un nou și dulce har.

Nu știm de ce ne ceri adesea
slujiri și jertfe și poveri,
dar știm c-o binecuvîntare
ne dai prin tot ce Tu ne ceri.

Nu știm de ce ne duci adesea
în loc de chin ori de noroi,
dar știm că-n orice loc e-o slujbă
pe care Tu o ceri de la noi.

Nu știm de ce ne-oprești adesea
să nu ne ducem unde vrem,
dar știm drumul fără Tine
ajunge cel mai greu blestem.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu pune semnul minus...

Nu pune semnul minus
stării mele!
Poți să o numești cum vrei,
poți să o pipăi,
poți să o cântărești,
să o pui sub lupă,
poți să o și guști, dacă vrei!
Poate vei spune că e prea dulce,
că prea mult zahăr
face diabet.
Sau vei spune lucrurile nu sunt
așa dulci cum par,
că ar trebui să mai scormonesc puțin
în inima lor,
în plămânii lor,
în ficatul lor,
pentru că undeva,
sigur,
voi descoperi amărăciunea,
fierea lucrurilor și a sentimentelor.
Poate vei face grimase de dezgust
pentru că am pus prea mult întuneric,
și-mi vei scoate ochii cu lumina
pe care o vezi pretutindeni,
așa ar trebui fac și eu...
Poți faci ce vrei cu starea mea!
Ți-o ofer pe tavă.
Ia-o!
Disec-o!
Poți fii unilateral,
multilateral,
univalent,
plurivalent,
dar să nu pui semnul minus
stării mele,
pe care o recompun
din greu,
mereu,
mereu,
din ochii tăi,
din ochii mei,
din vorba ta,
din vorba mea,
din inima ta,
din inima mea!...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Neagu

Păcală Cel Veșnic

Prea multe întrebări s-au adunat,
nici nu găsim răspunsuri pe măsură,
căci tot prezentul parcă-i răsturnat
într-un cazan alimentat cu ură.
Ne răsucim pe strâmte amăgiri,
purtăm în suflet false jurăminte,
dintr-un trecut cu multe amintiri
pe care le-am trădat mai înainte.

Ne îmbătăm cu-același nefiresc,
pe care-l cultivăm, fără-nvoială,
prin vorbele ce zilnic se-nvârtesc
în mintea noastră, ca într-o spirală.
Cuvintele de-valma, fără rost,
care ne ies, fără răgaz, din gură,
ne prelungesc trecutul prea anost
rămas străin în falsa-i conjectură.

Ne învârtim tot timpul într-un loc,
în ipoteze fără rezonanță,
parcă-am descins din tristul iarmaroc
unde-am vândut și ultima speranță.
Tot aspirăm la falsele minuni
servite-n ambalaje colorate
de cei care se cred deja stăpâni
peste norod și viețile furate.

Avem în inimi doar un trist ecou,
măsură grea a vieții-n impostură...
Păcală-al nostru, veșnicul erou,
ne ține strict cu sufletul la gură!

poezie de din Cunoașterea de sine
Adăugat de ugalenSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Neagu

Păcală Cel Veșnic

Prea multe întrebări s-au adunat,
nici nu găsim răspunsuri pe măsură,
căci tot prezentul parcă-i răsturnat
într-un cazan alimentat cu ură.
Ne răsucim pe strâmte amăgiri,
purtăm în suflet false jurăminte,
dintr-un trecut cu multe amintiri
pe care le-am trădat mai înainte.

Ne îmbătăm cu-același nefiresc,
pe care-l cultivăm, fără-nvoială,
prin vorbele ce zilnic se-nvârtesc
în mintea noastră, ca într-o spirală.
Cuvintele de-valma, fără rost,
care ne ies, fără răgaz, din gură,
ne prelungesc trecutul prea anost
rămas străin în falsa-i conjectură.

Ne învârtim tot timpul într-un loc,
în ipoteze fără rezonanță,
parcă-am descins din tristul iarmaroc
unde-am vândut și ultima speranță.
Tot aspirăm la falsele minuni
servite-n ambalaje colorate
de cei care se cred deja stăpâni
peste norod și viețile furate.

Avem în inimi doar un trist ecou,
măsură grea a vieții-n impostură...
Păcală-al nostru, veșnicul erou,
ne ține-n loc cu sufletul la gură!

poezie de din Tăcerea din adâncuri
Adăugat de Corneliu NeaguSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Uneori cerul e prea luminos

Uneori cerul e prea luminos
Sau are prea mulți nori sau păsări,
Iar în depărtare-i un soare prea strălucitor
Care te face te gândești la el.
De ce-i mâna mea prea tocită
Pentru a tăia propriile-mi imagini,
Mie însumi oribile,
Cu zâmbetele lor prea rodnice,
vrea să cunosc
Imponderabila atingere-a buzelor
Pe care nu le pot ridica, dar pot;
Creatura cu chip de înger
Care-mi spune doare
Și care vede cum trupul meu
Se pierde-n nemernicie?
Nu există nicio pauză. Pune surâsul
Acolo unde s-au uscat lacrimile.
A rămas durerea îngerului;
Cuvintele lui ard.

Uneori inima unei femei este sărată
Sau are prea mult sânge;
Îi sfâșii sânul –
Și văd că-i sângele meu,
Curgând din ea, dar al meu,
Și-atunci mă gândesc
poate cerul e prea luminos;
Și-mi privesc mâna,
Dar n-o urmez,
Și-i simt suferința,
Dar nu mă doare.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Under Milk Wood: A Play for Voices Paperback" de Dylan Thomas este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la -69.99- 59.99 lei.
Corneliu Neagu

Tăcerea din adâncuri

Adaug speranțe la ziua ce vine,
le scot fără grabă din râu de tăceri,
cu gândul și fapta, dar vorbe puține,
pot încă fac mai mult decât ieri.

Privesc înainte, privesc în trecut,
așez peste astăzi și ziua de mâine,
din noaptea uitării scot visul pierdut,
aduc demnitate pun peste pâine.

Cuvinte prea multe nu am de rostit,
le-așez cu răbdare în vorbe curate,
când timpul îmi dă un răgaz potrivit,
le pun cu migală-n poeme pe toate.

Citindu-le-n taină, găsesc alinare,
sau vrajă-mbrcată în haine sfințite,
cuvânt prin cuvânt ajung, fiecare,
cu rouă cerescă pe doruri rănite.

Stau încă de veghe la poarta uitării,
cu gânduri de strajă în strai auster,
păstrez, cu răbdare, la umbra tăcerii,
al lumii nescris și liturgic mister.

poezie de din Tăcerea din adâncuri (2018)
Adăugat de ugalenSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Neagu

Tăcerea din adâncuri

Adaug speranțe la ziua ce vine,
le scot fără grabă din râu de tăceri,
cu gândul și fapta, dar vorbe puține,
pot încă fac mai mult decât ieri.

Privesc înainte, privesc în trecut,
așez peste astăzi și ziua de mâine,
din noaptea uitării scot visul pierdut,
aduc demnitate pun peste pâine.

Cuvinte prea multe nu am de rostit,
le-așez cu răbdare în vorbe curate,
când timpul îmi dă un răgaz potrivit,
le pun cu migală-n poeme pe toate.

Citindu-le-n taină, găsesc alinare,
sau vrajă-mbrcată în haine sfințite,
cuvânt prin cuvânt ajung, fiecare,
cu rouă cerescă pe doruri rănite.

Stau încă de veghe la poarta uitării,
cu gânduri de strajă în strai auster,
păstrez, cu răbdare, la umbra tăcerii,
al lumii nescris și liturgic mister.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Angelica Ioanovici

În plus

Deodată m-am trezit cumva în plus,
Într-un castel pustiu și fără nume
Cu porțile închise înspre lume
Și zâmbetul speranțelor s-a dus.

Deodată mi se pare că trișezi,
Cuvinte goale iarăși se complică,
Peceți peste iluzii se aplică
Și presupun nici numai vezi.

Din lungile coloane s-au dedus
Doar nopțile ce nu aveau pereche,
Par insomnii într-o cetate veche,
Deodată m-am trezit cumva în plus.

poezie de din Cu tine
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Alex: Da, Lia, e adevărat; aici, cel puțin, Nis are dreptate. Luci e un om minunat, nici n-am cuvinte cu care să-l caracterizez; nu trebuia să-i fi spus ceea ce i-ai spus. E clar suferă enorm, îl doare în adâncul sufletului său minunat, l-ai atins tare, nemilos, într-un punct slab, sensibil... Poate ți se pare incredibil, dar el chiar este sensibil, sentimental; are unele slăbiciuni, pe care însă nu dorește să și le arate față de ceilalți.
Lia: Îmi pare rău, n-am vrut, de abia acum îmi dau seama că am greșit. De abia acum realizez cât de mult am greșit... Uff... De fapt, nici nu credeam așa ceva despre el, nu știu de ce am spus, ce mi-o fi venit... Dar n-am vorbit serios. Vă rog mă credeți!
Alex: Acum e prea târziu -ți mai pară rău. Ceea ce ai spus, rămâne spus, nu mai poți schimba nimic, oricât ai vrea, chiar dacă ai vorbit serios sau nu. Acum nu ne mai rămâne decât sperăm perioada de timp în care el vrea să rămână singur nu va fi prea îndelungată, ci mai scurtă. Altfel, nu știu cum ne vom descurca fără el.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
William Shakespeare

Sonetul 123

Nu, Timp, nu te făli îmbătrânesc,
Că piramide noi ce s-au făcut
Nu-mi par a fi altfel, nu mă uimesc;
Ele imită lucruri din trecut.
Trăim puțin, de-aceea admirăm
Lucruri mai vechi, dar tu ne-ai amăgit;
Și credem azi noi le ridicăm
Uitând că de-al lor nume-am auzit.
Eu te desfid cu tot ce-ai consemnat,
Nu venerez prezent și nici trecut,
Căci ce vedem și tot ce ai păstrat
Sunt doar minciuni ce-n grabă le-ai țesut.

Eu jur că-n veci voi fi adevărat;
Cu coasa ta nu pot să fiu tăiat.

poezie de , traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian CocoșSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Othello. Othello Moor of Venice" de William Shakespeare este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -33.00- 18.99 lei.

Pădurile Înțelepciunii

Pentru ori de câte ori am pierdut,
Pentru ori de câte ori am dat-o-n bară,
Pentru ori de câte ori am spus "Îmi pare rău",
Pentru ori de câte ori n-am spus –

Pentru fiecare inimă care a suferit din pricina mea,
Pentru ori de câte ori n-am întors și celălalt obraz,
Pentru fiecare om căruia i-am provocat pagube
Datorită faptelor sau vorbelor mele:

Nu, nu sunt un ratat.
Știu că nu sunt o cauză pierdută.
Unele lecții se învață mai greu.
Acum am toate lucrurile puse-n ordine.

Regrete? Am multe.
Dacă mi-a fost uneori silă de mine? Mi s-a-întâmplat.
Am plecat de multe ori departe,
Încercând mă apropii de ceva inedit.

Știu încotro mă-îndrept, știu și calea.
Poate călătoria durează un pic prea mult,
Dar nu toate regresele sunt eșecuri,
Ci doar ocolișuri prin Pădurile Înțelepciunii.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Neagu

Chiar timpul se întoarce...

De ne vedem și astăzi câteodată,
când drumurile noastre se-ntâlnesc,
te regăsesc aproape neschimbat㠖
priviri de foc și zâmbet nefiresc.
Te urmăresc cu ochii de departe,
trecând la brațul unui alt bărbat,
de mă privești mă uit în altă parte
cu cugetul de gânduri încărcat.

Ce-am hotărât în ziua-aceea, poate,
n-om desluși cum trebuie nicicând,
dar știu că-n mine au rămas săpate
dureri adânci care îmi stau pe gând.
Nici tu nu ești desigur împăcată
cu tot ce-a fost, cu ce s-a întâmplat
când fiecare-n parte, dintr-odată,
plecând credea că nu e vinovat.

Iar din mândria noastră pedalată
pe fraze reci, venind fără-nțeles,
n-o să-nțelegem, poate, niciodată
ce rost găsim pe calea ce-am ales.
Și cu regrete lungi, în noi lăsate,
vom încerca s-aducem din trecut
crâmpeie dragi din amintiri păstrate
ca să întoarcem tot ce am pierdut.

Dar mai putem aduce încă-odată
destinele pe drumul cunoscut? –
din tot ce știu, din câte am văzut,
chiar timpul se întoarce câteodată.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Înclinăm prea des dăm sfaturi fără a asculta și fără a ni se cere! Chiar dacă tu le oferi cu toată bunătatea, obișnuiește-te cu gândul că prea puține vor fi luate în seamă. Cel mai adesea oamenii nu au nevoie de cuvintele altora, ci de ascultarea lor.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Scrisoare pentru copiii planetei

Dragii mei, iubesc!
Și atât mi-e de-ajuns...
V-am înălțat temple mai sus, tot mai sus,
Dar a rămas gol în inima mea.
Așa-i dragostea.
Da-ți-mi o pastilă de singurătate,
nu-mi mai fiți atât de departe!
Uneori întreb cum e vremea pe-afară
Doar așa, într-o doară.
Să-mi mai aud pruncii mi-e dor,
De copilărie și de izvor.
Gândul bunicii mă cheamă spre Cer...
Îl simt plutind în eter.
Ce rost ar avea să aud
Cum vuiește sângele în sufletul nud?!
Tăcerea îmi e de ajus.
Ea are atâtea de spus.
Cuvintele s-au scufundat în sufletul meu.
Mamei i-e greu, tot mai greu...
Pentru ce "a vedea"
Când oglinda e-n inima mea?!
E de ajuns fiți lângă mine.
Asta mă ține
Copac încolțit.
Dragii mei, iubesc, v-am iubit!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adi Conțu

Eu sunt

Sunt fapte care nu se spun
Și vorbe care nu se-aud,
Sunt șoapte tunete de tun,
Un adevăr ce poate-i crud.

Sunt visele ce nu visez,
Sau realitatea ce nu e,
Momentele când mai oftez,
Pot fi sub valuri, pot fi pe.

Adesea mă întorc plecând
Sau plec și numai întorc,
Rămân în suflet sau în gând
Unde o lacrimă mai storc.

Sunt tresărire sau un spasm,
Fără știu, fără s-aleg,
Devin o dramă sau un basm
Unde misterul mi-l dezleg.

Sunt aripi largi sau mă târăsc,
Prin ce va fi sau ce-a trecut,
Eu sunt acel ce mă cunosc,
Tot ce-am pierdut și ce-am avut.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Împăcarea

Este ziua fermecată
Când cântăm iubire toți,
Mai retrasă stai tu, fată,
Ca din suflet să îl scoți.

Nu e leac pentru iubire
Precum pentru multe nu-i,
Însă focul din privire
Orice-ai spune-i doar al lui.

Stai, oftezi... c-un ochi la lună
Te gândești la tot ce-a fost,
Multe vise se adună
Ca vezi are-un rost.

Supărarea nu va ține
Nici prea mult nici prea puțin,
Mâine vine -ți aline
Inimioara cu venin.

Când ți-am spus, prietenă dragă,
Că iubirea e de foc,
N-a fost vorba să te-atragă
Să te mai clintești din loc.

Însă azi la vorba celui
Care-ți spune "Te iubesc"
Toate-ți par frumoase... ceru-i
Un tsunami amoresc.

Țin sa fii azi fericită
Pentru dragostea ce-o ții
Prin puterea moștenită
Până-n orele târzii.

Cu cuvântu' ți-aduc pace
Și cu mâna trandafiri,
Vreau știi el te place
Și curând o să fiți miri.

poezie de
Adăugat de Vlad BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Mircea Țenche

Mai vrei sa zbori?

vrea să știu că nu mai știi
Doar fraierii fac nebunii,
Mai râzi?
Oamenii nu vor creadă.
Tot ce-am văzut era minciună,
Când am zâmbit
Doar voie bună.
În rouă, inimile merg în vacanță.
Minunea mea din altă lume,
Prea mult zâmbeai și fără glume.
Ai pornit sângele la vale
Eu te... tu vrei senzații materiale.
Cu cauciucuri te-am cunoscut,
Iluzii multe ai vândut
Dar ca o zână fără zmei
Împărțeai inima în trei.
O cizmă este prea banală,
Iar Burebista n-a prea fost la școală!
Ciocolata belgiană e cea mai bună,
Păcat vine în ambalaje mici
Dar gustul ei scump,
E mai presus de orice!
Prefer...
Stabilitate și onoare.
Un vagabond îți făcea flori din gheață,
Îi erai seară, dimineață.
Cu versuri albe și tembele,
Te-a pus mult mai presus de stele.
Tot ce a fost rămâne nespus
Într-un inel cum altele nu-s,
Cu pași loviți și visători,
Cu sufletul fără comori.
Dar la final:
Mai vrei zbori?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook