Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Schimbări

Vremurile sunt moderne,
Mințile s-au învechit
Bunătatea se așterne
Doar la omul necăjit.

Ca o floare nevoită
Să suporte viața grea,
La fel și sufletul evită
Să mai fie ce era.

Iar natura se razbună
Blestemându-ne cu foc
Toate relele se-adună,
Și ne cheamă-n al lor joc.

Din această Apocalipsă,
Nimeni nu iese-n câștig
Toată lumea duce lipsă,
De o iarnă cu mult frig.

poezie de
Adăugat de Alin OjogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

În lumea lor

Frigul se întețește
Trec pe lângă el
Timpul se oprește
Totul e altfel.

Loc prea întunecat
Si unic de fel
Cine-i împărat?
Oare Azrael?

Luna se ascunde
In nori de hârtie
Din pământ se-aud
Șoapte din sicrie.

Preoți la un loc
Din Scripturi citind
Învăluiți cu foc
Crucile aprind.

Morții toți dispar
Tăcerea se-așterne
Vor rămâne doar
Regrete eterne.

Doar in lumea lor
Sufletul devine
Astrul zilelor
In vremea ce vine.

poezie de
Adăugat de Alin OjogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Muză

Muză
autor: Alin Ojog

Cântam cu tine,
Alături de greieri
În nopți cu lună,
În nopți cu brumă
O brumă deasă
Cu toate gazele
Ce te credeau
A lor mireasă.

Stergeam cuprinsul
Doar c-o privire
Sa fie noaptea
Mult mai senină
Dar luna mirată
De ce văzuse
Privea în jur
Ca o străină.

Iar umbre fugeau
Din calea pașilor tăi
Crezând ca ești un demon
Ce vrei să le răpești
Sa faci din ele săbii
Și să te lupți cu vântul
Ca-n vechile povești.

Dar tu... ești mult prea blândă
Te temi să calci pământul
Să nu trezești vre-o floare
Vre-o gâză ce visează
Zburand prin mii de flori
Alături de surate
În dimineți cu soare.

poezie de (9 noiembrie 2021)
Adăugat de Alin OjogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Prezicere

V-om trece... și eu și tu...
V-om trece ca un vânt
Un vânt, de toamnă, rece
Ce viața one-o sece
Spre moarte dându-ne avânt.

V-om sta in lumea noastră sumbră
Lângă nepoți, lângă copii
Afară va fi ploaie de vară
Iar tu citindu-le din cărți, spre seară
Despre fantome si stihii.

De nicăieri, câte-o problemă,
Ne va mai pune la încercare
Dar v-om fi trecuți prin toate cele
Prin toate vremurile grele
Și-n viața noastră va fi soare.

Impreuna iubito o să fim
Până natura își va pierde coloritul
Pierzându-se in nopțile de vară
Când stele vor incepe sa piară,
Atunci iubito, ne va fi sfârșitul.

poezie de
Adăugat de Alin OjogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Marica

Era... toamnă

Era toamnă,,, ploua iubire", era frig, era și soare,
era toamnă târzie,,, noiembre", era târziu, eram
Eu, erai și Tu, suntem și acum tot Noi,,, rătăciți"
prin cărți, rătăciți de Noi, Noi ne suntem... noi!

Noi ne suntem...,, nimănui ", Noi ne scriem
,, încrucișat ", Noi, doi poli opuși, Noi ne atragem
în opus, Noi... ce dor mi-e de ochii tăi, nu mai
zic de trupul tău ori de sânul dezgolit, nu mai...

Aș rupe din Cer o Stea, o cometă, o,, Stea
căzătoare", aș... ți-aș... Eu ți-aș pune Luna la
picioare, chiar și tâmpla mea, te-aș înveli...
cuprinde, cu Calea Lactee, of cât te mai iubesc!

Ce păcat... ce Om fără de tine, sunt pierdut în
ochii tăi, sumt prea,, mort" și moartea mi-e prea
vie, îți amintești... prima întâlnire..., candela
arzând a vie", parcă... mi-e rușine că sunt Om!

Cum e cu putință, ca un Zeu și o Zeiță... să se
rătăcească-o clipă pe un... anotimp de toamnă,
of ce... toamnă mi-e de tine, of ce dor mai naști
în mine, sincer... mi-e rușine și mă doare!

Of... să blestem ori să ucid... nimeni nu mi te
poate aduce 'n cale, vino Tu de bună voie,
nimeni nu are răspuns, nici nu 'ntreb, nici nu
cerșesc, oare de ce te mai Te iubesc, oare...

Ce să-ți spun când viața mi-e doar clipă, ce să-ți
spun... aripa mea lipsă, parcă.... iar mă simt a
Om, iar mă dor și iar nu... nu mor, sunt... al tău
și chiar mă dor, Tu mă dori, durerea mea, Eu...

Eu sunt calauza Ta, parcă Lumea asta nu-i a
noastră, normal... Noi și Lumea lor... Noi
cei,, puși de o parte", Noi și Lumea lor, unde o
să ajungem, nici pribegi, nici călători, oare...

Da... ziua de mâine, o să-mi fie foame, o să-mi
fie sete, o să-mi fie dor de tine cum mi-a fost o
viață 'ntreagă, o să-ți amintesc de mine, o să te
bântui,,, zâmbesc", Eu nu aparțin acestei lumi!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Petru Culianu

Se crede îndeobște că indienii au fost alungați de pe pământurile lor pentru că au fost fie prea proști, fie prea neștiutori, fie încă uneltitori și dezbinați. Dar cea din urmă lovitură ce li s-ar fi dat ar fi fost alcoolismul. Astfel, se atribuie alcoolismului, mult mai mult decât războiului însuși, exterminarea majorității indienilor. E drept că nu mare era viclenia indienilor, de vreme ce ei își respectau promisiunile. Își închipuiau că toată lumea era ca ei. Războinicii lor însă valorau câteodată cât o sută de adversari și nu erau mai puțin cruzi decât aceia. Ce s-a întâmplat nu s-a întâmplat nici din prostie, nici din încăpățânare, nici din lipsă de răutate.

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Gnozele dualiste ale Occidentului" de Ioan Petru Culianu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -38.48- 28.99 lei.

Există credința că omul, prin acțiunile sale, modifică natura. Într-un anume fel, așa și este. Nu trebuie însă pierdut din vedere faptul că omul, ca și celelalte viețuitoare care populează această planetă, face parte din natură, formând împreună cu ea un tot unitar. Din această perspectivă, natura, prin intermediul celui mai de seamă reprezentant al ei, se modifică singură, ca să folosesc un eufemism. Sau, mai pe șleau spus, se duce de râpă cu bună știință.

(23 decembrie 2012)
Adăugat de Mihail MataringaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Posedat

Când dorm citesc pe cozi de comete
Gândurile celor ce stau ascunși pe planete
Îi văd zâmbind, dansând printre munți,
Cărunți.

Iar unii din ei vorbesc despre Pământ
Iar vorbele lor, ca timpul, dispar în vânt
Ori sunt aruncate de către mândrul Soare,
Pe altare.

Și simt acum că mă privesc cum dorm
Cu a lor corp de umbră, cu chipul lor diform,
Aud cântecul lor, cântat de-un stol de corbi,
Toti orbi.

Iar șerpi ispititori, îmi spun să mă trezesc
Cu glasul lor sâsâitor, mult prea grotesc
Dar voi rămâne în lumea mea din vis,
Precis.

poezie de
Adăugat de Alin OjogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Confesiune târzie

îmi dezvelesc sufletul mă dezbrac de secrete
gândirea mi-o aștern ușor pe clorofilă
toată viața mea a ajuns în sute de sonete
cu spirit creștin m-am făcut mereu utilă.

lumea lui Dumnezeu cu vervă o aprofundez
cu sete de cunoaștere febrilă
inima iubitoare mi-a oferit un crez
sunt plină cu speranțe de sibilă.

n-am rănit pe nimeni nici rău n-am făcut
am trăit în armonie cu lumea întreagă
timpul auster chiar l-am trăit plăcut
am învățat din toate să-mi fie viața dragă.

împliniri și suferințe ca râul au trecut
întrebări despre moarte sufletul meu dezleagă.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Împărăteasă

Din nou pleci către cer,
O Tu, cinstită floare
Cu tine toate pier,
În luminata zare.

Mă plec în fața ta,
Privește-ți slujitorul
Cu tine de voi sta,
Tot îți voi duce dorul.

Elimină păcatul,
Ce gândul înrobeste
Arată-mi iar regatul,
Ce-nsoare strălucește.

Nu-ntoarce a ta față,
Învață-mă de bine
Aș vrea în a mea viață,
fiu mereu cu tine.

Oferă-mi acel scut,
Ce răul îl oprește
Un dar mult prea plăcut,
Ce sufletul iubește.

Revarsă peste mine,
Tot harul tău preasfânt
pot cânta cu tine,
Dincolo de mormânt.

poezie de
Adăugat de Alin OjogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Floarea vieții

Un mic boboc a mai crescut
Și azi frumos a înflorit,
După un prim an ce a trecut
De când pe lume a răsărit.
Azi prima floare-ți înflorește
Din marele buchet al vieții,
Care pe an ce trece va crește
Și numărul de flori și-l mărește.
Chiar primăvara ai răsărit,
Când și natura se trezește
Și viața din nou și-o pornește
După iarna cea lungă, grea,
Cu zăpadă, frig, vreme rea,
Care pe loc o amorțește,
Dar primăvara o gonește;
Și natura toată se-nveselește,
Căci Soarele iar o-ncălzește.
Tu, floare scumpă a vieții mele,
Ai răsărit parcă dintre stele,
Cu mult dor am să te ocrotesc
Și cu drag am să te-ngrijesc.
Cu dragoste te-am îngrijit
Și cu iubire te-am ocrotit
Și ai parcurs un an acum
Din lungul vieții tale drum;
Ai răsărit din viața mea,
Ție ți-am dat ceva din ea,
Ai apărut în zorii vieții,
Care sunt anii tinereții.

poezie de din Tăcere... (2006)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Paul Valery

Culegeți toate amănuntele posibile în legătură cu viața lui Racine, nu veți deduce de aici meșteșugu-i de a face versuri. Toată critica e dominată de acest principiu învechit: omul e cauza operei - așa cum criminalul e, în ochii legii, cauza crimei. Mai degrabă sunt efectul lor!

în Introducere la metoda lui Leonardo da Vinci
Adăugat de PsychEulSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Criza spiritului si alte eseuri" de Paul Valery este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -26.95- 18.99 lei.

11 învățături de ajutor în călătoria către împlinirea sufletului: (1) Practică modestia; (2) Renunță la mândrie și autoiluzionare; (3) Practică bunătatea iubitoare; (4) Leapădă-te de mânie, ură și sete de răzbunare; (5) Practică generozitatea; (6) Evită lacomia și furtul în aspectele lor diferite; (7) Practică onestitatea; (8) Evită răutatea și exploatarea minciunilor; (9)Practică moderația; (10) Evită excesele; (11) Nu îți permite ție însuți să fii înrobit de natura ta joasă.

citat din
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Charles Dickens

Uită-te in jur, cuprinde cu privirea toată această stearpă câmpie și observă că chiar și acum, într-o zi de iarnă, umbrele se întind pe pământ cu o magică frumusețe. Iată, acesta este felul în care natura ni se arată! Cele mai frumoase lucruri din viață sunt simple umbre; ele își fac apariția și dispar la fel de repede ca și cele lăsate de o zi de iarnă.

citat celebru din
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Ladybird Classics: A Christmas Carol" de Charles Dickens este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -41.00- 13.99 lei.

Floral de iarnă

Au înflorit pe ramuri fulgii,
Minuni de iarnă ni se-arată,
Pe dealuri se aleargă murgii,
Iar, noi privim natura toată.

Albastru-i cerul infinit,
Nori de zăpadă s-au ascuns,
Cărarea iernii din zenit
Ne mână azi, spre munte, sus.

Doar liniștea zăpezii cântă,
Pe timpul de pe portativ,
Iar, copilandrii iau la trântă,
Albă zăpadă... făr de motiv.

poezie de (16 ianuarie 2020)
Adăugat de Liviu RetiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Apocalipsa de fiecare zi

... Și în neștire, se petrec de toate
În țara asta, plină de absurd...
Zvon de moarte-n poarta țării bate –
La toate cele, Cerul parcă-i surd.

Doar vești năprasnice se-aud din zare
Și-n fiece ungher e-un gând murdar...
De parcă relele din lumea mare,
În țara asta și-au făcut cuibar.

Pe străzi, prin cârciumi, prin sordide piețe,
Doar fețe împietrite întâlnești...
Și -aștepți ca toată firea să înghețe
De încrâncenarea firii omenești.

Sălbatică și dură e natura
În țara aceasta, parcă dintr-o dat'...
Și-njurături azvârle toată gura –
Și toată țara, pare-se, a căpiat.

Nici pruncii nu mai poartă-n ochi seninul,
De parc-ar ști ce răi sunt cei mai mari;
De parcă de la piept sug doar veninul
Și răului-i sunt tineri emisari.

Pe dos sunt toate, lumea e întoarsă
Pe dos – în veacul ce se-arată strâmb...
De bunătate, firea pare stoarsă
Și doar năprasne poartă în carâmb.

Și-așa, în neștire, se petrec de toate
În țara asta, plină de absurd;
Ne mor speranțe-abia înfiripate –
La toate-acestea – Cerul pare surd...

poezie de
Adăugat de Boris IoachimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În alt timp

Firul ierbii se usucă,
La fel ca sufletul de om
Pământul o să rămână,
Fără stele sau vre-un pom.

Si privim alienatici,
Timpul ăsta de gherilă
Așteptând ca și copii,
Să mai vină Moș Gerilă.

Totul putrezește-n cale,
Pașii noștrii nici n-au fost
Vor rămâne doar victorii,
Inutile, fără rost.

Când alții o să petreacă
Pe planete-ndepărtate,
Noi v-om fi tot la colibe,
Ascunși într-un colț în noapte.

Iar urmașii o să vadă,
Vremurile astea vechi
Și pe noi în alte poze,
Fără creier sau urechi.

poezie de
Adăugat de Alin OjogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Teodor Dume

Puținul din adolescentul din mine a rămas acolo

deși știu că viața începe de aici și
se agită să iasă ca lumina din
felinarele uitate-n ferestre
toamna
sunt trist și incompatibil cu
secunda în care am iubit pe
jumătate de bancă
în seara aceea târzie
cafeaua mi s-a părut
cel mai firesc gest
pe care l-am făcut
când am cunoscut-o pe Ana
în cafe-barul din gară
întâmplător sau nu ne-am privit
era dragoste la prima vedere

era înnebunitor de fermecătoare
în jurul gâtului șerpuia
un șal tricotat
nu era frig
cuceritor și irezistibil zâmbetu-i
explodat de sub priviri îmi încătușa vederea
simțeam un fel de căldură tăioasă până la os
atunci mi-am dat seama că ceva doare

toate aceste lucruri erau lângă mine
și Ana era lângă mine
o văd printre amintiri însă această iubire doare
mă simt închis pe dinăuntru și mi-e frică

iubesc locul acela și toate aromele de cafea
care se pierd în mine

dimineața mă trezesc mai devreme
pun apa în ibric și aprind aragazul
în scobitura din gând
doar eu și imaginea aceea

prin fisura de la geam
intră lumina aud zgomote
mă ridic pe vârfuri și privesc

orașul pare un ghemotoc de ziare vechi
țin pumnii strânși și încerc să
numai gândesc la nimic
începe să plouă aerul devine greu
din ce în ce mai greu

în toată graba asta doar eu și Ana

geamul începe să trepideze
în același timp se închid ușile
și trenul pleacă
în fiecare dimineață pleacă

s-au epuizat toate argumentele

nimeni și nimic nu mă poate face
să uit locul acela
aș fi vrut să fiu acolo
dar în sfârșit e mult
prea târziu

cafeaua a dat în foc

jumătatea rămasă m-am gândit
o păstrez pentru Ana

poezie de din Moartea, un fluture alb (2015)
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Teodor Dume

Puținul din adolescentul din mine a rămas acolo

deși știu că viața începe de aici și
se agită să iasă ca lumina din
felinarele uitate-n ferestre
toamna
sunt trist și incompatibil cu
secunda în care am iubit pe
jumătate de bancă
în seara aceea târzie
cafeaua mi s-a părut
cel mai firesc gest
pe care l-am făcut
când am cunoscut-o pe Ana
în cafe-barul din gară
întâmplător sau nu ne-am privit
era dragoste la prima vedere

era înnebunitor de fermecătoare
în jurul gâtului șerpuia
un șal tricotat
nu era frig
cuceritor și irezistibil zâmbetu-i
explodat de sub priviri îmi încătușa vederea
simțeam un fel de căldură tăioasă până la os
atunci mi-am dat seama că ceva doare

toate aceste lucruri erau lângă mine
și Ana era lângă mine
o văd printre amintiri însă această iubire doare
mă simt închis pe dinăuntru și mi-e frică

iubesc locul acela și toate aromele de cafea
care se pierd în mine

dimineața mă trezesc mai devreme
pun apa în ibric și aprind aragazul
în scobitura din gând
doar eu și imaginea aceea

prin fisura de la geam
intră lumina aud zgomote
mă ridic pe vârfuri și privesc

orașul pare un ghemotoc de ziare vechi
țin pumnii strânși și încerc să
numai gândesc la nimic
începe să plouă aerul devine greu
din ce în ce mai greu

în toată graba asta doar eu și Ana

geamul începe să trepideze
în același timp se închid ușile
și trenul pleacă
în fiecare dimineață pleacă

s-au epuizat toate argumentele

nimeni și nimic nu mă poate face
să uit locul acela
aș fi vrut să fiu acolo
dar în sfârșit e mult
prea târziu

cafeaua a dat în foc

jumătatea rămasă m-am gândit
o păstrez pentru Ana

poezie de
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Ioan Petru Culianu

Din felurite pricini, eram îndurerat și profund mâhnit la gândul că n-aveam s-o mai văd niciodată, pentru că era pur și simplu cea mai minunată ființă cu care mi s-au încrucișat vreodată pașii. Am încercat chiar s-o aduc înapoi, aproape inconștient și potrivit unor metode neortodoxe și dubioase. De-ar fi să-mi traduc o impresie vagă, aș spune că mințile ni s-au întâlnit la un fel de răspântie și-au dat o luptă teribilă. Din fericire, mintea îmi era puternică și umblase prin locuri foarte îndepărtate. Lupta avea întrucâtva realitate și nu era doar un joc. E clar că n-o pot descrie decât metaforic.

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Apocalipsă

Pământul este tot mai sfârtecat
De crime, de urgii, de bine - lipsă ;
În baia în cascadă de păcat
Lovim cu vina în Apocalipsă.

Nu-s sacii îndestul de rotofei,
Atâta opulenț-amețitoare!
Nici coada cu covrig a lui Grivei
Nu pare ridicată pe spinare...

Cu săbii ne culcăm la căpătâi
Striviți pe la genunchi, de rugăciune
Și-n toate, mai întâi și mai întâi
Noi știm să rumegăm amărăciune.

Ooo, Doamne, cât aș fi de indiscret
De-ți cer să îmi răspunzi la o-ntrebare?
Iubirea înflorește în secret?
Ne dă la fiecare câte-o floare!

Pământul este tot mai sfârtecat
De crime, de urgii, de bine - lipsă ;
De unde-această poftă de păcat
Ce pare c-ar striga: Apocalipsă?

poezie de (17 septembrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian MoroșanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook