Poetul travestit

în cavaler cu armură
strălucitoare numai la soare
învârte stiloul paloş deasupra
capului cu rămuriş de şpan
înverzit artificial
soarbe lumina lunii
şi-şi pune pilitură de fier
pe rana deschisă de vers
stă într-o rână uitându-se
cum creşte volumul de poezii

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

dalie în geam
câmpul abia înverzit
la sfârşitul
lunii martie

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scriu vers

rusesc cu stiloul chinezesc de o sută
de lei caligrafiez atent la zborul
păsării negre care se adună peste humor
un puzzle cu poezii îndrăzneţe
scriu strâmb să le fac în ciudă iudeilor
experţi în dezinformare care obişnuiesc
să pocnescă din degetele lor transformate
în gheare lungi şi înfricoşătoare

mă surprind trăind eternitatea versului rus
îmi plec ochii numai în faţa poeziei
mare lucru nu mai am de făcut

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia înseamnă

viaţă fără gânduri triste
leşin de bucurie şi zări
albastre sub convoiul de iluzii
suspine de mulţumire
trezitul cu noaptea în cap alături
de volumul nou de poezii
să regretăm că nu ţinem stiloul
în dreapta şi ţigara fumegând
între buze pentru ambiţii şi boli
cu stânga scormonim prin cenuşa
de cuvinte care stau pe vise

poezia înseamnă plonjonul
în beatitudine fără ameţeli

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gând înverzit

Îmi fac intrarea pe o foaie albă,
În zori ajung la forma unui om,
Adun toate tăcerile-n zăpada
Pe care primăvara a agăţat-o-n pom.

Aş scrie într-o grădină însorită
Şi liniştea aş lua-o dintre flori,
Aş umple foaia care-i cucerită
De vers lipit de soare fără nori.

Când scriu acum, mi-e dor de primavară
Şi port în gânduri versul înflorit,
Iubirii dărui veşnica povară
A gândului ce-a stat şi-a înverzit.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distih eroic

Plop tânăr, încrustat în miezul verii,
Cu ramuri vii şi frunză sclipitoare,
Când râul vântului te scaldă,
Învaţă-mă să râd ca tine-n soare,
Să-i sorb lumina caldă.

Plop negru, încrustat în ger
Şi-ncremenit sub lună
Cu rămuriş de zgură şi de fier...
Învaţă-mă să uit lumina verii
Şi-n câmp silhui
Să dau tristeţea mea tăcerii
Şi gândurile mele nimănui...

poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina soarelui

Lumina soarelui creşte pe pământ
ia înfăţişarea zilei
şi împinge prin pământ în sus
tulpinile
şi acele oase care de asemenea şi-au
scuturat ţărâna de pe sinele lor
privind mai întâi
cu orbitele ochilor goale încă
cerul de deasupra capului
apoi în jurul lor
la imensitatea florei
şi-apoi grăbit
fiecare se îndreptă unde-l cheamă
dorinţa...

lumina soarelui creşte pe pământ
lumina soarelui –
şi printre razele ei gloate
de oameni abia evadaţi din beznă

poezie de Mang Ke, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

iubito
ascultă-mi iubirea
cum creşte în piept
inima stă pe un vraf de poezie
rănită de săgeata lui cupidon

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intrarea într-o zonă

de turbulenţă îi aducea aminte
că nu mergea pe drum cu maşina
ci zboară la înălţime mare
deasupra unui continent plin
de foi tipărite cu poezii
pentru cei care trag iubirea în casă
şi-o aşează la loc de cinste

tremura odată cu avionul
era o vibraţie în tril de ciocârlie
şi bagajul plonjează de undeva
în braţele sale încleştate în cerşitul
milei izbăvitoare de deasupra cerului

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea s-a înfiripat

dintr-un sărut furat pe înserat
sub mărturia lunii
albă de spaima corpurilor cereşti
lovite periodic de meteoriţi

aveam o teamă la început
era o sămânţă care a prins
rădăcini în sahara sufletului
udat de câteva lacrimi

apoi a crescut ca un şpan
era frumoasă şi tăioasă
o iubire ca-n poveşti

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea adevărată

Nu, scorpie, n-am de gând să te rezolv.
Urăsc ghicitorile.
Şi mai termin-o cu prostiile şi romantismele tale greţoase.
Eu nu-s un cavaler în armură strălucitoare.
Dar te-aş iubi chiar şi aşa, nerezolvată.
Mi-am aruncat armura la gunoi
Pentru că vreau să simt.

poezie de Daniel Saint, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priveşte

Priveşte cum plouă!
Îmi plouă mâinile şi trupul inert
Ciocârlia adormită într-un vers a uitare
Defunctul din mine vers cu braţele prinse de cruce
Şahul rozelor adormind cu trupul într-o răscruce
Afară poştaşul zăpezii în rana mea vântul porneşte
Priveşte cum plouă şi miră-te de timpul poveste!
Căptuşit cu secunde
Icoana din lumina magnifică mă priveşte
Cum mor, devenind sunetul dintr-o literă.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priveşte

Priveşte cum plouă!
Îmi plouă mâinile şi trupul inert
Ciocârlia adormită într-un vers a uitare
Defunctul din mine vers cu braţele prinse de cruce
Şahul rozelor adormind cu trupul într-o răscruce
Afară postasul zăpezii în rana mea vântul porneşte
Priveşte cum plouă şi miră-te de timpul poveste!
Căptuşit cu secunde
Icoana din lumina magnifică mă priveşte
Cum mor devenind sunetul dintr-o literă.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haiku

lumina lunii -
în tinda bunicilor
felinar aprins

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marţi e la fel

cum e luni cu soare
şi picuri de ploaie pictaţi
de poetul plictisit
de culoarea oraşului
care stă la intrarea-n voroneţ
obraznic şi vechi
marţi e la fel cum e felia
de soare aburind după nori
vine uitând de ce a venit

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna cea plină

stă agăţată pe cerul mov
şi-mi dă insomnii
mă ridic sprijinit într-o poezie
o ameninţ cu stiloul
uscat de seceta provocată
de poezia postmodernă

încerc s-o alung între nori
îi pictez o planetă
apoi o invit să se ascundă
după noul astru contemporan

luna cea plină de ea
îndeamnă îndrăgostiţii
la îmbrăţişări în visări

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dârz stă

cu ochelarii de soare
în soare plin de ciudăţenii
nu-l clinteşte furtuna din cap
adusă de refuzul ei
care i-au întunecat ochii
gândeşte cu ajutorul unei doze
electrolitice luată cu un cocktail
psihotic dis de dimineaţă

stă cu ochelarii de soare
să nu vadă soarele
care vrăjeşte fetele
după un consum de canabis moderat

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea carte a astronomiei este deschisă deasupra capului nostru. Citiţi-i pe înţelept şi pe idiot, pe fericit şi pe nefericit.

citat din Ambrogio Bazzero
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am alăturat haitei

de scribălăi care scotea de voie
cel puţin două poezii pe zi
un fel de raţie bine dozată scrisă
sub ploaie şi vânt sau în soare
întâi în gând scriam fără ştersături
răvăşit de primăverile trecute
sub florile de mălin cu miros
istovitor de iubire şi jurământ
haotic cerşind un sărut de la femei
simţiam cum ard de nebunii
după fiecare poezie lansată în eter
eram mai sărac cu fiecare vers
lăsat pe pagina albă fără miză

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grădina în lumina lunii

O pisică neagră printre trandafiri,
Brumărele, liliac sub secera lunii noi,
Mirosul dulce de heliotrop şi toate miresmele nopţii.

Grădina stă nemişcată,
Beată sub lumina lunii.
Întru totul supusă parfumurilor,

Rătăcind printre visele de opium din faldurile macilor.
Felinarile licuricilor se-aprind şi dispar
Sus, deasupra prospeţimii aurii a bobocilor,
Jos, printre florile de ciucuşoară de la picioarele mele.
Licărul lunii pe frunze şi pe garduri de merişor,
Lănciile lunii pătrunzând printre tufanii bulgărilor de zăpadă.

Numai micuţele feţe ale panseluţelor sunt alerte şi curioase,
Numai pisica, torcând printre trandafiri,
Scutură o ramură şi întrerupe simetria modelului,
În vreme ce apa se frânge şi se prelinge de pe o frunză.

Atunci soseşti tu,
Şi eşti tăcut ca grădina,
Şi alb ca florile de bărbişoară,
Şi frumos ca scânteile tăcute ale licuricilor.
Oh, iubire, vezi acei nuferi portocalii?
Ei au cunoscut-o pe mama,
Dar pe cine, care-i al meu, îl vor cunoaşte ei
După ce voi fi dispărut?

poezie de Amy Lowell, 1874-1925, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un cavaler cu armura strălucitoare e un cavaler care nu şi-a testat armura cu adevărat niciodată.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!