Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Camaraderie pe teugă

Nu-s prea multe lucruri de văzut pe teuga unei nave,
Doar cizme marinărești și lăzi stivuite rând după rând,
Iar deasupra un felinar care luminează fumegând,
Stropi de ulei curgând din burdufuri prinse-n cârlig, jilave;

Uneori, înalt, un val izbește-n cabestan cu mânie surdă,
Uneori o gură de-aer abia se strecoară-n piept,
Dar camaraderia-și menține acolo drumul drept,
Munca grea, comună, face dintr-un străin o rudă.

Suntem frați de sânge, dar de pace între noi nu-i rost,
Gata mereu să schimbăm pumni și mari minciuni cu spor;
Maree, certurile noastre se-nalță aprig și se retrag domol:
N-avem pe sau sub teugă niciodată-un moment cenușiu, anost.

Dar într-o tavernă... scoateți-l pe unul de-al nostru din saboți
Și veți afla îndată că trebuie să vă bateți cu noi toți.

poezie de din Din "Cântece marinărești și balade", Harry Kemp, publicată de Brentano's, New York, USA, 1920, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Corina Mihaela Soare

Dacă tu, dacă eu

Dacă tu, dacă eu
Mai simțim uneori
Dintr-un colț vedem
Un înalt curcubeu,
Dacă eu, dacă tu
Noi mai credem în vis
Într-o noapte din an
Nu gândim la abis,
Dacă tu, dacă eu
Inimi mari mai avem
Și culori vor renaște
Între ele mereu,
Dacă eu, dacă tu
Dezghețam zile mii
Și le umplem cu zâmbet
Colorat de copii,
Dacă eu, dacă tu
O iubire avem
Nu uita niciodat'
Drumul meu e al tău,
Dacă noi împletim
Zi cu noapte la rând
Timpul meu și al tău
Ar rămâne în gând,
Dacă noi n-am visa
La un cer înstelat
Am tăia din iubiri
Doar bucăți am avea.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adi Conțu

Șarpele

Tu ai văzut că scriu despre iubire,
Gândind, probabil, ăsta vrea doar sex
Dar în final, cumva, ți-am dat de știre
Și ai rămas, privind, un pic perplex

Ne pierdem în condiția umană,
De fapt, cât e de greu ieși din ea,
E doar un trup, o minte prea sărmană,
Un suflet care duce partea grea

Sunt sigur că nu toți, pricep unii,
Au multe să îmi spună, de ascult
Înțelepciunea noastră, ce străbunii,
Ne-au dăruit cu drag pe-acest pământ

Tu ai crezut scriu despre iubirea,
De om bărbat, femeia coasta lui,
Ce e făcută ca și cum menirea
Ce-o are, e fie a oricui

Între cei doi va fi mereu un șarpe,
Pasat pe rând, alegeri între noi,
Dar de privești un pic mai îndeaproape,
Noi l-am creat și îl hrănim în doi

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Glossă necuvântătoarelor

Cu toți avem un drept – de a trăi.
Cuvântul nostru-i noapte sau e zi,
Dar printre noi trec necuvântătoare.
Sunt ploi în suflet, este vânt sau soare,
Sunt răni, vulcani de sânge se ridică...
De necuvântătoare e frică?!
Un rost îl au și ele ca și noi...
Nu le-mproșcați voi, oameni, cu noroi!

Cu toți avem un drept – de a trăi.
Pământ și ape, munți a le slăvi.
Atomi purtând în lanțul trofic rugi,
Să știm ce-nseamnă iubești, plângi,
Să fim altar și clopot... Și pe rând
Să fim tot ce trăiește pe pământ
În formă minerală, apoi plante,
Trudind, risipim a vieții noapte.

Cuvântul nostru-i noapte sau e zi...
Greșești?! Este normal. Nu te sfii!
Pleacă-ți genunchiul sincer, în iertare,
Trăiește printre necuvântătoare,
Rugina unui timp s-o dai uitării!
E dimineață? –Nfruptă-te din zorii
Înmuguriți din lacrima de ceară
Și nu-ți lăsa gândul trecut doară!

Dar printre noi trec necuvântătoare...
Trec lin, pe ceruri, păsări călătoare,
Roiesc în ape vietăți multiple,
Pier ca un vis în fracțiuni de clipe.
Albine, fluturi, câte și mai câte,
Ce ochiul trist ar vrea îl încânte.
Liane-n râuri strălucind de zale,
Le regăsim de multe ori sub soare.

Sunt ploi în suflet, este vânt sau soare,
Că suntem fericiți ori ne doare,
Roiesc în jurul nostru fluturi vii,
Cuvinte-îngeri, cânturi, poezii.
Este o lume nouă! La uitare
Nu condamnați nici lumea de necuvântătoare!
Da-ți-le șansa de-a trăi prin voi!
Și ele au un suflet... au nevoi...

Sunt răni, vulcani de sânge se ridică...
O necuvântătoare cât de mică
Ochiului nostru este mântuire.
Să-i dăm un drept – la supraviețuire!
Să-i dăm o șansă, de-a se înălța
Precum un zbor... Tu viața nu-i curma!
Oh, zeu, oh, om, puterea de-a distruge
Lasă orfan un suflet care plânge.

De necuvântătoare e frică?!
Mare e lumea noastră, a lor mică...
Sunt ca și noi, luciri dintr-un atom,
Au dreptul de-a trăi... oh, om, fii om!
În A. D. N.-ul fluxului solar
Dă-le o șansă, iar, și iar, și iar.
Tu ești furtună, ele val sculptând
Evolutiv, viața pe pământ.

Un rost îl au și ele ca și noi...
Eu implor, nu fiți la suflet goi!
Și ele au nevoie de iubire,
De pace, de lumină, fericire...
De mângâiere, de cuvinte dulci
Oh, om, de ele-aminte mereu să îți aduci.
Așează-le pe ii, pe mândre fote,
Pe portativul presărat cu note...

Nu le-mproșcați, oh, oameni, cu noroi!
nu uitați! Ele trăiesc prin voi...
Ele-s etern, un strop de clorofilă,
Ele sunt drumul vostru spre lumină,
Trăiți prin ele și trăiesc prin voi,
Nu le-mproșcați, oh, oameni, cu noroi!
În lanțul trofic pre-universal
Ele vor trece-n regnul animal...

Nu le-mproșcați voi, oameni, cu noroi!
Un rost îl au și ele ca și noi...
De necuvântătoare e frică!
Sunt răni, vulcani de sânge se ridică.
Sunt ploi în suflet, este vânt sau soare,
Dar printre noi trec necuvântătoare...
Cuvântul nostru-i noapte sau e zi,
Cu toți avem un drept – de a trăi!

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Dorina Omota

Nu ne fi, Doamne, străin...

Doamne, înaintea ta,
Nu suntem demni de a sta,
Când păcatul ni-i prea greu,
Și-n suflet avem un șteu.

Asta simt, asta și spun,
Când cu vorbe de nebun,
Te împroașcă cu noroi
Câte unul dintre noi.

Dar Tu știi, Doamne, Tu știi,
Că suntem ai Tăi copii
Deși viața uneori,
Ne împinge la orori.

Și alunecăm atunci,
Spre întunecimi adânci,
Iar la tine revenim,
Când doar de durere știm

Și mă rog la Tine iar,
Pentru cei ce n-au habar,
Din ce cupă cu venin,
Beau puțin câte puțin

Uitând astăzi trăim,
Dar mâine? Unde-o să fim,
Dacă Tu ne vei certa,
Și ne vei îndepărta.

Greșim, Doamne, da, greșim
Dar uite cum ispășim,
Când doar boală-i peste tot
Și nu-i niciun antidot...

Pune-Ti mâna iar pe noi,
C-avem lacrimi în șuvoi,
Și-i paharul mult prea plin,
Nu ne fi, Doamne, străin!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

N-avem timp

N-avem timp ne gândim la viață
Când alergăm după iluzii mereu.
N-avem timp facem o faptă bună,
Dar avem timp ne gândim la ceva rău.


N-avem timp ocrotim natura,
Dar avem timp scuipăm în ea.
N-avem timp ne rugăm la Domnul,
Dar avem timp hulim pe cineva.


N-avem timp iubim persoana de lângă noi,
Dar avem tot timpul din lume începem un război.
N-avem timp fim mulțumiți de viață așa cum e ea
Dar avem mult timp ne plângem viața e grea.


Hai ne oprim din goana noastră după iluzii.
Și pentru o clipă ne întrebăm
De ce n-avem timp pentru concluzii,
Timp pentru concluzii întotdeauna trebuie să avem!

poezie de (19 iulie 2021)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Constantinescu

Cortina cade

Priviți, plecăm cu toții, rând pe rând
Ca niște fluturi ce zboară doar o dată,
Cât de ușor ajungem o boare și un gând
Iar partitura noastră se termină îndată.
Cortina cade iute și peste-al nostru rol,
Mai fâlfâim plăpând din gene și aripă,
Apoi, plecăm Acasă, după un lung ocol,
Iar scena vieții, iată, dispare într-o clipă.
Rămâne scris aicea doar numele pe cruce
Și-o amintire poate, de omul ce am fost,
Urme săpate-n inimi ce lacrima aduce,
De noi depinde totul, s-avem mereu un rost.
Suntem atât de triști și singuri la plecare
Doar îngerul trimis, tăcut ne-nsoțește,
El sufletul ni-l poartă către înalta zare,
Unde o lumină albă în ceruri îl primește.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Despărțire

Ne-ar trebui o mie de ani reclădim
Ce-am sfărâmat aseară cu despărțirea noastră
Și nici atunci nu-i sigur c-am mai putea fim
Eu creanga ta de aur, tu frunza mea albastră.

O umbră o să stee mereu între noi doi
(Noi care-am fost pe vremuri lipiți ca două palme
Pe pieptul unei moarte) și veșnic între noi
Vor crește neguri numai în aparență calme.

Cuvântul de-altădată nu-l vom mai folosi,
Tăcerea fără seamăn de-atunci n-o vom mai tace.
Vom sta mereu ca zeii deasupra și vom fi
Cu mâinile pe scuturi severi și plini de pace.

Triști, vom cunoaște ceasul nu după dezmierdări
Ci întrebând în stânga și-n dreapta trecătorii,
Mai morți ca morții, singuri și fără remușcări,
Ne vom ciocni în cosmos doar uneori ca norii.

Săruturile noastre cu flăcările lor
N-o să mai incendieze pădurile albastre
Iar sufletele noastre, zburând încetișor,
N-o să se mai înalțe căzând mereu spre astre.

Ca niște ghimpi vom scoate treptat din amândoi
Aducerile-aminte și vom privi la chipul
Iubirii care cade șovăitor în noi
Cum dintr-un țărm de stâncă-ntr-un golf adânc nisipul.

Dar liniștea de-atuncea n-o vom mai regăsi,
Și singuri vom petrece cele din urmă clipe
În timp ce pescărușul iubirii va muri
Bătând încă o dată din largile-i aripe...

poezie celebră de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "111 cele mai frumoase poezii" de Radu Stanca este disponibilă pentru comandă online la 34.99 lei.

Celor ce scriu

Celor ce scriu mă închin, îmi sunt frați,
Multe orașe sunt neasaltate,
Din turn rotiți privirea-n zare,
O muncă fără glas, dar sufletul?
Mă închin celor care au suflet.
Celor ce cunosc frumusețea, spaima, totul.
Nicio simțire nu-i prea departe.
Celor care își dezbracă pielea,
Celor ce descoperă o constelație,
Celor ce vor fi tulpini de trandafir,
Dar nu celor ce-și mută ochii în spate.
"Suntem ca norii iuți, lunecători"?
O, nu. Prin viață nu vom trece nerăniți.
Iar uneori mai învățăm ce-i moartea lupului.
"Din zori ni se șopti că pe-o corabie
Ne-om îmbarca doar tu și eu", ce vis, ce amăgire.
Ai lași în urmă o operă de cinci volume,
O pagină spumoasă, un rând, o vorbă de duh,
nimic? Dar Nimicul este mare,
cine se poate pune cu Nimicul?
Între Nimic și Dumnezeu
Este doar o diferență de nuanță.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Albert Einstein

Ce bizari suntem noi, muritorii! Fiecare dintre noi se află aici pentru un scurt sejur; nu știe pentru ce scop, deși uneori are impresia simte de ce. Dar fără a ne gândi prea mult la asta, fiecare dintre noi știe există pentru alți oameni – în primul rând pentru cei de ale căror zâmbete și bunăstare este dependentă propria noastră fericire; apoi pentru cei mulți, necunoscuți nouă, de ale căror destine suntem legați prin simpatie. Îmi reamintesc de o sută de ori în fiecare zi viața mea este bazată pe munca altor oameni, în viață sau morți, iar eu la rândul meu trebuie să încerc dăruiesc în aceeași măsură în care am primit și încă mai primesc.

în Cum văd eu lumea
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Cum vad eu lumea" de Albert Einstein este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -35.00- 26.99 lei.

În cartea Ta

În cartea Ta, ai scris și despre mine
Cu slove mari sau mici, ori de tipar—
Eu nu știu, Doamne, însă știu prea bine
Că tot ce-ai scris, e drept și se cuvine
Să-mi pui în față-al vieții calendar.

În cartea Ta, sunt fapte cât și vorbe,
Și lucruri ce-am lăsat, și ce-am iubit,
Ce-am dat uitării, ce-am ținut ca normă—
În cartea Ta, stau toate tipărit.

Acolo-n carte-i poate-un rând neterminat...
Adesea-ncep dar, nu duc pân' la capăt,
Sau poate unul gol... Aș fi putut fac
Dar n-am făcut, sau am făcut din treacăt.

Tu bine știi ce-i Doamne-n cartea Ta,
Tot ce-am făcut și spus ai scris îndată
Și dacă e vreun rând neterminat—
Acoperă cu dragoste și iartă.

poezie de (3 ianuarie 2014)
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Untaru

Noi suntem o țară de calici!

vine iarna și cum văd
iar ne scoate din bârlog
- viață, viață: de la drog
cât mai e pân'la prăpăd?!

ne-am drogat cu dictatura
iarnă rea a vrajbei noastre
dar am cultivat dezastre
semănând între noi ura;

sus minerii, jos minerii
hai demonstrăm în Piață:
"Fără libertate nu e viață!"
și-apoi au venit hingherii

toți suntem o masă de manevră
dar străin e interesul
celui care poartă fesul
ca necunoscuta din algebră

suntem buni de dus cu preșul
pentru-un tron sau pentru-un scaun
dictator sau poate claun
cum se joacă fedeleșul

am dus jugul pân-aici
ducă-l alții mai departe
dincolo de noi e moarte
noi suntem o țară de calici!

poezie de
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Raportul pietrelor

În afara zidurilor,
toți oamenii arată ca
plămădiți din buruienile
uscate prea artistic,
abandonate de ei la
marginea fiecărui șanț
pe care, șarlatană din fire,
natura moștrilor
pitici l-a săpat înainte ca
specia noastră înceapă
a striga mâinile ei pot
orice, inclusiv cunune
grâul sălbatic cu fierul
tocmai scos din fel de fel
de plămâni.

Fiecare se crede om, dar
oamenii nu se mai văd între
ei ca oameni, ci își urmăresc
unul la altul trifoiul gârbovit
sau izma pensionară care nu
mai au alt rost în lume decât
fie rinichiul sau creierul unui
gentleman cumsecade.

Doar în cetate omul și mărăcinele
cresc separat, așteptând Apocalipsa
prin aruncarea de la unul la altul a
unor adevăruri care doar cu brațele
tăiate pot învăța vorbească,
interogând împreună cerul pentru a
afla a nu știu câta oară data când se
presupune
rocile vor începe râdă în hohote

și, nu în ultimul rând,
compunând sonate pentru fiecare
idee care și-a rupt șosetele încercând
pătrundă cu vaiete în clădirea
primăriei sau în casa negustorului
de caise din export.

Lumea nouă stă înceapă mereu,
dar noi nu știm câtă frunză naturală
se află în burta religiilor noastre!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Tributul

Plătim acum, ca-n vremurile din urmă
Tribut pentru morminte, vise, griji
Dar pentru mulți, sufletul nostru moare,
Înlocuiește viața, de artiști.

Eram săraci, săsraci suntem și-acuma
N-avem prea mult, dar azi suntem n-avem nimic
Ne-a mai rămas doar visul și minciuna
Și poate un colindător calic

Acum n-avem nici suflet, nici morminte
Religia de mult e doar o umbră...
Doar Dumnezeu nu mai păzește trupul
De viața, mult prea grea și mult prea sumbră.

Dreptate vrem și-o viață mai bună,
Sinceritate, liniște și pace
Dar cine glasul meu să-l mai audă
Când lumea-i plină azi, de "dobitoace."

poezie de din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Și toți eram frați

Cu marea alături pe plaja fierbinte
Doar opt, poate nouă creștini adunați
Păzeam cu tărie poruncile sfinte
Trăind în iubire curată de frați.
Erai Dumnezeul puternic și mare,
Erai judecata din ziua de-apoi
Strigam către Tine în prag de-nnoptare
Și sfântul Tău Nume era peste noi.

În rugă aprinsă și laudă multă
Ca unul în Tine cântam așteptând
Un semn din înalturi - știam că se luptă
Satan -Ți înfrângă toți sfinții pe rând.

Nectar de lumină sorbeam din cuvinte,
Grăunte de stele pe plajă-adunați
Vegheam în iubire și rugă fierbinte
Și toți eram unul și toți eram frați.

E soarele-n ceruri ajuns la amiază
Și eu lângă mare-L aștept pe Isus
Mă rog în cutremur și El mă veghează
Dar plaja-i pustie și frații mei... nu-s...

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihail Sadoveanu

Nouă ne venea intrăm în pământ, când zicea: "Măi domnule!"și se uita urât la noi. Îmi aduc aminte ce zarvă a fost când, într-un rând, s-a zvonit că pe Domnu nostru are să-l mute într-o altă comună, peste Siret. Ne-am strâns sara toți băieții, am vorbit, unii plângeau, și am luat o hotărâre mare, ne ducem și noi cu Domnu peste Siret. Dar Domnu nu s-a dus nicăieri; a rămas acolo pe pământul nostru; și în pământul nostru l-au și îngropat.

în Domnu' Trandafir
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Fratii Jderi" de Mihail Sadoveanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -47.50- 42.99 lei.

De vorbă...

De vorbă cu mine... De vorbă cu noi...
De vorbă cu tine... De vorbă cu voi...
De vorbă cu noi... De vorbă cu mine...
De vorbă cu voi... De vorbă cu tine...


Este un mare dar ca poți vorbi,
Este o minune ca poți zâmbi!
Comunicarea înseamnă speranță,
Atunci când suntem la distanță!

Eu stau uneori de vorbă cu mine,
Să aflu tot ceea ce nu îmi convine.
De vorbă cu mine mai stau uneori,
Să înțeleg clipele care îmi dau fiori.

De vorbă cu tine aș vrea ca stau,
Să aflu toate lucrurile care te afectau.
Bucurie aș vrea aduc în viața ta,
Iubește și trăiește-ți prezentul, nu uita!

De vorbă cu noi aș vrea stau mereu,
Să aflu ce însemnă prietenia la greu.
Pentru că noi, uneori ne mai schimbăm,
Atunci când suntem bine uităm ajutăm.

De vorbă cu voi încă nu am apucat stau,
Dar aș vrea știu dacă aș putea ca iau...
O parte din imensa voastră strălucire,
Ca să o transform într-o planetă de iubire.

poezie de (19 aprilie 2020)
Adăugat de Ovidiu KerekesSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Viața politică

Guvernul ăsta, oare pune-accent
Pe mersul nostru către transcendent?!
De-aceea ne primim șuturi în cur
Și nici un drept în lumea de acum?!

Non-adevăruri ne tot pun pe fugă,
Sunt gata țara toată ne-o mulgă.
Ne aplecăm după săpun, știți bine,
Dar mușchiul parcă nu prea ne mai ține.

În timp ce ei se scarpină la coaste
Și le-a intrat friptura în măsele,
Noi n-avem parte nici de piei și oase
Și tot votăm într-una la guverne.

Nu văd vreun sens clopotniței din dealul
În care-și duce somnul bietul dac
Încorsetat de griji și idealuri,
Cât cei de la putere fac ce... fac.

Mâine, poimâine-auzi prin vânzare
Ajungem iar supuși la un străin...
Păi, frați români, azi trupul țării doare
Și mulți ne stau în coaste ca un spin.

Luați atitudini! Să nu luați doar seama
Căci, oh, vă veți trezi în cimitir
În timp ce ei se scarpină la... coaste...
Treziți-! Nu-i vremea murim!

pamflet de din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
David Boia

Eternități

Aprioric, rând pe rând
La distanță de un gând
Sub masca unor entități
Trec printre noi eternități

Intermitent, dar natural
Din timp în timp val după val
Prin vastele singurătăți
Trec alternant eternități

De bună seamă dar haotic
Așa la modul asimptotic
Compuse cu veleități
Trec în văzduh eternități

Ascunse în întuneric
Prin aerul atmosferic,
Acum ca și în alte dăți
Trec tot mai des eternități

Axiomatic, ați ghicit
De undeva din infinit,
Profitând de libertăți
Trec peste noi eternități.

poezie de (2 februarie 2014)
Adăugat de Anca PetruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Mihai Marica

Tunet în nori

Nu sunt acolo unde m-ai aștepta
Și nici nu te astept iubirea mea,
Nu-i nici o grabă, nu se vede în...
În ochii tăi e doar asteptarea...!

Nu-i un regret, un ultim ceas,
Sunt doar Eu și Tu un ultim veac,
Veacul e al nostru în cele din urmă
Petrecem chiar și o secundă din...!

Din ce nu am cunoscut, din...
Din ce tot ne-am pierdut demult
Ne regăsim doar acum în infinit
Și doar o clipă cuprinde-mă-n cât...!

Cât ne-a rămas, cât mai... suntem...
Un glas, într-o surdină fără de...
Noi ne regăsim la, spre sfârșit de...
Drumul e al nostru, tot universul!

Tot... ne cuprinde-m într-un cuvânt,
Tot și doar Tot ne dividem in Noi
E prea mult, prea... suntem făuriți
Din ce acum începe tune în... nori!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Scrisoare de bun rămas

Iubito, câtă lume între noi
Numărători de ploi din doi în doi
Și dintr-un ochi de dor necunoscut,
Câte zăpezi pe buze ne-au crescut...
Ascultă-mă și lasă-mă strig
Mi-e frică de-ntuneric și de frig
Și nu mai vreau știu până la sfârșit
Cine-a iubit frumos, cine-a greșit
Cine-a făcut spre noapte primul pas
Cine-a plecat din joc, cine-a rămas
Cine și-a smuls pereții rând pe rând
Cine s-a-ntors mereu cu ziua-n gând
Cine a pierdut și cine a câștigat
De toate înlănțuit sau dezlegat
Cine-a crezut mai mult în celălalt
Sub cerul prea străin și prea înalt
Când am uit cum sună glasul tău,
Decât tăcerea, ce-mi va fi mai rău
Și cum pot sub stele înnopta
Când nu mai simt ce-nseamnă umbra ta?
Numărători de ploi din doi în doi
Iubito, câtă lume între noi.

poezie celebră de
Adăugat de Alexandra MihaiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook