întâi dosarele

scoase din dulapul deschis
în spatele femeii cu părul
strong and long
roşu cât trebuie
apoi duse în clădirea veche
de o sută şi ceva de ani bătuţi
pe muchie cu dosul palmei
procedeu din karate
le aşezi pe jos alături de alte
dosare de tot felul
lângă statele de plată
din şaptezeci şi şase ridici
un vraf de fişe cu elevii care au abandonat
şcoala în două mii trei
dulapul de lemn e aglomerat
cu fişele de protecţie a muncii
unde vezi un prospect la sanohepatic
colesterol sau urinal pe mese
scaune şi birou se înalţă
teancuri de fişe medicale
poţi afla ce boli au avut
angajaţii din optzeci ori douămiiştii

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din jurnalul unui dascăl

La şcoală, lecţii şi afişe
De-a lung, de-a lat, de-a curmeziş;
Acasă, fişe, fişe, fişe,
Citesc, mă fiş, citesc, mă fiş!

epigramă de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clădirea

se poate compara cu un palat
baroc roman de patru etaje
e impunător imobilul îmbrăcat
în faianţă şi-l face să pară turtit
ca să te ducă-n eroare
dar interiorul o dezminte
tavanele erau înalte şi camerele spaţioase
fără nici o legătură cu odăile moderne
în care locuim astăzi

dedesubtul acestei cetăţi
se află subsolul, arhiva istorică
te ridici de la birou
într-un moment solemn
ca să cobori în măruntaiele istoriei
poţi alege scările înguste
rotunjite de atâta călcat
sau liftul vechi de un secol şi ceva
lângă o structură mare care căra pe verticală

la ieşirea din lift, jos
se simte mirosul de hârtie veche
te surprind apoi şirurile de coloane
unite de arcade semicirculare
care susţin enorma greutate a clădirii

printr-o uşă cu geamuri bucşite
de praful zecilor de ani
se vedeau trei lucrători
erau responsabilii cu arhiva
şeful şi doi subalterni slabi

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Îmi vine miros de coajă de pâine.
De unde, mă întreb,
Dulapul e dat de mult,
Nu l-a mai deschis, nu l-a mai vopsit.
Cândva avea şi o dantelă prinsă cu pioneze
Pe raftul cu ceştile mici, pentru musafiri.
Acolo, la mijloc, stătea pâinea
Ca într-un cuptor de lemn,
Învelită într-o pânză albă.
Ea nu a mai umblat acolo,
Nu a mai deschis.
A dat dulapul cu totul,
Pe coaja pâinii apăruseră chipuri de sfinţi
Şi pânza albă era o marahmă.
Acum mi-a venit mirosul ăsta.
Şi taie o bucată din pâinea pe care
Copilul o rupea cu mâinile mamei
Şi o ducea la inimă.

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşteaptă întoarcerea lui

din măruntaiele clădirii
unde stau de-a valma
într-o alianţă suspectă
mii de volume pe mese
sau în biblioteci de scânduri
cioplite grosolan care murmură
nemulţumiri când aşezi
altă cărţoaie cumpărată recent
şi butoiaşe sprinţare umplute
cu vinuri alese ori ţuici
de tulburat minţi şi inimi
într-un colţ în praf stau
sticle cu licori sleite de timp
lângă reviste vechi
cu litere ce sclipesc în semiobscuritate
coborâtul se umple de învăţături
citind dintr-o cană veche de lut ars
ochii au prins mişcarea păianjenilor
se desprind de slove
umblă prin pivniţă căutând
comoara din spatele cărţilor

nu îndrăzneşte să-l întrerupă
ştie că el se transformă
recucereşte anii pierduţi
întâi îşi recapătă graiul
vocea prinde acorduri de bach
sau mozart şi somnul
îl prinde în chingi
rânduri de cuvinte se perindă
învălmăşite în ochii semideschişi
citeşte printre rânduri ca un tânăr student
băutura îi fixează cartea în adâncuri

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele după-amiaza

Această încăpere – cât de bine-o cunosc.
Acum au închiriat-o; pe ea şi pe cea de alături,
vor fi birouri. Întrega casă a devenit
locţie pentru agenţi, afacerişti, companii.

Această cameră, atât de familiară.

Canapea era aici, lângă uşă,
în faţa ei un covoraş turcesc.

Alături, etajera cu două vaze galbene.
În dreapta – nu, dincolo – un şifonier cu oglindă.
La mijloc, masa unde scriai
şi trei scaune din răchită împletită.
Lângă fereastră, patul
unde-am făcut dragoste de-atâtea ori.

Ar trebui să fie undeva pe-aproape, acele vechituri.

Lângă fereastră patul;
la asfinţit, razele soarelui cădeau pe jumătate din el.

... Într-o după amiază, pe la ora patru, ne-am despărţit;
doar pentru o săptămână... Şi apoi –
săptămâna aceea a devenit veşnicie.

poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era în spatele

gratiilor cu capul ras plin
de urme de lamă şi tatuaje
a fost trezit când l-au săltat
pentru că sistemul a văzut
că făcea trafic de stupefiante
se uita la albumul lui
cu cromolitografiile decupate
din revistele din anii optzeci
cu actriţe pe jumătate dezbrăcate
stătea alături de bătrânul jo
homarul roşu cu apucături de gumă
de mestecat cu aromă de vanilie
şi de cecil ras şi el în cap
cu svastici şi cercei în lumea lui
de plastic de dealer de heroină
care scria versuri pe piele
în pauzele dintre convulsii

era într-o închisoare pictată
în acrilice unde gaşca lui pierdea
adolescenţa printre panourile publicitare
din clădirile linse de soarele parşiv
ieşeau femei platinate cu părul ţeapăn
iar poliţiştii înghesuiau tinerii
în secţii pentru abuz de etnobotanice
marijuana sau heroină

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lăsat lângă

cocoşul de tablă răţoiul de lemn
era bătut de vântul venit din spatele
birtului cu mese de material plastic
scrise de poeţii beţivi care-şi lăsau
operele pe colţurile alea albicioase

salvat în extremis de valul care a luat
calul în lipsă de ceva cu sânge cald
nu simţea în fibra lui de lemn ce cireş
pericolul apei venită în valuri peste sat

stătea aproape de cocoşul ruginit
înfipt într-o ţeapă lungă îmbrăcată
cu migală în faimă de un tinichigiu

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De mai bine de patru decenii, Ţările de Jos protestante erau în război cu Spania catolică, luptând să doboare detestatul jug spaniol. Olanda, numită uneori Provinciile Unite sau Ţările de Jos, încă mai era, juridic, parte a Imperiului Spaniol. Anglia, singura ei aliată, prima ţară din lumea creştină care, în urmă cu vreo şaptezeci şi ceva de ani, se rupsese de Curtea Papală de la Roma şi devenise protestantă, se afla şi ea de douăzeci de ani în război cu Spania, iar de zece era aliată deschis cu Ţările de Jos.

James Clavell în Shogun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu ţigara-n gură

confecţionez o inepţie modernistă
îmi iau raglanul şi ies
fredonând o melodie veche
ceva fin şi rafinat cum e normal
un coniac martell sec ca un banc
englezesc din toate încheieturile

fac prima la stânga încetişor
trec pe lângă femeia cu părul de lână
strâns într-un coc ţâfnos
zâmbeşte potent cu dinţii
iesiţi la soare cu neruşinare
tac şi merg atent pe cele şapte cărări

urc în tramvaiul scos din uz
stau încordat într-un scaun
tapiţat cu iarbă de mare
primesc mesaje clandestine
de urări de bine scoase din dex
şi răcnite din scaunul şoferului

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tom Beatty

Am fost un om al legii la fel ca Harmon Whitney
Sau Kinsey Keene ori Garrison Standard,
Pentru că am testat dreptul la proprietate,
Deşi numai la lumina lămpii, timp de treizeci de ani,
În camera pentru poker din clădirea operei.
Şi eu vă spun că Viaţa este un parior
Mai presus decât noi toţi.
Nici un primar în viaţă nu-i poate închide localul.
Şi, dacă pierzi, te poţi lamenta cât îţi place,
Nu vei primi banii înapoi.
Ea taie cărţile în aşa fel încât este greu să câştigi;
Aranjează pachetul să profite de partea ta slabă
Şi nu pentru a te înfrunta acolo unde rezidă forţa ta.
Şi-ţi acordă şaptezeci de ani să joci:
Dacă nu poţi câştiga în şaptezeci de ani,
Atunci nu poţi câştiga niciodată.
Aşa că, dacă pierzi, părăseşte încăperea –
Ieşi afară din cameră când ţi-a venit ceasul.
N-are rost să stai şi să tot amesteci cărţile,
Şi să-ţi blestemi pagubele, cu ochi încercănaţi,
Cerşind şansa de-a mai încerca o dată şi încă o dată.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urca în turnul

bisericii catolice din oraşul
mai mult de munte să întoarcă
două din cele trei ceasuri
care aveau tupeul să funcţioneze
aproape bine pentru cetăţeni
zi şi noapte urca scările de lemn
cu miros de catran şi ameţea
întotdeauna era sigur că o să cadă
chiar îi părea bine să gândească
cum gândeşte acum în camera
unde ticăiau mecanismele vechi

în dreptul ceasului defect zâmbea
niciodată nu a arătat ora exactă
nici nu avea ce căuta în turnul
acela vechi de biserică impunătoare
îi venea de multe ori să bată rotiţele
cu barosul şi ciocanul cel mititel

ceasul acela se hodorogise de tânăr
el a început după optzeci de ani
să se simtă cum se simţise ceasul
defect de tânăr nu bătea ora exact

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câtva timp directorul continuă să semneze; nu terminase nici pe sfert documentele din faţa sa, iar alături mai aşteptau alte trei teancuri identice, deşi, cu alte acte... De când sosise însă plicul, nu se mai putea concentra; trăgea prea des cu coada ochiului spre acesta. Prea curios pentru a mai putea continua, îşi întrerupse activitatea, mai ales că, din neatenţie, risca să-şi pună semnătura pe cine ştie ce acte... Luă plicul şi-l desfăcu. Scoase foile, două la număr, xeroxate, din interior. Îi fu de ajuns o singură privire pentru a pricepe rapid despre ce era vorba. Brusc, se ridică furios în picioare, nevenindu-i să-şi creadă ochilor; ţinea în mână o reclamaţie depusă în acea seară împotriva preferatului său, semnată chiar de domnişoara consilier. Neintenţionat, doborî câteva dintre actele semnate deja, acestea, la rândul lor doborând altele, nesemnate, acelea altele, căzând toate pe jos, într-o dezordine de neînţeles, greu de descurcat. Nici nu mai avea chef să le descurce sau să le semneze în acel moment, aşa că le abandonă rapid. Ieşi din birou şi zări una dintre secretare, încă de serviciu.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe rafturi

poleite cu beznă
viermii virali cer în căsătorie
fişe de lectură
din biblioteca orbilor.

poezie de Eleodor Dinu din Stele de catran
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Exista ceva în ea care o făcea să pară mai matură, ceva dintr-un om care trăise multe. Nu părul, şi nimic altceva din aceste semne naturale, ci un lucru nedefinit, sufletesc. Poate privirea. Dar pînă unde privirea omului este ceva fizic? Sau poate era felul în care îşi strângea buzele, căci, cu toate că gura şi buzele sunt elemente fizice, felul de a le închide şi cutele din jur aparţin sufletului. Sau poate era chiar felul ei de a visa.

citat clasic din Ernesto Sabato
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cresc în gând

frumos mă înalţ armonios spre cer
apoi aştept să fiu tăiat de jos
şi la rău să încălzesc o vatră veche
sau să scot apa de toate zilele
din puţul cu emoţii care dă fiori
merg mai bine în imaginaţia poetului
care mă priveşte îndrăgostit de ea
scrie pe mine cu litere indescifrabile
aruncă vers lângă vers în volume

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pişulică

se uită cum mama
sa e o mare mare poetă
pe lângă
ea mai umblă şi poeţii bărbaţi estimaţi
la mii de karate
scoşi din cenaclu cu forţa (?!) c
are nu e a lor nu -
pe lângă
că-n seara lungă s-a stat la un birt
cu terasă cu paie cu pene cu pre
şuri... ca un cuib
de legionari infantili
împuşcând
pete de culoare puţin
vinovate de toate
piruetele din limbaj
sau de alte nimicuri

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se poate întâmpla orice, oricând. Poţi să ai o singură relaţie timp de zece ani sau poţi să ai şaptezeci de relaţii într-un an. Cred că trebuie să faci exact ceea ce simţi, atâta vreme cât nu îi lezezi pe cei din jurul tău.

citat din Bobby Păunescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răsărit de lună pe mare

Din bezna nopţii luna-începe să-şi ridice capul;
Acum, un chip rătăcit şi palid se-înalţă jumătate
Deasupra mării: şi-astfel, încet, din adâncuri, cât dulapul,
Se iveşte-un trup de înecat, solemn, din eternitate.

poezie de Thomas Bailey Aldrich, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există boli ale creierului care produc iluzii mergând de la amuzant la terifiant: poţi avea senzaţia că-ţi lipseşte jumătate din corp, poţi ajunge să crezi că fiinţele cele mai apropiate, soţia sau tatăl tău, de exemplu, nu mai sunt ele însele, că au fost înlocuite cu cineva care doar le seamănă şi care conspiră-mpotriva ta, sau poţi să ai bizara senzaţie că te vezi pe tine însuţi din spate, de la un metru distanţă, ca în anumite jocuri pe computer. Cam aşa ceva simţi şi când nu creierul tău, ci lumea înconjurătoare se-ntoarce cu susu-n jos.

Mircea Cărtărescu în De ce iubim femeile (2004)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi place să citesc. Mai mult de atât! E vital să citesc, necesar precum a inspira şi a expira. Am cărţi lângă pat, pe sub pat, pe mese, pe sub mese. Unele neterminate, altele citite de mai multe ori, subliniate în două culori. Eu m-aş plictisi la plajă dacă nu aş citi ceva sau pe o pajişte la munte. Când eram mic, mama îmi citea poveşti din toate culturile. De Crăciun găseam sub brad, pe lângă haine, jucării şi dulciuri, cărţi de poveşti, apoi enciclopedii, romane istorice, SF, jurnale... Sper ca viitoarea mea soţie să îmi citească ceva frumos înainte de a adormi în fiecare seară.

Michelle Rosenberg în Secretomanul Şarmant
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!