Haideţi, degete ale mele, îndrăzniţi, încercaţi să ţeseţi veşmântul de aur al poeziei...

citat celebru din Geo Bogza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rochia albă de nuntă

Veşmântul de nuntire cu Mirele Sfânt
Îl ţes din in subţire îngerii, prin Cuvânt.

E un veşmânt eteric, duhovnicesc,
Din aur alb feeric: unicul strai ceresc!

Ştim, soli de aer, din Împărăţie,
Ce migăloasă e o broderie!...

Atâtea nopţi să ţeseţi, să brodaţi
Cu degete trudite, ochii înrouraţi:

Din aur de Ofir, -ce rar filon în noi-
Ţeseţi fire de iubire, în război;

Lacrimi adunaţi, în ruga din zori
Şi perle brodaţi pe straiul uşor:

Floarea patimii, din dorul inimii
După desăvârşirea Treimii...

Şi-apoi, ne-aţi vegheat şi ce ne-aţi mustrat
Că veşmântul alb, ades, l-am pătat

Cu drag de pământ şi vorbe de clacă
Şi Regelui Sfânt, nu o să-I placă.....

Viaţa mea, ca haina, de îmi e sfinţită
De Mirele drag, eu voi fi răpită!

Amin!

poezie de Marinau Daniela
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bogza, Geo

Geo Bogza: un Sisif care şi-a surprins cuvintele când îi delapidau stânca.

definiţie aforistică de Costel Zăgan din Definiţii eretice (20 octombrie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce frumos era la Piatra Neamţ; aerul tare ca un poem de Geo Bogza şi munţii deranjaţi de ultima furtună...

Geo Bogza în Eseu (lui Ilarie Voronca)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea să fiu cinci minute poet

Aş vrea să fiu cinci minute, numai cinci minute, poet:

Unul dintre acei oameni extraordinari pe care zeii îi înaripează
Când vor să exprime în versuri o suferinţă sau o bucurie
şi-n acele versuri se recunosc apoi milioane de oameni,
iar generaţii întregi le ştiu pe de rost şi de câte ori le aud
sunt cuprinse de aceeaşi adâncă emoţie.

Aş vrea să fiu, numai cinci minute, un astfel de om privilegiat,
Pentru a ţese-, şi nimeni să nu-l găsească înjosit- vesmântul poeziei
în jurul celei mai banale întâmplări cu putinţă,
întâmplare ce pe mine m-a emoţionat la culme,
şi aş vrea că emoţia aceasta să nu se piardă, să o-ncerce
- o, de s-ar putea!- cât mai mulţi oameni.

Haideţi, degete ale mele, îndrăzniţi, încercaţi să ţeseţi
Veşmântul de aur al poeziei
Pe umerii răpănoşi ai acelei atât de prozaice întâmplări,

Când dimineaţa unei urâte zile de toamnă m-a prins într-un tren aproape pustiu,
şi într-o mică gară de munte, pierdută în ploaie şi ceaţă,

Un alt călător, un ins cam antipatic, a intrat tocmai în compartimentul meu.

Mă simţeam atât de bine singur, în trenul care străbătea negura munţilor,
şi iată-l acum pe ăsta morocănos şi mirosind a câine ud
Iar pe deasupra - animalul se şi apucă să mănânce.

Era evident un ins antipatic, cu nasul lui borcănat,
Cu ochii bulbucaţi şi umezi de broscoi,
Cu puţin păr în creştetul foarte ţuguiat
De parcă l-ar fi strâns prea tare poarta prin care venise în lume.

Am văzut cu silă cum dintr-un petec soios de ziar
Scoate o bucată de peşte prăjit, o ceapă şi un colţ de pâine,
şi ca să nu-l mai am în faţa ochilor, m-am întors spre fereastră.
Dar apoi l-am privit iarăşi, cel puţin ca să mă înfurii de-a binelea.

Ghemuit în colţul lui ca într-o vizuină, intrusul a început să înfulece,
Mişcând capul în sus şi în jos, şi făcând apoi efortul suprem
în urma căruia îmbucătura îi aluneca în sfârşit pe beregată
şi iar întindea mâna spre hârtia slinoasă,
Fără nici o lumină în priviri, că şi cum ar fi împlinit o osândă.

şi deodată mi-am dat seama că n-avea nimic de băut
Nici apă, nici vin, şi că în lipsa lor, masa era o osândă.

Din acea clipă, mişcarea capului său plină de efort şi suferinţă,
mi-a apărut sfâşietor de umană.
Atunci am simţit pâinea şi ceapa că de piatră, zgâriindu-mi gâtlejul,
Ca şi cum carnea şi sângele lui ar fi fost carnea şi sângele meu,
Ca şi cum carnea şi sângele lui ar fi fost carnea şi sângele umanităţii.

Cum curgeau afară pâraiele de munte după trei zile de ploaie,
Aşa a început să curgă prin mine torenţialul fluviu al compasiunii.

Palid, şedeam în colţul meu, pradă unei puternice emoţii.
Atât de fierbinte şi necontrolat e valul dragostei de oameni
Care îmi îneacă uneori, în cele mai banale împrejurări,
Inima veşnic nepotolită şi flămândă.
Palid şedeam în colţul meu, cuprins de o singură, mistuitoare dorinţă,
Ca, desfăcându-mi arterele, sângele să mi se prefacă în vin.

O, cum le-aş fi desfăcut atunci, lăsându-l să curgă, umplând cu el o cană, o carafă,
Pe care le-aş fi întins acestui om atât de antipatic şi totuşi
Atât de uman, acelui frate necunoscut al meu.

Aceasta e întâmplarea banală pe care aş fi vrut să o îmbrac în veşmântul poeziei,
Dacă aş fi putut să fiu cinci minute, numai cinci minute, un mare poet.

poezie celebră de Geo Bogza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu încerc să vă consiliez pe niciunul dintre voi în a face ceva special exceptând să îndrăzniţi să gândiţi. Şi să îndrăzniţi să mergeţi cu adevărul. Şi să îndrăzniţi să iubiţi complet.

citat din Buckminster Fuller
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La Colţ

Mult am mai fost eu pus la colţ, în genunchi:
« Bogza Gheorghe, de ce nu deschizi gura, de ce taci?.

Treci la colţ, în genunchi, pe coji de nuci! ».
E drept, nu prea învăţam la istorie.

Dar şi istoria, mai apoi, cât m-a pus la colţ!
« Geo Bogza, de ce nu închizi gura? de ce nu taci?
Treci la colţ, în genunchi, pe coji de nuci! ».

poezie celebră de Geo Bogza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O oră vine, a asfinţitului, cînd toate deodată — trireme, fregate, caravele — iau foc de la ultimele raze ale soarelui. Atunci, asupra pămcntului prind să se reverse nesfîrşite valuri de purpură şi aur. Nicicînd, ca în timpul acestor fastuoase apusuri, cîmpii, păduri, oraşe, fluvii şi munţi nu se dezvăluie lor înşile atît de bogat şi viu colorate.

Geo Bogza în Cartea Oltului, Norii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La colţ

Mult am mai fost eu pus la colţ, în genunchi:
Bogza Gheorghe, de ce nu deschizi gura, de ce taci?
Treci la colţ, în genunchi, pe coji de nuci!
E drept, nu prea învăţam la istorie.

Dar şi istoria, mai apoi, cât m-a pus la colţ!
Geo Bogza, de ce nu închizi gura, de ce nu taci?
Treci la colţ, în genunchi, pe coji de nuci!

Şi pe cranii de oameni.
Şi chiar pe craniul meu,
Să învăţ lecţia.
Să învăţ bine lecţia!

poezie celebră de Geo Bogza din Orion (1978)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erezia versului de aur

În căutarea versului de aur
am secat tone de cerneală
şi duzine de pixuri

Am iubit cele mai frumoase
femei din lume

M-am îndrăgostit
de cele mai gingaşe
fecioare

În căutarea versului de aur
am făcut
salt mortal
după
salt mortal

Între
arta poetică
şi
arca poetică

În căutarea versului de aur
am zburat
cu
aripile de plumb
ale
tristeţii

În căutarea versului de aur
nu m-am plâns niciodată
nici de greutatea
nici
de
uşurinţa
vieţii
de
poet

În căutarea versului de aur
am semnalizat toată
Calea Lactee
cu
punctele de suspensie
ale
poeziei
mele
de
dragoste

În căutarea versului de aur
am învăţat pe de rost
toată
tăcerea
lumii

În căutarea versului de aur
m-am mutat
cu
căţel şi purcel
în bibliotecă

Crezând
ca şi Borges
că

Paradisu-i
undeva
pe-aproape

poezie de Costel Zăgan din Erezii de-o clipă II (20 octombrie 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când venea primăvara şi primele fructe ale anului apăreau în piaţă, n-aş putea spune că nu tresăream o clipă, dar eram departe - foarte departe - de frenezia pe care mi-o trezeau în copilărie.

Geo Bogza în Un paradis regăsit, Ca să fii om întreg
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nutriţi orice speranţă.

citat celebru din Geo Bogza
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Norii curg odată cu timpul.

Geo Bogza în Cartea Oltului, Norii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu mi-ai fost scrisă mie.

citat celebru din Geo Bogza
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem ultragiant

Într-una din nopţile mele am făcut dragoste cu o servitoare
Totul a fost pe neaşteptare – şi aproape fără voia mea.
Era undeva într-un oraş murdar de provincie
Şi locuiam la prietenul meu din copilărie.
(...)

poezie celebră de Geo Bogza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Presărat cu cetăţi în ruină şi cu ascuţite turle de biserici, Ardealul trăieşte, clipă de clipă, cu tot ceea ce-i dă un chip deosebit în cuprinsul lumii, sub veghea şi rezonanţa lor solemnă. Mărturii de piatră ale unor vremi intrate în uitare, peceţi ale istoriei pe un nobil pămînt, ziua ele îi certifică măreţia, iar noaptea îl împînzesc de mister şi îi dezvăluie o statornică năzuinţă.

Geo Bogza în Cartea Oltului, Hăşmaşul Mare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Munţii spre care călătoresc atîtea nave ale trecutului se văd în depărtare: de la miazănoapte la miazăzi, dintr-o margine în alta a cerului, un şir de culmi, împădurite fabulos, statornicind acolo hotarul unui tărîm care, pe vremuri, a fost al zimbrilor.

Geo Bogza în Cartea Oltului, Hăşmaşul Mare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regele animalelor

De laudat cu el - ne laudam.
De proclamat rege - îl proclamam.

distih de Geo Bogza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt sătul şi scârbit de cuvintele societate, familie, menire, scop.

citat celebru din Geo Bogza (1926)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

(...)se zăreşte, în zbuciumul oceanului de piatră, Ceahlăul — muntele venerat al Moldovei.

Geo Bogza în Cartea Oltului, Hăşmaşul Mare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Norii sunt plini de măreţie atunci, stau în loc, ca munţii.

Geo Bogza în Cartea Oltului, Norii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!