Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Daniela Fărtăiș

* * *

Mi-am legat sufletul
cu două frânghii de mătase
să nu-și piardă...
Inocența,
nici când cei mai
mari
și
negri nori
Îl vor împinge
spre păcate.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Daniela Fărtăiș

De dor

(pentru cei care nu mai simt căldura mamei)

Și-a fost Crăciunul, mamă,
și-i atât de frig în casă
de când tu ai plecat
dorul numai lasă...

Sufletul mi-e pustiu
de atâta singurătate
copil din nou, aș vrea fiu,
dar, azi, nu se mai poate..

În inimă-i un gol
ce-n veci nu se va umple,
mi-e așa de dor de mama,
de mâinile ei blânde..
Și ale mele mâini sunt reci,
de fapt, nici sânge nu mai este,
prin vene curge astăzi,
un dor, ce nu mai trece..

Se va topi zăpada,
ghioceii vor înflori la fereastră,
iar tu, iubită mamă,
în visul meu, vei fi acasă...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fericiri și nefericiri sunt cai albi și cai negri ce aleargă în aceeași direcție, aproape și paralel, așa că o iau înainte când albii lângă cei negri, când negrii lângă cei albi. Așa merge toată viața, alcătuită în întregime din astfel de întreceri între cai albi și cai negri. De aceea omul, în același timp, își trece viața în fericire și nefericire, chiar și atunci când nu-și dă seama de asta. Nu există nicio nefericire absolută, precum nici fericirea absolută, și de aceea le trăim pe amândouă în același timp.

în Fericire, iubire, femeie (1994)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniela Fărtăiș

Mi-am pictat iubirea-n versuri
Și-am dansat prin rime albe,
Poezia ca un cântec....
Mi-a fost muză zi și noapte.

catren de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniela Luminița Teleoacă

Din jurnalul lui (2)

da, ea își luase zborul undeva departe și părea
nu are mari probleme cu gravitația
nici cu iubirile ingrate
nici cu vreo interogație metafizică
nici cu răcirea intempestivă a sângelui
cu ironia sorții sau alte clișee...
nici cu el

o vedea pasăre cu ochii intrați în foc
(o nimica toată, o altă vocație de a ei!)
sufletul ei se mișca precum balerinul
(cineva o imortalizase)
hipnotiza frunzele și vorbea cu pământul
îl făcea ghem de mătase și-l purta
direct în inimă ca pe o povară dragă

fața ei: când foarte aproape / când foarte-cer

era sau nu era?! fusese?!

ea se auzea... se auzea... se auzea...

ca o silabă deschis㠖 clopot al dimineții
victoria feminină neclamată
atât de evidentă

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Zeno Sustac

Războaiele celor mari sunt duse de către cei mici. Cei din urmă vor crede în principiile celor mari, mai mult decât aceștia o vor face vreodată. Cei mari se vor considera învingători indiferent de situație, celor mici rămânându-le doar mult "râvnitul" statut de victime colaterale.


Adăugat de Zeno SustacSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniela Fărtăiș

Dor de ea

Dor de calda ei povață
și de pâinea cu dulceață.
Dor de mâinile ei fine,
care știu doar aline.

Dor de zilele de vară
când ieșeam desculță afară,
culegând pe lângă ea
"Flori de nu mă uita".

Dor de bunica mea frumoasă
Cu părul ca de mătase
Și cu ochii veșnic vii
Când își vede ai săi copii.

Însă dorul se topea
când brațele le împletea
în jurul meu, văzând iubirea
și-n suflet, lăsând amintirea.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Păcatele toate

La ceasul pierdut din noapte,
îmi bat la poartă cruntele păcate
lacrimile sunt acuma de prisos
sufletul mi-e deja de molii ros.
Acolo-n colț un înger plânge,
lanțul pân-la sânge ajunge
aripile-s toate rupte
privirile-s demult timp mute.
Cui să mai cer acum iertare,
când soarele nu mai răsare,
când stelele pe cer s-au ofilit,
când pe Cel bun L-am osândit?
O, tu, viață trecătoare
eliberează-mă din a răului strâmtoare,
mai dă-mi o oră, două, trei..
-mi spăl sufletul cu flori de tei,
spăl aleile cu lacrimi,
spăl sufletul de patimi
cerșesc dulcea iertare
de la oamenii până la soare.

La ceas târziu în noapte,
îmi spăl sufletul de păcate
îngerul îl las zboare
de la mine pân-la soare
și-ntind mâna spre iertare
spre iubire, spre uitare
El, păcatu-mi va ierta
însă NU și conștiința!

poezie de (27 februarie 2016)
Adăugat de Adriana Monica BurteaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniela Fărtăiș

Constat

Dacă mâine nu ar mai fi,
Nici soarele n-ar răsări
Și macii roșii
Ca de foc,
S-ar apleca făr' de noroc
Spre arșița din solul rece
Ce a venit și nu mai trece..

Dacă mâine nu ar mai fi,
Nici flori de dor n-ar înflori
Si crinii albi
Ca de rouă,
S-ar lipi duios
De-o umbră ascunsă migălos,
Într-un stejar ce-a inverzit sfios.

Dacă mâine nu ar mai fi
Și florile s-ar ofili...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniela Fărtăiș

Un moment ne-ar fi destul
Să vedem ce scurtă-i viața...
Și nimic n-ar mai conta
Când apune încet, speranța.

catren de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Unul din lucrurile importante de știut în poker este că oamenii buni vor sta să piardă mai mult decât vor sta câștige. Acesta este procentul cel mai important de știut. Dacă unii jucători pierd, sunt dispuși să piardă totul. În cazul în care vor câștiga, aceștia se vor mulțumi de obicei cu suficient pentru a plăti pentru cină sau consumație. Cei mai buni jucători știu asta.

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vine-o vârstă, din păcate...

Vine-o vârstă, din păcate, la bărbați, când bărbăția,
Nu mai saltă, nu mai zburdă, nu-și mai face datoria;
Nu se mai ridică mândră și nu se mai face bârnă,
Ci arată parcă-i moartă și tot timpul ea atârnă.
Nici femeia cea mai sexy goală de i-o pui în față,
Nici cu frecții sau descânturi nu o mai trezești la viață!...

pamflet de din Poezii erotice (1 aprilie 2020)
Adăugat de George BudoiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Doctorul Gabriel: Sufletele pot fi speriate, atunci când ies; poate pentru că le îngrozește trupul slăbit, neputincios sau condamnat la suferință. Odată eliberate de trup, se simt absolvite și de destinul legat de acel trup, și de suferință; iar ele, de acolo, de sus, pot lesne vedea cum omul e legat de destinul său ca un condamnat, în cătușe. Atunci, sufletele nu mai vor să revină în trup. Așa cum trupul e legat de destin, la fel și sufletul e legat de trup. Sufletul, întotdeauna, va dori o viață mai bună trupului său. Deci și pentru el, destinul va fi unul mai fericit.

replică din romanul Ambroise de (iulie 2017)
Adăugat de Doina PostolachiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Ambroise" de Doina Postolachi este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -28.00- 26.60 lei.
Daniela Fărtăiș

Timp

Timpul trece strașnic de repede
peste dealuri, umbre și suflete.
Amurgul se revarsă glacial,
cu nuanțe albastre, de cristal..

Păsări negre străpung bolta
ca niște stele răsturnate,
Sau poate,
e doar sufletul nostru,
străpuns de păcate...

Trec secundele deșarte
Peste ale lumii sentimente amestecate...
Trec și se topesc rapid
ca intr-un gând insipid,
ca într-o cafea amară,
o Inimă de cerneală
sau o clepsidră ambientală.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniela Fărtăiș

Întrebare

Tu te-ai întrebat vreodată
inimă de piatră seacă
când erai cu fulgi cernită
sau erai îndrăgostită:

"De ce-i moarte pe Pământ?"
sau
"De ce-i frig și-n cuvânt?"

"De ce sunt multe păcate
Ce nu pot fi iertate?"

"De ce-s oamenii mai triști,
fug de lume rătăciți
cu viteza gândului,
ca arșița soarelui..."

Poate că-i un paradox
uităm trăim frumos,
omul uită iubească
gerul -l mai domolească.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nori negri

Cerul își schimbă culoarea,
Nori negri ce apar din senin,
Văd cum se-așterne uitarea,
Iar tu mă privești-un străin.

Și ploaia se scurge pe ziduri,
Câteodată mă mai uit înapoi,
Lacrimi îmi curg peste riduri,
Răpusă-i iubirea între noi.

poezie de (martie 2015)
Adăugat de Alex DospianSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Marius Robu

Două țigări

Pe cer trec nori
Și niște ciori
Vestesc ninsori

În viața mea
O clipă grea
Să treacă vrea

Un dor și-un foc
O țin pe loc
Nu vor deloc

Să plec treci
Să trec pleci
Să ningem deci

Și albi fim
nu mai știm
Că ne iubim

Să ne uităm
Când ne fumăm
Cum inhalăm

Doi nori pe nări
Din două zări
Două țigări

poezie de (8 decembrie 2015)
Adăugat de Marius RobuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Any Drăgoianu

Poeții nu locuiesc de două ori în aceeași inimă

când și-au strâns rănile și le-au pus în bagaje
nici de mila zărilor nu-și întorc privirea
descheiați la suflet
pleacă la marginea lumii
acolo unde clopotele anunță
îngroparea poemelor
poeții nu-și schimbă sufletul de două ori
cu același suflet
rămân în carnea lor
ca într-o haină zdrențuită
și trag de timp
ca de un colț de pâine
până îndestularea aceasta
sparge văzduhul

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Lasa-ti Sufletul Sa Zboare

Nu lasa nici o intristare,
Sufletul sa-l ingradeasca,
Lasa-l liber ca sa zboare,
Printre lacrimi sa zambeasca.
Nu lasa nici o durere,
Sa te tina prea mult jos,
Te ridica cu putere,
Fii mereu mai curajos.

Nu lasa nici o minciuna,
Adevarul sa-l omoare,
Vorba dreapta, vorba buna,
Va ramane in picioare.

Nu lasa ca nici un spine,
In inima-ti sa 'ncolteasca,
Fa intotdeauna bine,
Si indeamn-o sa iubeasca.

Nu lasa ca negri nori,
Sa-ti intunece iar viata,
Vine soarele in zori,
Se apropie Dimineata.

Pan' la Marea Sarbatoare,
Duhul Sfant te insoteasca,
Sufletul lasa-l sa zboare,
Printre lacrimi sa zambeasca.

poezie de (4 ianuarie 2021)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sfânta Tereza de Lisieux

Micuța pasăre ar voi zboare către acest Soare Divin, strălucitor, care-i încântă ochii... dar vai! nu poate decât să-și ridice micile aripi, dar zboare, asta nu-i stă în mărunta-i putere! Ce va urma? Va muri de supărare văzându-se atât de neputincioasă?... O, nu! Micuța pasăre nici măcar nu se va mâhni. Cu îndrăzneață uitare de sine vrea scruteze mai departe Divinul său Soare; nimic nu va reuși o sperie, nici vântul, nici ploaia, iar de s-ar întâmpla ca nori negri să ascundă Astrul Iubirii, micuța pasăre nu-și schimbă locul... ea știe că dincolo de nori Soarele ei tot strălucește, strălucirea Lui nu va păli nicio clipă.

în Istoria unui suflet
Adăugat de MargaretaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Viața aduce nori negri

După o viață în doi,
amețitoare,
după trăirea unor emoții
copleșitoare
din cauza lor,
te îmbolnăvești,
ajungi ca sufletul
ți-l otrăvești.
Viața aduce nori negri,
pe un cer senin,
mușcă din inima ta,
cu colți de rechin.
De fapt,
eu aveam
o vagă bănuială
care mi-a spulberat
orice îndoială.
Atunci cred că sufletul l-ai rătăcit...
și aș vrea -mi dai de veste,
dacă l-ai găsit.
Ca suferința și durerea mea
spele îndoiala.
Mai știi cum îți spuneam
când totul era senin?
Ești cerul meu cu gust divin,
ești ca o comoară
ascunsă de mine în cămară.
Acum suntem aici
doar pentru a împărtăși
vremurile bune și rele
ce nu contează la avere.

poezie de (14 iunie 2018)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook