Constanţa de azi, chemată să devie peste câţiva ani unul din cele mai măreţe şi mai însemnate porturi din lume stă pe mormântul vechiului oraş Tomi, a cărui întemeiere e învăluită în negura unei triste şi crude poveşti (...)

Alexandru Vlahuţă în România pitorească, Constanţa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aici, pe pământul acesta, sfinţit de jertfe mari şi de preţioase amintiri, se ridică azi Turnu Severin, unul din cele mai însemnate porturi ale României, oraş apusean, cu clădiri frumoase...

Alexandru Vlahuţă în România pitorească, Turnu-Severin
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din năruita Tomi s-a ridicat, sub Constantin cel Mare, Constanţa, căreia mai târziu genovezii i-au redat, pentru câtva timp, vechea strălucire şi însemnătate comercială. Apoi a căzut sub stăpânirea turcească: cheiul şi digurile de apărare, lăsate în grija vremii, s-au stricat, frumoasele clădiri ale portului s-au părăduit, toată mişcarea şi viaţa oraşului a început a tânji, un somn îndelungat şi greu, ca o robie, s-a întins peste întreaga Dobroge. Valurile mării boceau stângerea unei lumi.

Alexandru Vlahuţă în România pitorească, Constanţa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi, poete, nu te-ai mai simţi aşa de străin în locurile acestea! N-ai mai vedea chipuri fioroase de barbari îmbrăcaţi în cojoace, nici marea prefăcută în pod sunător de gheaţă. Sciţii s-au dus şi Tomi s-a dărăpănat şi toate s-au schimbat de atunci.

Alexandru Vlahuţă în România pitorească, Constanţa (Împăcarea lui Ovidiu)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din mijlocul acestui oraş, statuia ta de bronz priveşte visătoare peste câmpia acoperită de ruinile cetăţilor şi lagărelor romane, sub zidurile cărora zac oasele compatrioţilor tăi.

Alexandru Vlahuţă în România pitorească, Constanţa (Împăcarea lui Ovidiu)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În albul zorilor ies pe punte. Furtuna s-a potolit. Marea e liniştită ostenită parcă de atâta frământare în deşert. Un oraş frumos străluceşte înaintea noastră: Constanţa, farul României, aprins la porţile răsăritului, în pragul apelor nestăpânite. O, pământ binecuvântat!...

Alexandru Vlahuţă în România pitorească, Constanţa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patria ta, neamul tău, a răzbătut încoace şi o lume nouă a răsărit aici, pe pământul acesta stropit de lăcrimile tale; un nou oraş s-a ridicat din valurile Pontului, sub un cer tot aşa de albastru şi de cald, ca şi al frumoasei Italii.

Alexandru Vlahuţă în România pitorească, Constanţa (Împăcarea lui Ovidiu)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi, triste amintiri

grădinile-s mai triste ca atuncea
şi norii toti coboara mult mai jos
înghit flamanzi corolele firave
şi firul ierbi-l stoarce de frumos.

naduful lor revarsa peste frunti tacute
si-n brate strang nelinisti di-mprejur
le-as cere-o lacrima cu imprumut, sa-mi lase
sa ud gradini de inimi in urme de condur.

si cat pamant se frange, cate uitari se sting?
in cate lire mor, iubiri, chemari si nu-s,
din ceruri tot coboara cu miile culori
intr-un pastel de toamna, cu ploile-n apus.

si curg, si neastampar e prin alei si ganduri
si cata nerabdare in negura, pustiu
doar un condor mai scrie in zboru-i tot inaltul
cu triste picaturi din ochiul negru, viu.

străjeri din brumă dulce isi picura nectarul
în cupele de roze ramase-n vechi iubiri
în scrinuri de rugina se-ascund parfumuri blande
cu-mbratisari de-atuncea, azi triste amintiri.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Constanţa, farul României, aprins la porţile răsăritului, în pragul apelor nestăpânite. O, pământ binecuvântat!...

Alexandru Vlahuţă în România pitorească, Constanţa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unul din cele mai măreţe lucruri din democraţia noastră este exprimarea sa în toate felurile. Şi asta include protestul oamenilor. Am fost obiectul protestelor în decursul celor opt mei ani de prezidenţie şi cred că nici un preşedinte din istoria noastră nu a ajuns, la un moment dat, să fie obiectul unor proteste.

citat din Barack Obama
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De jos, din marginea satului, ruinele unei cetăţi romane le spuneau din ce viţă îşi trag neamul; iar în faţa lor, peste zăvoaiele de plopi şi sălcii de pe malul Dunării, se întindea câmpia, pe care, cu trei sute de ani înainte, Mihai Viteazul, spărgând duiumul oştilor turceşti şi, ca o vijelie năprasnică, spulberând steagurile verzi de pe pământul ţării lui, gonea dâra de sânge şi de turbane risipite până-n văgăunele Balcanilor.

Alexandru Vlahuţă în România pitorească, Desa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calafatul îşi are de mult paginile lui de suferinţi şi de glorie în istoria ţării. În zidurile caselor vechi se cunosc şi azi urmelor bombelor, aşa rămân pe trupul ostaşilor bătrâni semnele războaielor în care au dat vitejeşte piept cu moartea. Asupra acestui oraş s-au aruncat cele dintâi obuze turceşti în primăvara anului 1877, când războiul nu era încă deschis (...)

Alexandru Vlahuţă în România pitorească, La Calafat
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În luptele-i de veacuri cu atâtea primejdii şi greutăţi ce-i stau în cale, omul îmi apare ca acel voinic năzdrăvan din poveşti, pe care nimic nu-l înspăimântă.

Alexandru Vlahuţă în România pitorească, Constanţa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate visurile prea frumoase sunt semne neîndoielnice de mari nenorociri viitoare, şi omul ar trebui să cunoască, în cele din urmă, că tocmai atunci când se lasă a fi mai stăpânit de farmecul unor iluzii mai dulci, e o durere mai grea, care i se urzeşte şi-l aşteaptă.

Alexandru Vlahuţă în Din durerile lumii
Adăugat de Roxana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminescu este unul din exemplarele cele mai splendide pe care le-a produs umanitatea. Avem convingerea că dacă mai trăia, sănătos, încă douăzeci de ani, el ar fi fost considerat, fără putinţă de contestare, ca unul din cei mai mari creatori de poezie din întreaga literatură a lumii.

citat celebru din Mircea Eliade
Adăugat de Ania Vişan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cinci din cele mai triste cuvinte pe lume sunt "aş vrea să fi avut...".

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Sinziana Mihalache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt vreo 100 de români cari fac parte din societatea astronomică din Franţa, al cărui secretar general este domnul Flammarion, fost preşedinţe şi întemeietorul ei. Societatea aceasta socoteşte peste 5000 de membrii, are un observator splendid şi tipăreşte unul dintre cele mai necesare buletine astronomice.

Victor Anestin în revista "Orion" (1907)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minciuna

"Minciuna stă cu regele la masă"
Zicea Vlahuţă mai de dinainte,
Iar azi minciuna este mult mai mare,
Stă în fotoliu, lângă preşedinte.

epigramă de Valentin Smarand Popescu din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epigramă lui Alexandru Vlahuţă

Deşi la faţă e maimuţă,
Deşi la nume e Vlahuţă,
El dă dovezi că e biped,
Căci umblă pe velociped.

epigramă de Alexandru Macedonski din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuptor

Sunt câţiva morţi în oraş, iubito,
Chiar pentru asta am venit să-ţi spun;
Pe catafalc, de căldura-n oraş,
Încet, cadavrele se descompun.

Cei vii se mişcă şi ei descompuşi,
Cu lutul de căldura asudat;
E miros de cadavre, iubito,
Şi azi, chiar sânul tău e mai lăsat.

Toarnă pe covoare parfume tari,
Adu roze pe tine să le pun;
Sunt câţiva morţi în oraş, iubito,
Şi-ncet, cadavrele se descompun...

poezie celebră de George Bacovia din Plumb (1916)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aici, sub volbura asta de valuri, e încheietura Balcanilor cu Carpaţii. Peste pumnii lor încleştaţi, Dunărea se aruncă furioasă, rupând cu zgomot cele din urmă stăvilare ce i se mai ridică-n cale. Şi în vălmăşagul acestei ciocniri de titani, fiecare val pare că strigă, fiecare stâncă pare că se mişcă. Deodată apa lunecă de pe zăgazul colţuros şi se întinde ca o pânză.

Alexandru Vlahuţă în România pitorească (1901)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!