Sonetul cântecelor ploii
Cântecele ploii încă mai răsună
în adânc de pietre ce s-au risipit
peste lutul aspru dintr-o văgăună
care nu cunoaște zori sau asfințit.
Slabele ecouri, ca de liturghie,
poartă-n ele nume-n timpul de apoi,
care le promite, întru veșnicie,
limpezimea rece-a apelor din ploi.
Viața le privește, îmbrăcată-n verde,
urcă pe o stâncă, trece prin eter,
uită răsăritul și-n amurg se pierde,
fără să-și regrete timpul efemer.
Din adânc de pietre, într-o văgăună,
cântecele ploii încă mai răsună.
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre ploaie
- poezii despre muzică
- poezii despre viață
- poezii despre verde
- poezii despre timp
- poezii despre stânci
- poezii despre promisiuni
- poezii despre lut
- poezii despre cunoaștere
Citate similare
Frunze
Se-aștern de parcă-s clipe dintr-o viață
pe care o pictează-n ruginiu,
acoperind tot ceea ce răsfață
un codru ce n-a fost, nicicând, pustiu.
Era de-un verde crud, iar timpul - stâncă
nesfărâmată-n fire de nisip,
se îmbrăcase-n mantia ce, încă,
avea puterea de a-i da un chip.
Pe chipul lui, un verde ne-mblânzit
s-a menținut o vreme, dar apoi,
a dispărut, căci timpul, plictisit,
s-a vrut, iar, nevăzut, trecând prin noi.
Și tot ce-a fost atât de verde-odată
a devenit, treptat, de-un galbel-pal,
în clipe ce se-aștern pe viața toată
ca frunze ce-o acoperă, brutal.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre răsfăț, poezii despre păduri, poezii despre nisip, poezii despre frunze sau poezii despre devenire
Dansul fără nume
Hai să dansăm, iubita mea, sub stele,
un dans ce poartă-n el adâncul vremii,
să ne-avântăm prin visurile mele
în lumea-n care mai trăiesc boemii!
Am să te strâng în brațe-n zbor măiastru,
ca o tornadă caldă-n miez de vară,
așa cum zidurile unui castru
îl apără de tot ce-i rău afară.
Te voi purta pe căi necunoscute
trecute doar pe hărți adânc săpate
de visuri ce s-au strecurat, tăcute,
și-n inimă au fost abandonate.
Hai, vino să dansăm! Se-aud acorduri
ce par să vină dintr-o altă lume
ascunsă după cețuri și fiorduri,
iar melodia... încă n-are nume.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre dans
- poezii despre zbor
- poezii despre visare
- poezii despre vinovăție
- poezii despre tăcere
- poezii despre tornade
- poezii despre stele
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Cafeaua cu vis și fum
Privirea mea, pierdută prin aburi de cafea,
e tristă, abătută, și caută ceva
prin timpul interzis: întoacerea la vis,
la noaptea cea din urmă, în care ai venit
când umbrele își curmă conturul alungit
și se petrec, în taină, spre lumea de mister,
îmbrac-o nouă haină, un dar trimis din cer,
și-apar din nou, ca vis, și totul e permis.
Sunt, încă, într-o stare în care n-am habar
de-a fost ca, din uitare, să mi te-apropii, iar,
sau te-ai crezut, prin timp, în vechiul anotimp,
în care ritualul din nopțile târzii
era iraționalul atâtor nebunii
în care, cu plăcere, adânc ne-am cufundat,
iubire și tăcere, atât cât ni s-a dat,
și nu a fost un vis, iar noi ni l-am permis.
Privesc, tăcut, cafeaua ce, sigur, s-a răcit,
și fumul de țigară ce urcă... rătăcit.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre noapte, poezii despre fum, poezii despre cafea, poezii despre vestimentație, poezii despre uitare sau poezii despre tristețe
Ecouri romantice
iubirea crează ecouri și în intuneric
nu cunoaște limite și nici distanțe
sfidează timpul aspru cu vântul coleric
se acordează-n cerul cu mândre creanțe.
iubirea e pictată în mii de culori
nutrește veșnicia cu tandre mângâieri
zburdă cu fluturii prin ronduri de flori
vine de pretutindeni trece prin adieri.
e dulce ca nectarul unui trandafir
iubirea-i universul de care ne-agățăm
cu strălucirea prețioasă de safir
se ondulează-n inimă cu dans o învățăm.
plutește precum lebăda pe unde de zefir
atinge răsăritul prin care ne-nălțăm.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre vânt, poezii despre trandafiri, poezii despre romantism, poezii despre pictură, poezii despre mândrie, poezii despre limite sau poezii despre lebede
Timpul trece
Timpul trece ca o clipă
Pe a vântului aripă.
Ca o pasăre în zbor.
Timpul e veșnic călător.
Trece timpul fără nepăsare,
Peste mine, peste voi.
Trece ca un val de mare
Și nimeni nu poate întoarce timpul înapoi.
Trece timpul ca o clipă
Și nu trebuie risipit.
Căci el e ca o comoară
Și veșnic trebuie prețuit.
poezie de Vladimir Potlog (25 aprilie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Vladimir Potlog despre zbor, citate de Vladimir Potlog despre vânt, citate de Vladimir Potlog despre timp, poezii despre păsări, citate de Vladimir Potlog despre păsări, poezii despre comori, citate de Vladimir Potlog despre comori, poezii despre aripi sau citate de Vladimir Potlog despre aripi
Oftatul
din marea de cuvinte fără sens
și fără pic respectuos de fantezie
o piatră pescuiesc de temelie
și-o culc pe malu-i ca o pâclă - dens
apoi din vârf de munte coerent
și conștient de vaga-i măreție
mai smulg o piatră care cine știe
cum a ajuns acolo sus, prin ce curent
am două pietre și un mal cam turbulent
mai am nisipuri radiind a veșnicie
pe care valuri de materii cenușie
și fără urme, se preling strident
și în sfârșit din piatră, mal, nisipul lent
materia mai mult ca cenușie
și-ncă ceva dispus să nu mai fie
scot un oftat adânc și virulent...
poezie de Iurie Osoianu (28 iunie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Iurie Osoianu despre nisip, poezii despre sfârșit, citate de Iurie Osoianu despre sfârșit, poezii despre respect, poezii despre munți, citate de Iurie Osoianu despre munți, poezii despre cuvinte sau citate de Iurie Osoianu despre cuvinte
"Cei din vechime au întemnițat timpul într-o clepsidră cu nisip și au considerat că au făcut un lucru fenomenal. Însă a venit Hristos, a spart clepsidra, a scos timpul din temnița clepsidrei și l-a lăsat să curgă în veșnicie, iar pe om l-a pus, prin Înviere, pe aripa veșniciei.
Omul ar fi vrut să rămână fiul timpului, nu al veșniciei. Sunt unii oameni azi care ar dori să-și cumpere încă o tinerețe, însă nu doresc să-și cumpere veșnicia.
Ei încă n-au ieșit din clepsidră."
✨Înaltpreasfințitul Ioan-mitropolitul Banatului
citat din IPS Ioan al Banatului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre timp, citate despre dorințe, citate despre tinerețe, citate despre prezent, citate despre nisip, citate despre creștinism, citate despre aripi, citate despre Iisus Hristos sau citate despre Banat
Înaintea ploii de vară
Deodată, verdelui din parc, ceva ușor,
anume nu știi ce, i-a fost răpit:
îl simți lângă ferestre, neauzit,
tot mai aproape. Nalt, stăruitor,
din crâng răsună zvon de pescărel:
de un Hierónymus parcă ți-ar aminti,
pe-atât de-aprins și singuratic zel,
urcă din cântul lui, ce nu-l va auzi
șuvoiul. Pereții cu tablourile lor
se-ndepărtează și ne părăsesc,
nu vor să ne audă, se feresc.
Tapete-ngălbenite oglindind
lumina de amurg șovăitor
în care ne temeam, copii fiind.
poezie clasică de Rainer Maria Rilke
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, citate de Rainer Maria Rilke despre lumină, poezii despre singurătate, citate de Rainer Maria Rilke despre singurătate, citate de Rainer Maria Rilke despre ploaie, poezii despre parcuri sau poezii despre hărnicie
Marea încă răsună
Marea încă răsună, mai ales noaptea,
molcom, în sus și-n jos, de lungul nisipurilor catifelate.
Ecou al unei voci închise în amintire
care revine din când în când; și mai e acea
asiduă lamentare a pescărușilor; și poate a unor
păsări pe care aprilie le atrage
către câmpie; tu ești deja
aproape de mine în acea voce;
și eu doresc ca acolo să poată sosi la tine,
dinspre mine, o rezonanță a memoriei,
asemeni acestui murmur întunecat al mării.
poezie de Salvatore Quasimodo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre întuneric, poezii despre dorințe sau poezii despre amintiri
Cântecul ploii spre asfințit
fantomele de zi la braț
cu arătările nopții
s-au așezat lângă mine tiptil
și patul scârțâia groaznic,
iar mâna mi-a rămas încremenită
în mângâierea lor
în ochi mi-au crescut deodată priviri infirme
firave abia ce mai pâlpâiau
mioape aduceri aminte
după cum am aflat mai târziu
ochii mei sunt ferestrele cerului
prin care ne vom arunca la asfințit
la fel am mai aflat
cum au fost îngropați copacii
copac în copac
apoi zece câte zece în alt copac
până a rămas un singur copac
căruia i-am dat foc spre înserat
îngerii lumină
au tot licărit în noapte
ca niște stele căzătoare
și se tot prăbușeau unul după altul
încât nici nu ne mai pasă
ploaia crește adânc în noi oceane
pe care încă mai plutesc mesaje
de pe vasul cu care ne întoarcem din timp
și care la rândul său
habar nu avea unde urma
să se înece
hei, știu o ușă cu vedere la soare!
poezie de Petre Ioan Crețu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre creștere, poezii despre copaci, poezii despre îngeri, poezii despre stele căzătoare, poezii despre seară sau poezii despre oftalmologie
Răsăritul ploii
Rădăcinile scot sunete ciudate
cresc din pamant și peste tot e umed.
La răsăritul ploii curg șuvoi urmele de ape.
De curând potopul se-nșiră pe-o pagină de carte.
Desenate, valurile păreau pălării întoarse
către est... de unde se scurge pe mâini
atâta fluid albastru și de unde trupurile norilor
se-nfioară la fiecare palpare a cerului
cu roiuri de gânduri aruncate pe cer ca stele
într-o noapte neagră, neagră și-atât de aproape
de ce am fost odată umbre la-nceputuri?
Scândurile porții se aud scârțâind și doar
găurile amintesc că timpul se strecoară
prin fiecare fărâmă a ființei atât de învechite
ca un fir de ață care se rupe la prima
durere mai aproape de nodul încă nedezlegat
al destinului.
Îngerii se-adună pe cale ca fluturii albaștri
în jurul gurii de apă risipită pentru o fotografie
înrămată de retină și poate c-o flacără
deznodăm iar și iar cuvinte încrucișate
desenate pe-un trotuar într-o zi a copiilor
atât de departe de ceea ce am fost și noi
odată...
poezie de Mirela Nicoleta Toniță
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apă, poezii despre albastru, poezii despre sunet, poezii despre rebus sau poezii despre nori
Încă mă visez cu tine
Încă mă visez prin crânguri
Alergând după un vânt,
Simt sub pași pietre în rânduri
Cum înțeapă din pământ.
Încă te visez strângându-mi
Mâna care fremătând
Tremură, prea mult plăcându-i
Să-ți strâng clipele din gând.
Încă dorm cu dor de tine,
Mă trezesc cu ochii tăi,
Diminețile sunt pline
Doar de mine prin odăi.
Încă sorb cafea amară,
Zahăr nu-i mai pun de mult
De când ai plecat în seară,
Timpul scurs îl tot frământ.
Încă mă visez cu tine,
Voi visa până-o să mor
Cum străbați bietele-mi rime,
Cum mi-e dor, cum te ador.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zahăr, poezii despre somn, poezii despre poezie, poezii despre ochi sau poezii despre mâini
În pelegrinările mele prin țară, caut și ascult cu atenție și răbdare cântecele țăranilor. Încerc apoi să pătrund bine muzica, ritmul și sensul cuvintelor, mai cu seamă sensul cuvintelor. Aflu obiceiurile de prin partea locului și apoi procesul este foarte complicat. Se bazează pe observație, pe concentrare, pe o muncă migăloasă și perseverență. Nu le interpretez imediat cântecele mele, cântecele culese. Le las mai întâi să-mi răsune în inimă și mult mai târziu, luni sau poate ani mai târziu le transmit oamenilor. Ani sau luni mai târziu le fac să circule mai departe.
Maria Tănase în interviu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre muzică, citate despre țărani, citate despre sat, citate despre ritm, citate despre perseverență, citate despre muncă, citate despre inimă sau citate despre cuvinte
Gândul din adânc
Trăiești
într-o lume
în care tăcerea
face loc grației
la fiecare
picătură
de timp.
Mișcarea ta
pare o adiere
a algelor
legănate
în visul apei.
Tu nu poți fi
decât gândul meu
din adânc.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mișcare sau poezii despre gânduri
Cântece marinărești
Cântăm aceste cântece, stropiți de spuma sărată,
Virând ancora sau, copii nevoii,
Jos pe covertă-n vânt și în zloată,
În burniță sau în rafalele ploii.
Cântăm aceste cântece ziua sub soare
Sau sub stelele nopții,
Iar ele ne-ajută să ne facem treaba când, binevoitoare,
Luna urcă încetișor pe culmea bolții.
Cântăm aceste cântece,-n care speranțele noastre-s vii,
În vreme ce ridicăm pe catarg vela mare,
Nostromul se-nfoaie-n pene când tragem vârtos de frânghii,
Iar refrenul răsună din ce în ce mai tare.
poezie de Harry Kemp din Cântece și balade marinărești, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre marină sau poezii despre Soare
"Apa trece, pietrele rămân"
Când apele pornesc la vale,
Iau tot ce întâlnesc în cale.
Rămân doar pietre care, încă,
Se mai proptesc în câte-o stâncă.
epigramă de Virgil Petcu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre apă, epigrame despre văi sau epigrame despre stânci
Suflet stingher
Suflet stingher,
Deschide-ți inima.
Privește spre cer,
Nu toate stelele în zori pier.
Privește spre cer,
Într-un colț voi fi eu.
Martor la ceea ce ești tu,
Acolo jos pe pământ.
Chiar de pământu-i uneori mut.
Chiar de încă la tine n-ajung.
Încă te port în inimă, în gând.
Prin gând tot la tine ajung.
Prin vis te-nsoțesc,
Și-n noapte sângele-ți fierb.
Si-ți alerg prin vene,
Prin anotimpuri și vrere.
Sunt parte din tine,
Din timpul ce vine.
Din clipa ce fierbe cu tine,
În foc și-n scrieri în rime.
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă, poezii despre suflet sau poezii despre foc
Visul
Și se făcea că zorii vor s-apună,
să lase ca sărutul pătimaș
al razelor venind din clar de lună
să fie, al dorinței lor, făptaș,
readucând o stâncă bine-ascunsă
în râul ce purta lumina lor,
din starea ei, sub vrajă nepătrunsă,
în zeul din trecut, nemuritor.
Au reușit! Cu zeul între ele,
erau acum zeițe, și-nspre zori
au aruncat privirile acele
din ochii lor atât de-atrăgători,
încât aceștia, sub o vrajă, parcă,
s-au hotărât să lumineze iar
o lume care, încă, mai încearcă
să-mi descifreze visul. E-n zadar!
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre sărut sau poezii despre râuri
Dormind într-o noapte ploioasă de toamnă
Este frig în această a treia lună de toamnă
Împăcat cu el, un om bătrân.
Se culcă târziu, lampa s-a stins demult,
Iar acum doarme frumos în cântecele ploii.
Jarul din sobă este cald încă,
Parfumul lui sporește căldura patului;
Când vin zorii, limpezi și reci, el nu se ridică,
Frunze roșii, înghețate, acoperă treptele.
poezie de Bai Juyi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre roșu sau poezii despre gheață
Aș răsări ca iarba...
Aș răsări, ca iarba, din palma ta de soare
Să te mai văd, iubite, o dată cum te știu,
Dar încă am zăpadă pe umeri și mă doare,
Că nu știu de-i devreme, sau poate, prea târziu
Să mă trezesc din somnul tăcerilor albastre
În care mă simt bine și n-am răspuns de dat,
Când mă întrebi, iubite, de cântecele noastre.
Eu nu mai cânt, vioara, de cântec, s-a lăsat.
Curg sevele prin mine și răscolesc nocturne,
Amețitoare patimi și nu mai știu de pot,
Să mă mai nasc vreodată din clipe taciturne
Și clocotul de vină, din mine, să-l mai scot.
Sunt vinovată, Doamne, că mor încă o dată,
Când primăvara strigă, dar eu nu o aud.
Sunt încă iarnă albă, de lacrimi suspendată
Și-aș răsări ca iarba, de verde să asud.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre vioară sau poezii despre primăvară