Pastel de toamnă
A-nceput demult să cadă
Câte-un fir, acum a stat,
Parcă s-a mai luminat
Și în casă și pe stradă
Pe-nnoptat,
Ziua însă, mândru' Soare
Se reflectă cu respect.....
De atâta intelect
Umbrele-mi cresc pe picioare
Și pe piept;
Urâcios, mă tot privește
Când mai ies prin cartier,
Rece ca al iernii ger,
Chelios și el, firește,
Un frizer;
Vântului, mereu de z'gură,
Câte-o-njurătură-i scap....
S-o lipesc aș vrea cu pap,
Băscălia mi-o tot fură
De pe cap,
Singurul care zâmbește
Către mine, cu amar,
E un pieptene-n sertar....
Nici un dinte nu-i lipsește,
Pensionar!
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zâmbet
- poezii despre vânt
- poezii despre tuns
- poezii despre toamnă
- poezii despre respect
- poezii despre picioare
- poezii despre pensie
- poezii despre mândrie
- poezii despre lumină
Citate similare
S-a înnoptat devreme
I
S-a înnoptat devreme și astăzi, și-i târziu,
Și nici un gând în cartea de piatră n-am să scriu;
De soare toată ziua m-am tot ținut, arând,
Și s-a trecut și ziua de azi, nici nu știu când
Lumina nu mai este demult precum era.
Mereu lăsat-am cartea s-o scriu când s-o-nsera.
poezie celebră de Eusebiu Camilar
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre prezent
- citate de Eusebiu Camilar despre prezent
- citate de Eusebiu Camilar despre lumină
- poezii despre trecut
- poezii despre noapte
- citate de Eusebiu Camilar despre noapte
- poezii despre gânduri
- poezii despre cărți
- poezii despre Soare
- citate de Eusebiu Camilar despre Soare
De ce îmi place ea
Când merge cu mine pe stradă
Cântă mereu ceva,
Acasă adoarme în hol,
Nici vorbă de pijama.
Mama ei o ceartă și-i spune
Că nu se mai poate așa,
Da' mie ea îmi răspunde:
"Asta nu-i treaba ta!"
Se uită tot timpu-n vitrine
Să vadă cum îi stă,
Se plimbă prin magazine,
N-o lăsa singură!
Pleacă toată ziua de-acasă,
Doar seara târziu dai de ea,
Dar dac-o-ntrebi când se-ntoarce, îți spune:
"Asta nu-i treaba ta!"
Îi place mult
Să-i povestesc
Ce-am mai citit între timp,
Stă și-ascultă ce-i spun,
Îi place...
Dacă-i soare afară,
Vrea în parc imediat,
Vrea la film și la teatru,
Vrea cu barca pe lac,
Vrea înghețată și vată de zahăr
Și tort cu blat de bezea,
Vrea tot anul vacanță,
De-aia îmi place ea!
cântec, versuri de Alexandru Andrieș
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi poezii despre timp, poezii despre zahăr, poezii despre vacanță, poezii despre teatru, poezii despre somn, poezii despre seară, poezii despre plimbare, poezii despre parcuri sau poezii despre muzică
Resemnare
Se spune că pe vremi, demult de tot, uitate,
Când școli nu existau, nici google, mai ales,
Iar plebea de agrari era-n majoritate,
Ceva se întampla cu greu de înțeles:
De câte ori era gâlceavă între inși,
Ăl mai inteligent, țăran, cioban la oi,
Pân' ce se ajungea la gulere de-aprinși,
Ceda,-n mod evident, făcând pasul napoi,
Și-apoi, el își vedea, savanții spun, nu eu,
De drumul hărăzit, cu jenă și respect
Și pentru el, ca om, și pentru Dumnezeu...
De-a dreptul anormal oricărui intelect,
Văzând iluștrii azi, toți intelectuali,
De câte ori apar discuții pentr-un fleac,
Cum sar la beregăți, chiar de nu sunt rivali,
Făr a găsi, de fel, conflictului un leac,
Și-n plus... neobrăzați, trufași, impertinenți,
Dar... ce s-o mai lungim, rămâne între noi...
Demult s-au dus acei țărani inteligenți,
Cu jenă și respect, făcând pasul napoi!
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre țărani, poezii despre sat, poezii despre inteligență, poezii despre școală, poezii despre uitare, poezii despre religie sau poezii despre oi
Sex & shopping
Nu știu dacă 'oi greși,
Însă fără protocol:
Sexul e precum ar fi
La cumpărături în mall;
Un bărbat știe ce vrea,
Intră iute,-a terminat,
Scurt apoi, fără să stea,
Iese-afară ușurat,
Nu își pierde ore-n șir
După aia nici să-l bați,
Își aprinde abitir
Pân' la ușă un Carpați,
Dar femeia... este bai,
Cum și-a pus al ei picior,
După ea, frate-meu, stai,
Nu-i scapă un colțișor,
Prin buticuri, prăvălii,
Brazdă mall-ul în zig-zag,
Amintindu-și de copii
Când obloanele se trag,
Tot probează, tot oftează,
Ia pantofi, chiar din vitrină,
Dar nimic nu-i aranjează
Șutul ei de balerină,
Se îmbracă, se dezbracă,
Bluze, fuste, geci, taioare,
Până ape-ncep s-o treacă
De la cap printre picioare:
Fusta o face cam lată,
Vrea o alta subțirică,
Aia roșie-i pătrată,
Cealaltă are burtică,
Pune-o rochie, maro,
Stă-n oglindă strâmb și drept,
Parcă toată-i doar popo,
Nu tu spate, nu tu piept,
Ia o bluză, o îmbracă
(Ce-o probă de patru ori!)
Nervi și chin pân' o dezbracă
Fi'nd lipită de sudori...
Umblă-apoi prin galantare,
Se agață de-un ciorap,
Prin furouri, ce răbdare (!)
Îți dai ochii peste cap,
Ori e mică, ori nu-i mare,
Câte zdrențe-a tot probat,
N-a găsit măcar culoare
După gustu-i rafinat,
Și-uite-așa, precum vă zic,
Dop-o zi prin mall pierdută,
Făr' să cumpere nimic,
Pleacă.... nesatisfăcută.
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre comerț, poezii despre sex, poezii despre fuste, poezii despre încălțăminte, poezii despre sfârșit, poezii despre rochii, poezii despre ochi, poezii despre greșeli sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
E ziua mea
De când nu mai port mătreață,
Nici frizer ce să mai tundă,
Am ajuns iarăși în viață
Ca să fac cifră rotundă,
Și... precum distinse doamne,
Tot din pură modestie,
Vârsta mea, cu-atâtea toamne,
Nici nevasta nu mi-o știe,
Auzind-o cum se plânge
Azi, în zori, cu migăleală,
Că, mai greu parcă ajunge
Ca să dea de socoteală,
Fi'nd acuma o etate
Schimbătoare, ca și clima,
Când în zori, să nu zic toate,
Soața-i de se scoală prima,
Dar cum nu-i o vârstă mică...
Pe la mijlocul ulucii...
Sunt fălos că-mi poarte pică
Toți ce-și mai stropesc papucii,
Însă-i vârsta potrivită
Când copii-s pe picioare
Și doar când n-au recuzită,
Te mai cată... la boznare...
E momentul din răscruci,
Între cârcă, pensionare,
Când te-ntrebi de mai apuci
La birou vreo avansare,
Este vârsta când, pe dos
Îți mai iei ciorapii-n pripă,
Și nu simți că au miros
Chiar de sar în sus și țipă,
Când te-mbeți și-adormi cuminte
Doar dintr-un pahar anost,
Făr să-ți mai aduci aminte
Cam al câtelea a fost...
Este vremea când uităm,
De gâlcevi, de dandanale,
Iar pe dușmani îi iertăm,
Suferind de boli normale,
Însă e și minunată,
Când, la fuste de privești,
Parc-ai mai trăi o dată
Să n-ajungi să te căiești,
Este trecerea-n revistă
Amintindu-ți anii toți,
Contemplând o nouă listă
Cu nepoate și nepoți....
Este vârsta, cum am spus,
Precum Terra de rotundă,
Însă cu un pol în plus,
Gata de o nouă rundă,
C-o să-mi vină neamul tot,
Pentru performanța asta
Și pentru... ce bine-arăt,
... să-mi felicite nevasta!
poezie satirică de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre vârstă, poezii despre viață, poezii despre ziua de naștere, poezii despre vinovăție sau poezii despre soție
Zâmbetul tău
îmi lipsește zâmbetul tău
care îmi lua toate apăsările
mai ales acum
când frunzele migrează
și zilele devin tot mai gri
când focul trosnește în sobă
și eu singur privesc cum dârele de lumină
par a scoroji pereții
când străzile s-au golit de pași
și tăcerea parcă mușcă din mine
împrăștiindu-mi gândurile...
îmi lipsește zâmbetul tău
acum când se lasă noaptea
și totul devine iluzie
când țigara mă frige-ntre degete
și eu trag adânc ultimul fum din chiștoc
lăsând scrumul să cadă aiurea...
de ce nu vii măcar în visul meu
unde-a rămas atâta loc?
poezie de George Ioniță
Adăugat de George Ioniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre devenire, poezii despre zile, poezii despre visare sau poezii despre tăcere
Pe sub frunte, frigul...
Se grăbește ziua, noaptea-i pe aproape,
Ninge-n mine timpul ca-ntr-un giulgi pustiu.
Pe sub frunte, frigul a-nceput să-mi sape
Șanțuri de uitare. Câte sunt, nu știu.
Nu-s acoperișuri să-mi adăpostească
Umbra-mi care, iată, tot mai rece e!
Ochiul când renunță să se mai trezească
Nu mai sunt rețete să îl vindece.
Pasărea luminii a zburat. Rămâne
Să-i păstrez eu cuibul până-n zori de zi,
Dar această noapte nu știu când apune
Și nici lumânarea când se va topi.
Pe sub frunte, frigul a-nceput să-mi sape
Șanțuri de uitare. Câte sunt, nu știu.
Ziua e departe, noaptea e aproape
Și mă tem că-n mine s-a făcut târziu.
poezie de Cornel Armeanu din Călător între două lumini (1986)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păsări, poezii despre lumânări, poezii despre frică sau poezii despre dimineață
Stea îndepărtată
În Carul Mare e o stea
Pe care noaptea o privesc,
Acolo-mi este dragostea
Pe care atâta mi-o doresc.
Ca orice stea din depărtare
Ea rămâne mereu rece,
Am obosit în căutare
De la mine vrea să plece.
De ce steluța mea iubită
Te-ascunzi în nori de fum?
Mi-e inima atât de obosită
Căci nu avem același drum.
Fără tine mi-este greu
Nu știu cât o să rezist?
Te port în suflet mereu
Care este tot mai trist.
Nu am iubit nicicând tăcerea
Voiam să fiu tot optimist,
Dar m-a cotropit durerea
Fără tine parcă nu exist.
poezie de Mihai Leonte (august 1964)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre tristețe, poezii despre suflet, poezii despre optimism, poezii despre nori, poezii despre inimă sau poezii despre fum
Suprataxă
Se plâng românii că sunt prea taxați
Și că de stat sunt prea împovărați,
Eu nu-s de-acord cu asta și vă spun
Că bani mai vreau să dau, mi-o tot propun
De ieri, de când impozite-am plătit,
Și iată, încă nu sunt liniștit
Ca-n ceilalți ani - și nu e chiar demult -
Când nu simțeam al inimii tumult
Odată ce scăpam la stat de dat.
Pe-atunci eram, pe dată ușurat,
Dar nu de bani - o, nu! - căci mă simțeam
Un "om de bine", banii când dădeam.
Acum, nu știu, ceva s-o fi schimbat
Căci am, de-o zi, impozit achitat,
Dar tot aș vrea o taxă să găsesc,
La casiera blondă să plătesc.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plată, poezii despre bani, poezii despre schimbare, poezii despre păr blond, poezii despre plâns sau poezii despre România
Firul de roșu
Eu am ales o floare și nu este
nici floarea ce te-mpiedică-a uita
nici una care crește sus, pe creste
sau care peste ape-ar vrea să stea.
Nu e aceea care se desface
în suflete de plante, ca un duh
ce vrea cu vântul verii să se joace
în zborul lui vremelnic, prin văzduh.
Ce am ales îmi râde-acum în soare
și mă privește, parcă, într-un fel
în care niciodat' o altă floare
nu m-a privit, așa cum face el.
Eu am demult în inimă un fir
atât de plin de... roșu-trandafir.
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre zbor, poezii despre vară, poezii despre roșu, poezii despre plante sau poezii despre jocuri
1 Iunie (poezie pentru oameni mari)
Câți dintre voi nu ați dori, la vârsta mea, tânăr bunic,
Să fiți din nou și azi copii, să nu vă pese de nimic?
Să miorlăiți când vreți ceva, pe jos chiar să vă tăvăliți,
Și cât ar fi viața de grea, pe tavă toate să primiți:
De la păpică, jucării, iar când apar acei sticleți,
La țoale șic de la butic, nu mai vorbesc de marafeți,
Și-apoi scandal că nu aveți Merțan bonbon, decapotat,
Să-ți vezi părinții pe pereți (!) de gustul vostru rafinat!...
Numai că eu aș vrea să fiu copil din nou pe-al vieții drum
Fără nimica fistichiu, să am doar mintea de acum,
Prin greutăți câte-am trecut, având copii, sunt profesór...
Părinții mei n-ar fi știut că aș fi fost în casa lor ;
Din fașă, n-aș fi bâzâit, în nopți, din seară până-n zori,
Iar tatăl meu ar fi dormit, de n-aveam azi patru surori,
Și-apoi lu' mama, măricel, nu i-aș fi zis că eu nu pap
Orice mi-ar pune-n castronel, ca să-și dea ochii peste cap ;
La școală, ar fi fără rost să-mi cert părinții, fericit,
Că mi-au făcut lecția prost și profa iar s-a sictirit,
Ca prin liceu, de-aș lua un 3, la vreo lucrare ce n-o știu,
Mai tolerant aș fi cu ei, să nu-i albesc de timpuriu ;
Și-aș fi cuminte și corect, nu vicios, iar de fumat
Nici pomeneală! Din respect, n-aș încerca măcar o dat'
Să-i necăjesc pe-ai mei părinți, să-mi pomenească ei, mereu,
Cum i-am tot scos, mă rog, din minți, de Paște și de Dumnezeu.
Doar că pe tata, cordial, ca și pe mama, că nu-i bai,
L-aș respecta-n mod special! Nu c-ar fi vorba de mălai,
Ci pentru cât de mândru-l știu, exagerând, chiar întreit,
Când vine vorba de-al său fiu care îi seamănă leit ;
Și-ades m-aș duce pe la ei. Chiar azi pe tata l-am văzut
(Ai mei copii, de obicei, se-arată doar când să-i ajut)
Și-atât de mult s-a bucurat, cum nimenea mai mult ca el,
Simțindu-se din nou bărbat, cu mine la un păhărel...
Așa că eu, de-aș fi copil din nou cu mintea de acum,
Cu-ai mei părinți aș fi docil... însă aș vrea să mă rezum
La faptul că m-am tot gândit, ce fericiți ar fi fost ei...
Tot astfel cum mi-aș fi dorit să fie și copiii mei.
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fericire, poezii despre dorințe, poezii despre copilărie, poezii despre vorbire, poezii despre toleranță, poezii despre tinerețe sau lecții de engleză
Noapte de iarnă
tatălui meu
Luminile s-au stins în tot orașul
Și lângă casă un câine latră trist,
Un vagabond s-a rătăcit pe stradă
Și Luna-l mângâie pe părul nins!
E ger de crapă pomii în grădină,
Trosnesc în sobă lemnele pe foc,
Văd fumul gros ieșind din coșul casei
Și simt miros de vâsc și busuioc.
Din fluierul de lemn se-aud cântând
Zăpezile ce-au colindat prin sat,
Iar prin ferestra veche de la tindă
Ți-aduce iarna chipu-ngândurat:
Te văd cum strângi zăpada-n fața casei,
Ești nins, mereu, în amintirea mea
Și ies desculță prin zăpada rece,
Să mai sărut o dată urma ta!
poezie de Aneta Timplaru Horghidan din Ochiul din cerc (2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre lemn, poezii despre iarnă, poezii despre câini, poezii despre vagabondaj, poezii despre sărut sau poezii despre păr alb
Rondelul iernii
Încremenirea-i rece, mută,
Cu zile cernite fără soare,
Tot cei iarbă, frunză, moare
De mâna iernii nevăzută.
Zăpada-i peste tot crescută,
N-are cine s-o măsoare...
Încremenirea-i rece, mută,
Cu zile cernite, fără soare.
Iarna însă-i o splendoare,
Cu mantie albă așternută
Din filigran de nea cernută
Pe somnoroasele ogoare.
Încremenirea-i rece, mută.
Sibiu 25 decembrie 2014
rondel din Inedită (25 decembrie 2014)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mâini, poezii despre moarte, poezii despre frunze, poezii despre creștere sau poezii despre alb
S-a înnoptat devreme
I
S-a înnoptat devreme și astăzi, și-i târziu,
Și nici un gând în cartea de piatră n-am să scriu;
De soare toată ziua m-am tot ținut, arând,
Și s-a trecut și ziua de azi, nici nu știu când
Lumina nu mai este demult precum era.
Mereu lăsat-am cartea s-o scriu când s-o-nsera.
II
"Ferestrele sunt stinse... veți spune. S-o fi dus
Cu soarele de astăzi dincolo de apus
Întinsul timp de-acuma îl are de arat..."
De fapt adânc dormi-voi cu-ai mei amestecat
Și secete și geruri oricât ne-ar măcina,
Tot ne-om uni în piatră de cremene cândva
Și poate-au să se mire, văzând, urmași de-ai mei,
A timpului copită scoțând din ea scântei
Sau, poate că pietrarii vor dăltui-o blând,
Să samene statuia cu mama surâzând
Drumeți din veac să-ntrebe la monumentul sfânt,
Când a domnit regina desculță pe pământ.
poezie celebră de Eusebiu Camilar
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre sculptură sau poezii despre nuntă
Început de iarnă
O ploaie măruntă, deasă
A-nceput de ieri să cadă,
Peste ogor și peste casă,
Peste întreaga livadă.
Acum este ger cumplit.
Copacii sunt de sticlă.
Vântul turbat s-a pornit,
Din când în când, streașina pică.
De pe pomi se rupe gheața,
Crengile cad la pământ,
Bradul își sfârșește viața,
Rămâne cu trunchiul frânt.
Nu-i chip ca să ieși afară.
Pământul e ca oglinda.
Tot ce vezi te înfioară,
În casă scârțâie grinda.
O platoșă de scut e gheața
Care a cuprins tot hatul.
Pare să sfârșească viața.
S-a cufundat în tăcere satul.
Se-aude tunet. Nu de ploaie.
E zgomotul pe care-l face
Copacul care se-ndoaie,
Fiindcă vântul nu-i dă pace.
Cuprinși de panica de-afară,
Noi stăm în casă la căldură.
Somnul începe să apară,
Mama spune: -Noapte bună!
În zorii zilei, somnoroși,
La fereastră toți sărim.
Din norii negri, pufoși,
Pe pământ cad fulgii lin.
În scurt timp, toată ograda
Se-mbracă în alb veșmânt.
Iar noi înfruntând zăpada
Vom colinda pe Domnul Sfânt.
poezie de Dumitru Delcă (18 noiembrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copaci sau poezii despre început
Îndrăgostiții pașnici și fără pasiune
Îndragostiții pașnici și fără pasiune
Urăsc lumina zilei și seara o doresc;
Eu totuși simt că seara durerile îmi cresc,
Când dimineața este în ochii-mi o minune!
Căci ziua, în aceeași clipită, cresc înalt,
Cresc două răsărituri: un soare și-un alt soare
Cu frumuseți și raze la fel de izbitoare,
Că pân' și cel din ceruri iubește pe cellalt.
Și razele de soare de cum țâșniră vii,
S-au împlântat în mine cu rădăcină nouă.
De-aceea mult mi-s ele mai dragi decât mi-aș fi.
Și-astfel, e-o luptă-n mine și-s împărțit în două:
Căci liniștea ce ziua mi-o dă, mereu o chem,
Pe când de chinul nopții, ferindu-mă, mă tem.
sonet de Petrarca din Sonete (1959), traducere de Sebastian Lascăr
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre frumusețe sau poezii despre durere
Postumă
ce tot o fi având femeia mea
plânge întruna și cheamă lume, lume multă
la noi în casă
în seara asta a făcut mâncare cât pentru
un regiment
a fiert grâușorul
miroase din ușă a mosc
preotul nu l-a primit niciodată și acum, uite-l
veselindu-se în vreme ce ea plânge
de trei zile nu ne mai înțelegem
o iau în brațe și se ghemuiește ca atunci
când nu are chef - o las, doar nu o s-o siluiesc...
azi iar a chemat lume, masă mare, dar ce-i cu plânsetele!...
mănâncă, beau ăștia și se prefac ștergându-și lacrimile
și de ce nimeni nu mă bagă-n seamă de parcă
nu eu aș fi cel care aduce leafa-n casă...!
în sfârșit, au ieșit cu toții
pesemne s-a săturat și ea de atâta forfotă și acum precis
tot eu spăl vasele...
se duc cu toții lent, ciudat de lent în urma unei mașini -
dar noi nu avem mașină de asta!...
acum m-am prins, au ajuns cu tot alaiul
la capătul orașului, deci
or fi îngropând pe vreunul și i-o fi neam ăsteia a mea...
începe să se lase recele...
unde mi-o fi femeia că
n-o zăresc...!
las' că-i scriu ceva - ce-i mai place
să mă critice...
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mâncare sau poezii despre oraș
To South Africa with love!
N-aș fi crezut s-ajung în viață
De gura soacră-mii să scap...
De-o săptămână e-o dulceață,
Pe cât era de vorbăreață
În fiecare dimineață
Se scoală cu dureri de cap,
Fi'n'că microbu' o lucrează,
Trei meciuri zilnic nu-i ușor,
O văd la fiecare fază
Cum se agită, comentează,
De mine... n-o interesează (!)
Cu ochii în televizor,
Că, socotind, de-ar fi să vreau
Pe viitor liniște-n casă,
Cum pân' acum nu existau,
Trei meciuri zilnic n-am, să-i dau,
Dar ca să-i fac viața frumoasă
O vuvuzelă tot îmi iau!
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre televiziune, poezii despre săptămâni sau poezii despre gură
Fără ceas
Zori de ziuă, crapă cerul,
Deschid ochii, altă zi,
Vine iar cu tot misterul
Noțiunii de a fi
Nu am ceas, am timp, atâta
Țin la el ca un nebun,
Mi-l tot fură viața... sluta,
Îl tot ia, însă îi spun:
Tu ai clipe, existența,
Tu le numeri, eu trăiesc,
Tu tic-tac, eu cu dorința
Să exist și să iubesc
Între noi, mereu o luptă
Cu secundele ce trec,
Însă cine le ascultă,
Când cu timpul mă întrec?
Sunt convins că obosește,
Când va fi, o să-l ajut,
E doar timp, nu-ntinerește,
Deși poate ar fi vrut
Zori de zi... nu sună ceasul,
Mă trezesc zâmbind mereu,
Nu ține cu mine pasul,
Nici ce-i trist și nici ce-i greu
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre existență, poezii despre ceas, poezii despre secunde sau poezii despre nebunie
Mi s-a rătăcit și urma...
Pe cărarea de la Rediu mi-am pierdut pașii în timp,
Mi s-a rătăcit și urma către casa părintească,
De vreo șapte ani încoace pe cărarea de pe câmp
Nu mai trec și-au început spini și bălării să crească
Am bătătorit cărarea-n ierni cu ger și-n veri fierbinți
Prin mireasma de rășină de la crengile de pin
Nu simțeam nici ger, nici ploi când mergeam către părinți
Ca să fac din toamna mea, toamna lor cu cer senin
Parcă-i văd cum așteptau cu privirea înduioșată
Și împovărați de ani păreau umbre a tot ce-au fost
Aveau ochii plini de rouă ațintiți mereu spre poartă
Doar ca să-și vadă copiii... altfel viața n-avea rost...
Dar s-au dus în zbor cu îngeri lăsând umbrele sub cruce
Împăcați cu soarta lor și credința-n Dumnezeu
Au lăsat a nimănui casa lor de la răscruce,
Eu am rătăcit cărarea, dar îi port în gând mereu...
Astăzi fac cărări spre stele cu privirea către cer
Și prin casă ard tămâie cu miros ca de rășină
Dar nu pot oricât aș vrea să-i mai protejez de ger
Doar aprind o lumânare și plec capul spre țărână...
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri sau poezii despre rouă