Cu morții
Cu viii nu mai am de-a face
Demult,
Și foarte des, când totul tace,
Chemând pe morți, ce dorm în pace,
I-ascult.
Din gropi ei vin și mă-nconjoară,
Ei vin.
Când liliacu-n noapte zboară,
Când dealu-n umbră se-nfăsoară
Deplin.
Din lumea lor necunoscută,
Răsar,
Și când șoptesc cu voce mută
Poema cea nepricepută
Tresar.
Îi simt pe loc ce au să vie,
Căci sunt
Ca un parfum de vecinicie
Sau ca o flacăre-albăstrie
În vânt.
Pe zidul alb de la odaie,
Urcând,
Zăresc ușoara lor văpaie
Verzuie, oacheșă, bălaie,
Pe rând.
Cu totul osebiți de lume,
Ușori,
Dorinți, nici griji, n-au să-i consume,
Suavi ca niște dulci parfume
De flori.
Sunt din atome nevăzute
Þesuți,
Ș-amestecați pe întrecute,
Resimt plăceri necunoscute,
Tăcuți.
Iubind simțirea ce mă poartă
Spre ei,
Sunt însetat de-aceeași soartă,
Căci nu se află-n lumea moartă
Mișei.
O! morți frumoși, veniți într-una...
Cu voi
Nu vine ura, nici minciuna
Să răscolească iar furtuna
Din noi.
poezie celebră de Alexandru Macedonski
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre tăcere
- poezii despre zbor
- poezii despre vânt
- poezii despre voce
- poezii despre verde
- poezii despre somn
- poezii despre păr blond
- poezii despre plăcere
Citate similare
Mulți morți mai sunt în lumea asta
Mulți morți mai sunt în lumea asta
Suflete reci în carne vie
Mulți morți de frică să trăiască
Se nasc în ale lor sicrie
Mulți bântuie prin întuneric
Împovărați și trași la față
Mai întâlnind vreun mort ce speră
Orbește, la o zi de viață
Mulți se mai joacă de-a "trăitul"
Și uită uneori că-s morți
Pe când fărâma lor de viață
Le trage zilele la sorți
Mulți morți mai sunt în lumea asta
Și de-l găsesc pe vreunu viu
Îl mint că o să îi dea viață
Și-l bagă repede-n sicriu
poezie de Gabriel Cîndea (septembrie 2019)
Adăugat de Gabriel Cîndea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre întuneric
- poezii despre zile
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre naștere
- poezii despre minciună
- poezii despre jocuri
Iubire veșnică
Și când acea trăire
Ce ai avut-o ieri
Te umple de mâhnire
Eu nu plec nicăieri.
Când lumea ta-i căzută
Ca lacrima din cer
Eu sunt cel ce te-ajută
Și singur mă ofer.
Iar când speranța-i moartă
Și totul pare gri
Paleta mea te-așteaptă,
Culorile-i sunt vii.
Și-atunci când iarna vine
Căci vremea-i nemiloasă
Iubirea pentru tine
Va fi mai luminoasă.
poezie de Douglas J. Olson, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre iubire, poezii despre tristețe, poezii despre trecut, poezii despre lumină, poezii despre iarnă sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Posedat
Când dorm citesc pe cozi de comete
Gândurile celor ce stau ascunși pe planete
Îi văd zâmbind, dansând printre munți,
Cărunți.
Iar unii din ei vorbesc despre Pământ
Iar vorbele lor, ca timpul, dispar în vânt
Ori sunt aruncate de către mândrul Soare,
Pe altare.
Și simt acum că mă privesc cum dorm
Cu a lor corp de umbră, cu chipul lor diform,
Aud cântecul lor, cântat de-un stol de corbi,
Toti orbi.
Iar șerpi ispititori, îmi spun să mă trezesc
Cu glasul lor sâsâitor, mult prea grotesc
Dar voi rămâne în lumea mea din vis,
Precis.
poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre muzică, poezii despre șerpi, poezii despre vorbire, poezii despre visare, poezii despre păr cărunt sau poezii despre planete
Ave Maria
Nimic din tot nu ne mai place
Și ne-a cuprins melancolia
Războaiele nu ne dau pace
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?
Semnăm tratate pentru moarte
Și mii de morți sunt mărturia
Când însăși viața ne desparte
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?
Și nu mai punem preț pe carte
Și am ucis copilăria
Privim în gol tot mai departe
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?
Nu mai visăm în miez de noapte
Căci prea ni-e slută omenia
Ne pleacă îngerii din șoapte
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?
Tristețea la tot pasul zace
Omul își uită bucuria
Când însuși Dumnezeu azi tace
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?
Și Lumea toată își împarte
În mii de lacrimi tragedia
Dar când speranțele-s deșarte
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?
De circ avem mai zilnic parte
Dar tragică ni-e comedia
Când clipele sunt visuri sparte
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?
Nu-i strop de liniște în lume
Și păcălim democrația
Iubirea nu mai are nume
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?
În mersul lumii crud, rapace
E sfântă numai liturghia
Din ea se naște-un gând de pace
Spre cerul pur. Ave Maria!
poezie de Corneliu Sofronie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tragedie, poezii despre îngeri sau poezii despre sfinți
Mă-ntorc în copilărie
Mă-ntorc în copilărie mai des decât aș vrea,
Pe drumuri prăfuite mă prind iar de o stea...
Alerg fără de țintă pe străzi necunoscute,
Prin alte primăveri și alte ierni pierdute.
Mă-ntâmpină salcâmii cu ale lor cutume,
Cu flori ce-mi cad pe umeri, zburdalnic și nebune,
Nu sunt aceleași flori, dar parcă m-ar cunoaște
Și simt cum sub salcâm o altă zi se naște...
Pe drumul care duce spre firul mic de apă,
Simt pașii cum îmi zboară cu amintiri în talpă,
Iar când ating cu mâna apusul blând de soare,
Îmi pare că sunt veșnic în muta înserare...
Parfumuri mă-nconjoară venind din alte timpuri,
Îmi mângâie mirosul, se pierd în anotimpuri,
Iar când tarziu, în noapte, mă-mpiedic printre crengi,
Simt cum mă leagă timpul și-aștept să mă dezlegi...
poezie de Marilena Ion Cristea din O barcă de salvare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară, poezii despre primăvară, poezii despre noapte, poezii despre mâini sau poezii despre flori
Romanța garoafei
Garoafele ce le-ai purtat
Au sângerat și s-au uscat.
Dar alte flori de foc nestins
Pe buze ele mi-au aprins.
În ochii tăi, de raiuri porți, -
Al tinereții soare porți
Și neștiind de ce nicicum
Eu te respir ca un parfum.
Mă-mbăt de tine ca de-un vin,
De câte ori spre tine vin,
Un vin de struguri de Șiraz
Ce pune flacări pe obraz.
Când dormi străbat în al tău somn
Și-ți sunt și rob, și-ți sunt și domn,
Iar cu plăceri ce istovesc
Te-nnebunesc, și-nnebunesc.
Știu că voiești și nu voiești,
Știu că dorești, și nu-ndrăznești
Dar eu voiesc, și îndrăznesc,
Și te urăsc, căci te iubesc.
poezie celebră de Alexandru Macedonski din Postume
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre garoafe, poezii despre tinerețe, poezii despre struguri, poezii despre sclavie, poezii despre rai sau poezii despre ochi
Refugiul
REFUGIU
Refugiul meu nu e aici, printre litere... Aici eu trăiesc,
Refugiul imi este, sămânța mea de copil, în tine!
Ce-aș fi?.. Că nu aș mai ști, de atâta dor, de foșnesc
Brazi... Prinși în sol omenesc, cu aripi de leagăn se-mbină-
Eu, muma ta, când vin din mine, când vin din mine.
Nici o umbră de ceață nu e pe lume alături de noi,
În spate, simt sufletul stă statuat, refugiul lui e absent,
O noapte și aceea e clară pentru el, e gata de război-
Eu nu am refugiu, puiul meu, mai cald, decât cel împăcat -
Eu, muma ta, când vin din noi, când vin din noi.
Și atât cât voi fi, veștile sunt între noi, ca un greu hotar,
Cu aceste sulițe, toți anii, care mai rămân, se rămolesc,
Eu, însă, la candela aprinsă aș țese zi și noapte la ițar,
Numai tu să vii la mine, gânduri peste tine să-ți tămăduiesc...
Eu, muma ta, cât te iubesc, cât te iubesc...
Aici eu trăiesc, dar pentru voi pot iubi, de dor să contenesc,
Ochiul, care plânge să-l închid, să-l las să mi-l vezi, cum e-
Așa umezit, vei ști, cum am avut curajul să te-ndulcesc
Cu un cânt de- al meu, de mamă, când frunza pare uneori pustie,
Eu, muma ta, când voi să fiu vie, când voi să fiu vie...
poezie de Lilia Manole din volumul "Cuvinte nestinse" (2014)
Adăugat de liliamanole
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre mamă sau poezii despre gânduri
Ciudatul călător
nu vin albinele niciodată
în capelele cu morți
să sugă sucul lânced
din coroanele cu flori
nici păsările nu-și iau zborul
din streașină de cremator
spre norul gros eliberat
de trupuri
vin numai rudele morților
cu haine transformate
de ceremonie
străbat aleile sau urcă dealul
plâng si se zbat
smulgându-și părul
logodnice neveste mame și
surori
bărbați din lanțul cărora s-a
rupt
câte-o verigă trainică de neam
și-aceștia poate nu sunt decât umbre
când vine-acolo fără să se-anunțe
un călător ciudat
cu hainele de drum boțite
de nesomn prin porturi și prin gări
de raza unui semafor
rănit neclar în spate
și încălzit de coșul
vaporului de pasageri
privește totul de departe
din răbufnirea unei alte
planete pe pământ neauzite încă
nu-i sunt nici rude morții
nici prieteni
el vine numai sa-și aducă-aminte
și cine e și cum îl cheamă
și care-i locul lui în univers
pleacă agale seara
nehotărât și la-ntâmplare
când se rărește lumea
și porțile se-nchid
în lacăte cu trandafiri
ciudatul călător
care surâde parcă
poezie clasică de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație, poezii despre rude, poezii despre trandafiri, poezii despre soție, poezii despre semafor sau poezii despre păsări
Tu pom și rod...
tu, pomul frunzelor ce dor
când mor în prag de toamnă
să-mi fii tu casă pentru dor
și rumenă cetate și de rod
sa-ți fie pace.
în ridurile trunchiului, adânci,
mi-ascund iar soarele când trece
nu vreau să simt o toamnă rece
nici ploi sau vȃnt sau alte friguri
ci numai pace.
rotunde, clare, de lumină,
privirile, ființa vie mi-este, plină
și sânii dor, și setea mă tot arde
tâmplele sunt vânt nepotolit de soartă
nici pace nu mai am...
te cresc în mine din fragedă pruncie
izvor de sete să îmi fii, cȃnd totul e deșert...
spre cer ridic privire, te cer a binecuvântare
în ploaie rece, caldă, vino, visele tu spală
și peste toate pace...
poezie de Mirela Nicoleta Toniță (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre copaci, poezii despre toamnă, poezii despre sâni sau poezii despre pace
* * *
Tânăr sunt și de viață sunt plin,
Mistuit de priveliști și dor.
Înverzesc și spre tine-mi înclin
Ramul meu de arțar, foșnitor.
Când de vânt mă-nfior legănat,
Rugăciuni îți șoptesc, ca să vii.
Pe obrazu-mi spre cer înălțat
Lacrimi mici șiroiesc bucurii.
Te aștept sub umbrarul meu des,
Iar tu vii și tristeții mă smulgi
Și cu verde podoabă-ți veghez
Gândul bun și visările dulci.
Îți șoptesc visul meu de arțar
Și îți cânt din lăute de foi
Până când stele-n boltă răsar...
Numai tu. Numai eu. Numai noi.
poezie clasică de Aleksandr Blok (13 iulie 1902), traducere de Victor Tulbure
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie sau poezii despre dor
Silentium!...
Taci molcolm, nu trezi nici dor
Adânc în suflet, nici fior,
Căci ele scapără și pier,
Precum luceferii din cer
Răsar ca să apună iar,
Tu taci și ia aminte doar.
Simțirea cui să ți-o încrezi?
Iar când te doare, să nu crezi
Că alții te-au și înțeles.
Un gând rostit e un eres...
Nu sparge unda de cleștar,
Tu taci și soarbe-i vlaga doar.
Rămâi în sinea ta ascuns,
De vise tainice pătruns,
Căci visele se sting curând
Când lumea prinde glas și când
Lumina zilei vine iar,
Tu taci și ia aminte doar.
poezie clasică de Fiodor Ivanovici Tiutcev
Adăugat de Cornubia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încredere
Să-I mulțumesc, mă simt dator!
Când îmi îndrept puțin privirea
La tot ce am în jurul meu,
Mă simt dator, cu mulțumirea
Să mă întorc spre Dumnezeu.
Că tot ce-am întâlnit în cale
Și tot ce încă întâlnesc,
E opera iubirii Sale...
Eu pentru asta-I mulțumesc!
Când văd un firișor de iarbă,
O floare simplă când privesc...
Un crin din câmp în haină albă...
Mă simt dator să-I mulțumesc!
Când lanuri văd cu spice pline,
Privind la mlădierea lor,
Văd pâinea zilelor de mâine...
Să-I mulțumesc, mă simt dator!
Iar când în clipe de-nserare
Văd bolta cerului senin,
Cu candelabru-n tremurare...!
Eu vreau să-I mulțumesc deplin.
Și pentru freamătul pădurii,
Și pentru murmur de izvor,
Și pentru tainele naturii,
Îi mulțumesc! Îi sunt dator!
*
Sub semnul de recunoștință,
'Nainte-Ți, Doamne, mă închin...
Eu vin din suflet cu credință,
Pios să-Ți mulțumesc deplin!
O, și-ntr-o sfântă dimineață,
Când tainic zorii se ivesc,
De tot ce-am întâlnit în viață
Și-atunci eu vin să-Ți mulțumesc.
poezie de Emil Bulgăr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre mulțumire, poezii despre viitor sau poezii despre sfințenie
Și, știi, iubito...
Și, știi, iubito, nu am timp de lume
Și, parcă, nici de tine nu mai am...
Căci plictiseala vrea să mă sugrume,
Și simt cum nepăsarea-mi bate-n geam.
Te uită, a trecut și primăvara
S-a dus și floarea pură de castan...
Mă lasă rece - cu căldura-i, vara
Căci, tot mai rece-i lumea, an de an.
E secetă, câmpiile sunt arse
O secetă cumplită simt în piept...
Natura-mi joacă - și ne joacă farse
Aștept ceva dar nu știu ce aștept:
Să plângă cerul lacrimi răcoroase,
Sau, poate, într-un vis să te revăd...
Ori să-ți aud șoptirile duioase
Când ploaia-ar face, în oraș, prăpăd.
Când strada s-ar zbici, sub ochi de soare,
Și teii ar îmbăta - cu floarea lor
Iar totul, împrejur, ar fi splendoare
Aș vrea, din nou, să mă topesc de dor.
Dar nu mai am putere, nici voință
Să te iubesc, cum te iubeam, cândva...
Când, ars de-aleanuri, respiram dorință
Eu nu sunt eu tu ești altcineva.
... Și, nu mai am, iubito, timp de lume,
Nu mai prind rod a-inimii livezi...
Dar îmi doresc ceva și știu ce-anume
Ceva în care nu cred și nu crezi...
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre dorințe, poezii despre tei sau poezii despre oraș
Dragi copii
Dragi copii din lumea toată,
Luați-vă de mâini și înălțați o rugăciune
Către îngerii cei divini!
Căci Moș Crăciun cu inima plină de bucurie
Și cu sufletul împăcat la voi o să vină,
Ca să vă aducă cadoul de sub brad.
Dragi copii din lumea toată
Fiți mai cuminți și spuneți o rugăciune
Pentru-ai voștri dragi părinți.
Dragi copii din lumea toată
Cu ochi frumoși și zglobii
Să nu uitați niciodată,
Că printre voi sunt și sărmani copii.
Care nu au nici o bucățică de pâine,
Sunt flămânzi și goi!
Să-i ajutăm să aibă și zile mai senine.
Și să nu-i alungați de lângă voi!
Dragi copii din lumea toată
Vreau ceva să vă mai spun
Să nu uitați nici de carte,
Căci cartea este un prieten bun.
poezie de Vladimir Potlog (8 decembrie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cărți, poezii despre vinovăție, poezii despre pâine sau poezii despre prietenie
Simț
Te simt când te gândești la mine
Și din mândrie nu mă chemi
Te simt când îți e rău și bine
Te simt când dormi și când te temi
Să fie totul din iubire
Să fie semn din cerul Sfânt
Ce mult doresc să fii cu mine
Și cum te chem din gând în gând
De te lovești cumva odată
Îți simt durerea pe-acel loc
Și încordat mă simt deodată
Și-mi simt același loc în foc
Te simt când te gândești la mine
Când tu nu dormi, nici eu, nu dorm
Vreo lacrimă curgându-ți ție
O simt curgându-mi și în somn
Să fie cerul legătura
O ață dură între noi
Să fie simțul o frântură
Să fie scris să fim în doi
Te simt mereu și-n toate cele
Te simt plângând, te simt râzând
Te simt uitându-te la stele
Și te visez în nopți la rând
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încordare, poezii despre stele, poezii despre simțuri sau poezii despre mândrie
Blestemul stelelor
Pe țărmul lor, străin de odisei,
Departe de a lumilor privire,
Trăiau, se-nțelegeau erau doar ei
Și își creșteau urmașii cu iubire.
Privind spre stele, nu știau decât
Că noaptea, sus pe cer, când e senin,
Apar, mai strălucesc, mai cad... și-atât,
Căci Soarele-i stăpânitor deplin
Și îi iubeau lumina, iar căldura
O așteptau din mângâieri de rază
În zori de zi, când le-atingea făptura
Ca zâmbetul ce,-ades, te luminează.
Iar Luna... da, a Soarelui pereche,
Cu razele-i de noapte, argintii,
Era și ea, în lumea lor străveche,
Iubită-n înserările târzii.
Știau ei, lupii: hărțile din stele
Au ajutat străini, pe bărci imense,
La țărmul lor să își coboare vele
În căutări de jaf și recompense,
Iar lumea lor nu a mai fost la fel,
Dar n-au uitat de Soare și de Lună,
Iar stele, strălucind pe ceru-acel,
Nu pot, iubirea lor, să o supună.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Soare, poezii despre zâmbet sau poezii despre uitare
Furtuna
Când cerul pare-a răsturna din el neantul e un semn
pe care am uitat să 'l înțeleg și numai Dumnezeu
mi 'l poate arăta.
În fața Lui și 'n fața ta nu sunt nimic, nici hierofantul,
nici preotul, nici mag sau semizeu.
Sunt doar iubirea ta.
Când în lumină umbrele din tobe răbufnesc și mug
mai multă strălucire 'mi dai când mă iubești
și simt în mine fulgerul.
Când se frământă crengile să rupă din pământ
precum tu mă alinți și clopote 'ngerești aud
sunt însetat și nesătul.
Când noaptea plânge dup' un iluzoriu trup
văd norii ce-au trecut fără picături de ploaie
iar eu de dor sunt ud.
Aș fi dorit să înțeleg țărâna în nevoia ei de sânge,
să 'ți dărui, dor al meu, pe piele apa în șiroaie
și-abisul dezbrăcat și vântul nud.
Când pentru tine însă adevărul se strânge 'n sufletul avid
așa cum e mișcarea din nori să năpustească locul
în care ne răsare luna,
mi-e pieptul jale că nu dărui pe cât pot magia dintre flori
așa cum vreau și știu spre tine 'n zbucium să deschid
năvalnică furtuna.
poezie de Liviu Pendefunda din Ros ucis (2009)
Adăugat de Liviu Pendefunda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre nuditate, poezii despre nori sau poezii despre trup și suflet
Dunărea și Oltul
Dunărea vorbea cu Oltul:
Tu, copile drag al meu,
Zbuciumat tu vii la vale
Tulbure mereu
Plouă mult la voi la munte,
Sate și câmpii de-neci,
Ori ți-e firea ta de-a rupe
Maluri pe-unde treci?
Rup și maluri câteodată
Și fac holdele de pier,
Iar când plouă mult la munte
Cap de om eu cer.
Dar nu-i asta, maică sfântă,
Nu de asta-s tulburat,
Ci de câte văd mi-e milă,
Maică, și-i păcat!
Tu, pe unde-alergi prin lume,
Vezi și țări și munți frumoși,
Neamuri ce-și vorbesc ferice
Graiul din strămoși.
Toate laudă pe Domnul,
Libere-a trăi cum vor,
Vesele fiind de viața
Și de soarta lor.
Vezi și-aici poporul nostru
Cel din veac adus pe-aici,
Sprintene și mândre fete
Și flăcăi voinici.
Și ți-e dragă țara asta
De români, căci te iubesc
Dar tu nu cunoști de-a-ntregul
Neamul românesc!
Eu de unde vin, mâhnitul,
Furios spre șes scobor,
Căci de unde vin, e spaimă.
Groază și fior.
Tot români sunt și pe-acolo,
Neam din veac pe-aici adus,
Dar pe gâtul lor și astăzi
Jugul este pus.
Ei n-au voie să-și vorbească
Graiul strămoșesc ce-l au,
Iar în coasta lor de-a pururi
Sulițele stau.
Sfânta libertate este
Nume gol pe-al lor pământ:
Cei nedrepți sunt cei puternici,
Singuri au cuvânt!
Ah, de mila lor eu, maică,
Vin așa de tulburat,
Și de ciudă pe dușmanii
Cei ce l-au călcat.
Iar de-nec și mal și oameni,
Nu mai știu ce fac nici eu
Că mă simt de-atâta jale
Tulbure mereu!
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări, poezii despre munți, poezii despre România, poezii despre văi sau poezii despre spaimă
Sunt și eu ca voi...
sunt și eu ca voi, un om cu noapte și de toate,
nu sunt poet și nici n-am fost, înșir doar gânduri aranjate,
prea cult nu sunt, dar nici incult, am mai citit, chiar și sonete,
le am pe-aici, pe foi de gând, sub ochii mei revin în trepte
când scriu în versuri, doar ce văd, ce gândul nopții îmi dictează,
nu fac decât, ceva în plus, un strop de lacrimă cedează,
atunci din amintiri, de vânt, vă suflu vouă cu neștiință,
cuvintele, pe-un rând și-un rând, poate vă e de trebuință
nu sunt mai breaz, sunt doar un om cu veselia îndurată,
ascunsă sub atâtea dăți, de clpe, ce-am trecut prin viață
și vreau să râd, și vreau să plâng, așa trăiesc și eu mai bine,
urcând în cer, din alb pământ, pătat cu iernile din mine
de m-ați vedea, o clipă doar, ați înțelege de îndată,
că sunt normal, că n-am habar, de clipele ce mă așteaptă
și râd de voi și râd cu voi, apoi iar râd, chiar și de mine
și fug în ploi, alerg în ploi, mă spăl încet de-a mea rușine
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre ignoranță, poezii despre versuri, poezii despre râs sau poezii despre rușine
Fața nevăzută a lumii
Când lumea s-ar scula din rău
Sau din a ei indiferență,
Poate va fi din nou călău
De-omor, hoție, impertinență.
Când lumea s-ar trezi spășită
De nedreptățile făcute,
Vor fi din nou iubit, iubită
Fără paradă, pe tăcute.
Când lumea nu va mai fi-n hoarde
Crezând un unic adevăr,
Va fi doar cânt de tril, de coarde,
Trăi-vom fiori de flori de măr.
Când lumea se va culca-n pace
Fără de frică pentru mâine,
Va fi tărâm la toți să joace
Și asasini vor face pâine.
Când lumea singură va ști
Că-i numai una-n Univers,
Va face mult mai mulți copii
Să-i spună amor ce-l moștenesc.
Când lumea, de-ar mai exista,
S-ar vedea tasul din balanță
Și inegală, c-ar cădea...
Și-ar da la toată importanță.
Când lume-o venera ce-apune
Și orice naște pururi nou,
Se va renaște o nouă lume
Cu individul om, erou!
Când lumea iar va fi o lume
Pierdută din părinți-părinți,
Trecerea spațiu' o să cunune
Și vom fi iar trimișii sfinți!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (8 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre obrăznicie