Urez copiilor, adică tineretului nostru, copiilor si copilului meu, si celorlalţi copii din această ţară şi din toată lumea de fapt, un zîmbet mai cald pe buze. Să fie linişte si pace pe această planetă superbă, cum au lăsat-o toti, veselă, care se cheamă Terra, să rămînă întotdeauna aşa cum a lăsat-o galaxia, cum a lăsat-o natura, cum au lăsat-o toţi, veselă, bogată şi fără războaie, şi fără oameni răi şi fără bogaţi şi săraci, cu oameni ai dreptăţii şi-ai cinstei.

citat celebru din Nicu Constantin (1984)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea nu e niciodată aşa cum ai lăsat-o.

aforism de Victor Martin din Ţara lui Travian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărturia unui laş

Am vrut să fiu un luptător,
Aşa cum inima îmi saltă...
Dar am luat-o mai uşor
Şi am lăsat-o... baltă...

epigramă de Constantin Enescu (3 martie 2011)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuie să menţionez ca pe unul din evenimentele culminante ale vieţii mele impresia profundă pe care mi-a lăsat-o prima lectură a lui Faust de Goethe, în traducerea franceză a lui Gerard de Nerval. Minunata carte care m-a fermecat de la primele rânduri. Nici n-am mai lăsat-o din mână. O citeam neîncetat, la masă, la teatru, pe stradă, pretutindeni.

Hector Berlioz în Memorii, XXVI
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muri sărmana fată...

Muri sărmana fată, din dragoste muri.
La groapă ei au dus-o, la groapă-n zori de zi.
Şi singură-au lăsat-o, o, singură-n sicriu,
Şi singură-au lăsat-o, plecând într-un târziu.
Ei s-au întors toţi veseli, toţi veseli şi cântând
Cântând cu nepăsare: "Aşa pier toţi pe rând".
Muri sărmana fată, din dragoste muri
Şi ei la câmp plecară ca-n orice altă zi.

poezie clasică de Paul Fort din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Ioan I. Ciorănescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Basarabia

Mică, aşa cum a lăsat-o
Pactul marilor intruşi,
Va intra şi ea în NATO,
Când intra-va NATO-n ruşi!...

epigramă de Efim Tarlapan din Trei decenii de epigramă (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fara mine

Fără mine, lumea va fi mult mai frumoasă.
Fără mine, lumea va fi mult mai bună.
Fără mine, lumea va fi aşa cum
Este ea, nu cum este acum –

Fără mine, se vor întâmpla multe: iată
Nu îndrăznesc ce anume, să spun –
Fără mine, lumea va fi minunată
Aşa cum este ea, nu acum –

Fără mine, pe lume va fi mult mai bine,
Fiţi siguri, fiţi aşa cum
Visaţi să fie lumea fără de voi, aşa cum
Lumea, cu mine, nu este acum…

poezie de Liviu Florian Jianu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau să fie linişte şi pace în ţară. Vreau să avem grijă şi de copiii fără părinţi, să avem grijă ca părinţii să nu mai trebuiască să plece din ţară, să nu se mai despartă de copii, pentru că generaţia care urmează, a copiilor fără părinţi, este generaţia care va avea pe umerii ei, destinele acestei ţări. Asta mă îngrijorează. Numai la asta mă gândesc şi la asta mă rog.

citat din Angela Similea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia este cea mai mare minune pe care a lăsat-o Dumnezeu pe Pământ. Ea alege, ea cheamă, cucereşte şi domină.

citat celebru din Ştefan Iordache
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

În trecut, copiii erau cu toţii văzuţi frecvent mai curând ca o proprietate decât că oameni. În ultimii o sută de ani au avut loc multe victorii pentru drepturile copiilor, precum legile despre munca copilului, protejarea copiilor faţă de lucrul îndelungat în condiţii nesigure, educaţia publică, permiţând copiilor să aibă acces la învăţare şi legi ce previn abuzurile copiilor. Cu toate astea, este încă mult de făcut în protejarea drepturilor copiilor din toată lumea.

citat din Robert Alan Silverstein
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Credeai că eşti stăpânul lumii, ţinând globul în palmă, cu muşchii abia tresărind? Te-ai înşelat şi te-ai năruit în ţărână cu toată voinicia ta. Şi uite, lumea merge mai departe fără tine, aşa cum va merge întotdeauna, fără a se sinchisi de nimeni şi de nimic, soarele răsare la fel cum face de milioane de ani şi milioane de ani, şi toată această mecanică se repetă regulat şi tăcut, până în vecii vecilor.

Mihail Drumeş în Scrisoare de dragoste (1938)
Adăugat de Anka
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vine o zi

Vine o zi când zidurile cad singure
fără să aştepţi surparea timpului;

printre file plânse
găseşti sufletul îngălbenit

aerul ia forma gurilor uscate
coşi cămaşa cu flori false
ieşind în lume
desculţ
departe
sfâşiat
în zile impare

nu ai urechi pentru urletul deşertului
nici să priveşti înapoi
nu ai timp să numeri gânduri
nici să-ţi faci mătănii

paşii trec dincolo de ruine
în lumea pe care ai lăsat-o într-un ieri
fără indigo
fără sunete
cu-aceeaşi privire aşteptată
de valize cu ceaţă

credeai că nămolul ascunde numai nuferi
că orice piatră se poate şlefui?

fii veselă, toamnă,
sunt mai galbenă ca tine!
uite
îţi las cămaşa mea
s-o împarţi celor ce vor rămâne.

poezie de Luisa Neruţ
Adăugat de Georgeta Vişovan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oare de ce Dumnezeu a pus limite inteligenţei, iar prostia a lăsat-o fără limite?!

aforism de George Budoi din Dicţionarul prostiei (31 iulie 2008)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ar mai fi trăit, dacă ar trăi şi acuma, mi-ar fi rămas imaginea unei mame ca toate mamele. Dar mama mea este o fată. Nu ştiu dacă înţelegi sentimentul acesta. Sentimentele mele pentru dânsa au ceva deosebit şi din cauza aceasta e singura răsplată pe care mi-a dat-o natura pentru moartea ei timpurie.

La toamna sunt 35 de ani de când a murit. Ea mai trăieşte în mintea câtorva oameni şi mai ales într-a mea. Când nu voi mai fi eu, urma pe care a lăsat-o ea în acest infinit se va şterge pentru totdeauna. Va fi fost ca o microscopică fiinţă, de acele care mor cu milioanele, înghiţite în natura infinită fără urmă, ca şi cum n-ar fi fost. Astăzi ar avea 66 de ani, o femeie bătrână, fără frumuseţe, lovită de toate injuriile vremii. Un sentiment, mizerabil poate, mă face să simt că e mai bine c-a murit în floarea tinereţii.

Ea a fost demult, foarte demult, şi sentimentele mele pentru ea sunt pentru mama mea, pentru o femeie frumoasă, pentru o femeie care a suferit mult de sărăcie, pentru o fiinţă care n-a avut când să guste viaţa, pentru cineva care are toată poezia lucrurilor din îndepărtatul trecut.

Garabet Ibrăileanu în Amintiri din copilărie şi adolescenţă (31 iulie 1911)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anna D'Arc de Ţânşăreni

Nu că-i ţin, de-acuma, partea,
Dar, la Ţânţăreni, acasă,
Any s-a bătut cu Moartea
Şi-a lăsat-o fără... coasă!

epigramă de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După o beţie

Ciudat îmi pare după noaptea asta,
Când am venit beat-turtă pe la trei,
Că îmi vorbeşte drăgăstos nevasta
Şi nu mă ceartă ca de obicei...

O simt cum tainic iarăşi mă seduce,
Zâmbeşte galeş, fără vreun cuvânt,
Şi văd uimit cum prânzul mi-l aduce
Chiar pân' la pat... de parcă aş fi sfânt;

Iar seara, când o văd provocatoare
Şi-n poală mi se-aşează surâzând,
Mă lămureşte clar, cu încântare,
Ce am făcut c-o seară mai curând...

Cum n-am lăsat-o nici să mă dezbrace,
Sub jurământ solemn " că-s însurat...
Şi chiar de-s beat, prostii eu nu voi face
Că nu am eu, nevastă de-nşelat..."

Constat c-atunci când sunt într-o dilemă,
Ajung să recunosc cum că femeia,
Când multe par absusde, fără temă,
Găsesc prin ea şi liniştea şi cheia.

pamflet de Elena Leach din Parodie după poezia FRUNZELE de George Stanca
Adăugat de Elena Leach
Comentează! | Votează! | Copiază!

Surprize

Barcelona din Carpaţi
Are treizeci de amanţi,
Dar pe Leana, domnul Gică
A lăsat-o pentru... Vică!

epigramă de Constantin Păun (2007)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ah, cartea! Ce minunată prietenă pentru toţi singuraticii, pentru toţi visătorii! Nu vorbeşte decât când o-ntrebi. O uiţi ani de zile într-un raft şi, când o chemi, vine supusă, fără să-ţi poarte ranchiună pentru părăsirea în care ai lăsat-o.

Tudor Teodorescu Branişte în Prinţul (1984)
Adăugat de Roxanel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice regim care vine la conducere se chinuie întotdeauna să fasoneze domeniul acesta, al Educaţiei. Şi-ncep prin a decreta că educaţia copilului începe de la deprinderea lui cu computerul. Nu sunt deloc de acord cu această chestiune. Un om poate fi educat, în sensul înalt al cuvântului, fără ca să ştie să lucreze la computer. Educaţia trebuie, aşadar, pornită, nu de la deprinderile artificiale, ci de la ceea ce ne deprinde cu natura, cu lumea aşa cum este ea. Or, noi suntem obsedaţi de forţarea lucrurilor. Primul lucru care lipseşte şi care favorizează comportamentul agresiv în familie este falsitatea educaţiei. Noi nu-i mai educăm pe copii în cadrul unor repere normale: să-şi iubească fraţii, să respecte bătrânii, să respecte natura, să se ducă la biserică. Am observat că, din păcate, a merge la biserică, pentru unii, începe să fie o formalitate. Ba, încă, mă mulţumesc că şi-aşa se mai duc, în special la oraş.

Constantin Romanescu în ziarul Lumina, interviu (10 ianuarie 2009)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Detaşare absolută

Stau şi privesc
Cum lumea se frământă
Cum toţi sunt trişti şi fără chef trudesc
Cum astăzi şi speranţa pare frântă...
Stau şi privesc.

Stau şi privesc
Cum unii mor de foame
Cum alţii tot mai mult se îmbogăţesc
Cum pe Pământ sunt mii şi mii de drame...
Stau şi privesc.

Stau şi privesc
Cum încă sunt războaie
Cum inimile încet se împietresc
Cum nici iubirea nu le mai înmoaie...
Stau şi privesc.

Stau şi privesc
Cum ne-avântăm spre stele
Cum sume mari de bani se cheltuiesc
Cum unii au ajuns doar os şi piele...
Stau şi privesc.

Stau şi privesc
Cum mulţi se nasc şi mor
Cum alţii fără niciun rost trăiesc
Cum viaţa trece iute ca un nor...
Stau şi privesc.

poezie de Octavian Cocoş (1 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Molia ciudată

Noaptea trecută, pe peretele alb de lângă pat,
cu aripi asemeni unei umbrele rupte,
am văzut o molie maronie
odihnindu-se-n tăcere.
Nu era nici frumoasă şi nici înfricoşată,
însă era ciudată şi, totodată, foarte autentică.
Nu-mi pot imagina cum a ajuns în casă,
dar am lăsat-o acolo.

A venit, fără îndoială, la moartea ei.

poezie de Louis Dudek, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!