Revedere
De la fereastră, din vagon,
Văd satul alb sclipind în zare,
Un șuier lung... Tresar mișcat...
Simt inima bătându-mi tare.
Văd poarta țărnii... Turnul vechi...
O casă... două... toate ninse!
Și gara... lume... Uite-ai mei!
M-așteaptă toți cu brațe-ntinse...
E mult de când nu ne-am văzut,
E-atâta haz și bucurie!
Doar numai frățiorul mic
Se uită lung: nu mai mă știe...
În ochii lui naivi și mari
Citesc un gând, o dulce teamă...
Și parc-ar vrea să-ntrebe-ncet:
"Cine-i urâtul ăsta, mamă?...
poezie celebră de Șt.O. Iosif
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre urâțenie
- poezii despre umor
- poezii despre trenuri
- poezii despre sat
- poezii despre ochi
- poezii despre ninsoare
- poezii despre naivitate
- poezii despre mamă
- poezii despre lectură
Citate similare
Întâlnire cu satul strămoșesc
Întâlnirea mea cu satul strămoșesc
I-a fiului cu mama sa cea bună,
O parte dintr-o patrie străbună,
Pe care ne-ntrerupt o regăsesc.
Aci, simt echilibrul strămoșesc
Cu anii ce-n imagini se adună,
Cu oamenii și locuri împreună,
Din nou copilăria o trăiesc.
În poarta casei văd copilăria,
Cu farmecul nespus din acei ani,
În ochii mamei mele, bucuria.
Văd șirul lung de plopi și de castani,
Simt permanența vieșii, trăinicia,
În strămoșeasca vatră de țărani...
sonet de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre timp, poezii despre țărani, poezii despre viață, poezii despre patrie, poezii despre imagine sau poezii despre copilărie
Tu, mamă
Eu, mamă, voi pleca
În ceruri când se va deschide
Poarta
Împăcat mi-i gândul
Se cutremură pământul
Te las cu dor
Și-n pace
Plec, mamă,
Mai departe.
Măicuță, este greu
Să nu mai văd
Lumina chipului tău,
Dar îngerii așteaptă
Cu toți
Lângă poartă,
Pragul să-l pășești,
E drum lung,
O să-mi lipsești!
poezie de Daniela Pană
Adăugat de Daniela Pană
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și poezii despre lumină, poezii despre îngeri, poezii despre pace, poezii despre gânduri, poezii despre dor, citate de Daniela Pană despre dor sau poezii despre Pământ
Tu, mamă
Eu, mamă, voi pleca
În ceruri când se va deschide
Poarta
Împăcat mi-i gândul
Se cutremură pământul
Te las cu dor
Și-n pace
Plec, mamă
Mai departe.
Măicuță, este greu
Să nu mai văd
Lumina chipului tău
Dar ingerii așteaptă
Cu toți
Lângă poartă
Pragul să-l pășești
E drum lung,
O sa-mi lipsești!
poezie de Daniela Pană
Adăugat de Daniela Pană
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor de Cosmești
Atât de dor îmi e de satul meu, de casă,
S-aud căruțele cum trec domol pe drum,
Ori să privesc la oi ce pasc în iarba deasă,
Din horn să văd ieșind un caer alb de fum.
Îmi este tare dor de școala mea din sat,
De învățători și de colegii mei de clasă,
Și de părinții mei, ce singuri i-am lăsat,
Și zi de zi așteaptă să mă întorc acasă.
Îmi amintesc și de priporul lung și nins,
Unde cădeam grămadă iarna de pe sănii,
Și de biserica cu policandrul auriu, aprins,
În care cu sfială făceam la Paști mătănii.
Și dor îmi este s-aud pe pod trecând,
Câte un tren ce fluieră în nopți albastre,
Sirena fabricii aș vrea s-o mai aud sunând,
Din prispa casei să admir în noapte astre.
poezie de Paul Aelenei din Toamna Cuvântului (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre învățători, poezii despre școală, poezii despre săniuș, poezii despre religie sau poezii despre poduri
Aș vrea
Aș vrea să văd doar fețe luminoase,
Să nu mai văd bătrâni singuri în case,
Să văd doar partea cea frumoasă a vieții,
Să nu mai văd umbrele tristeții.
Aș vrea copiii să-nțeleagă,
Că de bătrâni totul ne leagă,
Acestora să le fim sprijin și-ajutor,
C-odată vom ajunge și noi la vârsta lor.
Vedem mereu trotuarele pline,
Iar la biserică nu se-nghesuie nimeni,
Aceleași chipuri, aceleași de ani buni,
Iar tinerii nu știu să facă-nchinăciuni.
De aș putea să schimb și eu ceva,
Ar fi ca lumea să nu mai fie atât de rea,
Iar omul să nu mai vadă paiul din ochiul mei și-al tău,
Ci să priceapă că bârna e chiar în ochiul său.
Aș vrea să văd o lume mai frumoasă,
Aș vrea să fie bucurie-n casă,
Aș vrea să fie cu toți din casă la o masă,
Aș vrea să fim smeriți, mai darnici și mai buni,
Iar tinerii să-nvețe să facă-nchinăciuni,
Cele "Zece Porunci" să le-mplinim
Și-astfel buni creștini noi o să fim.
poezie pentru copii de Andrada Brîndușa Keszeg
Adăugat de Elzumina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre creștinism, poezii despre vârstă, poezii despre tristețe, poezii despre tinerețe, poezii despre smerenie sau poezii despre schimbare
M-arunc în mare...
Ochii mei licăresc mai mult,
din nou viața grea eu o ascult,
nu mai vreau nici un gând,
că mă face ca totul să vând.
Să vând visele, speranțele,
să-mi vând și frumusețile,
s-ascult vrăjitoarele cu vrăjile
și demonii cu dezmățurile.
Din nou m-arunc în mare
și văd stânca rece și tare,
aș vrea din nou la înălțime,
dar nimeni nu mă ține.
Acum totul din nou mă doare,
și privesc stelele în zare,
iar acum năframa-mi cade
și văd viața mea cum scade.
poezie de Eugenia Calancea (17 noiembrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre visare, poezii despre stânci, poezii despre stele sau poezii despre frumusețe
De când ai plecat, mamă
De când ai plecat mamă, multă vreme a trecut
și tare-mi este teamă, că în lume te-ai pierdut.
O veșnicie-i timpul, de când nu te-am văzut,
îți caut chipul mamă și noaptea-n așternut.
Te vreau alături mamă, să simt căldura ta,
să nu-mi mai fie teamă, de lumea asta rea.
Cu o îmbrățișare, să-mi dai iubirea ta,
să nu mai simt în palmă, strivită lacrima.
Târziu, pe prispa casei, stau noaptea și te-aștept,
inima-mi te cheamă, gata să sară din piept.
Eu încă mai cred mamă, că mâine vei veni
și știu prea scumpă mamă, că mult mă vei iubi.
poezie de Dumitru Delcă (2 ianuarie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- citate de Dumitru Delcă despre iubire
- poezii despre viitor
- citate de Dumitru Delcă despre viitor
- poezii despre trecut
- citate de Dumitru Delcă despre trecut
- citate de Dumitru Delcă despre timp
- citate de Dumitru Delcă despre noapte
- citate de Dumitru Delcă despre mamă
- poezii despre frică
- citate de Dumitru Delcă despre frică
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
E tare greu când ți-e dor...
Văd acum în depărtare
Un punct mic ce se vede-n zare.
Îi văd! Îi văd venind...
Ziua o-ncep sărbătorind,
I-am așteptat atâta vreme
Și-i greu! E greu să tot aștept,
Pornesc la drum la întâmpinare,
Grăbită să le dau o sărutare.
Acum îi văd, le zăresc fața,
Și-i greu. E tare greu.
E greu să transpun în cuvinte
Tot ce-am adunat atâta timp în minte,
Chiar dacă au venit eu nu le-aș mai da drumul.
Sub mantia timpului i-aș ascunde-n fumul...
Dar vremea mea de mult e în apus
E doar un vis, din visul meu de sus.
poezie de Eugenia Calancea (15 noiembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre fum sau poezii despre cuvinte
Acum mă doare
Astăzi când scriu mă doare,
când dorm aș vrea, dar nu pot,
să cânt versul pentru fiecare,
o melodie nouă pentru liniște suport.
Uneori citesc și adorm târziu,
deși aș vrea să văd frumosul
și natura verde unde nu pot să fiu
și-n florile ei să simt mirosul.
Se știe că gândesc prea mult,
și de durere iar nu pot zâmbi,
singură lângă tine aș vrea să uit,
durerea mea ca să pot trăi.
Uneori detest unele persoane,
și mult aș vrea să mă izolez,
ca să pictez natura, dar nu am creioane
și ce văd în zare să colorez...
Drag și înțelept ești tu aici,
și poezia mea cu drag tu ai citit,
sper că durerea mea nu te-a făcut trist
și mă rog pentru tine să fii fericit.
poezie de Eugenia Calancea (23 martie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre poezie, poezii despre durere, poezii despre înțelepciune, poezii despre zâmbet, poezii despre versuri sau poezii despre verde
Întâlnirea
Lui Fănuș Neagu
Când "te citesc" îți văd privirea
Și mult mă bucură-ntâlnirea
Cu ochii cerului din tine!
Și uneori să plâng îmi vine
La gândul că-ntr-o zi
Acești ochi nu-i voi întâlni
Când drumul meu s-o prăbuși
Sau cerul lor s-o nărui.
Când "te citesc" îți văd privirea!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns
O nouă zi
Când dimineața mă trezesc și privesc la cer.
Văd soare, nori și cum cad stropi reci din el.
Văd copaci și câmpii înverzite,
Văd oameni harnici, cu suflete înflorite.
Când dimineața mă trezesc
Și privesc în ochii tăi, mamă,
Văd atâta bunătate, văd un sfârșit de iarnă,
Care și în sufletul meu încet se destramă.
Când dimineața mă trezesc și deschid ochii încet
Și văd cum o zi nouă se naște, dispare orice regret.
Atunci mă simt ca Iisus în zi de Paște.
poezie de Vladimir Potlog (29 martie 2024)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre sfârșit, poezii despre nori, poezii despre naștere, poezii despre iarnă sau poezii despre hărnicie
La tine, mamă...
La tine, mamă, mă gândesc mereu
De câte ori durerile m-apasă.
În clipe de tristețe și de greu
Trimit un gând la tine, către casă.
Te văd în amintiri cum ne zâmbeai,
Chiar și atunci în clipe de durere.
Cu-o lacrimă, furiș, ne mângâiai,
Cu sufletul... și sfânta lui tăcere.
Aș vrea să pot în vise să te țin.
Ca tine mamă... să-mi răpun necazul.
Să cred doar în speranțele ce vin
Și-n lacrima ce-mi mângâie odrazul.
La tine mamă... doruri de se frâng,
Tu știi să le acoperi cu tăcerea.
La tine mamă gândurile plâng,
Dar numai tu le-mpărtășești durerea.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre tăcere sau poezii despre sfinți
O, ce lume minunată
Văd copaci verzi... văd trandafiri roșii pe coline,
Îi văd înflorind... pentru mine și pentru tine
Și-mi spun în gând... o, ce lume minunată!
Văd nori albi ca zăpada... cerul cu ochi de azur,
Zile-însorite... nopți fermecate-n moliciuni de velur
Și-mi spun în gând... o, ce lume minunată!
Culorile curcubeului... pastelizează cerul pur,
Ele se regăsesc pe fețele... trecătorilor din jur.
Văd prietenii dându-și mâna... salutându-se firesc
Spunând în realitate... eu te iubesc.
Aud chiote de copii... îi văd cum cresc, cum trec pe stradă,
Ei vor ști mult mai multe decât... am să știu eu vreodată.
Și-mi spun în gând... o, ce lume minunată!
Da, îmi spun în gând... o, ce lume minunată!
cântec interpretat de Louis Armstrong, muzica de Bob Thiele, George David Weiss, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre trandafiri, poezii despre roșu, poezii despre realitate, poezii despre promisiuni sau poezii despre prietenie
Lumea ferestrelor
I
(Rătăcit)
M-am pierdut!
Hei... unde sunt?
Oare o-i fi murit,
Sau abia m-am nascut?
Ce ciudat mă simt,
E întuneric și totuși,
Nu văd stele....
E... probabil sunt ielele,
Acele ce,
Au întarziat cu surcelele.
Oare s-au terminat modelele
Și-au dispărut mărgelele?
Sau oare sunt primul ce,
S-a rătăcit în liniște?
Habar nu am,
Dar...
Nici nu mă grăbesc
Să revin pe lume,
Că...
Sunt sătul de necazuri,
De minciuni și de glume.
Sunt sătul să trăiesc
Fără tot ce-mi doresc,
Fără pace și calm,
Fără tot ce iubesc.
Aici cel puțin
Nu tre` să mă hrănesc,
Cu iubire, mâncare
Și tot ce-i firesc.
Aici...
E totul calm
Și în perfectă liniște.
Nu e cine știe ce,
Dar mă mulțumește!
II
(Nemărginit)
În timp ce mă plimbam
Prin negrul spațiu,
Vast și calm,
Văd ceva departe.
Ce-o fi aia frate?
Fără să mă agit,
Mă-ndrept spre-acel ceva
Oare n-o fi ea,
Sau mintea-mi joacă feste
Și-i doar imaginația?
Cu cât mă apropiam mai mult,
Pas cu pas și fără glas,
Cu-atât mai tare îmi batea
Inima ce-mi dispărea,
În zona cea de noapte.
Într-o secundă, două, trei,
Ajung destul de-aproape,
Încât să vad și cine-i, ce-i,
Ca o reflexie a apei.
Era un șir nemărginit
Și plin doar cu ferestre,
Ce luminau independent
Și-aveau câte-o poveste.
Aveau și dimensiuni enorme,
Cu multe-aspecte, multe forme,
Ba vechi, ba noi, ba incolore,
Ce doar vroiau să le adore,
Persoana din poveste.
Multe poteci și luminișuri
Aveau o parte dintre ele,
Încât credeam că-i paradisul
Cu mii de sori și mii de stele.
Dar multe mai erau
Și pline doar cu rele,
Cu amăgiri, minciuni și foc,
Ce provocau durere.
III
(Spre...?)
La un moment dat
Observ într-una din ferestre
Că mă aflam și eu.
Oare ce Dumnezeu
Mă regăsesc în ele?
Căci nu îmi amintesc
Nimic din toate cele,
Ce-mi arătau ferestrele.
Oare de ce sunt îmbrăcat în negru;
Și-acolo de ce-s vesel?
Ce-s cu femeile-alea toate,
De ce îmi sunt mirese?
Cred că ceva din spațiu,
O forță foarte mare,
Vrea să-mi arate tot
Ce pot găsi în cale
Și dac-o să mă-ntorc
Prin una din ferestrele,
Ce le privesc în zare.
Doamne, zi...
Ce aș putea să fac,
Să mă îndrept spre o fereastră
Unde e totul ciudat,
Sau spre una în care
Totu-i calm și curat.
IV
(Sihastră)
Cum stăteam eu pe gânduri
Ca ciobanii pe crânguri,
Am văzut o fereastră
Destul de sihastră.
Și mi-am zis:
I-a să vad ce poa` să-mi arate,
Ce persoane ciudate,
Cu imense palate,
Cu comori și de toate,
Pot să văd eu prin geam?
Însă cum mă apropiam,
Tot mai mult o pierdeam
Din rază...
Cu calm.
Ca printr-o minune,
M-am revăzut în spate.
Eram o fereastră,
Eram tot și toate.
poezie de Dan Dumitrașc (14 ianuarie 2011)
Adăugat de Dan Dumitrașc
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre negru, poezii despre întuneric sau poezii despre spațiu și timp
Ce mult aș vrea...
Aș vrea să-mi amintesc
De căldura din pântec,
Aș vrea iar să cresc
Sub dulcele tău cântec,
Inimă, te-ai rupt în două,
Și ai creat o viață nouă.
Aș vrea iar o mângâiere
Și să îmi vorbești întruna.
Aș vrea s-aud în tăcere
Cum inimile bat ca una.
Aș vrea să te țin de mână,
Un pupic de noapte bună.
Aș vrea să te joci cu mine
Și să mă alini când doare,
Să îmi spui c-o să fie bine,
Să mă strângi în brațe tare.
Aș vrea tot ce e mai simplu
Și să nu mai treacă timpul.
Aș vrea la pieptul tău să stau,
Să mă simt în siguranță,
Aș vrea o floare să îți dau,
Iar tu să o păstrezi o viață.
Aș vrea să aud râsul dulce
La fel de sfânt precum o cruce.
Aș vrea sa mă duci la școală
Și să mă ajuți la teme
Aș vrea pe o foaie albă
Să te desenez o vreme.
Aș vrea iar să îmi gătești,
Arome dulci, copilărești.
Aș vrea să mai văd cerul
În ochii tai, să vad și marea.
Aș vrea să văd în ei reperul,
Calea mea și îndrumarea.
Aș vrea să nu mai plec de acasă,
Căci doru-i greu și mă apasă.
Cât aș vrea, cât mi-aș dori
Timpul... să îl pot opri
Sau, măcar, aș vrea să pot
Până în pântec să mă întorc.
poezie de Iulia Ionela Năstăsache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă, poezii despre vorbire sau poezii despre siguranță
* * *
E o distanță mult prea mare
Ce ne desparte de un an
Și lung e drumul pân' la cer
Și hartă către tine n-am.
E drumul lung până la cer
Și deși vreau să te găsesc
Știu că nu-ți este cu putință
La pieptul tău să mă primești.
Mi-ai fost model de când mă știu
Și chiar de viață nu mi-ai dat
Eu te-am văzut ca pe o mamă
Ș-azi lipsa ta m-a săgetat...
Când strig răspunzi doar cu tăcerea
Iar sufletul mă doare tare
Și de-ar fi să mă întrebi ce am
Ți-aș spune"Lipsa ta mă doare..."
poezie de Marina Geanina Voinea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre hărți
Strigarea colindătorilor
Hai! Crăciun în casă,
În casă curată
Și mult luminată,
De venirea lui,
Ziua Domnului,
A mântuitorului,
Bucuria omului.
Hai! Crăciun în casă,
Intră pe fereastră,
Cu colindă aleasă,
La cei ce te-așteaptă,
Cu brad și beteală,
În prag cu aburi și zăpadă.
Cu stele de gheață,
În geamuri cu ceață.
Hai! Crăciun în casă,
Cu colaci pe masă,
Și sarmale-n oală,
Din lut de la țară,
Cu tort auriu de mămăliguță,
Și friptură grasă,
În vârf de furculiță.
Hai! Crăciun în casă,
La bucurie aleasă,
Cu vin rubiniu,
Cu tare rachiu,
Apă de prună și foc,
Toți colindătorii,
S-aducă noroc,
Când bat la fereastră
Și ne intră în casă,
Domnului Iisus
Să îi mulțumească
poezie de Valeria Mahok (27 decembrie 2005)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre Crăciun, poezii despre bucurie, poezii despre noroc, poezii despre mămăligă, poezii despre mântuire sau poezii despre mâncare
Și cum s-a văzut flăcăul cu casă și avere bunicică, nu mai sta locului, cum nu stă apa pe pietre, și mai nu-l prindea somnul de harnic ce era. Dintr-o parte venea cu carul, în alta se ducea, și toate treburile și le punea la cale singurel. Nu-i vorbă că, de greu, greu îi era; pentru că, în lipsa lui, n-avea cine să-i îngrijească de casă și de vitișoare cum trebuie. Numai, dă! ce să facă bietul om? Cum era să se întindă mai mult, că de-abia acum se prinsese și el cu mâinile de vatră; și câte a tras până s-a văzut la casa lui, numai unul Dumnezeu știe. De-aceea alerga singur zi și noapte în toate părțile, cum putea, și muncea în dreapta și în stânga, că doar-doar a încăleca pe nevoie, ș-apoi atunci, văzând și făcând. Toate ca toate, dar urâtul îi venea de hac. În zile de lucru, calea-valea; se lua cu treaba și uita de urât. Dar în nopțile cele mari, câ nd era câte o givorniță cumplită și se mai întâmpla să fie și sărbători la mijloc, nu mai știa ce să facă și încotro să apuce.
Ion Creangă în Povestea lui Stan Pățitul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre noapte, citate despre zile, citate despre urâțenie, citate despre timp, citate despre sărbători, citate despre somn, citate despre religie, citate despre mâini sau citate despre hărnicie
În ceasul al XII-lea
Când beau deodată mult trăscău,
Ajung la fii și la nepoți,
Fiindcă văd că văd mai rău
Și-atunci aș vrea să-i văd pe toți...
epigramă de Gheorghe Bâlici din Concursul Festivalului Național de Epigramă "Cât e Buzăul de Mare" 2011, tema "În ceasul al doisprezecelea" (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre ceas
Cine-i fata?
Fata cu ochii ca iarba
face să-mi tremure barba.
De emoție și teamă,
că nu mă mai bagă-n seamă,
nu mai știu nici cum mă cheamă.
Când o văd mă fâstâcesc,
mă roșesc și amețesc,
iar dacă vreau să-i vorbesc
simt că se-ncleștează gura,
gândurile-mi curg de-a dura,
simt că mă cuprinde ura.
Deschid gura, amuțesc,
încep să mă zvârcolesc,
și rostul nu mi-l găsesc.
Când văd că râde cu alții
mă dezleagă doar prelații,
delirez și cad în transă,
doar așa-mi creez o șansă
de a fi în preajma ei
ca să-i sorb din ochi scântei,
s-o ating, să-i mângâi fața,
cum soarele dimineața
pupă roua, soarbe ceața.
Doamne, dac-ar fi a mea,
să știu că și ea m-ar vrea,
m-aș face luntre și punte,
din loc aș urni un munte,
i l-aș pune la picioare,
iar alături trei izvoare,
o pădure de brazi deasă,
iar la umbra răcoroasă
i-aș construi mândrii casă
să se simtă ca acasă,
acasă unde doar noi
să fim unul amândoi,
trăind anii tinereții
până la sfârșitul vieții.
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre rouă sau poezii despre păduri