Nu mai cotrobăiţi prin cer: steaua mea îşi face siesta în pieptul meu!

aforism de Costel Zăgan din Inventeme (septembrie 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai cotrobăiţi prin cer: doar morţii cunosc tandreţea nefiinţei şi nu regretă c-au trăit!

aforism de Costel Zăgan din Inventeme (septembrie 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul lui Procust

Extremităţile
dorice
ionice
şi corintice

Rămân
în
alt
poem

Aici
îşi
face
siesta

Gurmanda
mea
stea
somnambulă

Doarme
şi
luminează

poezie de Costel Zăgan din Interludiu (iunie 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rug de buzunar

Steaua
şi-a
luat
zborul

Din
palma mea
aprinsă

Degeaba
o
mai
cauţi
pe
cer

Cenuşa
sfidează
deja
paradoxul

poezie de Costel Zăgan din Poeme infracţionale (15 iunie 1995)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asist la siesta... gândurilor mele!

aforism de Costel Zăgan din Inventeme
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Steaua mea

Steaua mea ce visu-mi poartă,
A venit să-mi dea lumină
Lâng-o margine de soartă,
La izvorul din gradină.

Să îmi pun-argint în plete
Şi-n ochi lacrime de dor,
Desenând pe un perete
Umbra tristului amor.

Steaua mea... ningând iubire
Peste patul meu de foc,
Toarnă-n candelă-mplinire,
Mirul sfânt... ulei... noroc.

Amintiri, păcate, taine,
Le aruncă-n vechiul scrin
Dezgolindu-ne de haine
Si spalându-ne cu vin.

Steaua mea cernând destinul
Peste sufletul pierdut,
Îşi va face vesnic plinul,
În parfum de aşternut

Şi-ntr-o inimă ce cântă,
În atingeri de fior,
Este darul meu de nuntă,
Ea m-a învaţat... să zbor.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încă nu ştiu ce astru respiră în pieptul meu!

aforism de Costel Zăgan din Inventeme (mai 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seceta lui Labiş

Seceta a ucis orice boare de vânt
poetul s-a topit şi-a intrat în pământ
cuvintele-au albit ca părul din barbă
şi-s tot mai rare şi nimeni nu-ntreabă

Desculţi aleargă copiii prin cer
cu gura uscată nimic nu mai cer
şi mamele au pieptul uscat şi bătut
de parcă nicicând vai n-au născut

Că miezul de foc al pământului poate
îşi mută iar iadul de noi mai aproape
înnebuniţi cu toţii duc mâna la gât
să umple găleata cu sânge atât

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (31 iulie 2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Groapă-n cer

Potriveşti bine din condei
Al nisipului temei.
Totuşi, ai grijă ca nu cumva
Să-ţi cadă-n cap chiar steaua ta!

epigramă de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăceri de buzunar

Au luat-o razna salcâmii
se catapultează-n cer
asta cică-i poanta lumii
omul cocoaşă de dromader

Îşi catapultează-n cer
pustiul ce l-a născut
Doamne dacă are fler
îşi face stele din lut

Vidul care l-a născut
o fi asta poanta lumii
îl salvează prin sărut
au luat-o razna salcâmii

Au catapultat în cer
astăzi ultimul mister

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (8 iunie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu avem ce face, domnilor, fiecare lucru îşi are perechea sa... antagonistă: eu mor în timp ce sufletul meu învie!

aforism de Costel Zăgan din Inventeme (iunie 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să fac ceea ce ştiu mai bine: să scriu! Şi nu în dorul lelii Maria, vecina mea de pat! Ci în dorul lui Dumnezeu! Vecinul meu din cer!

Costel Zăgan în Ce dor mi-e de tine, Doamne! (20 decembrie 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred în Steaua

Cred în Steaua
La bine şi la greu,
Cât voi trăi
Steaua va fi
Sufletul meu.

Cred în Steaua,
Colţ de tricolor,
Cu ea trăiesc,
Cu ea mă mândresc,
Pentru ea pot să mor.

Pentru onoare şi adevăr,
Pentru albul fir de păr,
Pentru lumina ce vine din ea,
Cred în Steaua mea.

Pentru albastrul cerului sfânt,
Pentru tot ce am fost şi ce sunt,
Pentru speranţa ce vine din ea
Cred în Steaua mea.

Ştiu prea bine că-n adâncul meu
Este bunul Dumnezeu
Şi-n viaţa aceasta, bună sau rea,
Cred în Steaua mea.

Om bogat sau om de rând
Trăim împreună sperând,
Dar toţi ca unul zicem aşa:
Cred în Steaua mea.

Lumea să ştie că sunt luptător
Şi că nu renunţ uşor,
Fie lupta uşoară sau grea,
Cred în Steaua mea

Port în mine semnul ceresc,
Am curaj şi îndrăznesc,
Focul credinţei mă ţine în şa,
Cred în Steaua mea.

Steaua va fi veşnic în inima mea,
Steaua îmi dă puterea de-a crede în ea!

cântec interpretat de Cristian Buică, muzica de Cristian Buică, versuri de Cristian Buică
Adăugat de Cristian Buica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erezia supraomului contemporan

Cu cât mă uit mai adânc în cer

cu atât se uită cerul mai adânc în mine

eu îmi amintesc de pilă de Nietzsche

însă Nietzsche nu-şi aminteşte deloc

rănile mă fac mai puternic

continuaţi

aşa grăit-a Zarathustra

aşa tăcut-a Costel Zăgan

derutat de slogismele urii politice

eul liric face întoarceri dezordonate

la stânga

şi

la dreapta

deşi i-ar condamna pe toţi

la dreapta-mprejur

intertext

dacă nu mă sinucid azi

mâine se va naşte si(n)gur

primul supraom

vai de mama mea

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătută pe muchie de cuţit

Şi-aoleu muică ce treabă
steaua noastră-i tare slabă

De-a rămas colea pe cer
într-un colţ aşa stingher

Poate Doamne-ar trebui
să-i punem punctul pe i

Care I Doamne ne iartă
dacă steaua noastră-i moartă

După calcule făcute
o de minţi recunoscute

Şi de stânga şi de dreapta
uite-aşa ne joacă soarta

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (23 mai 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

La umbra minciunii necesare, oportunistul îşi face, plictisit, siesta.

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flăcări comunicante

Plin de flăcări ca un râu
ce se varsă într-o rană
durerea îmi pune frâu
sufletul de-o ia la goană

Priponit de-această rană
plâng că tot nu am ce face
scriu cu inima că-i pană
tăcerii s-o lase-n pace

Râd că nu mai am ce face
durerii să-i pună frâu
Dumnezeu în cer se coace
suflet ca un spic de grâu

Foc din cer parcă revarsă
peste inima mea arsă

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (12 iulie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub steaua versatilă

steaua mea îmi face cu ochiul
îmi aruncă priviri versatile
visului verde i-a venit sorocul
să răsară-n lume - slove febrile.

steaua mea mă-nvaţă să mă schimb
să adun doar lumină în gândurile mele
îmi pune pe creştet un azuriu nimb
o seamă de emoţii vibrează sub piele.

steaua mea îmi pregăteşte veşnicia
fericiri diafane îmi cântă sub plasmă
conjug bătrâneţea cu trăinicia
păcatul visceral îl spăl cu agheasmă.

steaua mea mă-ndrumă la tot pasul
să străbat cu slova cerul şi atlasul.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albastru infinit

Tu eşti iubirea mea albastră!
Marea mea albastră!
Visul meu albastru!
În dimineaţa albastră!
În noaptea tot albastră!
Lumina din fereastra albastră!
Steaua mea albastră!
Pătrunzi în tot albastru!
În gândul meu albastru!
În versul meu albastru!
În viaţa mea albastră!
În moartea mea albastră!
Noi suntem albastrul,
Într-un... cer albastru!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acasă, adică în cer: în satul meu natal!

aforism de Costel Zăgan din Inventeme (iunie 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

doina mea haiku
are ieşire în cer
cu Japonia

haiku de Costel Zăgan din Fulger în doi timpi (27 mai 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!