Terapie democratică provincială

Aş vrea şi eu să protestez,
Protestele sunt, azi, fireşti,
Dar cum la stat, mereu, lucrez,
N-am timp s-ajung la Bucureşti.

Norocul meu că, în livadă,
Mai am un nuc ce, chiar bătrân,
Prin rădăcini uscate-zadă,
Mi-aduce-aminte că-s român.

Să rezonez şi eu cu ţara,
Spre trunchiul lui, nebun m-arunc,
Strig "JOS GUVERNUL!" până seara,
Iar noaptea, dorm precum... un prunc!

poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mereu

Mereu sub vremuri şi sub vreme,
C-un trai, din ce în ce, mai dur,
N-am timp de basme şi poeme,
Căci trebuie, mereu, să-njur!

Ai noştri şefi se duc în lume
Să guste marele azur,
Eu nu am timp, nicicum, de glume,
Căci trebuie, mereu, să-njur!

Cum toamna-şi pune pe alee
Tezaurul de aur pur,
M-aş pierde-o vreme, prin muzee,
Dar zilnic sunt forţat să-njur!

Cu dor nebun de poezie
Şi de-al metaforelor şnur,
M-aş duce într-o librărie,
Dar trebuie, mereu, să-njur!

Mă ştiu onest, cu gând viteaz,
Dar, de un timp, privind în jur,
Mă prinde miezul nopţii, treaz,
Că-s nevoit, mereu, să-njur!

poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amantă-nvălurită, marea

Vrăjit de mare, ca un prunc,
Intrai în ea, uitând năpasta,
Dar, când la sânu-i să m-arunc,
M-a tras de mânecă nevasta!

epigramă de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

... Eu am avut norocul să mă nasc român
Şi-am mai avut norocul de a şti
De mic copil, în ciuda comunismului păgân
Că sunt român
Român că voi muri...

Eu am avut norocul să apuc bunici
Şi-am mai avut norocul să mă crească ei
La şcoală îmi spuneau că sunt
Nepotul lui Ilici
În pumn rădeam
Minciunii lor de farisei....

Eu am avut norocul să ajung să văd
Că Ţara mea e totuşi România
Chiar dacă două state
Astea... de prăpăd
Cam printre dinţi
Îmi recunosc cetăţenia...

Eu mă mândresc că m-am născut român
Şi ştiu că-n ceasul ultim de apoi
Voi fi înmormântat ca un creştin
Lângă părinţi,
Pe deal,
În sat, la noi...

poezie de Iurie Osoianu (21 septembrie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Halal prieteni!

Aflai, luptând c-un umorist distins,
Cam tot ce mi-au ascuns, prin timp, amicii:
Că sunt un individ, că sunt un ins,
O coadă de topor, de teama fricii...

Aflai că, zi de zi, cobor în beci,
Că am în sânge, zaibăr de pe Jiu,
Că sunt un dascăl de duzină, deci,
Un turnător sadea, un ageamiu...

Aflai că n-am umor, iar, dacă am,
E ruginit ca fundul de tigaie,
Că n-am talent pe-al gândurilor ram,
Că pot lua, şi din senin, bătaie...

Asemenea, că-s ofuscat, cu pizmă,
Şi indecent şi rău ca politrucii...
Dar, mulţumit că sunt, de fapt, o cizmă,
Amicilor le dau, de azi, papucii!

poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mister

Din ce aluat m-ai plămădit,
Din ce crâmpei de infinit,
Cum mi-ai dat zile pe pământ,
Cum m-ai făcut să râd, să cânt,
Să sufăr mult, să plâng amar,
Să vreau să pun la timp hotar,
Să merg prin codrii fermecat,
Să stau sub cerul înstelat,
Să dorm pe jos lângă izvor,
S-ascult al păsărilor cor?
Cum m-ai făcut - numai Tu ştii -
Să pot urî, să pot iubi,
De dor nebun să mă topesc,
Să Te resping, să Te doresc?
Cum ai schimbat un prunc frumos
Într-un bătrân neputincios,
Şi cum mi-ai frânt al vieţii zbor,
Iar eu cum am ştiut să mor?
Întreb cu ochii către cer,
Dar totul este un mister.

poezie de Octavian Cocoş (29 aprilie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ferma animalelor

Azi, coboară urşii-n stradă,
Sar la oameni în ogradă,
Leul îşi urmează cursul,
Iar guvernul plimbă ursul,

Astăzi, vezi, în mod frecvent,
Doar maimuţe-n parlament,
Papagalic e discursul,
Iar guvernul plimbă ursul.

Vin şacalii după bani
Într-o ţară de fazani,
Leul îşi urmează cursul,
Iar guvernul plimbă ursul.

Dornici de salarii mari,
Chiar şi boii sunt măgari,
Ei câştigă-n veci, recursul,
Iar guvernul plimbă ursul!

Politicienii noi,
Din popor făcură oi,
Lupii şi-au stilat discursul,
Iar guvernul plimbă ursul.

poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul Bucureştiului

Când seara se lasă peste Bucureşti
Tu iar te plimbi c-o sticlă de vin
Un dor nebun te loveşte-n plin
Şi pe străzile lăturalnice rătăceşti.

Mintea-ţi zboară la tot ce iubeşti
Şi te cuprinde un imens suspin
Când seara se lasă peste Bucureşti
Tu iar te plimbi c-o sticlă de vin.

Şi-ai uitat cum e din inimă să zâmbeşti
De când acum îi eşti ca un străin,
Iar sufletul ţi-a devenit amar ca un pelin
Şi plângi, la ea mereu te gândeşti
Când seara se lasă peste Bucureşti.

rondel de Alina-Georgiana Drosu (4 iunie 2017)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet cu sonat

De la cai morţi, potcoave de-aş găsi
n-aş mai umbla prin lume, teleleu,
să zică, toţi, că-s vai de capul meu
şi că mai bine-ar fi de n-aş mai fi.

Le-aş pune pe o funie, şirag,
şi le-aş purta la gât, să am noroc,
iar uneori le-aş scoate să mă joc,
şi chiar le-aş bate, că-s de fier, de drag.

Iar când m-oi sătura, coroană-mi fac,
mai grea decât atârnă capul meu,
şi n-am s-o port ca un nebun, mereu,
că lăcomia-i boală făr' de leac.

Cum caii morţi, să fiu cinstit, nu-mi plac,
trec la castele. Am nisip... un sac.

sonet de Daniel Vişan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiului meu drag...

Gândindu-mă la visul ciudat
Cum fiul meu de-acasă a plecat,
Mi-am dat seama că nu e vis, e realitate
Că ştiu că e acum departe.
Departe, dar eu am al meu dor
Şi uneori nopţile nu dorm
Că mă gândesc cum aş putea să fac,
Să fiu aproape de fiul meu cel drag.
Aş vrea să fiu o pasăre-n zbor,
S-ajung la fiul meu cât mai uşor,
Să-l strâng în braţe, să-l sărut,
Să-i spun căt il iubesc de mult.
Chiar dacă acum e mare
Inima mea încă mă doare,
Că nu mai este lângă mine
Nu ştiu dacă-i e rău sau bine.
Gândesc că nu trebuie să uităm,
Dragostea noastră să le-arătăm,
Copiii sunt tot ce-i mai sfânt
Ce-avem noi pe-acest pământ.
Chiar dacă acum şi-au găsit locul,
Vrem pentru ei tot norocul,
Iar de greşeşc, sau de fac bine,
Tu-i porţi în suflet mereu la tine.

poezie de Eugenia Calancea (7 noiembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşteaptă-mă că sunt bătrân

aşteaptă-mă că sunt bătrân
când doi copaci ne mai rămân
şi păsările s-au ascuns
să le-mpărţim într-un apus
sau doar în gând

s-aştepţi când toamna e în toi
când plouă-n lumea de apoi
iar eu te chem în visul meu
dar nu ştiu cum, te pierd mereu
prin norii goi

aşteaptă-mă într-un pustiu
mereu ajung, dar prea târziu
când nimeni nu mai e în prag
şi pleci cu tot ce mi-e mai drag
şi nu mai vii

aşteaptă-mă că plec curând
trec inorogii pe pământ
mă poartă spre un alt tărâm
aşteaptă-mă că sunt bătrân
sunt prea bătrân

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai târziu în seara asta

Aştepţi până mai târziu
până mai târziu în seara asta
Aştepţi până mai târziu
până mai târziu în seara asta
Băiatul acela nu ţi-a aruncat niciodată măcar o privire
Nu a încercat să te cucerească
Se îmbracă după cum îţi imaginezi tu,
e înalt şi mândru
E mereu prezent
în gândurile tale
Zi şi noapte
Iar tu aştepţi până mai târziu
până mai târziu în seara asta
Aştepţi până mai târziu
până mai târziu în seara asta
Iar tu aştepţi până mai târziu
până mai târziu în seara asta
Aştepţi până mai târziu
până mai târziu în seara asta
pentru că seara vine mereu.

cântec interpretat de Pet Shop Boys
Adăugat de Oana- Manuela Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt un câine bătrân

Sunt un câine bătrân şi am ani douăzeci,
Nu mai sunt jucăuş şi mă mişc mult mai greu,
Mă apasă pe os toate iernile reci
Şi căldurile mari, ploi şi vânturi mereu.

Azi ţi-e greu să mă ţii şi te chinui prea mult,
Nu aud şi te văd ca prin ceţuri, stăpân
Iubitor tu mi-ai fost, eu credinţa drept cult
Ţi-am jertfit şi din viaţă-n durere apun.

Prea mulţi bani şi vegheri dragul meu, te ucid.
Aş muri să te scap de atâtea poveri,
Nici nu ştiu cum să mor dar sunt încă lucid
Ca să ştiu că n-apuc alte zile de veri.

Simt prin oase cum noaptea mă duce spre ţel,
Nu mai dorm şi visez c-aş putea să mai pot,
Mă visez câteodată acelaşi căţel
Cu mirarea pe faţă răsfrântă pe bot

Te-atingeam şi cu limba călduţă din boz,
Te lingeam cald pe faţă şi tu c-un sărut
Colorai lumea toată-n nuanţe de roz,
Fără cap, tot pe lume părea început...
............................................................
Mă sfârşesc şi mă scurg înspre negrele văi
Să mă duci tot sub nuc unde toţi, rând pe rând,
Au trecut la odihna de veci, câinii tăi
Să lătrăm din pământ în tăcere şi-n gând.

Vom veghea, toată haita de umbre, cu drag
Vom păzi umbra ta până când ai să vii,
Vom păzi să rămâi cât mai mult peste prag,
Te-om iubi chiar şi-n moarte, stăpâne, să ştii!!!

poezie de Viorel Gongu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Către mine însumi, de ziua mea de naştere

Un an la ceilalţi azi adun,
Dar oare sunt un om mai bun?
Un an în plus, o, ce frumos!
Dar oare sunt mai virtuos?

C-un an am azi mai multişor,
Dar oare sunt mai iertător?
Sunt mai bătrân, cu siguranţă,
Dar am mai multă toleranţă?

Un an în plus, neîndoios,
Dar sunt eu oare mai milos?
Că-s mai bătrân c-un an acept,
Dar oare sunt un om mai drept?

Pentru-înc-un an, mulţam frumos,
Sunt mai puţin un vanitos?
C-un an sunt azi mai bătrâior,
Dar sunt un mái bun scriitor?

Trecutul an fu valoros,
Dar oare sunt mai generos?
Îmbătrânesc c-un an, normal,
Dar sunt eu mai sentimental?

Că-s mai în vârstă sunt voios,
Da-s mai puţin orgolios?
Că-mbătrânesc e-un fapt normal,
Dar sunt eu mai raţional?

A mai trecut un an frumos,
Sunt mai puţin orgolios?
Un an trecut-a, nu contest,
Dar sunt eu oare mai modest?

Un an în plus e o minune,
Dar am mai multă raţiune?
Că-mbătrânesc eu nu sunt trist,
Dar sunt eu azi mai altruist?

Azi înc-un an primesc în dar,
Sunt oare un mai bun stihar?
Sunt mai în vârstă efectiv,
Dar sunt eu mai puţin naiv?

De-un an în plus sunt bucuros,
Dar oare sunt mai credincios?
C-un an spre finiş mă îndrept,
Dar oare sunt mai înţelept?

poezie de George Budoi din Poezii (5 octombrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea

Aş vrea să fiu ce azi n-am fost
În ziua mea pierdută:
Înţelegînd al vieţii rost,
Aş vrea să fiu străjer în post,
Şi chiar plătind al jertfei cost,
Eu să rămîn în luptă.
Aş vrea să fiu ce n-am fost ieri
Şi nicicînd înainte:
Prin lumea plină de plăceri,
Să fiu aşa cum Tu îmi ceri:
Să nu m-abat spre nicăieri
Din drumul vieţii sfinte.

Aş vrea să fiu ce alţii nu-s
Şi nici nu vor să fie:
Mergînd prin viaţă spre apus,
Să nu mă las de valuri dus,
Şi să mă 'nalţ mereu mai sus,
Din timp spre veşnicie.

Aproape-aş vrea să fiu oricînd
De cei ce trec prin lume
Sub greul crucii suspinînd,
Dar şi de cei căzuţi din rînd,
Rămaşi în urmă, sîngerînd,
Răniţi fără de nume.

Aş vrea să fiu un simplu glas
Care să strige-ntruna,
Că din al mîntuirii ceas
Secunde doar au mai rămas.
Iar cei de azi nu vin pe vas,
Se pierd pe totdeauna.

Aş vrea să fiu acel argat
La care El să-i spună
Cînd Se va-ntoarce ca-Mpărat,
Privind la tot ce am lucrat
Cu-acei talanţi ce mi-i i-a dat:
"O, bine, slugă bună!"

Şi aş mai vrea să fiu ceva:
O rază lucitoare!
Şi strălucind în lumea rea,
Să duc lumină undeva,
Să încălzesc pe cineva,
Şi să mă-ntorc în soare.

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mersul ţării

Să nu grăbiţi, acum, ocara,
Eu sunt deştept, mereu am fost,
Dar, când mă uit cum merge ţara,
Rămân, aşa de-odată... prost!

epigramă de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un român plecat afară

Rămân român plecat afară!
Cum să mă întorc în ţară,
Unde omul e lăsat să moară?
Omul e considerat o fiară,
Iar porcul, mare comoară.
Guvernul din România are
Grijă pentru zburătoare,
În timp ce românul moare.
El clădeşte bunăstare
Să crescă porcul mai mare.
Afară, ţara noastră-i de ocară.
Cum să mă întorc în ţară?
Nu domnilor, nu mă întorc!
Eu sunt OM, eu nu sunt porc!

poezie de Dumitru Delcă (9 octombrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autoportret cordial

Totul este închipuit în mine:
filozofia oţetului şi filozofia fierii.
Dorm alături de mine ca lângă o piatră
care visează pene pe apă.
Nu am trăit cu mine, nu voi trăi cu mine.
Am trăit şi voi trăi împotriva mea,
La oamenii care rămân în interiorul meu
pentru a-şi îndrepta nodul de la cravată
şi pentru a-şi tăia pieliţele de la unghii.

Toate cele în mine interzise,
sunt interzise şi în tine, mamă.
Dar de aici tristeţea nu e mai mică
decât uciderea, prin lovire de trunchiul mărului
a nemaipomenit de mulţi căţei nou-născuţi.

Dar în interiorul meu îndreptai totul
atât de delicat, cum mă pricep mai bine,
chiar faţa ta, văzută prin frunze de şparanghel.
Şi asta e tot ce-aş vrea să fac,
pentru ca din frunzele de nuc ale ploii
să fiu chemat, nu mai puţin duios decât un câine.

poezie celebră de Tadeusz Nowak din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

De 1 Martie

Cum azi e zi de mărţişoare,
Toţi şefii, cu un gest frumos,
Le prind, pe piept, la secretare,
Dar gândul li-i ceva mai jos!

epigramă de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adio, linişte!

Adio linişte, adio
Vecinii mei fac un bairam
Mai sunt trei ceasuri pân' la ziuă
Şi-mi vine să m-arunc pe geam:

Mă plimb prin casă de vreun ceas
Vibrează lampa şi tavanul
Ascultător să fi rămas
Şi nemişcat, măcar divanul

Stau încordat precum un arc
Dar n-am ce face, mă supun
Mai bine ies s-alerg prin parc
Să creadă lumea că-s nebun

Văzusem eu cum ieri, devreme
"Prinţesele" din cartier
Veneau, că n-aveau a se teme
Şi defilau pe palier,

Cu minijupele de-o palmă
Şi tocuri cui urcând agale
Că-n urma lor câte-o sudalmă
Le mai oprea un timp în cale

Doar puştii care n-au complexe
Priveau poftind de jos în sus
Că diferenţa dintre sexe
Le da câte-un fior în plus

Trataţi cu drog şi cu alcool
Cui să reclami că se distrează
Când n-au ajuns nici la viol
Iar vigilenţa lor e trează?

Eu merg devreme la serviciu
Ce scuză aş putea să îngaim:
Că vin direct de la ospiciu,
Sau altfel cum să mă defaim?!

Păcat de tinereţea care
Şi-a pierdut busolele pe drum
Şi-şi vinde lozul ei cel mare
Pentru-o sticluţă de parfum!

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te strig ...

Te strig imensitate a sufletului meu,
În primeniri de ziuă să mă renaşti din rouă.
Fă inimi rânduite să cânte amândouă,
Ca-ntr-un acord frenetic al lirei lui Orfeu!

Te strig intensitate a dorului nebun,
Deschide-ţi larg fereastra spre limpezite ceruri
Şi din seninul bolţii înşiră-mi giuvaieruri,
Cu care-aş vrea destinul iubirii să îmbun!

Te strig nemărginire a timpului hapsân,
Întoarce iar clepsidra şi slobod lasă ceasul
Şi-n contopiri divine, când ni se-nalţă glasul,
Aşterne-mi infinitul sărutului pe sân.

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!