Azur de toamnă
Scriind aceste versuri,
Îmi amintesc...
De cand eram copil într-un anotimp de toamnă,
De mirosul frunzelor căzute ca eroii într-un razboi,
De nerăbdarea de a o vedea pe scumpa doamnă,
În curtea scolii, jucându-se cu noi.
Priveam spre cer la soarele posac
Ce încă încerca din răsputeri să mai zâmbească,
La randunele triste îmbrăcate-n frac,
Ce începura toate, pe vară s-o jelească.
Când cărțile pe bănci, tăcute se deschideau,
Când totul devenea posomorât în jur,
Atunci se nășteau, amintirile ce erau,
Să fie scrise-n poezia de azur.
poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre zâmbet
- poezii despre versuri
- poezii despre tăcere
- poezii despre tristețe
- poezii despre toamnă
- poezii despre promisiuni
- poezii despre frunze
- poezii despre eroism
Citate similare
Când încă...
Erai ca un cântec de liră și nai,
Ecou al tăcerii de seară,
Prin mine, cu brațe de flori, alergai,
Când încă eram o vioară.
Valsam printre lumi neștiute de noi,
Doi fluturi cu aripi de ceară.
Muream și-nviam într-un zbor amândoi,
Când, încă în noi, era vară.
Scriam și pe nori și pe stele-un sonet
Și luna era, vai, geloasă,
Eram poezie în ritm violet
Și tu mă făceai mai frumoasă.
Se-oprise și timpul în loc, într-un vis
Și noaptea râdea pe sub gene,
Ningea cu iubire și flori de cais,
Când încă-nfloream în poiene.
În zori măsuram în săruturi o zi
Și ziua era nesfârșită,
Amurgu-aștepta pe o lacrimă gri,
Când încă ți-eram o iubită.
Departe de noi, uragane și ploi
Pândeau sub perdele albastre,
Era o eternă lumină în noi
Din astrele clipelor noastre...
Azi, cântă un cer orfelin de iubiri
Dintr-o frunză de toamnă târzie
Și plouă pe frunțile noastre de miri
Dramatic ca în elegie...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre zbor
- poezii despre timp
- poezii despre ploaie
- poezii despre muzică
- poezii despre visare
- poezii despre vioară
- poezii despre uragane
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Doamnă
Doamnă, cât de străină vreți să-mi păreți, atât
de pur și inocentă vă simt, cât de străină vreți
să îmi fiți, Eu atât de mult vă simt și mă pierd
doar la gândul că totuși îmi veți răspunde în
scris ori verbal într-o zi spre sfârșit de timp ori de Noi!
Doamnă, îmi imaginez regăsirea dintre Doi
oameni pierduți în timpuri trecute, îmi imaginez
regăsirea pe ultima clipă sau pe un ultim
anotimp ruginiu cu frunze uscate, căzute,
precum suntem și Noi amândoi, în clipa de față!
Doamnă, sunt sigur că ochii dumneavoastră
sunt ca întâia oară, pătrunzători și la fel de
,, necopți", mai bine zis, verzi, iar zâmbetul... cu
câteva riduri, cu ceva toamnă venită cu trecerea
timpului, iar vocea, să-mi mai vorbiți o dată!
Doamnă, să-mi mai vorbiți o ultimă dată și
să-mi mai trăiți o ultimă clipă și promit că îmi
va fi îndeajuns să iert și să accept trecerea
timpului în care a lipsit dimineața și toamna,
zilele toate și toate anotimpurile dintr-o dată!
Doamnă, să nu știu acea dată, nu vreau și nici
să vreau a ști, să nu-mi spuneți, oricum, sunteți
tăcută, retrasă, într-un fel ascunsă de lume... de
mine, cine mai știe de cine, oricum, așteptarea
mă domină într-un fel de neexplicat și acum!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre anotimpuri, poezii despre zile, poezii despre vorbire, poezii despre voce, poezii despre viață sau poezii despre verde
Tu pom și rod...
tu, pomul frunzelor ce dor
când mor în prag de toamnă
să-mi fii tu casă pentru dor
și rumenă cetate și de rod
sa-ți fie pace.
în ridurile trunchiului, adânci,
mi-ascund iar soarele când trece
nu vreau să simt o toamnă rece
nici ploi sau vȃnt sau alte friguri
ci numai pace.
rotunde, clare, de lumină,
privirile, ființa vie mi-este, plină
și sânii dor, și setea mă tot arde
tâmplele sunt vânt nepotolit de soartă
nici pace nu mai am...
te cresc în mine din fragedă pruncie
izvor de sete să îmi fii, cȃnd totul e deșert...
spre cer ridic privire, te cer a binecuvântare
în ploaie rece, caldă, vino, visele tu spală
și peste toate pace...
poezie de Mirela Nicoleta Toniță (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre copaci, poezii despre vânt, poezii despre sâni, poezii despre pace, poezii despre moarte sau poezii despre lumină
Eram
eram neînțelesuri în răgazul vieții
somnul se grăbea repede spre vise
erai un semn gol în dreptul inimii
cerul respira fără mine
oftatul se pierdea în aer
zbuciumul frunzelor nu-mi suna în urechi
mirosul tău îmi roade verbul
și ochiul lunii tremură-n oranj
uimirea a înflorit atunci
când dorințele păgâne îți săreau din plete
necuprinderea sare din brațe
albastru arcuit e mult prea departe
cuvintele trec prin ziduri
și chipul frunzelor se arată în sărbătoare
când talpa calcă-n urma ta verde
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verb, poezii despre urechi, poezii despre sărbători, poezii despre somn sau poezii despre păr
Prezicere
V-om trece... și eu și tu...
V-om trece ca un vânt
Un vânt, de toamnă, rece
Ce viața o să ne-o sece
Spre moarte dându-ne avânt.
V-om sta in lumea noastră sumbră
Lângă nepoți, lângă copii
Afară va fi ploaie de vară
Iar tu citindu-le din cărți, spre seară
Despre fantome si stihii.
De nicăieri, câte-o problemă,
Ne va mai pune la încercare
Dar v-om fi trecuți prin toate cele
Prin toate vremurile grele
Și-n viața noastră va fi soare.
Impreuna iubito o să fim
Până natura își va pierde coloritul
Pierzându-se in nopțile de vară
Când stele vor incepe sa piară,
Atunci iubito, ne va fi sfârșitul.
poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfârșit, poezii despre seară, poezii despre noapte sau poezii despre natură
Dorințe seci
Mă simt ca închis într-un sicriu
Pierdut pe singuratice poteci
Bătut de gânduri și de ploi
În nopțile reci.
Astept o stea să îmi surâdă
Să plângă trandafirii-n zori
Să bata vântul cald de vară
Prin crengi și flori
În cărțile ce zac în praf
Să-mi fie scris destinul meu
Cu sânge cald de vrăjitoare
Ca la un zeu
Să-mi poruncească cei din umbră
Să mi dăruiesc sufletul lor
S-aștept să cânte iar cocoșii
Și-apoi să mor.
poezie de Alin Ojog (9 mai 2022)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge, poezii despre suflet, poezii despre singurătate sau poezii despre plâns
Toate aceste prostioare
Mă vei lăsa vreodată să fiu iarăși eu?
Mă vei lăsa cândva liber, de capul meu?
Lanțurile care ne leagă
Sunt în jurul nostru încă,
Scăpare nu-i dar am știut asta mereu,
Deși, mai rămân totuși toate-acele lucruri mici
Care mă-încântă sau mă ard ca șfichiul unui bici:
Urmele de ruj lăsate pe-o țigară,
Un bilet de avion spre locuri unde-i mereu vară...
Și, iată, inima-mi zboară din nou ca un scatiu.
Toate aceste prostioare îmi amintesc de tine;
Clinchetul unui pian în apartamentul vecin,
Acele cuvinte poticnite, care se voiau de-alin,
Un leagăn pictat cu flori pe nisipul auriu...
Toate aceste prostioare îmi amintesc de tine;
Ai venit, ai văzut, m-ai învins;
În clipa când m-ai învins
Am bănuit că trebuie să mă fi atins
Vântul lui Martie, iar inima-mi dansa precum un balerin;
Sună-un telefon, dar dacă va răspunde cineva nu știm.
Oh, năluca ta apare pretutindeni!
Toate aceste prostioare îmi amintesc de tine.
Primele narcise, telegramele lungi și exaltate,
Lumina lumânării pe fețe de masă alb-imaculate...
Și, iată, inima-mi zboară din nou ca un scatiu.
Toate aceste prostioare îmi amintesc de tine;
Parcul în amurg când clopotele sună,
"Ile de France" și noi cu pescărușii dimpreună,
Frumusețea proaspătă-a Primăverii...
Toate aceste prostioare îmi amintesc de tine.
Ce straniu să te regăsesc după-atât amar de vreme!
Toate aceste prostioare îmi amintesc de tine,
Ele te readuc parcă lângă mine;
Oftatul trenurilor la miezul nopții în gări goale, becuri în balans,
Eșarfe de mătase-aruncate-alături de invitațiile la dans;
Oh, năluca ta apare pretutindeni!
Toate aceste prostioare îmi amintesc de tine.
Parfumul de gardenii al fețelor de pernă, subtil,
Fragi sălbatici doar șapte franci la chil
Și, iată, inima-mi zboară din nou ca un scatiu...
Toate aceste prostioare îmi amintesc de tine.
Surâsul clorotic al Gretei Garbo, parfumul trandafirilor,
Fluieratul chelnerilor la ora-închiderii or
Cântecul lui Bill Crosby răsunând în ceas târziu.
Toate aceste prostioare îmi amintesc de tine.
Ce straniu să te regăsesc după-atât amar de vreme!
Aceste lucruri îmi sunt dragi și, ei, bine,
Ele întotdeuna te readuc la mine;
Mireasma frunzelor toamna, geamătul navelor în radă,
Doi îndrăgostiți mergând ca-într-un vis pe stradă...
Oh, năluca ta apare pretutindeni!
Toate aceste prostioare îmi amintesc de tine.
cântec interpretat de Frank Sinatra, muzica de Jack Strachey, versuri de Eric Maschwitz, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dans, poezii despre vecini, poezii despre trenuri sau poezii despre trandafiri
Un vers și o floare
Eram o salcie mută și căutam
o brazdă de armonie de pe pământ,
pe limpezimea clară a izvorului
care ascundea iubirea într-un cuvânt.
Te priveam ascunsă-n taina unei stele,
surâsul nu-ți ascundea copilăria,
lângă roua frunzelor păreai o floare.
Nu vrei vacarm și alegi periferia.
Priveam cum aștepți tăcerile spre seară
ocolind ecourile din suspine
și uitând amintirile fracturate
doreai secundele de iubire pline.
Și am alungat amurguri rătăcite,
cu privirea pusă-ntr-o îmbrățișare
și cu-n zâmbet pe tristețea înserării
noi am pus în iubire un vers și-o floare.
poezie de Constantin Rusu (iulie 2010)
Adăugat de Constantin Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele sau poezii despre secunde
Dansul unei nopți de toamnă
Dansez printre frunze căzute,
dansez într-un hohot de râs,
dansez pe uitări așternute,
privind spre un dulce surâs.
E muzica, oare, de vină
că dansul mi-e mult mai destins,
ori toamna aceasta-i divină
și-n brațele ei m-a cuprins?
E, poate, privirea ei caldă,
e ritmul, e setea din noi?
Prin stropii din ploaie ne scaldă
o vrajă-mpărțită la doi.
Dansez într-o noapte de toamnă,
și plouă, dar noaptea-i de vis
când totul din noi ne îndeamnă
la dans, pe un ring redeschis.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre râs, poezii despre ritm sau poezii despre relaxare
Profesoara
Cu toții am avut o profesoară
(La care am visat în mii de nopți)
Cu mersul legănat, așa-ntr-o doară
Cu trup de zână bună, sânii copți...
Pășea pe coridor, ca o felină
Cu coapsele frumoase de statuie
Un Sculptor aș fi vrut să fiu, s-o chem, să vină
S-o răstignesc într-un muzeu... să-mi fie...
Avea un chip frumos și feciorelnic
În contradicție cu sânii mari
Cu sfârcurile libere vremelnic
Ce înțepau vreo bluză, leneș, tari...
Priveam cu un nesaț la gura-i mică
Cum mângâia cuvintele predate
Nu-nțelegeam o iotă, n-aveam frică
De corigențe... eram dați pe spate...
...........
Îmi amintesc cum o visam, erotic
Cum împletit cu ea o desfătam
Și-apoi, într-un orgasm, plângând nevrotic
Prin lacrimi îmi spunea: mai vreau... mai am...
poezie de Petrică Conceatu (17 mai 2018)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sculptură, poezii despre frumusețe, poezii despre sex, poezii despre profesori sau poezii despre muzee
Relativitate metafizică
Eu trebuia să mă nasc mai demult
Pe vremea când timpul nu se măsura în ani
Când totul în jur revărsă într-un tumult
Când viața noastră nu costa nici cât doi bani
Pe vremea când nu știam, ce acuma știu
Într-un univers în care totul era viu
Și puteam sta sub un copac și visa
La o frumoasă Eva ce mă îmbrățișa.
Într-un timp când în joacă îl căutam pe Dumnezeu
Deasupra, de jur - mprejur și-n capul meu
Și-l pierdeam, dar sub următoarea frunză îl regăseam
Dar am aflat de la șarpe cum mă numeam
Și-n clipa când sâsâit mi-a zis
Tot sufletul mi s-a prăbușit în abis
Transformându-se paradoxal într-un alt eu
De atunci... îl caut înnebunit... pe Dumnezeu.
poezie de Iustinian Zegreanu
Adăugat de Iustinian Zegreanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șerpi, poezii despre religie, poezii despre relativitate sau poezii despre prăpăstii
* * *
să ne ferească Dumnezeu
de tăietura pizmașului
când totul se rostogolește
într-o rană adâncă
din inima copacului cuvântului
atunci ne vom mai întâlni
vom ridica rădăcinile spre cer
salutând zborul păsărilor
cu o singură aripă
de cântec
primăvara
se va umple de toamnă
când rodul ascuns
într-un boboc de taină
va zbucni spre soare
mai adânc decât sămânța
spre verdele crud
al începuturilor de lumi
să ne ferească Dumnezeu
de săbiile iernii
când vara aduce apusul
la sângerare de cer
odată cu vântul intrus
în cuibul cuvântului dintâi
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre păsări sau poezii despre primăvară
Ar trebui să învățăm încă din copilărie să fim caritabili. Cel mai potrivit moment în care îl poți învăța pe un copil să fie caritabil este atunci când câștigă primul său dolar. Ia-l de mână și du-l să vadă. Du-l într-un loc unde poate vedea oameni cu adevărat neajutorați, pentru a învăța ce înseamnă compasiunea. Dacă un copil înțelege, nu va fi nici o problemă când va trebui să dea o monedă de 10 cenți. Copiii au inimi generoase.
Jim Rohn în 7 Strategii pentru obținerea bogăției și fericirii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre copilărie, citate despre învățătură, citate despre bani, citate despre superlative, citate despre numismatică, citate despre inimă, citate despre generozitate, citate despre dolari sau citate despre compasiune
Regrete tomnatice
Îmi amintesc perfect, distinsă doamnă,
Eram pe-atunci, la fel, în plină toamnă,
Colegi în anul ultim de liceu,
Când, dintre toți din clasă, numai eu
M-am oferit să vă conduc acasă,
În după-amiaza-aceea furtunoasă...
Pe sub umbrelă, visători, pășeam,
V-am luat de șold, ce-aproape ne simțeam!
Nu ne păsa de stropii mari și reci,
Ca într-un vals prin bălți croiam poteci,
Iar norii, se-aprindeau, vădit, anume
Parcă-am fi fost doar noi, atunci, pe lume...
Și când, suavă, galeș mi-ați zâmbit,
Din ochii mari, albaștri, am simțit,
Întâiași dată-n viață-acel fior,
Până în deștul mic de la picior,
De v-am furat, setos, ca un avar,
Primul sărut în colț la aprozar,
Și-apoi în lift, parcă la șapte stați,
Plutind printre etaje,-mbrățișați,
Ajunși n-apartament m-ați invitat
La o cafea... târziu... eram în pat,
Unde, un ceas întreg, noi amăndoi,
Înflăcărați de-amor, aproape goi....
Ca să mă iei acum, așa, la rost,
Și... bâzâind să-mi spui c-am fost un prost,
Păi... s-au ivit părinții tăi, doar știi,
Chiar când eram să pun punctul pe i,
Și-mi reproșezi... și eu regret cumplit,
Că timp a fost păcatu' să-l comit...
Sunt patrușcinci de ani trecuți, și-un pic,
Lenuță, au zburat ca mai nimic!...
Ne-am regăsit acum, în plină toamnă,
Dar să uităm... eu domn și tu o doamnă!
Nu te-ntrista, nu plânge,-s încă viu,
Pentru păcat nicicând nu-i prea târziu...
poezie satirică de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre zgârcenie, poezii despre vals, poezii despre sărut, poezii despre prostie sau poezii despre picioare
Sper în prezentul luminos
Frica îmi vine când se lasă seara,
Când stau afară amintirile curg ca ceara,
Iar întunericul infernal
Mă face să tremur ca în final,
Amintirile frumoase a clopotelor trecute,
Le văd în zare și sunt tăcute,
Dar timpul nu are dus și întors,
Ca și parfumul fără de miros.
Văd chipul tău când zorii se ivesc
Și-aud din nou glasul tău firesc,
Simt inima ta parcă în mâna mea,
Aș vrea să strig, dar nu m-aude nimenea.
Cred că durerea mă străpunge
Și-n gândul meu îmi zic, ajunge.
Revin din nou la realitate
Și văd în jur multă răutate,
Dar eu repet o bună rugăciune,
Că să mai scap de astă amărăciune.
Prezentul vreau să fie luminos,
Că vreau să am un vis mult mai frumos.
Trecutul să rămână spălăcit
Și totul să-mi pară învechit.
Toate visele sunt de la Dumnezeu
Și noi visăm din timp mereu.
poezie de Eugenia Calancea (20 iunie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric sau poezii despre trecut
Când totul se va sfârși
Când marile puteri nu vor face față,
Când ura va domni peste Pamant
Nimeni nu va mai ști ce-i aia viață
Și moartea va stăpâni orice gând.
Își vor aminti de vremurile bune
Vor regreta tot ce au făcut
Când totul se va sfârși, vor spune,
Ca Dumnezeu a stat și a tăcut.
Vor încerca să supraviețuiască
Peste tot va fi doar cimitir
Mania Lui n-o sa se oprească
Dar toți continua sa se roage în delir.
Sunt oamenii aceia care
Îl ignorau pe Dumnezeu
Acum îi cer toti ajutoare
Când au ajuns la ce-i mai greu.
In ultimele zile la sfarsit,
Va fi o liniste eterna.
Soarele nu va mai aparea la rasarit
V-om arde toti ca-ntr-o gheena.
poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iad, poezii despre gânduri sau poezii despre ajutor
Replică la poezia "E toamnă iar..." de Gheorghe Gurău
S-a stins lumina într-un mod abrupt
Când soarele s-a plictisit de moarte,
Pe ceruri discul roșu să și-l poarte
Într-un periplu cosmic nentrerupt.
O cucuvea justiția împarte,
Dar când să aresteze vreun corupt,
S-a stins lumina într-un mod abrupt
Că soarele s-a plictisit de moarte...
Am renunțat cu norii să mă lupt,
Cu proștii ce n-au școală și nici carte
Și-observ uimit că după ce am supt
O sticlă, c-o licoare mai aparte,
S-a stins lumina într-un mod abrupt
rondel de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre școală, poezii despre roșu, poezii despre nori sau poezii despre justiție
Zbor pe note din trecut
Întoarce-te! Singurătatea ta
își cântă în tăcere versuri triste
pe note false, grave, fanteziste
și așternute pe un portativ
ce nu le mai suportă și ar vrea
să scape de registrul maladiv.
Întoarce-te și vei vedea că ai
la îndemână instrumentul care
îți poate-aduce marea ușurare
și sunete pe note din trecut,
din vremea când lumină radiai
și dorul îți era necunoscut.
Încearcă-l și împrăștie în vânt
tristeațea transformată-n bucurie,
pe versuri care vor dori să fie
cuvinte ce spre Soare vor zbura,
fantasme ce se-adună într-un cânt
pe care voi dansa și eu, cândva.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sunet
Toamna se numără bobocii
Când ne-am iubit noapte de noapte astă iarnă,
Eram atât de fericiți, ți-aduci aminte, doamnă?
M-aștept ca un boboc bălan s'apară-n curtea ta la toamnă,
Nu unul de țigan, frumoasă doamnă!
epigramă de Emilia Țeț
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre toamnă, epigrame despre noapte, epigrame despre iubire, epigrame despre iarnă, epigrame despre frumusețe sau epigrame despre fericire
Toamna
e liniste, n-aud nimic,
decat fosnetul frunzelor,
ecoul surd tipic
zgomotelor ploilor
totul este trist
frunzele ingalbenesc
cu peisajul toamnei
incet, ma obisnuiesc
nici soarele nu se arata
randunelele se duc,
se scutura de-a valma
frunzele de nuc
si bruma s-a lasat
peste lanuri si campii
vara-mbalsamatoare
unde esti? cand o sa vii?
ramurele fara frunze
si uscate doar de vant
fara cuiburi prea stufoase
fara pasari care cant
scriind multe versuri triste
ploaia bate in fereastra
singuratic, melancolic
toamna este a mea mireasa
poezie de Boros Otto
Adăugat de Boros Otto
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre peisaje sau poezii despre nuntă