Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Seara, dintre hotarele cîmpiei, asemenea splendori se văd venind în șiruri lungi, însă, prin conspirația timpului și a spațiului, aceasta s-a ivit singură, la o oră pustie și cosmică. Statuie însuflețită a frumuseții, se apropie lin, devenind, cu fiece pas, centrul, inefabil, al firii. Și trece peste Olt, tăindu-i respirația o clipă. Cum se duce spre miazăzi, Munții Făgărașului îi apar în față, învăluiți în limpezi albăstrimi oceanice.

în Cartea Oltului, Țara Făgărașului
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Poemul invectiva si alte poeme" de Geo Bogza este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -13.39- 7.99 lei.

Citate similare

Din acea nemaivăzută cetate, ce străluce de lumina eternității, Oltul coboară asupra cîmpiei și a oamenilor, ca un călător temerar spre o foarte mare a lui aventură. Limpezi, apele vin vestindu-se printr-un murmur: cîntecul lor și al drumului pe care au pornit, — și mereu îl cîntă, în timp ce alunecă la vale, mai departe, o undă pentru fiece clipă a vremii.

în Cartea Oltului, Hășmașul Mare
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Astfel, stropii de apă care — într-o zi — vor fi Olt se alătură unii altora, fiecare cu noianuri de amintiri, plăsmuind clipă de clipă ceva, trezind în oameni și în plopi fiorii frumuseții, ai nemărginirii și ai morții. Uneori, trec ușor, abia mîngîind bolta. Alteori, se tîrăsc gemînd, asemeni unor monștri muribunzi.

în Cartea Oltului, Norii
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Munții spre care călătoresc atîtea nave ale trecutului se văd în depărtare: de la miazănoapte la miazăzi, dintr-o margine în alta a cerului, un șir de culmi, împădurite fabulos, statornicind acolo hotarul unui tărîm care, pe vremuri, a fost al zimbrilor.

în Cartea Oltului, Hășmașul Mare
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ce frumos era la Piatra Neamț; aerul tare ca un poem de Geo Bogza și munții deranjați de ultima furtună...

în Eseu (lui Ilarie Voronca)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Visez o lume - și nu cred că e o pură utopie - în care fiece om să aibă cireșul său. Să știe că îl are șise poate duce primăvara să intre în comuniune cu el.

în Un paradis regăsit, Ca să fii om întreg
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Olt
Oltul nu este doar un râu, ci un simbol, un martor al celor mai importante evenimente istorice prin care a trecut poporul român.

definiție celebră de (1945)
Adăugat de MG (Ματθαιο`Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Neamul de oameni sub ochii căruia curge acest învolburat și tragic rîu l-a privit dintotdeauna, cum a privit și munții, mereu prezenți în istoria lui, ca pe una dintre cele mai vii întruchipări ale pămîntului pe care s-a pomenit. Și ca pe un foarte grav interlocutor.

în Cartea Oltului, Hășmașul Mare
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fiecare țăran era dator, cînd i se trimitea vorbă că o vită a lui a murit, să vină, să o ardă. Altminteri, acele limpezi creste, muiate în azur, ar fi părut bîntuite de ciumă.
Pentru a feri munții de o asemenea degradare, de îndată ce primeau veste, cei din sat se grăbeau să urce, și, după ce-și plîngeau animalele pierdute, clădeau peste ele, resemnați, rugurile necesare. Cînd erau gata, tăiau un brad tînăr, cu care le împodobeau. Așa își luau rămas bun de la ceea ce fusese averea și marea lor mîndrie. Apoi, dădeau foc, și, pînă seara, nu mai rămînea decît un morman de cenușă, pe care vîntul înălțimilor se grăbea să-l poarte, încă fierbinte, în abisuri.

în Cartea Oltului, Capitolul II Tragedii pe înaltul podiș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

E o după-amiază de vară, și, undeva, spre miazăzi, o rîndunică își strînge aripile în plin zbor, lăsîndu-se să cadă, ca o săgeată, în gura vulcanului stins, pe fundul căruia lucește lacul Sfînta Ana.

în Cartea Oltului, Norii
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Este o bucată de os cu măduva pietrificată. Dacă îl apeși pe ceva plânge cu linii zgâriate. A fost născocit pentru a se găsi de lucru spațiului dintre ureche și țeastă. Servește și de higrometru: se încearcă cu el umiditatea limbei.

în Creionul - Revista URMUZ, an. I, nr. 3, martie 1928
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Spre Sud, unde minunea s-a topit, cîțiva nori albi și spumoși, închipuind nelămurite imagini, se destramă pe crestele munților, ca visul, de o clipă, al celor mai pure și nostalgice piscuri.

în Cartea Oltului, Țara Făgărașului
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Costel Zăgan
Bogza, Geo
Geo Bogza: un Sisif care și-a surprins cuvintele când îi delapidau stânca.

definiție aforistică de din Definiții eretice (20 octombrie 2010)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Munții își ridicau crestele semețe în înaltul cerului, sau își duceau prăpăstiile spre inima pămîntului.

în Cartea Oltului, Capitolul II Tragedii pe înaltul podiș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iarna

Fulgi de lumină
Zburdă prin aer,
Covor de lână,
Trasă prin caer.

Gheață strălucindă,
Peste toate ape,
A lunii lucire plăpândă
Invăluie casele albe.

Aievea lungi copaci apar,
Invăluiți de ceață mată,
S-a ivit un nor fugar,
Ca o sclipire de vată.

Repezit un tren murdar,
Lasă-n urmă aburi
Sfărâmand cu fum
Albul altar.

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Am spus cândva, gândindu-mă la trecutul omenirii, la lungul ei drum spre timpul de față: un om și un foc, un om și un câine... Iar acum, gândindu-mă la viitorul ei, la câte primejdii o pândesc, spun: un om și un cireș. Un om și un cireș, ca și cum aș spune un om și un paratrăsnet. Menit să-l apere de mortalele tensiuni de care s-a încărcat planeta.

în Un paradis regăsit, Ca să fii om întreg
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Clipa

Boemă și rece, o clipă mai trece
Spre zări argintii.
Ambrozie scumpă spre mare adâncă
Te-ndeamnă șă vii,
Să treci pragul vieții, în valul ceții,
Al nopții amnar
Și robă de stele să-ți pun peste umeri
De taină și jar.
Lumina-n clepsidră să-și cearnă prezentul -
Vulcan irosit...
În vânturi, o ramură frântă se plânge!
Ce mult te-am iubit!
Boemă și rece o clipă mai trece
Spre zări argintii,
Iubire - o clipă, luciri efemere,
O singură zi.
Eternă și gravă se pierde în mâine
Și lacrima mea.
Doar eu și tăcerea... O mare de taină
În inima bântuită de fantasmele timpului,
DA!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Clipa

Boemă și rece, o clipă mai trece
Spre zări argintii.
Ambrozie scumpă spre mare adâncă
Te-ndeamnă să vii,
Să treci pragul vieții, în valul ceții,
Al nopții amnar
Și robă de stele să-ți pun peste umeri
De taină și jar.
Lumina-n clepsidră să-și cearnă prezentul -
Vulcan irosit...
În vânturi, o ramură frântă se plânge!
Ce mult te-am iubit!
Boemă și rece o clipă mai trece
Spre zări argintii,
Iubire - o clipă, luciri efemere,
O singură zi.
Eternă și gravă se pierde în mâine
Și lacrima mea.
Doar eu și tăcerea... O mare de taină
În inima bântuită de fantasmele timpului,
DA!

poezie de din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Munții de granit ai Măcinului – martori ai unor vechi ere, singurii care aveau ființă aici, când restul nu era decât o înfricoșătoare întindere de ape – se învecinează cu Delta, mirificul teritoriu, patrie a pelicanilor și a egretei, unde atâtea pământuri s-au ivit din ape doar în cursul câtorva generații.

în Priveliști și sentimente (1972)
Adăugat de MGSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pe deasupra lor, norii, "candide turme" de miei, cern ploaia mult așteptată, sursa de materie a Oltului... Intrând în strâmtoarea dintre Făgăraș și Parâng, Oltul lasă pentru totdeauna în urmă splendorile pământului ardelenesc, mergând de acum hotărât spre sud, unde va aduce cu șuvoaiele lui un dar neprețuit... respirația istorică și geografică a Ardealului.

în Cartea Oltului
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Oltul întîlnește acum cei mai frumoși oameni ce s-au ivit vreodată pe malurile lui.

în Cartea Oltului
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook