Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Aleksandr Soljenițîn

Moartea – nu ca un hău

Moartea – nu ca un hău, ci ca un pisc foarte înalt,
O culme la care-am ajuns pe drumul meu.
Sus, pe cerul negru care-mi acoperă al morții pat,
Strălucește Soarele Alb al lui Dumnezeu.

Întorcându-mă, văd în razele lui albe
Rusia, Rusia mea dragă, cu coroana ei de flori, polară;
O văd cu ochii, cu ochii lumii celeilalte,
Sculptată-n stele de înțelepții eleni de-odinioară.

Te văd limpede, fără supărare sau rancoare:
Păcatele tale. Și gloria ta. Și lupta ta zilnică sub soare.

N-o să te mai văd de-acum astfel: crucificată;
Și n-o să mai invoc pentru tine Renașterea vreodată...


** Aceasta este ultima poezie scrisă de Soljenițân – decembrie, 2, 1953 – în Taraz, Kazahstan. Medicii tocmai îl anunțaseră că mai are doar câteva săptămâni de trăit. Din fericire, în urma tratamentului medical primit Tașkent- Uzbekistan s-a vindecat.

poezie clasică de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Pavilionul cancerosilor" de Aleksandr Soljenițîn este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -34.00- 23.99 lei.

Citate similare

Din zi în zi

Din zi în zi mă văd mai mic,
mai gol și mai sărac de Tine,
cu cît spre Tine ridic,
cu-atît văd golul meu mai bine.
Din zi în zi mă văd mai mic
și scad sub cerul slavei Tale,
precum în zări de borangic
un călător pe-ntinsă cale.

Din zi in zi mă văd mai mic.
Ce uriaș eram sub soare!
Iar azi, cînd am ajuns pitic,
-ntreb ce pot fi mîine oare?

Din zi în zi mă văd mai mic.
Și-aștept un prag de împlinire,
fiu un fericit nimic
ce-adoră veșnica iubire.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marin Moscu

A-mbătrânit Sisif

A-mbătrânit Sisif, se pare
Că pietroiul lui e drob de sare...

Îl pune, pentru gust, în mămăligă
Și-n visul lui doar visurile strigă...

Nu mai văd zarea, văd un mușuroi
De cârtița-necată în valuri de noroi...

Văd albinele cu aripile-n zbor ciuntite
De dulcele vieților în miere pritocite...

Văd mămăliga, soare copt în vatră,
Gura pământului ce mușcă și chiar latră...

Veniți la bulzul vieții în care-am pus lumină,
Hrăniți-vă sub crucea lui divină...

Îmbătrânirea vine pe furiș oricând
Și lasă pietre albe ca semne pe pământ...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -26.97- 15.99 lei.

Ieșenii au o altitudine mai înaltă, ei văd Polara ceva mai sus decât o văd bucureștenii și stelele lor circumpolare sunt deci mai numeroase; în schimb, spre sud, sunt câteva stele pe cari ei nu le văd, sau pe cari le văd prea aproape de orizont.

în Cum să înveți stelele
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Îi văd sângele pe flori de trandafir

Îi văd sângele cum pe flori de trandafir se-așterne,
Văd în stele gloria ochilor lui însuflețind eterul,
Trupul îi strălucește-n mijlocul ninsorilor eterne,
Lacrimile lui sunt ploile cu care ne binecuvântează cerul.

Îi văd fața-n fiecare floare;
Cântecul fiecărei păsări și tunetul, pătrunzător nespus,
Sunt vocea lui – desprinse din magma tare,
Pietrele-s cuvintele pe care el le-a spus.

Toate drumurile-s de pașii lui bătute, mii,
Bătaia inimii lui învălurează marea veac după veac,
Coroana lui de spini e-împletită din toți spinii lumii,
Iar crucea lui e fiece copac.

* Joseph Plunkett a fost un înfocat naționalist patriot irlandez, condamnat la moarte în iunie 1916 și executat prin împușcare. Cu șapte ore înainte de execuție s-a căsătorit cu iubita lui, Grace Gifford. După această întâmplare, Grace nu s-a mai recăsătorit. niciodată.

Geraldine Plunkett, sora lui Joseph, i-a publicat după moarte poeziile.
Stația de cale ferată din Waterford îi poartă numele.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sub gene văd flori

Unde ești înflorită primăvară,
Vin-o încet cu miros de flori iară,
Adu pentru noi multă veselie,
Să fie pentru noi o nouă temelie.
Soarele arde acum departe,
Dar pe noi nimic nu ne mai desparte.
Lumina ochilor mei e o desfătare,
Sub gene văd flori cu o dulce aspirare,
La ziua caldă cu multă mișcare,
Iar noaptea pe cer vezi stele căzătoare.
Privirea din ochii tăi duioși doboară,
E ca o rază ce pe pământ coboară,
Și vii tiptil cu flori, dar eu îți simt pasul,
Ca muzica de primăvară ce-mi îngână glasul.
Razele tale primăvară fac un mic contur
Ș-apoi uit în depărtare și văd verde împrejur.

poezie de (22 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corina Mihaela Soare

Agățată de cuvinte

Eu rămân ca o mare de iarnă
Am mâini de apă pline de voci...
Îmi respiră tăcerea cuvintelor.
Dacă uit și schimb în ochii tăi
Îmi dau seama că te văd...
Dacă privesc din ochii tăi
Văd omul care nu vorbește
Dar care spune ceva:
Linia orizontului, aspectul tău peste zile
Sau nemulțumirea secretă
Sau chiar dezbrăcată.

Dacă privesc din ochii tăi
Văd cerul în perspectivă...
Norii ce judecă alb,
Văd mainile care deschid ninsoarea
Pe fruntea gândurilor.
Dacă te uiți la ochii tăi, în ochii tăi,
Vezi dragostea pe care
Nu o înțelegi niciodată,
Restul rămâne în tine și ningi.

Am fost un zâmbet în vocea ta
Și-o privire într-un strigăt
Agățat de cuvinte.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Zăresc iubirea

Flori albe în vis coboară-n miezul nopții,
Cu stele argintii în lumina dimineții,
Visând iubirea-n locul ce așteaptă
Și mireasma plăcută a zorilor ce se îndreaptă.

Cerul se zărește cu albastru imaculat,
Părul meu zboară în vântul neregulat,
Și ca o boare strigătul tău coboară,
În liniștea zorilor din această vară.

Te văd în zare cu-n buchet de flori
Și simt parfumul trandafirilor din zori,
Sufletul-mi saltă voios de fericire,
Când eu zăresc iubirea în a lui privire.

E așteptarea-n cea mai mare parte,
Când eu văd făptura lui aparte,
Cu calm și umilință-n glas,
Ce ne-aduce visul-n fiecare pas.

poezie de (17 iunie 2019)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dragă Fidel, îmi este foarte dor de tine și gândesc la tine în fiecare zi. Trăiesc, spre dezamăgirea administrației americane. De fiecare dată când te văd la televizor sunt foarte mândră de tine. Inima mea îți aparține pentru totdeauna, ție și Cubei. Am făcut un infarct și am șoldul distrus. Cea mai mare dorință a mea este să te mai văd o dată.

în scrisoare către Fidel Castro (1999)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Întâlnirea

Lui Fănuș Neagu

Când "te citesc" îți văd privirea
Și mult bucură-ntâlnirea
Cu ochii cerului din tine!

Și uneori plâng îmi vine
La gândul -ntr-o zi
Acești ochi nu-i voi întâlni

Când drumul meu s-o prăbuși
Sau cerul lor s-o nărui.
Când "te citesc" îți văd privirea!

poezie de din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă DobreSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Moartea Mădălinei

Pe crucea de piatră au fost încrustate,
cuvinte cu care tu pleci din cetate.

Pentru tine, Mădălina,
nu mai înfrunzesc gorunii.
Pentru tine, Mădălina,
nu mai înfloresc salcâmii.
Pentru tine, Mădălina,
nu mai zboară nici lăstunii.
Pentru tine, Mădălina,
a venit sfârșitul lumii.

Pentru tine, Mădălina,
florile n-au înflorit.
Pentru tine, Mădălina,
timpul în loc s-a oprit.
Pentru tine, Mădălina,
soarele în zori s-a stins.
Pentu tine, Mădălina,
doar lumânări s-au aprins.

Pentru tine, Mădălina,
cerul senin s-a deschis.
Pentru tine, Mădălina,
viața a fost doar un vis.

Fără tine, Mădălina,
cetatea e mult mai tristă.
Flori ca tine, Mădălina,
pe pământ nu mai există.

Noaptea, cerul își aprinde candelambrul plin cu stele,
"Fata cu părul de foc" strălucește printre ele.

poezie de (21 iunie 2013)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Pe malul mării

Stau pe malul mării, valurile ascult
Mă-ncălzesc la soare, însă vreau mai mult
Cerul e albastru, pescărușii zboară
Roiuri de albine acum mă-nconjoară
Briza răcoroasă spulberă nisipul
Văd și două stele ce-și arată chipul
Pacea cuprinde, cerul sus se ține
Dar cât de plăcut e când te văd pe tine.

Fiindcă ceru-albastru pare pălește
Când a mea privire ochii-ți întâlnește
Și deși e soare toată dimineața
Eu prefer plouă, dar îți văd fața
Ce încerc spun cu mintea haihui
E îmi doresc ca tu rămâi
Mare, soare, stele, roiuri de albine
Eu renunț la toate, dar nu și la tine.

poezie de , traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Albastru

cer,
văd nori, soare și ploi
cer,
văd praf, lut și noroi
cer,
văd iarbă și flori
cer,
văd copaci omizi și culori
cer,
văd un zâmbet și doi bujori
cer,
văd lumină și râsete
cer sărut plânsete.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Muha

Fără pustiu în suflet

candelabrul lumii în ramuri se desfășoară
soarele pătrat pictat de Picasso acolo stă atârnat
Goya prin culoare pe un braț pune sus colțul lunii
eu am venit pe drumul măslinului să văd cerul
în albastru-negru de noapte o stea îmi șoptește
durerile lumii mele au încă putere
deșertul prin pustiul nisipului arzător
chiar dacă desenează cercuri albe în soare
nu poate să-mi usuce și să-mi lase ochii goi
pietrele în nisipul deșertului vorbesc încă
durerea încă nu este o pedeapsă sfâșietoare
chiar dacă pe toți încă ne doare
amintiri separate sunt încă în mine contrare
rana mea nu face cicatrice pe cerul albastru
în zorii dimineților albe pline de alb
când în deșert se vede un nou început...
fără pustiu în suflet

poezie de (august 2008)
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cărări albe

Și plec...
Mă duc pe albele cărări
Pe care au pășit și alții
Ce-s îngropați în alte cugetări.
Căci negru e în jurul meu
Și soare nu mai este,
El a apus de mult în zări
Acum, e-ntr-o poveste.

Oare-am ajuns?
Privesc în jur... aceeași lume sumbră.
Și-acum doar o-ntrebare am:
Pot să mă-ntorc în tindă?
Și-apoi privind în jurul meu
Nimic nu îmi răspunde.
Dar cu privirea urmăresc
Lucrul a mă pătrunde.
Privesc uimit cum soarele și luna
Nu numai se văd,
Ci își împart căldura.

Și văd cadavre vii
Cum obosite-nclină.
Dar unde sunt?
Mă-ntreb întruna
Și caut cărarea albă din negrul interes,
Dar în abisul gândurilor mele
Se văd doar licurici stingheri
Ce pâlpâie aiurea-n noapte
Și fac tic-tac, se sting și pier.

E întuneric și mi-e frică
Și-am început să mă gândesc
Cine sunt eu? De unde vin?
Dar un răspuns eu nu găsesc.
Mă simt așa lipsit de viață,
Mă simt de parcă n-aș fi eu,
Mă simt doar o simplă fantomă
Sau, un cadavru în cavou.
Nici nu mai știu ce timp m-așteaptă
Și nici ce drum eu voi urma.

Dar caut drumul alb, din negrul nesfârșit
Și caut neatinsul negăsitului învins.

poezie de din Complotul simțurilor (2008)
Adăugat de Anabella Eliza CotovanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Para cea mai coaptă

Para cea mai coaptă-i pe cel mai înalt ram, greu de cules –
La fel e și iubirea mea, la care n-am acces,
Plăcută privirilor deși-i. Briză-înmiresmată, făpura i-o-înclină
Spre mine, căci abia aștept să o sărut și să mi-o fac regină!

Ea stă-n lumină și ochii tuturor o văd, iar dorințele dau ghes –
Para cea mai coaptă-i pe cel mai înalt ram, greu de cules.
Că-asemenea roadă-i dulce și parfumată, prea bine știu,
Dar, iată, n-ajung la ea,-i privesc doar obrăjorul auriu.

Sorb razele de soare prelinse pe chipul frumuseții,
Așa cum trandafirii însetați beau roua dimineții.
Para cea mai coaptă-i pe cel mai înalt ram, greu de cules –
Iar ochii mei privesc neclintit numai la ea, bineînțeles.

De ce – de ce n-o ignor, de ce -i întorc spatele mi-e greu,
De ce nu culeg o altă inimă din multele-întâlnite-n drumul meu?
Atâtea iubiri am la-îndemân㠖 dar, vai, pentru niciuna interes!
Para cea mai coaptă-i pe cel mai înalt ram, greu de cules.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eu văd

Văd mâna care mă călăuzește.
Numele ei este datorie.
Văd inima care mă hrănește.
Numele ei este puritate.
Văd sufletul care mă eliberează.
Numele lui este frumusețe.
Îl văd pe Dumnezeu, care mă stăpânește.
Numele Lui este Necesitate.

poezie clasică de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ochii tăi!!!!!

ochii tăi, ochii tăi mereu plânși
îi văd duși, îi văd ninși, îi văd stinși

și-i mai simt uneori emanând
ba tăcere, ba frază, ba jind

și-i aud cum mai strigă în sec
ba vin, ba să nu, ba plec...

poezie de
Adăugat de VasiliSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tristețe

Tot ce am în viață e tristețe
În ochii mei durere și necaz
Nu am cuvinte care să mă învețe
Nu am decât regrete și lacrimi pe obraz

Și sufletul meu arde de atâta suferință
Pierdut în umbra morții în fiecare zi
Tot ce iubesc ramane astăzi umilință
Si inima tăciune a morților cei vii

Nu văd decât o umbră a zilei ce a fost
Nu văd speranță oarbă sau vis de fericire
Rămâne doar otrava iubirii fără rost
Și zilele amare raspaltă în nemurire
Raspata unui cost

Și întind a mele mâini spre Dumnezeu
Și trup și suflet Lui se-nchină
Iubirea s-a eternă va exista mereu
Și-n suflet am doar pace și lumină

poezie de (13 noiembrie 2013)
Adăugat de Grigore OvidiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vreau să te văd

- Vreau să te văd, femeie,
Sau vino să mă vezi,
Mi-e dor de iarba crudă
A ochilor tăi verzi;

De-a tale negre gene
Ce tremură ușor
Ca aburul de ploaie
De-asupra codrilor.

- Vreau să te văd, bărbate,
Sau vino să mă vezi,
E timpul coasei iată
În ochii mei cei verzi.

Cosește, hai - iarba,
Cu rouă și cu stea,
Mai deasă și mai verde
Să crească-n urma ta.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
cumpărăturiCartea "Curcubeul" de Grigore Vieru este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -38.44- 15.99 lei.

Flux de seducție

Uneori cei din jurul meu se miră
cât de deschis le vorbesc,
se miră și nu înțeleg
că de fapt conversez cu mine,
doar cu mine însumi.
Neatent la context, la ochii exteriori.

văd dacă mai pot regăsi
cheia rătăcită a vechilor semnificații,
să văd cât se mai poate merge încă
pe drumul acesta
al lumii pline de paradoxuri.

Lipindu-mi ochii cât mai adânc
de pieptul șovăitor, urmăresc
steaua ce m-a călăuzit până la naștere.
Înfruntând pentru mine
Printre atâtea furtuni, primejdia și nepăsarea.

poezie de din Melodrama realului (2006)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook