Schimbări
Vremurile sunt moderne,
Mințile s-au învechit
Bunătatea se așterne
Doar la omul necăjit.
Ca o floare nevoită
Să suporte viața grea,
La fel și sufletul evită
Să mai fie ce era.
Iar natura se razbună
Blestemându-ne cu foc
Toate relele se-adună,
Și ne cheamă-n al lor joc.
Din această Apocalipsă,
Nimeni nu iese-n câștig
Toată lumea duce lipsă,
De o iarnă cu mult frig.
poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre suflet
- poezii despre schimbare
- poezii despre natură
- poezii despre jocuri
- poezii despre iarnă
- poezii despre foc
- poezii despre flori
- poezii despre bunătate
Citate similare
În lumea lor
Frigul se întețește
Trec pe lângă el
Timpul se oprește
Totul e altfel.
Loc prea întunecat
Si unic de fel
Cine-i împărat?
Oare Azrael?
Luna se ascunde
In nori de hârtie
Din pământ se-aud
Șoapte din sicrie.
Preoți la un loc
Din Scripturi citind
Învăluiți cu foc
Crucile aprind.
Morții toți dispar
Tăcerea se-așterne
Vor rămâne doar
Regrete eterne.
Doar in lumea lor
Sufletul devine
Astrul zilelor
In vremea ce vine.
poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre moarte
- poezii despre întuneric
- poezii despre zile
- poezii despre tăcere
- poezii despre religie
- poezii despre nori
- poezii despre hârtie
Muză
Muză
autor: Alin Ojog
Cântam cu tine,
Alături de greieri
În nopți cu lună,
În nopți cu brumă
O brumă deasă
Cu toate gazele
Ce te credeau
A lor mireasă.
Stergeam cuprinsul
Doar c-o privire
Sa fie noaptea
Mult mai senină
Dar luna mirată
De ce văzuse
Privea în jur
Ca o străină.
Iar umbre fugeau
Din calea pașilor tăi
Crezând ca ești un demon
Ce vrei să le răpești
Sa faci din ele săbii
Și să te lupți cu vântul
Ca-n vechile povești.
Dar tu... ești mult prea blândă
Te temi să calci pământul
Să nu trezești vre-o floare
Vre-o gâză ce visează
Zburand prin mii de flori
Alături de surate
În dimineți cu soare.
poezie de Alin Ojog (9 noiembrie 2021)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre noapte, poezii despre vânt, poezii despre visare, poezii despre promisiuni, poezii despre nuntă, poezii despre greieri sau poezii despre frică
Prezicere
V-om trece... și eu și tu...
V-om trece ca un vânt
Un vânt, de toamnă, rece
Ce viața o să ne-o sece
Spre moarte dându-ne avânt.
V-om sta in lumea noastră sumbră
Lângă nepoți, lângă copii
Afară va fi ploaie de vară
Iar tu citindu-le din cărți, spre seară
Despre fantome si stihii.
De nicăieri, câte-o problemă,
Ne va mai pune la încercare
Dar v-om fi trecuți prin toate cele
Prin toate vremurile grele
Și-n viața noastră va fi soare.
Impreuna iubito o să fim
Până natura își va pierde coloritul
Pierzându-se in nopțile de vară
Când stele vor incepe sa piară,
Atunci iubito, ne va fi sfârșitul.
poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre toamnă, poezii despre sfârșit, poezii despre seară, poezii despre ploaie sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Era... toamnă
Era toamnă,,, ploua iubire", era frig, era și soare,
era toamnă târzie,,, noiembre", era târziu, eram
Eu, erai și Tu, suntem și acum tot Noi,,, rătăciți"
prin cărți, rătăciți de Noi, Noi ne suntem... noi!
Noi ne suntem...,, nimănui ", Noi ne scriem
,, încrucișat ", Noi, doi poli opuși, Noi ne atragem
în opus, Noi... ce dor mi-e de ochii tăi, nu mai
zic de trupul tău ori de sânul dezgolit, nu mai...
Aș rupe din Cer o Stea, o cometă, o,, Stea
căzătoare", aș... ți-aș... Eu ți-aș pune Luna la
picioare, chiar și tâmpla mea, te-aș înveli...
cuprinde, cu Calea Lactee, of cât te mai iubesc!
Ce păcat... ce Om fără de tine, sunt pierdut în
ochii tăi, sumt prea,, mort" și moartea mi-e prea
vie, îți amintești... prima întâlnire..., candela
arzând a vie", parcă... mi-e rușine că sunt Om!
Cum e cu putință, ca un Zeu și o Zeiță... să se
rătăcească-o clipă pe un... anotimp de toamnă,
of ce... toamnă mi-e de tine, of ce dor mai naști
în mine, sincer... mi-e rușine și mă doare!
Of... să blestem ori să ucid... nimeni nu mi te
poate aduce 'n cale, vino Tu de bună voie,
nimeni nu are răspuns, nici nu 'ntreb, nici nu
cerșesc, oare de ce te mai Te iubesc, oare...
Ce să-ți spun când viața mi-e doar clipă, ce să-ți
spun... aripa mea lipsă, parcă.... iar mă simt a
Om, iar mă dor și iar nu... nu mor, sunt... al tău
și chiar mă dor, Tu mă dori, durerea mea, Eu...
Eu sunt calauza Ta, parcă Lumea asta nu-i a
noastră, normal... Noi și Lumea lor... Noi
cei,, puși de o parte", Noi și Lumea lor, unde o
să ajungem, nici pribegi, nici călători, oare...
Da... ziua de mâine, o să-mi fie foame, o să-mi
fie sete, o să-mi fie dor de tine cum mi-a fost o
viață 'ntreagă, o să-ți amintesc de mine, o să te
bântui,,, zâmbesc", Eu nu aparțin acestei lumi!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre zâmbet, poezii despre viitor, poezii despre stele căzătoare sau poezii despre sinceritate
Se crede îndeobște că indienii au fost alungați de pe pământurile lor pentru că au fost fie prea proști, fie prea neștiutori, fie încă uneltitori și dezbinați. Dar cea din urmă lovitură ce li s-ar fi dat ar fi fost alcoolismul. Astfel, se atribuie alcoolismului, mult mai mult decât războiului însuși, exterminarea majorității indienilor. E drept că nu mare era viclenia indienilor, de vreme ce ei își respectau promisiunile. Își închipuiau că toată lumea era ca ei. Războinicii lor însă valorau câteodată cât o sută de adversari și nu erau mai puțin cruzi decât aceia. Ce s-a întâmplat nu s-a întâmplat nici din prostie, nici din încăpățânare, nici din lipsă de răutate.
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre prostie, citate despre alcoolism, citate despre India, citate despre încăpățânare, citate despre război, citate despre răutate, citate despre promisiuni sau citate despre ignoranță
Există credința că omul, prin acțiunile sale, modifică natura. Într-un anume fel, așa și este. Nu trebuie însă pierdut din vedere faptul că omul, ca și celelalte viețuitoare care populează această planetă, face parte din natură, formând împreună cu ea un tot unitar. Din această perspectivă, natura, prin intermediul celui mai de seamă reprezentant al ei, se modifică singură, ca să folosesc un eufemism. Sau, mai pe șleau spus, se duce de râpă cu bună știință.
Mihail Mataringa (23 decembrie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre natură, citate despre știință, citate despre planete, citate despre existență sau citate despre animale
Posedat
Când dorm citesc pe cozi de comete
Gândurile celor ce stau ascunși pe planete
Îi văd zâmbind, dansând printre munți,
Cărunți.
Iar unii din ei vorbesc despre Pământ
Iar vorbele lor, ca timpul, dispar în vânt
Ori sunt aruncate de către mândrul Soare,
Pe altare.
Și simt acum că mă privesc cum dorm
Cu a lor corp de umbră, cu chipul lor diform,
Aud cântecul lor, cântat de-un stol de corbi,
Toti orbi.
Iar șerpi ispititori, îmi spun să mă trezesc
Cu glasul lor sâsâitor, mult prea grotesc
Dar voi rămâne în lumea mea din vis,
Precis.
poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre șerpi, poezii despre vorbire, poezii despre somn, poezii despre păr cărunt sau poezii despre planete
Confesiune târzie
îmi dezvelesc sufletul mă dezbrac de secrete
gândirea mi-o aștern ușor pe clorofilă
toată viața mea a ajuns în sute de sonete
cu spirit creștin m-am făcut mereu utilă.
lumea lui Dumnezeu cu vervă o aprofundez
cu sete de cunoaștere febrilă
inima iubitoare mi-a oferit un crez
sunt plină cu speranțe de sibilă.
n-am rănit pe nimeni nici rău n-am făcut
am trăit în armonie cu lumea întreagă
timpul auster chiar l-am trăit plăcut
am învățat din toate să-mi fie viața dragă.
împliniri și suferințe ca râul au trecut
întrebări despre moarte sufletul meu dezleagă.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre trecut, poezii despre suferință, poezii despre secrete sau poezii despre râuri
Împărăteasă
Din nou pleci către cer,
O Tu, cinstită floare
Cu tine toate pier,
În luminata zare.
Mă plec în fața ta,
Privește-ți slujitorul
Cu tine de voi sta,
Tot îți voi duce dorul.
Elimină păcatul,
Ce gândul înrobeste
Arată-mi iar regatul,
Ce-nsoare strălucește.
Nu-ntoarce a ta față,
Învață-mă de bine
Aș vrea în a mea viață,
Să fiu mereu cu tine.
Oferă-mi acel scut,
Ce răul îl oprește
Un dar mult prea plăcut,
Ce sufletul iubește.
Revarsă peste mine,
Tot harul tău preasfânt
Să pot cânta cu tine,
Dincolo de mormânt.
poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre monarhie, poezii despre gânduri, poezii despre dor sau poezii despre bine și rău
Floarea vieții
Un mic boboc a mai crescut
Și azi frumos a înflorit,
După un prim an ce a trecut
De când pe lume a răsărit.
Azi prima floare-ți înflorește
Din marele buchet al vieții,
Care pe an ce trece va crește
Și numărul de flori și-l mărește.
Chiar primăvara ai răsărit,
Când și natura se trezește
Și viața din nou și-o pornește
După iarna cea lungă, grea,
Cu zăpadă, frig, vreme rea,
Care pe loc o amorțește,
Dar primăvara o gonește;
Și natura toată se-nveselește,
Căci Soarele iar o-ncălzește.
Tu, floare scumpă a vieții mele,
Ai răsărit parcă dintre stele,
Cu mult dor am să te ocrotesc
Și cu drag am să te-ngrijesc.
Cu dragoste te-am îngrijit
Și cu iubire te-am ocrotit
Și ai parcurs un an acum
Din lungul vieții tale drum;
Ai răsărit din viața mea,
Ție ți-am dat ceva din ea,
Ai apărut în zorii vieții,
Care sunt anii tinereții.
poezie de Cornelia Georgescu din Tăcere... (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre protecție, poezii despre creștere, poezii despre zăpadă sau poezii despre tinerețe
Culegeți toate amănuntele posibile în legătură cu viața lui Racine, nu veți deduce de aici meșteșugu-i de a face versuri. Toată critica e dominată de acest principiu învechit: omul e cauza operei - așa cum criminalul e, în ochii legii, cauza crimei. Mai degrabă sunt efectul lor!
Paul Valery în Introducere la metoda lui Leonardo da Vinci
Adăugat de PsychEul
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate de Paul Valery despre viață, citate despre versuri, citate despre principii, citate despre posibilitate, citate despre poezie, citate de Paul Valery despre poezie, citate despre ochi, citate de Paul Valery despre ochi sau citate despre legi
11 învățături de ajutor în călătoria către împlinirea sufletului: (1) Practică modestia; (2) Renunță la mândrie și autoiluzionare; (3) Practică bunătatea iubitoare; (4) Leapădă-te de mânie, ură și sete de răzbunare; (5) Practică generozitatea; (6) Evită lacomia și furtul în aspectele lor diferite; (7) Practică onestitatea; (8) Evită răutatea și exploatarea minciunilor; (9)Practică moderația; (10) Evită excesele; (11) Nu îți permite ție însuți să fii înrobit de natura ta joasă.
citat din Choa Kok Sui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre învățătură, citate despre suflet, citate despre mândrie, citate despre modestie, citate despre minciună, citate despre generozitate sau citate despre bunătate
Uită-te in jur, cuprinde cu privirea toată această stearpă câmpie și observă că chiar și acum, într-o zi de iarnă, umbrele se întind pe pământ cu o magică frumusețe. Iată, acesta este felul în care natura ni se arată! Cele mai frumoase lucruri din viață sunt simple umbre; ele își fac apariția și dispar la fel de repede ca și cele lăsate de o zi de iarnă.
citat celebru din Charles Dickens
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre frumusețe, citate de Charles Dickens despre frumusețe, citate de Charles Dickens despre viață, citate despre superlative, citate de Charles Dickens despre superlative sau citate despre iarnă
Floral de iarnă
Au înflorit pe ramuri fulgii,
Minuni de iarnă ni se-arată,
Pe dealuri se aleargă murgii,
Iar, noi privim natura toată.
Albastru-i cerul infinit,
Nori de zăpadă s-au ascuns,
Cărarea iernii din zenit
Ne mână azi, spre munte, sus.
Doar liniștea zăpezii cântă,
Pe timpul de pe portativ,
Iar, copilandrii iau la trântă,
Albă zăpadă... făr de motiv.
poezie de Liviu Reti (16 ianuarie 2020)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent sau poezii despre munți
Apocalipsa de fiecare zi
... Și în neștire, se petrec de toate
În țara asta, plină de absurd...
Zvon de moarte-n poarta țării bate
La toate cele, Cerul parcă-i surd.
Doar vești năprasnice se-aud din zare
Și-n fiece ungher e-un gând murdar...
De parcă relele din lumea mare,
În țara asta și-au făcut cuibar.
Pe străzi, prin cârciumi, prin sordide piețe,
Doar fețe împietrite întâlnești...
Și -aștepți ca toată firea să înghețe
De încrâncenarea firii omenești.
Sălbatică și dură e natura
În țara aceasta, parcă dintr-o dat'...
Și-njurături azvârle toată gura
Și toată țara, pare-se, a căpiat.
Nici pruncii nu mai poartă-n ochi seninul,
De parc-ar ști ce răi sunt cei mai mari;
De parcă de la piept sug doar veninul
Și răului-i sunt tineri emisari.
Pe dos sunt toate, lumea e întoarsă
Pe dos în veacul ce se-arată strâmb...
De bunătate, firea pare stoarsă
Și doar năprasne poartă în carâmb.
Și-așa, în neștire, se petrec de toate
În țara asta, plină de absurd;
Ne mor speranțe-abia înfiripate
La toate-acestea Cerul pare surd...
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări, poezii despre superlative, poezii despre gură sau poezii despre gheață
În alt timp
Firul ierbii se usucă,
La fel ca sufletul de om
Pământul o să rămână,
Fără stele sau vre-un pom.
Si privim alienatici,
Timpul ăsta de gherilă
Așteptând ca și copii,
Să mai vină Moș Gerilă.
Totul putrezește-n cale,
Pașii noștrii nici n-au fost
Vor rămâne doar victorii,
Inutile, fără rost.
Când alții o să petreacă
Pe planete-ndepărtate,
Noi v-om fi tot la colibe,
Ascunși într-un colț în noapte.
Iar urmașii o să vadă,
Vremurile astea vechi
Și pe noi în alte poze,
Fără creier sau urechi.
poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre victorie, poezii despre urechi, poezii despre stele, poezii despre fotografie sau poezii despre creier
Puținul din adolescentul din mine a rămas acolo
deși știu că viața începe de aici și
se agită să iasă ca lumina din
felinarele uitate-n ferestre
toamna
sunt trist și incompatibil cu
secunda în care am iubit pe
jumătate de bancă
în seara aceea târzie
cafeaua mi s-a părut
cel mai firesc gest
pe care l-am făcut
când am cunoscut-o pe Ana
în cafe-barul din gară
întâmplător sau nu ne-am privit
era dragoste la prima vedere
era înnebunitor de fermecătoare
în jurul gâtului șerpuia
un șal tricotat
nu era frig
cuceritor și irezistibil zâmbetu-i
explodat de sub priviri îmi încătușa vederea
simțeam un fel de căldură tăioasă până la os
atunci mi-am dat seama că ceva doare
toate aceste lucruri erau lângă mine
și Ana era lângă mine
o văd printre amintiri însă această iubire doare
mă simt închis pe dinăuntru și mi-e frică
iubesc locul acela și toate aromele de cafea
care se pierd în mine
dimineața mă trezesc mai devreme
pun apa în ibric și aprind aragazul
în scobitura din gând
doar eu și imaginea aceea
prin fisura de la geam
intră lumina aud zgomote
mă ridic pe vârfuri și privesc
orașul pare un ghemotoc de ziare vechi
țin pumnii strânși și încerc să
nu mă mai gândesc la nimic
începe să plouă aerul devine greu
din ce în ce mai greu
în toată graba asta doar eu și Ana
geamul începe să trepideze
în același timp se închid ușile
și trenul pleacă
în fiecare dimineață pleacă
s-au epuizat toate argumentele
nimeni și nimic nu mă poate face
să uit locul acela
aș fi vrut să fiu acolo
dar în sfârșit e mult
prea târziu
cafeaua a dat în foc
jumătatea rămasă m-am gândit
să o păstrez pentru Ana
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre dimineață, poezii despre cafea, poezii despre tristețe sau poezii despre trenuri
Puținul din adolescentul din mine a rămas acolo
deși știu că viața începe de aici și
se agită să iasă ca lumina din
felinarele uitate-n ferestre
toamna
sunt trist și incompatibil cu
secunda în care am iubit pe
jumătate de bancă
în seara aceea târzie
cafeaua mi s-a părut
cel mai firesc gest
pe care l-am făcut
când am cunoscut-o pe Ana
în cafe-barul din gară
întâmplător sau nu ne-am privit
era dragoste la prima vedere
era înnebunitor de fermecătoare
în jurul gâtului șerpuia
un șal tricotat
nu era frig
cuceritor și irezistibil zâmbetu-i
explodat de sub priviri îmi încătușa vederea
simțeam un fel de căldură tăioasă până la os
atunci mi-am dat seama că ceva doare
toate aceste lucruri erau lângă mine
și Ana era lângă mine
o văd printre amintiri însă această iubire doare
mă simt închis pe dinăuntru și mi-e frică
iubesc locul acela și toate aromele de cafea
care se pierd în mine
dimineața mă trezesc mai devreme
pun apa în ibric și aprind aragazul
în scobitura din gând
doar eu și imaginea aceea
prin fisura de la geam
intră lumina aud zgomote
mă ridic pe vârfuri și privesc
orașul pare un ghemotoc de ziare vechi
țin pumnii strânși și încerc să
nu mă mai gândesc la nimic
începe să plouă aerul devine greu
din ce în ce mai greu
în toată graba asta doar eu și Ana
geamul începe să trepideze
în același timp se închid ușile
și trenul pleacă
în fiecare dimineață pleacă
s-au epuizat toate argumentele
nimeni și nimic nu mă poate face
să uit locul acela
aș fi vrut să fiu acolo
dar în sfârșit e mult
prea târziu
cafeaua a dat în foc
jumătatea rămasă m-am gândit
să o păstrez pentru Ana
poezie de Teodor Dume din Moartea, un fluture alb (2015)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din felurite pricini, eram îndurerat și profund mâhnit la gândul că n-aveam s-o mai văd niciodată, pentru că era pur și simplu cea mai minunată ființă cu care mi s-au încrucișat vreodată pașii. Am încercat chiar s-o aduc înapoi, aproape inconștient și potrivit unor metode neortodoxe și dubioase. De-ar fi să-mi traduc o impresie vagă, aș spune că mințile ni s-au întâlnit la un fel de răspântie și-au dat o luptă teribilă. Din fericire, mintea îmi era puternică și umblase prin locuri foarte îndepărtate. Lupta avea întrucâtva realitate și nu era doar un joc. E clar că n-o pot descrie decât metaforic.
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre tristețe, citate despre traducere, citate despre realitate, citate despre metafore, citate despre jocuri, citate despre gânduri, citate despre fericire sau citate despre durerea sufletească
Apocalipsă
Pământul este tot mai sfârtecat
De crime, de urgii, de bine - lipsă ;
În baia în cascadă de păcat
Lovim cu vina în Apocalipsă.
Nu-s sacii îndestul de rotofei,
Atâta opulenț-amețitoare!
Nici coada cu covrig a lui Grivei
Nu pare ridicată pe spinare...
Cu săbii ne culcăm la căpătâi
Striviți pe la genunchi, de rugăciune
Și-n toate, mai întâi și mai întâi
Noi știm să rumegăm amărăciune.
Ooo, Doamne, cât aș fi de indiscret
De-ți cer să îmi răspunzi la o-ntrebare?
Iubirea înflorește în secret?
Ne dă la fiecare câte-o floare!
Pământul este tot mai sfârtecat
De crime, de urgii, de bine - lipsă ;
De unde-această poftă de păcat
Ce pare c-ar striga: Apocalipsă?
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (17 septembrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poftă, poezii despre Pământ sau poezii despre Apocalipsă