Eu am înlâlnit adeseori pe aceştisărmani copii. El, într'un surtuc larg, fără culoare şi cu
buzunarele spintecate, purtându-şi anevoie muzica în spate - ea, într'o rochiţă scurtă din
petici şi c'un baideraş de lână, vechi.

Alexandru Vlahuţă în De-a baba oarba. Ed. Tineretului -1955
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu am înlâlnit adeseori pe aceştisărmani copii. El, într'un surtuc lară, fără culoare şi cu
buzunarele spintecate, purtându-şi anevoie muzica în spate - ea, înlr'o rochiţă scurtă din
petici şi c'un baideraş de lână, vechi...

Alexandru Vlahuţă în De-a baba oarba. Ed. Tineretului -1955
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se ştie că Soarele duce întregul său cortej de planete într'o anumită direcţie a universului, cu aproape 20 km pe secundă: faceţi o simplă socoteală şi veţi vedea ce drum imens străbate sistemul nostru solar în Univers într'o zi, într'o lună, într'un an, în 100 de ani.

Victor Anestin în revista "Orion"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire-n faţa apei

Sub o frunză nemişcată
Fără valuri într -un lac
Viaţa -i era fermecată
Aştepta tăcut un leac

Într -o zi zâna cea rea
Fără trup şi fără suflet Pocnete dintr-o curea
Blestema un suflet

El e prinţul fermecat
S-ascunde de vrăjitoare
El iubea lumea curat
Îndrăgostit de o floare

Nu a vrut să se supună
N -avrut să -i fie bărbat
În broscoi l-a transformat
Până apare -o fata bună

Lacrimi curate a vărsat
Nuferii albi pe luciul apei
Pe broscoi fata l-a salvat
I-a jurat iubire-n faţa apei

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă te vei da pradă voioşiei şi-ţi vei întinde mâna într'o ceartă, fără cinste vei fi.

Solomon în Proverbele lui Solomon, 30:32, traducere de Bartolomeu Anania
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O parte din mine

Ce am făcut m-am pierdut
Caut în mine un nou răsărit
O parte din mine a dispărut
Anii şi viaţa fulger au trecut

Mi-a bătut un ram în geam
Priveşte afară mi-a spus
Am privit chiar eu eram
Păr albit atunci am plâns

Plicuri pe o scoică au căzut
Colorată scoica albă nepată
Jumătatea tu mi-ai văzut
În perlă ea s-a prefăcut

Într -un curcubeu in soare
Într un nor pe cerul senin
În dimineaţa asta apare
În pâinea cu sare şi vin

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epigramă lui Alexandru Vlahuţă

Deşi la faţă e maimuţă,
Deşi la nume e Vlahuţă,
El dă dovezi că e biped,
Căci umblă pe velociped.

epigramă de Alexandru Macedonski din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sextantul se află sub Leu; e o constelaţie formată numai din stele mici şi poate fi găsită pe cer într'o noapte senină, fără lună.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbră a gândului pierdut

Era trecut târziu în noapte
Un ceas bătrân ce m-a trezit
Clopote într un fundal departe
Un fluierat de tren am auzit

O umbră a trecutului grăbit
Mi-a zâmbit la geam timidă
Umbră a unui gând pierdut
Din vara cea fierbinte şi toridă

A poposit pe fruntea-mi obosită
Cu un sărut uşor de bun rămas
Se aprind lumini într o clipită
Peste fereastră să fac un pas

Luna îmi face un semn discret
Să nu deschid fereastra-n vânt
A înţeles jocul gândului direct
Un gând zboară singur în vânt

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La malul tău

Şti ce – mi şoptise cerul într – o noapte?
Că voi sta la malul tău ancorat,
respirând universuri.
Iar TU, vei mângâia muzica,
norii, briza, spuma din valuri.
Când bântuit e cerul de versuri,
căzute în râuri de plete
şi limpezite cu stropi de izvoare,
în ochii tăi, parte din mare.

poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia lui Alexandru Vlahuţă este expresia resemnării caracteristice sufletului românesc - o resemnare potolită, corectă şi demnă, cu care orice raţiune normală şi disciplinată, trebuie să întâmpine un act al fatalităţii. În poezia lui Vlahuţă, admirăm bogăţia variată a unеі vitrine, închinată exclusiv producţiei nationale. Ea tronează în vârful unui car cu fân de curând cosit, însufleţeşte firul de lână pe care îl toarce ţăranca pe prispa casei şi dă glas fluierului, cu care ciobanul îşi adoarme turma cu oi, odată cu asfinţitul soarelui. Poezia lui, pluteşte totdeauna în imediata vecinătate a pământului, nu se ridică niciodată peste nivelul subiectului vizual şi nici nu se aventurează până spre adâncimile fatale de unde sufletul artistului nu se mai întreabă de ce origină este. Ori, marele merit al poetului este tocmai această atitudine, dictată de cea mai perfectă conştiinţă artistică. Alexandru Vlahuţă nu este un poet român, ci un român poet.

Ion Minulescu în revista "Universul Literar", Anul XLI, No. 48, "Un român poet"
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blocurile îl blochează pe om într o închisoare fără gratii, separand omul de natura şi Divinitate. Omult când se separa de natura îşi pierde divinitatea.

aforism de Cînepă Ştefan din Dumnezeu este lumina conştiinţei noastre, Reflecţii Maxime Axiome IV
Adăugat de cinepa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndrăgostiţi ca prima oară

Într un loc necunoscut
Unde cerul este argintiu
Într un castel din trecut
Iubirea trăită mai târziu

Seara eu te am cunoscut
Cerul a strigat pocnind
Dragoste iubire ai apărut
In graba mare fulgerănd

Flacăra de iubire ai aprins
In castelul cu apă vrăjit
Si jarul arde acum neatins
Vinul în cupe este servit

Loveste malul Marea Neagră
Ne leagănă in pas de vals
Îndrăgostiţi ca prima oară
Iubiti pe veci noi am rămas

Răsuna valul în castelul gol
Strigi si baţi tăios în geam
Ma chemi ma strigi tu val
Iubire preţuită gram cu gram

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ne iubim

Să ne iubim să fim mai buni
O viaţa avem este frumoasă
Pune ti zilelor de flori cununi
Să nu ne nchidem într o casă

Când tu ajungi într un impas
Iar toate par a se fi năruit
Doar Domnul ne va da răspuns
Mosorul aţa vietii n a sfârsit

Continuă ti mereu speranţă
Clipa mea bună este propice
Si n suflet fericirea e prezentă
Trăiţi iubiti vă mereu ne zice

Adultă inima pentru tine bate
Să ierti mereu dar să nu uiţi
Cu ochii minţii tu vezi departe
Inima ti străbate văi si munţi

Ascultă sufletul si fă i dreptate
Iubeşte ti viaţa până la sfârsit
Alungă dorul mergi mai departe
Mereu va fi eternul apus si răsărit

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi, cei mari, uităm adesea că am fost copii. Şi lucrul acesta ar trebui să ni-l aducem aminte, mai ales când ne găsim în faţa copiilor.

citat celebru din Alexandru Vlahuţă
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astăzi România trăeşte sub regimul censitar. Aceasta înseamnă că, pentru a fi cineva alegător şi ales, i se cere anume cens, adică să aibă proprietate imobiliară aducând un anume venit sau să aibă diploma de absolvire a universităţei, a gimnaziului ori a şcoalei primare. Cei ce nu îndeplinesc aceste condiţiuni fac parte din colegiul al treilea al cărui rol este redus aproape la nimic. Este ştiut, într'adevăr, că acest colegiu unde sunt toţi muncitorii şi ţăranii, nu alege decât 38 de deputaţi, pe când celelalte colegii aleg 145. Şi afară de aceasta, alegerile se fac într'un mod indirect, prin delegaţi, ceeace înlesneşte ingerinţele poliţiei care face şi alegerile în col. III, numit colegiul-minciună.

începutul de la Jos regimul cenzitar! Trăiască votul obştesc! de Cristian Racovski (1910)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

În cinstea marelui templu de amor

Simţeam cum mă învelesc cu pământul printre gene
Când noaptea păştea paşnic din orizont trupesc
Şi aştrii adormiţi pe sâni de cosânzene
Se trezeau năframe pe un chip dumnezeiesc.

Mă pregăteam de vara dragonului de lună
Într – un dute – vino pătruns de Eminescu,
Îndrăgostit de ultima lagună
Uitată într – un vers de însuşi, Păunescu.

Retorică dilemă cu perspective egale,
Unul şi acelaşi, un bulgăr sub arcadă,
Iubit şi prin iubire în veşmânt de zale
Rămân un arlechin cu straie de paradă.

Şi–ntr–adevăr există paranteze
În lumea ce se pierde îndărăt,
Cu vii şi morţii ce stau să sângereze
Într – un pătrat de lună din care să mă îmbăt.

Din când în când, de dincolo de lucruri care dor,
Chiar de balustrada – i urcată de mojici,
În cinstea marelui templu de amor
Vom fi, iubito, singurii obraznici.

Simţeam cum mă învelesc cu pământul printre gene
Când noaptea păştea paşnic din orizont trupesc
Şi aştrii adormiţi pe sâni de cosânzene
Se trezeau năframe pe un chip dumnezeiesc

poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miliardele de cosaşi, specii mărunte de lăcuste de toate colorile, sfârâiau asurzitor în întinderile caste; zvonul lor tindea să se statornicească în tâmplele lui Lupu ca un cântec propriu al urechii interne. Când şi când, la cotiturile drumşorului printre lanuri, ori la o coborâre într'o vălcică, dădea peste pâlcuri de copaci care abia îşi clăteau frunzişul; turturele băteau din aripi şi-şi luau alene zborul; un popândău îl aştepta neclintit la marginea pulberei, până ce simţea cutremurul roţilor paneraşului şi trapul calului; atunci intra cu regret în căsuţa lui subpământeană, ca să iasă iarăşi în urmă, să cerceteze cu curiozitate ce a fost; paseri străine pluteau în înălţime; mai sus de ele stăteau alcătuirile fantastice ale nourilor albi de vară; zarea, pe întinderea câmpiilor, tremura într'o flacără de coloarea aerului; când se opri la o răspântie a lanurilor, ca să se orienteze, Mavrocosti auzi un buratic într'un plop, cerând ploaie; sunetul sacadat al guşei lui albe cuprindea în el o bucurie a întregii firi, care răspundea bătăilor inimii omului. Lupu simţea şi el, ca toată firea, oboseala şi în acelaşi timp deliciul şi forţa verii.

Mihail Sadoveanu în Nopţile de Sânziene
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fatalitate

Într=o ţară de corupţi
Unde legea-i mult prea blândă,
E periculos să lupţi
Cu şacali ce stau la pândă!

epigramă de Mihai Haivas din Seminţe din... dovlleacul meu (2015)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aduşi în Dacia de împăratul Traian, rămaşi aici, în urma celei mai vajnice lupte ce-au văzut timpurile vechi, am păstrat în sângele nostru vitejia acelor două popoare mari din care ne tragem...

Alexandru Vlahuţă în România pitorească, Ţara. Poporul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legănarea neregulată a vasului mă ameţeşte. O căldură năbuşitoare îmi învăluie capul. Culcat pe spate, în aerul greu al cabinei, îmi încopcesc mâinile sub ceafă, închid ochii şi încerc să cuget; dar vijelia de afară pare că împrăştie şi gândurile mele.

Alexandru Vlahuţă în România pitorească, Constanţa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!