Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Obosiți de atîta rătăcire, de himere, de neființă, un dor cumplit îi cuprinde să se întoarcă pe pămînt, să aibă din nou un singur chip și un nume. Liberi au fost, în mod frenetic și absolut, dar acum vor să reia firul unei singure vieți, și se leapădă de alba culoare a fantasemelor.

în Cartea Oltului, Norii
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Poemul invectiva si alte poeme" de Geo Bogza este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -13.39- 7.99 lei.

Citate similare

Sub bolta cerului, stropul din lacul Sfînta Ana se întîlnește cu cei din spicele de grîu, cei din frunzișul pădurilor cu cei de pe frunțile omenești, și toți împreună cu cei de pe nemăsurata mare. Dar, oricît de mulți, și de oriunde ar fi venit, nici unul nu se va pierde. După ce vor trăi, în infinit, o fantastică aventură, se vor întoarce pe pămînt. Și vor fi Olt

în Cartea Oltului, Norii
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Din clipa în care s-au pus în mișcare, nimeni nu le mai poate stăvili de la nimic. O singură lege au: trecerea, vertiginoasa trecere a unui chip în altul. Astfel se desfășoară pe cer, în mai puțin de o zi, chiar în mai puțin de o oră, dacă ritmul povestirii se precipită, evenimente care, pe pămînt, s-au desfășurat în mii și sute de mii de ani. Norii pot tot. Absolut tot.

în Cartea Oltului, Norii
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Asemeni unor suflete ce-ar rătăci în așteptarea întrupării, stropii care — într-o zi — vor fi Olt rătăcesc în neant, alăturîndu-se unii altora și luînd forma mereu schimbătoare a norilor. Adunați de pe cîte ape sînt sub soare, înainte de a reveni pe pămînt, spre a fi un rîu cu nume și destin propriu, ei își amintesc de toate locurile de unde au pornit. Și chiar de existențe anterioare, în fluvii și mări dispărute.

în Cartea Oltului, Norii
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De pe fluvii, de pe mări, de pe oceane, stropii răspund — miriade și miriade, puzderii, nebuloase, galaxii. O lumină suverană și glorioasă îi atrage, îi absoarbe, le schimbă hotărît destinul — E frumos, își spun în extaz, fii un strop de apă în univers! — adunîndu-i în vederea aceluiași scop suprem. Iar ei, după ce vor trăi în cer o fantastică aventură, se vor întoarce pe pămînt. Și vor fi Olt.

în Cartea Oltului, Norii
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mai sînt însă noptile cu lună. Rareori, privirile se pot încărca de atîta vrajă, ca în nopțile în care norii se întalnesc cu luna. Toate cîte au fost, în timpul zilei, prilej de spaimă sau uimire, apar încă o dată, sub o lumină de vis (...)

în Cartea Oltului, Norii
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Costel Zăgan
Bogza, Geo
Geo Bogza: un Sisif care și-a surprins cuvintele când îi delapidau stânca.

definiție aforistică de din Definiții eretice (20 octombrie 2010)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Ce frumos era la Piatra Neamț; aerul tare ca un poem de Geo Bogza și munții deranjați de ultima furtună...

în Eseu (lui Ilarie Voronca)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Existența oricărei ființe omenești se rotește, în mod inevitabil, ca un satelit în jurul unei singure planete: amorul.

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

La Colț

Mult am mai fost eu pus la colț, în genunchi:
« Bogza Gheorghe, de ce nu deschizi gura, de ce taci?.

Treci la colț, în genunchi, pe coji de nuci! ».
E drept, nu prea învățam la istorie.

Dar și istoria, mai apoi, cât m-a pus la colț!
« Geo Bogza, de ce nu închizi gura? de ce nu taci?
Treci la colț, în genunchi, pe coji de nuci! ».

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Presărat cu cetăți în ruină și cu ascuțite turle de biserici, Ardealul trăiește, clipă de clipă, cu tot ceea ce-i dă un chip deosebit în cuprinsul lumii, sub veghea și rezonanța lor solemnă. Mărturii de piatră ale unor vremi intrate în uitare, peceți ale istoriei pe un nobil pămînt, ziua ele îi certifică măreția, iar noaptea îl împînzesc de mister și îi dezvăluie o statornică năzuință.

în Cartea Oltului, Hășmașul Mare
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Noi, oameni fluvii

Noi, oameni fluvii
noi, care străbatem lumea, plini de orgoliu,
ascunzînd în apele noastre adînci
atîtea contradicții, atîta viață și atîta moarte,
rămînînd puternici și atunci cînd ne sfărîmăm în cataracte,
și atunci cînd ne prefacem în mlaștini.

Mlaștini sau torente, purtăm în noi viața
tulbure de nămoluri, sau limpede, iar uneori
zdrobită de stînci,
atît de zdrobită, încît pare pierdută pentru totdeauna,
dar noi, oamenii fluvii,
ne adumăm iarăși din noi înșine, din abisurile noastre,
și pornim mai departe
rostogolind între maluri de lut
(...)

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Norii au înfățișări nebuloase, alteori — cînd ceea ce au de spus le dă răceala gheței — cu o crudă precizie.
Nesfîrșite cortegii de fantasme iau ființă din neființă, și se împrietenesc între ele, sau se înfruntă unele cu altele, mereu replăsmuindu-se.

în Cartea Oltului, Norii
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

La colț

Mult am mai fost eu pus la colț, în genunchi:
Bogza Gheorghe, de ce nu deschizi gura, de ce taci?
Treci la colț, în genunchi, pe coji de nuci!
E drept, nu prea învățam la istorie.

Dar și istoria, mai apoi, cât m-a pus la colț!
Geo Bogza, de ce nu închizi gura, de ce nu taci?
Treci la colț, în genunchi, pe coji de nuci!

Și pe cranii de oameni.
Și chiar pe craniul meu,
Să învăț lecția.
Să învăț bine lecția!

poezie celebră de din Orion (1978)
Adăugat de MGSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vin, în miezul verii, zile cînd, în nemișcarea ei, lumea pare de dinainte de facerea lumii. Secundele se scurg asemeni unor milenii de tăcere și neființă, vîntul își ține respirația, Oltul și-a contenit murmurul, cîmpia se întinde la nesfîrșit și neclintită. E un echilibru enorm, o liniște gravă, dedesubtul căreia se ascunde, totuși, forța unei geneze.

în Cartea Olrului, Țara Făgărașului
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vin, în miezul verii, zile cînd, în nemișcarea ei, lumea pare de dinainte de facerea lumii. Secundele se scurg asemeni unor milenii de tăcere și neființă, vîntul își ține respirația, Oltul și-a contenit murmurul, cîmpia se întinde la nesfîrșit și neclintită. E un echilibru enorm, o liniște gravă, dedesubtul căreia se ascunde, totuși, forța unei geneze.

în Cartea Oltului, Țara Făgărașului
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Diana Niță

Un el și o ea

De ce tu și eu,
Ne mințim,
Credem că suntem la fel,
Dar suntem o ea și un el.
Pe ea, fata cu ochi căprui,
Aș vrea o strig,
Să-i spun pe nume,
Dar "ea" sunt multe-n lume.
Ea, la fel ca și el,
Nu-i știe nume,
Ar vrea sa-l cheme,
Dar pe cine? "El" e oriunde.
El și ea,
Un singur drum.
Ea face un pas,
ar vrea a oprească timpul,
amâne clipa de bun rămas.
El o privește îndelung,
ar vrea -i vorbească,
o întoarcă din drum,
dar îî e teamă,
nu greșească.
Pentru fiecare,
"El" și "ea" au un singur nume,
Știut numai de ei,
Pentru cei ce nu cunosc,
Rămân doar un ea și un el.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poate ieri s-a intamplat sau poate azi

un ceas bate din nou,
aproape e a ta moarte.
intr-o rochie alba ai plecat,
am sa raman cum m-ai lasat
si dus de dor voi fi,
si aruncat la caini.

in fata ploii voi sta,
ascultand vorba grea,
ce mi-ai lasat-o cand ai plecat.

tot singur si indurerat,
tot singur si inlaturat,
tot singur
pe un drob de sare aruncat

un ceas bate din nou.

poezie de
Adăugat de Victoria PepaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Copacul simfonic

Printre ceilalți copaci, liniștiți, el părea aproape nebun:
Multiplu se ridica din pământ cu zeci de brațe
Pe care exaltat le flutura în vânt.

Însuflețit era - și străbătut de atâtea fluide
Încât privirilor noastre păru un frenetic dirijor
Conducând, plin de pasiune, Simfonia glacială a Eterului.
....

poezie clasică de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Visez o lume - și nu cred că e o pură utopie - în care fiece om să aibă cireșul său. Să știe că îl are șise poate duce primăvara intre în comuniune cu el.

în Un paradis regăsit, Ca să fii om întreg
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cîțiva munți, după ce au crenelat cu vinețeala lor ore întregi orizontul, încep să se strîngă unii în alții, luînd forma unei colosale broaște țestoase, ce se transformă la rîndul ei într-o cetate cu multe turnuri, asupra căreia hoarde sălbatice dau năvală. Firul întîmplărilor curgînd în acest moment vertiginos, ea e repede nimicită, iar din mormanul de ruine o mie de cocori țîșnesc în panică spre miazănoapte

în Cartea Oltului, Norii
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook