Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Elena Farago

Era o fântână

Pe-o lungă și aspră și stearpă șosea,
Ca toate șoselele lumii.
Pe-o lungă și aspră și stearpă șosea,
Era o fântână cu ciutura grea.
Căci apa-și clădise, trecând peste ea,
În straturi, pojghițele humii.

Era o fântână cu cumpăna grea,
Ca toate fântânile vieții.
Era o fântână cu cumpăna grea,
Cu apa sălcie și caldă și rea.
Dar furca cu brațele-ntinse pândea,
Momind de departe drumeții.

Zoreau însetații s-ajungă să bea,
Ca toți însetații din viață.
Trăgeau cu putere de cumpăna grea
Dar apa sălcie și caldă-i gonea.
Și-ades câte unul mai tânăr pleca
Cu lacrimi de ciudă pe față.

Și-ades câte unul mai vârstnic râdea
Ca toți ce-o cunosc: APA VIEȚII.
Era o fântână cu cumpăna grea,
Cu apa sălcie și caldă și rea.
Dar furca cu brațele-ntinse pândea,
Momind de departe drumeții.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Catelusul schiop si alte poezii" de Elena Farago este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -8.00- 3.99 lei.

Citate similare

Basm de țară

A fost odată, în țara sfântă ce respecta pe moș și babă,
A fost ce-acum sunt doar povești,
Când se învățau puțin istorii de neam silabă cu silabă
Și crez era doar adevăr de voievozi... cinstiri regești.

Și era mândră țara în toate, în straie albe, toată ii
Își purta cinstea în blazon își onora strămoșii drepți.
Cu frica urii se închina și Dumnezei făcea copii...
Se saluta popor pe uliți... și asculta doar de înțelepți.

Era demult, odat' și odată, cuvânt blajin cu mult domol,
Iar munca grea era onoare, cum castul de nevastă-fată...
Doar aprig se curma la rău și viața se dădea obol
Pentru pământu' între uluce... când neam întreg era o armată.

Era iubire pentru neaoș, primire caldă la străin
Și la biserici închinări, pioase în genunchi, umil,
Feciorii își moșteneau părinți, la fel și bun și, cel hain
Să se îndulcească înspre iubire... c-a fost la fel și el copil.

În bătătură avea loc câine și mielu' pentru Paște sfânt,
Iar cumpăna de la fântână dădea gând bun către dreptate...
Și uite am poposit trecutul vă las gustul vă încânt
De țara mea, ce-o vreau iubită din nou de voi... posteritate.

poezie de (26 iulie 2014)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Teodor Dume

fântână seacă -
peste zidul răsturnat
cumpăna ruptă

haiku de
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Emil Brumaru

Cântec de pirat

Pirații de apă sălcie
Aveau un cadavru la bord.
Pirații de apă sălcie
Pluteau cu cadavrul spre nord
Deși nu erau toți de-acord,
Căci câteodată cadavrele-nvie.

Pirații de apă sălcie
Aveau trei butoaie cu rom.
Pirații de apă sălcie
Ziceau: "O bem până vom
Vorbi un ciudat idiom".
Căci câteodată cadavrele-nvie.

Pirații de apă sălcie
Aveau cel mai strașnic tutun.
Pirații de apă sălcie,
Privind poze vechi în album,
Scoteau gânditori pe nări fum,
Căci câteodată cadavrele-nvie.

Pirații de apă sălcie
Aveau și-o femeie cu ei.
Pirații de apă sălcie
Plângeau când trecea, cu sâni grei,
Cadavrul frumoasei femei,
Căci câteodată cadavrele-nvie.

poezie de
Adăugat de MGSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Opere III. Cersetorul de cafea" de Emil Brumaru este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la -57.75- 43.99 lei.

Găleata goală

era plimbată de biata femeie
nebună se uita la cerul noros
clătina găleata goală în stânga
și apoi în dreapta o ducea
la o fântână cu mințile pierdute
revenea la bloc ținând găleata
goală ca o geantă vuitton
se oprea la câțiva metri de intrare
privea disperată în jur

găleata goală era plimbată
întâi în mâna stângă până la puțul
unde clipocea apa cu bucurie

găleata goală era plimbată
în mâna dreaptă la fel de delicată
la altă fântână la fel de plină

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iluminare

luna era grea și abia se rostogolea în tării,
urma plouă îndelung,
se curețe pădurile
se spele pletele brazilor și ochii fecioarelor
printre gene ca stelele,
lungi-răsăritene,

urma fie noapte grea,
creșteau inimi sălbatice de prunci,
mureau inimi mari obosite,
inimi care mușcau din zidul spoit cu humă
precum licărul flăcării din vatră,

de fiecare dată când Dumnezeu chema
praful ca aurul asupra mea,
era prea mult cuvânt și prea puțină pâine,
și mă umpleam în pântec de tot ce odinioară
trecuse cu pas de om
peste pragul altarelor, marilor grădini ale cerului,
unde doar grăunța luminii reînvie
chip și lut, de aici și până-n veac

trecuse și viața mea precum mranița pădurii,
precum scoarța cărților,
zidul ros al bisericii
și toate cele care se destramă
-mi coasă cămașă de mireasă din apa râului,
-mi sape fântână în gândul bătrânilor
-mi taie sicriul din păduri ce nu mai sunt

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Apa

Fără gust, miros, culoare;
Grea, regală, vie, tare;
Face ochiuri când te prinde,
Dar e chioară când se vinde...

epigramă de din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Georgeta Radu

Apă pentru toți

La cumpăna cerului
plânge ochiul Domnului,
umple fântâna cu lacrimi,
cin' le bea scapă de patimi.

Multe inimi seci, uscate,
vin acolo pe-nserate.
Beau, dar, rătăcind cărarea,
le cade în suflet sarea
și-apoi sunt mai însetate,
suduie și-și fac păcate,
ridicând spre Dumnezeu
aprigul pumn de ateu.

Inimi seci, nemângâiate,
fără soră, fără frate,
pribegesc în lung și-n lat,
făcând cu Diavolul pact.

Ochiul lor e plin de ură,
vlaga din alții o fură,
vocea li se mieroșește
în minciuna ce sporește.
Mierea e de mătrăgună,
vor s-o-arunce în fântână,
patimile -nmulțească,
lumea să o prăpădească.

Dar nu mai găsesc cărarea,
că mierea le-a dat uitarea.
Diavolul îi locuiește
și cu sete-i osândește.

La cumpăna cerului
plânge Maica Domnului
și Domnul, de dragul ei,
i-adapă și pe mișei.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rondel la cumpăna anilor

La cumpăna anilor
Am dorit fie bine;
Pe la porțile străine,
Nu mai suspin de dor.

Au vrut mă dezbine,
M-au convertit în călător...
La cumpăna anilor
Am dorit fie bine.

Suport a timpului asprime
Și din asta n-am mor,
M-ajută Sfânta Treime,
Să nu mai fiu rătăcitor,

La cumpăna anilor.

rondel de (2 ianuarie 2016)
Adăugat de Ioan FriciuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Idilă

Toată vara s-a plimbat
Cu un fante la șosea!
Toamna fantele-a zburat...
Fata nu, că era grea!

epigramă de din Palatul de Justiție (2000)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Muha

Forțează norocul, forțează destinul, forțează-te pe tine, pentru că: Niciodată nu vine găleata cu apă din fântână singură la tine... poți urli sau mori de sete, că degeaba, apa rece tot în fântână rămâne!

(noiembrie 2011)
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Da din nu

Mă-ncalț cu ploaia zilelor
Și-aud șoapte la fântână;
Nedoritul căutător
Cerșește la cumpăna luminii
Un buchet cu zile străine:
Eu zic da, ecoul nu.

poezie de
Adăugat de Girel BarbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

(Trăiam în tihnă rea)

Trăiam în tihna rea și de alean
- 'nălbit și alb mi-e sufletul și greu -
și dacă cineva era ocean
și-a fost - aceea sigur am fost eu.

O, temătorul meu înotător,
singur ai fi cedat - dacă eu, val -
gingaș și dezgustat și trecător
nu te-aș fi ridicat la mal.

Din tine dar ce-am săvârșit?
Cum de-am uitat în cazna-mi grea,
că pește-albastru-ai devenit,
crescut cu drag în apa mea!?

Și cum reiau în urma-mi, greu
și mările se plâng în cor:
O, tu, copile drag și-al meu,
o, iartă-mă, sărman odor!

poezie de , traducere de Petru Jaleș
Adăugat de MGSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Te-am iubit...

Fluturii mi s-au uscat în mână
Am ajuns cu gleznele-n pământ,
Tulburata apă din fântână
Se ridica-n palele de vânt.
Cumpăna deasupra-i se apleacă
Mâna prăbușită peste ea-
Poruncit-ai norilor sa treacă
Și m-ai despărțit de viața mea.

Astfel m-ai chemat vin aproape
Dintre ape, stele, bolovani,
M-ai chemat și mi-ai aprins în pleoape
Lumânări din floare de castani.

Te-am privit o clipa tremurândă
Dintre arbori Te-am privit amar
Am rămas cu stelele la pânda
Când mi-ai pus Iubirea la hotar.

Și-ai lăsat ca frunzele s-o poarte
În pământ o urmă a rămas,
Semnul Tău de dincolo de moarte
Ce mi-a dezmierdat întâiul pas.

Fluturii s-au înălțat din mână
Gleznele mi-au înflorit mai sus
Și privind la apa din fântână
Te-am văzut Și Te-am iubit ISUS...

Amin!

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lorena Craia

Ordonate de urgență

am libertatea mă desfășor
ca peștele-n congelator
și dacă focul se aprinde în brichetă
se poate acord o piruetă?

am înțelegerea copilului din flori
ca un Dasgupta de atâtea ori
și dacă apa curge în fântână
se poate mă dau din mână-n mână?

am o dorință fără precedent
s-arunc bricheta-n apă
și apa în curent

poate la tropice se-ntârzie coliva
nu și-au găsit posmagii directiva

dar pe la noi prin urbea nimănui
apa mai nou se-agață drept în cui

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cumpăna strâmbă
Ce veche e fântâna
Ce rece apa

haiku de (25 februarie 2013)
Adăugat de Mihail MataringaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Carmen Pasat

Suferință

Ce grea e-a vieții sarsana
Și bolile, și traiul rău, și anii
Dar cea mai grea de dus
E moartea ta, copil iubit.
Of, puiul mamii!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iarnă grea

N-a nins, și totuși iarna-i grea,
Căci prețurile-s foarte mari
Și-a viscolit a vreme rea,
Cu noi "aleși", cu demnitari.

epigramă de din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puțin sonate (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Copilul și porumbelul

Pe cumpăna de la fântână
S-a oprit un porumbel.
A vrut o clipă rămână,
mai răsufle nițel.

Când am vrut să-i dau din mână
Mâncare la porumbel,
A poposit la fântână
Și o cioară lângă el.

Era neagră și urâtă.
Porumbelul, alb, frumos.
Am zvârlit cu o ciosvârtă
Ca să dărâm cioara jos.

Și cioara și porumbelul
De mine s-au speriat.
Și, după cum le este felul,
În zbor lin s-au avântat.

Cioara s-a dus spre pădure,
Porumbelul către sat.
N-au putut ca îndure
Legea ce le-am aplicat.

După păsări m-am uitat
Cum flutură aripile.
Așa de iute au zburat,
Precum zboară clipele.

Porumbelul s-a-ndreptat
Spre un nor mare, pufos.
Eu după el am oftat
Și m-am tăvălit pe jos.

Aș fi vrut zbor cu el
În înaltul cerului,
Dar nu sunt un porumbel.
Sunt fiul pivnicerului.

poezie de (29 septembrie 2012)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Apa din stâncă

Din stânca cea lovită în pustie
A izvorât cândva șuvoi de apă,
bea toți însetații și să-nvie,
O viață nouă astăzi înceapă.
Când le-a fost sete, Domnul le-a dat apă
Din stânca minunată și lovită,
Bogat izvor din care se adapă
Dorința marii gloate, potolită.

Căci Stânca cea lovită e Cristos
Și harul Său e apa înstelată.
Vorbește Stâncii, dacă ești setos,
Și vei avea belșug de har în viață.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Creangă

Și cum s-a văzut flăcăul cu casă și avere bunicică, nu mai sta locului, cum nu stă apa pe pietre, și mai nu-l prindea somnul de harnic ce era. Dintr-o parte venea cu carul, în alta se ducea, și toate treburile și le punea la cale singurel. Nu-i vorbă că, de greu, greu îi era; pentru că, în lipsa lui, n-avea cine să-i îngrijească de casă și de vitișoare cum trebuie. Numai, dă! ce să facă bietul om? Cum era se întindă mai mult, că de-abia acum se prinsese și el cu mâinile de vatră; și câte a tras până s-a văzut la casa lui, numai unul Dumnezeu știe. De-aceea alerga singur zi și noapte în toate părțile, cum putea, și muncea în dreapta și în stânga, că doar-doar a încăleca pe nevoie, ș-apoi atunci, văzând și făcând. Toate ca toate, dar urâtul îi venea de hac. În zile de lucru, calea-valea; se lua cu treaba și uita de urât. Dar în nopțile cele mari, câ nd era câte o givorniță cumplită și se mai întâmpla fie și sărbători la mijloc, nu mai știa ce să facă și încotro apuce.

în Povestea lui Stan Pățitul
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Povestea lui Harap-Alb" de Ion Creangă este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -38.44- 15.99 lei.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook