Aceste clipe ireale
Așa o luptă grea, așa o tolbă plină de săgeți,
Pe câmpul ăsta verde, o mână de poeți
Vânează conținuturi de disperate fapte,
Popoarele luminii inconsecvent inapte,
Înghesuite toate, pe baricade sparte,
Au mâinile legate, cu semnele de carte;
Așa război de negru, cel inutil război,
O mantie nefirească de amăgit eroi,
Într-o atât de strâmtă cădere-n libertate,
De pe versantul vieții, cu mâinile la spate
Și nu măcelul este proba că poți a fi erou,
Cât dansul unor săbii, în ritm de bolerou,
Care dintotdeauna e împărțit în acte,
Atat de-amorf listate în nude artefacte;
Astăzi eroii lumii sunt doar un boț de humă,
Născuți în eprubete, nu de a lumii mumă,
Lipsește din desaga-le lipită de spinare,
Bastonul maresalului din timpuri ideale..
poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre eroism
- poezii despre vânătoare
- poezii despre viață
- poezii despre verde
- poezii despre război
- poezii despre ritm
- poezii despre prezent
- poezii despre poezie
- poezii despre nuditate
Citate similare
Nimeni
nimeni cu mâinile (de)legate voi mai veni
(aromele tale vorbesc despre tine)
cu mâinile bine
legate de-o parte și de alta a nasului deplasat sincer te
voi iubi eu așa
cum nimeni nu te-a iubit cu mâinile (de)legate
(aromele tale vorbesc limbi străine)
te voi iubi din
tr-o dată preocupat de cunoaștere și plăcere
cu mâinile bine
înfipte în tot ce vei fi nu vei fi într-o clipă
a fumului nostru voi veni și te voi
iubi eu așa din
mărinimie curată față de simțirile mele!
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre vorbire
- poezii despre sinceritate
- poezii despre plăcere
- poezii despre nas
- poezii despre mâini
- poezii despre limbi străine
- poezii despre fum
- poezii despre curățenie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Așa a fost, așa va fi
Așa a fost, așa va fi.
Timpul trece ca nebunul.
Mâine vei îmbătrâni,
Tânăr nu rămâne unul.
Așa a fost, așa va fi.
Viața nu-i decât un timp
pe care îl poți trăi,
anotimp cu anotimp.
Așa a fost, așa va fi.
Lăstarul va crește pom.
Copilul va deveni
mâine lângă tine om.
Așa a fost, așa va fi.
Cât pământul se rotește,
din noapte se face zi,
ziua în noapte sfârșește.
Așa a fost, așa va fi.
Unul naște altul moare.
Nimeni nu poate trăi
timpul, nesfârșit de mare.
Așa a fost, așa va fi.
Totul e în transformare.
Natura se va primeni,
soarele veșnic răsare.
Așa a fost, așa va fi.
Dumnezeu-i atotputernic.
El ne poate dărui
lumină din întuneric.
Așa a fost, așa va fi.
Toate își au rostul lor.
Timpul nu-l putem opri.
Este veșnic curgător.
Așa a fost, așa va fi.
Va curge timpul ca izvorul.
Doar Dumnezeu poate ști
care ne e viitorul.
Așa a fost, așa va fi.
Cum e scris în Sfânta Carte.
Timpul nu se va opri,
viața curge mai departe.
........................
Așa a fost, nu va mai fi
când sfârșitul lumii vine.
Pământul va încremeni,
Universul nu-l mai ține.
poezie de Dumitru Delcă (6 februarie 2023)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viitor, poezii despre timp, poezii despre întuneric, poezii despre tinerețe, poezii despre sfârșitul lumii, poezii despre sfârșit, poezii despre sfinți sau poezii despre religie
Masca Annei Frank
Viața cu de toate-i plină
cerul are iar zăbrele
Dumnezeu din carantină
îmi dă bune pentru rele
Cerul are iar zăbrele
doar am mâinile legate
și atât un pumn de stele
într-un dor de libertate
Doar am mâinile legate
Dumnezeu e-n carantină
viața merge ca pe roate
viața cu de toate-i plină
Cerul are azi zăbrele
Doamne gândurile mele
poezie de Costel Zăgan din Contrajurnalul Annei Frank (24 martie 2020), traducere de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre stele, poezii despre măști, poezii despre libertate, poezii despre gânduri sau poezii despre dor
Germinare
Închisa de voie-n pământul tăcerii
Îmi las gândul punte spre toți cei ai mei,
În somn nedormit, amintirea durerii
De apa îmi pare, de viață, de zmei,
Memorii pierite mă strigă în noapte,
În liniștea curbă lumina e miopă,
Pășesc într-o lume a poamelor coapte
Ce propria sămânță-n pământ o îngroapă
Doar astfel gândesc că vor rupe zăgazul,
Așa nemurirea pe veci le e dată
Ridică-mi privirea, atinge-mi obrazul,
Sădește-mă cât încă sunt nevinovată,
Să cresc din pământuri asemenea lor,
În lumea în care adâncul vibrează,
Salvează-mă mult înainte să mor,
Sădește-mă cât încă sunt trează,
Căci azi încolțită-n speranța ce zbate,
În lumea în care mai totul e zare,
Pe vânt fericirea din tot și din toate,
În sufletu-mi verde, un germene pare.
poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre amintiri, poezii despre vânt, poezii despre tăcere, poezii despre noapte sau poezii despre nevinovăție
Lecția de zbor
La marginea prăpastiei privești pierdut în jos,
Simți tot ce te atinge cât este de frumos,
Cu brațele deschise, asemeni unor fluturi,
Sorbi viața și frumosul din ale vieții ciuturi,
În picături de pace, în picături de bine,
Memorii neculese din fostele destine
Și cauti metrica iubirii spre a-ți putea rima,
Dilema poeziei din însăși viața ta.
Aruncă-te în poezie și lasă-te să cazi ușor,
Gânduri în al tău suflet se nasc, trăiesc și mor,
Aruncă-te ca-ntr-o iubire, fără de teama de-a cădea,
Așa și doar atunci, tu vei putea zbura.
poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre frumusețe, poezii despre suflet, poezii despre prăpăstii, poezii despre pace, poezii despre naștere sau lecții de engleză
Un gând
O zi dac-aș avea cu tata,
Venită de niciunde, dăruită așa,
L-aș strânge-n brațe și i-aș aranja cravata,
Pe frunte-apoi ușor l-aș săruta,
I-aș spune că sunt bine, fericită,
Că viața mea este așa cum și-a dorit,
Să-l simt cum știe că mă simt iubită
Să-l simt și eu că este fericit,
O zi dacă aș avea cu tata,
L-aș strânge- n brațe ca pe-un prunc
Și tot ca prunc aș fi întotdeauna gata,
În brațele-i prea sigure să mă arunc
Așa cum n- am făcut-o niciodată,
Cum am crezut că pot oricând...,
O zi dacă aș avea cu tata,
L-aș ține-n brațe, doar plângând.
(In memoriam Prof. Dr. Vincențiu-Valentin Tcacenco)
poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fericire, poezii despre tată, poezii despre sărut, poezii despre dorințe, poezii despre copilărie sau poezii despre cadouri
Eroii actuali
Prin jerfă marii eroi
Au căzut în crud război.
Astăzi, mulți, cu minte creață,
Cred că sunt eroi pe viață
Și amplifică angoasa...
Sunt cei de la puturoasa!
hexagramă de Constantin Enescu (10 mai 2016)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre eroism, epigrame despre viață, epigrame despre război sau epigrame despre prezent
Un vărsător irositor
Eu scriu- nu scriu trăiesc în poezie,
Este în fond un fel de haiducie,
Iau clipele bogate le dau celor sărace
Iar foamea disperată o las celor vorace,
Bijuterii ascund de hulpavii deplini,
Îngenunchez să aflu culoarea dintre spini
Și iar mă rog la veșnice lumine
Să mai ridice turnuri din ruine;
Pereții lumii mele sunt mult înalți și goi,
Ades au fost executați la baza lor eroi,
Când verticala lor, mult prea ades deșartă,
Ar fi putut expune doar opere de artă,
În vernisajul care, cu ușile închise
Azi șterge semnătura și-ncețoșează vise
Iar zgomotul acesta jalnic, atât de insidios,
Cel remanent ca murmur pe treapta cea de jos,
Ar fi putut fi harpă, violoncel sau vioară,
Ca toată neputința, din sine și de-afară,
Să fie transformată într-o rapsodie
Și fără instrumente măcar în liturghie...
Această haiducie, ilustru asumată
Este în fond o roată, captivă-n altă roată
Și vorba este astăzi, doar despre ce ar fi
O muritoare lume, cu sufletele vii.
...
Sunt un haiduc însingurat si visător
În realitate doar un Vărsător irositor,
Care la rândul său primește de la alți haiduci
Un gând, o faptă, o rugă, niște cruci.
poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre haiducie, poezii despre visare, poezii despre înălțime, poezii despre vioară, poezii despre sărăcie sau poezii despre realitate
Plug ușor din plug cel greu
Iată anul vechi se trece,
Doua ore după zece
Și-am trecut în noul an,
Sub copite de troian
Toți trecuți în cel ce pleacă,
An bătrân, cu mintea seacă...
Mai sunt doar câteva clipe,
Viitorul cu aripe
Devorează ca pe-o pradă
Ce i-am hărăzit ca nadă
Într-o mantie doar din ață
Neagră-n spate, albă-n față;
Un tangou pe note seci,
Pe care de nu-l încerci
N-ai dansat practic vreodată,
Viață, tu nevinovată
Dansatoare prea silfidă,
Un hibrid între omidă
Și privighetoare albă,
Într-un rai cu flori de nalbă.
Fie ca în noul an,
Tot ce-a fost vreodată-n van
Să uităm cu împăcare,
Iar minunea asta mare
Căreia îi spunem viață,
Chiar din prima dimineață
Sa ne fie, să devină
Labirinturi de lumină!
Iar în anul care vine
Să ne rătăcim în bine!
poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre rai, poezii despre privighetori sau poezii despre ore
Să nu te ridici
Pe mine m-au debarcat în genunchi
Și mi-au spus:
"Să nu te ridici!
Cu oasele craniului tău
Vei zgâria cerul,
Lumina îți va cădea pe spate
Și se va frânge
În picuri,
Cioburi îți vor răni pașii,
Să nu te ridici!
N-ai ce vedea,
E gol în sus,
Nu sunt lacrimile tale,
E plin de privire
Dar gol în sus...
Dar dacă vreodată
Vei simți că poți sprijini
Un munte ce cade,
Că poți a opri vântul
Să smulgă din viață,
Ca poți lua în brațe
Spre a fugi cu ei,
Toți oamenii deodată,
Atunci ridică-te
Și te naște!
Așa m-am născut
Mică,
Dorință de uriaș,
De a nu zgâria cerul.
poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre munți
Puzzle
Eu sunt un puzzle imperfect,
Bucăți din mine, colorate,
Compun întregul meu afect
De piese mici, neregulate,
De poezii cu rimă suflet,
De poezii cu ritm trăire,
Trapeze ascuțite-n urlet,
Fără triunghiuri de iubire,
Sunt poezii cu ritm surdină,
Prin piesele-mi se scurge sânge,
Se-ncuie bezna în lumină,
Se luminează ce îmi plânge,
Ce să nu scriu, ce să ascund,
Bucata inimă stelată,
Piesa privire, gândul gând,
Speranță mea necenzurată?
Odată mi-am pierdut trăirea
Rotundă ca un răsărit,
Și așteptând reîntregirea,
Străini m-au asamblat greșit,
Bucăți din mine să le pier
Și pentru ce și pentru unde?
Astăzi sunt puzzle-ul de fier,
Sudat să nu mă poți pătrunde.
poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge sau poezii despre plâns
ASUMARE TERȚIARĂ
În viața aceasta, precum un cadou vremelnic,
De răsărituri și apusuri calculate,
Iubiri și gânduri vinovat nevinovate,
În care-ți cauți imposibilul prielnic,
În viața aceasta dăltuită în neștire,
Din făuribile și palide visări,
Din sinuoase și aleatoare redresări,
Ce pleaca și se-ntorc întru iubire,
E fiecare clipă un dar ultimativ,
Neințeles, când cineva doar te iubește,
Însă privirile de tine își ferește
Iar tu îl cauți între veșnicii tardiv,
Ca singuri undeva-n acea statornicie,
A vaietului din bătăile de clopot,
A inimii pulsând ca mările în clocot,
Să reclădiți aceea ce ar trebui să fie,
O antiteză a sintezei la murire,
În care nu greșești silabele din gesturi
Și nu despărți tot ce împărți, cu resturi,
În care dăruieși așa întru neștire,
Spre neuitarea că am fost născuți să fim,
Căci deseori te simt atât de vinovat,
Cum te condamni asemeni mie că ai furat,
Tot ceea nu poți a transforma întru sublim.
poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre inimă, poezii despre greșeli sau poezii despre calcule
Rondel de război
În vremuri de război
Toate muzele tac...
Pe câmpuri, în noroi,
Tinere trupuri zac.
În țărână se prefac,
Uitate... Necunoscuți eroi,
Că-n vremuri de război
Toate muzele tac.
Sângele curge-n șuvoi,
În urma oricărui atac,
Îl mai spală doar ploi...
Oamenii se roagă și tac
În vremuri de război.
rondel de Ioan Friciu (9 octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, citate de Ioan Friciu despre tinerețe sau poezii despre ploaie
Solemn
Toate hârtiile mele
Le-am cărat cu brațul
Pe un câmp mare,
Le-am semănat solemn
Și le-am arat adânc
Cu plugul.
Să văd ce-o să răsară
Din gândurile acestea,
Din bucurii, din tristețe, din fericire,
Iarna, primăvara, vara și toamna.
Acum mă plimb
Pe câmpul negru
Cu mâinile la spate,
Mai neliniștit cu fiecare zi.
Nu se poate totuși
Nici o literă să nu fi fost bună!
Precis într-o zi
Câmpul acesta se va umple de flăcări
Și eu voi trece printre ele, solemn,
Încununat ca Neron.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre arat, poezii despre tristețe, poezii despre toamnă, poezii despre primăvară, poezii despre plimbare, poezii despre negru, poezii despre iarnă sau poezii despre hârtie
Prima poezie DA de nobel din an
uau un poet român a luat premiul nobel
uau dar și un alt poet român l-a luat
uau până și un al treilea poet român a luat premiul nobel
de fapt
mai mulți poeți români au luat nobelul (?!) uau
iar acum DA cu
lunetele sparte
îl dau din mână în mână - uau-a-uau -
și așa...
și așa...
și așa... mai departe...
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre România, poezii despre Premiul Nobel, poezii despre premii sau poezii despre lunetă
Expersii
Un capitol nou a început,
Șterg totul din urmă, gata,
Pun în minte cel mai falnic scut,
Și ies în lumea asta ce-i făcută de-a gata.
Dar sunt atacat încontinuu cu săgeți,
Vin din toate părțile,
"- De ce în mine tot trageți?"
Cu ale voastre expresii umile?
Nu am scos din teacă sabia cuvintelor,
Pentru a începe un război al vorbelor,
Așa că vă ordon să încetați acum!
Fiindcă în final, nu veți câștiga nicicum!
Armistițiul nu a fost acceptat,
Și așa am intrat în război,
Unde am luptat, luptat,
Zile, nopți, prin soare și prin ploi.
Încearcă să mă ochească,
Trag fix în obraz,
Încercând să dovedească,
Că astfel au mare haz.
Fiecare expresie ce o trimit,
Mă lasă pur și simplu uimit,
Cum de încape atâta putere?
În a lor cuvinte de rea emitere!?
Nu am să aflu cred,
Oare eu chiar sunt singurul?
Ce observă un război putred,
În care cuvintele se dau de-a durul?
Scutul mi-a fost pătruns,
Arma aruncată,
Deși vorbele m-au ajuns,
Moralul nu-mi va cădea niciodată!!
poezie de Mircea Popișter
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte, poezii despre început, poezii despre zile, poezii despre umor sau poezii despre superlative
Un cântec la sfârșitul lumii
În ziua-n care vine sfârșitul lumii
O albină zboară-n jurul unei flori de trifoi,
Un pescar repară năvodul încă ud.
Delfinii fericiți fac salturi în mare,
Puii de vrabie aleargă printre stropii unui havuz
Și șarpele are solzi aurii, așa cum trebuie să aibă.
În ziua-n care vine sfârșitul lumii
Femei sub umbrele traversează pajiștea,
Un bețivan moțăie sub copac,
Precupeții strigă pe stradă
Și-o iolă cu vela galbenă se-apropie de insulă,
În aer mai întârzie acordurile unei viori
Pentru a se pierde apoi într-o noapte înstelată.
Și-acei care-așteaptă fulgere și tunete
Sunt dezamăgiți.
Și-acei care-așteaptă semnele și trompetele arhanghelilor
Nu cred că așa ceva se-întâmplă-acum.
Atâta vreme cât soarele și luna sunt deasupra,
Atâta vreme cât bondarul vizitează un trandafir,
Atâta vreme cât se nasc copii rozalii,
Nimeni nu crede că așa ceva se-întâmplă-acum.
Numai un bătrân cu părul coliliu, care-ar putea fi un profet,
Dar nu este un profet, deoarece este mult prea ocupat,
Repetă în timp ce leagă tulpinele roșiilor de araci:
Nu va mai fi un alt sârșit al lumii,
Nu va mai fi un alt sârșit al lumii.
poezie de Czeslaw Milosz,1911-2004, laureat al premiului Nob, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre roșu, poezii despre pescuit, poezii despre șerpi, poezii despre vrăbii, poezii despre trompetă sau poezii despre trandafiri
Rotonda dăruirii
Când o femeie îmbrațișează un bărbat,
Se pierde ce a fost pe ce va fi urmat,
În puterea de a fi,
Facerea lumii, doar într-o secundă,
Se derulează și inundă,
Hotarele puterii de-a iubi,
Când o femeie îmbrățișează un bărbat,
Iertarea se coboară din păcat,
Ca binecuvantare,
Lutul curat ia formă-n infinit,
Renașterea de lumi după sfârșit,
Pornește galaxia rotitoare,
Picuri de viață strălucesc ca rouă,
Celula primordială se divide-n două,
Destinul din pustie-i evadat,
În magma trupului care iubește,
Mileniile arzând renasc dumnezeiește,
Când o femeie-mbrățișează un bărbat.
poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre secunde, poezii despre rouă, poezii despre lut, poezii despre infinit sau poezii despre iertare
Evadat de-aș fi
Se scurge clipa-n deznădejde, nimic nu mai e sfânt
Iar pe trotuarul lumii din ce în ce mai strâmt
Răceala din privire și lacrima ce doare
În jungla vieții sunt cele mai negre fiare.
Balast și zgură multă se varsă amar din noi
E cel mai crunt și rece, cel mai perfid război
Mă simt un prizonier în zeghe și în lanțuri
Uitat, abandonat și aruncat în șanțuri.
Mi-e dor de taina lumii, mi-e dor de sfânt potir
De-altarele stropite cu-aghiasmă și cu mir
O candelă a iubirii să ardă neîncetat
La interviul vieții să pot să fiu iertat.
Pe jertfa crucii tale, îmi plâng destinul, Doamne,
Că nimeni nu mai este care să ne condamne
La dragoste, ofrandă și generozitate
La rugăciune sfântă către divinitate.
Un evadat de-aș fi din timpul ăsta crud
Din lumea cea haină să fug, să mă exclud
Aș lăsa lumii ocna și tot ce-i păcătos
Și m-aș uni pe veci cu lumea lui Hristos!
poezie de Aurora Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfințenie sau poezii despre vestimentație
Roma
În pietrele cu care se hrănește timpul,
Stă înfierat trecutul, condamnat
La neuitare.
Sub fiecare piatră nemișcată,
Măcar o picătură
Dintr-o disperare,
Leagă cu sânge,
Amintirea celei ce,
Înc-o mai plânge.
Scârțâie piatra ca o dușumea,
De vremurile care au trecut
Fugind pe ea,
Zăvorul zace tras,
Spre nicăieriul
Dintru acel fără de țel rămas
Și baricade, da, cumplite baricade
Încovoiate stau
Pe drumul de parade...
O arșiță de scrumuri
Par ale Romei drumuri
Și caii muți nechează doar în gând,
Nu mai e trebuință
De ei pe falnicul pământ,
Gladiatorii în azilul de bătrâni
Se trec pe rând,
Crezându-se nebuni,
Căci nu își pot imagina
Aleasa vitejie,
Impropriu aruncată în zădărnicie
Și nu îmi pot imagina nici eu.
Așa cum nu își pot imagina nici leii,
Cum oamenii, într-un final, ucis-au zeii.
poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cai, poezii despre Roma, poezii despre nebunie sau poezii despre lei