Frumoasa mea veșnicie
Vai, ce luptă se dă-n mine
când trupul este pe moarte!
Să-l miluiască... n-are cine...
Vai, cât plânge și se zbate!
Irmosul, ecou îmi bate-n veac,
mi se vestește-n parastas
Un gol străin și fără leac
se adâncește ceas de ceas.
Ca frunza toamna coborî-voi
în goliciunea de-început,
făra straie, scumpe, moi,
și podoabe de-mprumut.
Dar eu știu că într-o zi sfințită
lumina se va-ntoarce-n pleoape,
porumbiță împodobită,
ram de măslin pe ape.
Voi trage puteri din slava curată,
sorbi-voi puhoaie de zări,
ochiul mirat va crește roată
îmbrățișat de mii de culori.
Atingerea pleopei ușoare
în ritmul zborului rar
vesti-va în lumea reală
curcubeul Tău de har.
Eu
ridicat din beznă si somn
la viata plămădita sus!
Eu ridicat... dincolo de om,
prin jertfa Ta, Bunule Iisus!
Mai știu, că-n ziua cea mare,
împodobi-mă-vei din neștiut
cu straie sfinte, cu slavă mare
Unde e moarte, goliciunea din mormânt?
poezie de Gavriil Stiharul din Poeme creștine (27 mai 2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre zbor
- poezii despre toamnă
- poezii despre timp
- poezii despre somn
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre ritm
- poezii despre porumbei
Citate similare
Din somnul fix
Sunt ca un ceas de vreme plictisit
Am numărat la clipe cât un veac
Și-am vrut să sun la timpul potrivit
Nu m-a lăsat o boală fără leac.
Dar voi suna și dincolo de moarte
Din somnul fix iubirea s-o trezesc
La ceas de veci în care și departe
Și dincolo de vreme te iubesc.
poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre iubire, poezii despre moarte, poezii despre medicină, poezii despre ceas, poezii despre boală sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Marea Văicăreală (aleilor și bocitoarelor de la Bellu)
Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai!
Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai!
Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai!
Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai!
Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai!
Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai!
Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai!
Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai!
Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai!
Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai!
Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai!
Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai!
A umblat pe ape, apa este vinul
ce a rupt Poetul de slăvirea Sa...
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și poezii despre apă, poezii despre vin sau poezii despre poezie
Lumea din mine o durere fără moarte
nu datorez nimănui nimic și
nici nu știu dacă
ziua de la capătul săptămânii
e duminică sau luni și că
ar fi existat fără Dumnezeu
știu însă că-n fiecare zi
prin mine
trec Dumnezeii altor lumi
în care
moartea este doar una și
se hrănește din sfârcuri de curcubeie
și câteodată cu resturi de durere
în tot acest timp
mă eliberez de puținul din mine
și alerg pe călcâiele goale înspre
biserica văruită în alb...
mi-e frică de-atâta liniște
în speranța că o voi revedea pe mama
și pentru că nu mai am timp
mă voi muta în dangătul din clopot
să nu vă îngrijorați
din mine va porni o altă zi
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sâni, poezii despre religie, poezii despre săptămâni, poezii despre mamă, poezii despre frică, poezii despre existență sau poezii despre durere
Pământul, sarea și lumina...
Las din mine pe pământ,
sarea dată prin Cuvânt.
Gândul gustului din vie,
sufletul îmi reânvie.
Îmi las trupul în pământ,
să-l sărez pân' la mormânt.
Nu vreau să se piardă gustul,
să îmi pierd ca om statulul.
De-mi voi pierde din putere,
voi fi aruncat, călcat, ce piere.
Las în mine pe pământ,
o lumină din Cuvânt.
E Lumină-n veșnicie,
ce crează "nemurire".
Las lumina să izbească,
ochii omului să crească.
Să dezvolte-n a mea fire,
o Lumină pentru-o mie.
Nu voi pierde-a Lui Lumină,
să reflect ca "far marină".
Pun lumina cea din mine,
într-un sfeșnic ca făclie.
Oamenii să-mi vadă fapta,
cât și viața-n lumea -ceasta.
Și prin asta ei să vadă,
Cerului s-aducă Slavă.
Vreau să împlinesc scriptura,
doar în ea e-nvățătura.
Voi culege undelemn,
candela s-o-ncarc solemn.
Câtă vreme Ceru-i sus,
pe pământ eu sunt supus.
Mare luptă-i pe pământ,
ies popoare-n legămînt.
Stă pământul pe-un butoi
când să-nceapă un război.
Tot ce-i scris în legea sfântă
se-mplinesc, pe om spăimântă.
Eu mai mult ca orișicând,
Voi slăvi pe Domnul Sfânt.
poezie de Viorel Daniel Pop
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre suflet, poezii despre război, poezii despre ochi, poezii despre marină sau poezii despre legi
Crezul meu pentru veșnicie
Cred într-Unul Dumnezeu
Ziditor de pâine
și mai cred în darul Său,
în ziua cea de mâine.
Cred în Iisus Mântuitorul
și în mierea-I din cuvinte.
Cred în stihuri și în dorul
din colinde nesfârșite.
Cred în Duh de prorocie,
mângâiere pentru viață
și într-o dulce veșnicie
cu Hristos loc de verdeață.
Cred în sfinți și în cununa
mucenicilor răsplată
din Biserica străbună,
binecuvântată.
Cred în pâine și în vin
și-n Sfânta Predanie,
în puternicul Amin
și în spovedanie.
Cred în patima și moartea
Dumnezeului durerii
și-n cuvintele înalte
din troparele-nvierii.
Cred într-unul drum prea drept
Al Sfintei Dreptmăritoare,
că Iisus din Nazaret
va veni cu slavă mare.
În botezul din cuvinte
îmi mărturisesc prihana,
aștept morții din mormânt
iarăși să deschidă geana.
poezie de Gavriil Stiharul din Poeme creștine (27 mai 2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre creștinism, poezii despre Iisus Hristos, poezii despre cuvinte, poezii despre înălțime, poezii despre viitor sau poezii despre viață
Eu sunt
Nu știu de unde am venit,
Nu știu unde mă duce-această cale;
Ce-mi este clar e faptul că-s aici,
În lumea asta de plăcere și de jale.
Dar dincolo de neguri și de ceață
Un adevăr sclipește cu putere
Îmi stă-n putință ca zi de zi și ceas de ceas
Să adaug un plus de bucurii sau de durere.
poezie de Ella Wheeler Wilcox, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plăcere, poezii despre bucurie sau poezii despre adevăr
Întoarcerea zimbrilor
Fericite, mâinile mele merg spre închinăciune,
Vai! Îmi aduc aminte...
trandafiri roșii-purpurii au înflorit pe piepturile copiilor
când ai fost sfâșiată, Românie.
Trandafiri roșii-purpurii
pe mâinile, picioarele și coasta lui Christ
când ai fost batjocorită...
Vai! îi aud încă pe bătrâni
cum plâng pe dinlăuntru cu chipurile schimonosite de durere...
Sfinții noștri își amintesc...
Vor trebui multe bătăi de pleoape
până la tămăduirea luminii din altar.
Oh! Moldovă! Moldovă! altar al cuvântului celui mai trist.
Sub copitele cailor grânele s-au frânt,
în genunchi nu au căzut decât mărăcinii...
Zimbrilor le-au fost luați codrii,
rătăcesc și acum prin jalea cuvintelor nemairostite.
Răni adânci se deschid în trupurile copacilor
picurând mir peste morții noștri.
Moldovă! Zimbrii tăi ne privesc doar din steme,
ochiul lor înlăcrimat a ajuns gigantic
ca un gol în cele trei culori.
Moldovă!...
Tu, mamă,
în fiecare noapte îți chemi copiii strigându-i
pe numele lor de taina și moarte.
Te vor auzi odată,
din adâncul pământului sau al cuvintelor nemairostite,
într-o noapte de Înviere,
când Mântuitorul va sparge porțile întunericului
și va prăda iadul.
Moldovă! Zăpada se împletește cu gândurile triste
și se așterne peste trupul tău ca o liniște...
Întoarcerea zimbrilor tăi
va fi Dumnezeiasca noastră Schimbare la Față.
poezie de Gavriil Stiharul din Hyperion (1993)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre copilărie, poezii despre întuneric, poezii despre zăpadă, poezii despre trandafiri sau poezii despre stemă
Doină incurabilă
Țara asta n-are vindecare
dorul ăsta-i fără leac
firmament vărsat în mare
e poporul geto-dac
Dorul ăsta n-are leac
de la Roma-n altă parte
căci așa din veac în veac
am trecut moartea de moarte
De la Roma-n altă parte
firmament vărsat în mare
dusu-ne-am cerul departe
țară fără vindecare
Dorul ăsta fără leac
decât poate omul drag
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (25 noiembrie 2014)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre trecut sau poezii despre dor
Odă florilor și culorilor
Mă strânge-o tâmplă, și-ncă una
Și am să-mi alung cu flori furtuna
O, Doamne, bunule ceresc
Mă las-atunci când fi-va să pornesc
Să-mi iau cu mine toate florile
Să-mi lumineze-n beznă, dorurile
Și lasă-mă în lumea drepților
Din adormită viaț-a morților
Să plec cu salbe din petala lor
Să nu simt, Doamne, al miresmei dor
Să nu devin un suflet pustiit și gol
Să-mi pun pe cap, cununa florilor
Că ai să-mi iei la schimb lumina ochilor
Dar fie, Doamne, voia ta cea dreaptă
Că tu m-ai plămădit
și-ți sunt în mâini, unealta
Mai știu că nu-mi va fi greu nici așa
Că tu m-ai învățat să văd culori cu inima
De n-am să văd cu ochii
c-așa-i lăsată rostuirea
N-am să mă plâng de asta
cum este-a lumii firea
Eu vin când zici în lumea ta cea dreaptă
Doar dă-mi, te rog, culori
pe suflet lasă-mi-le pată
Vreau roșu, galben, verde, vreau nuanță
Te rog, doar lasă-mi dreptul la creanță
C-ai răspândit culoare-n fiecare floare
Și le-am simțit în viață binecuvântare
De cer prea mult, te rog, atunci mă iartă
Dar vina n-am că-n flori e-o colorată artă
E arta pe care, tu Mărite, ai creat-o
Pe care-n lumea vie cu respect, am adorat-o
Și să nu-mi spui, Doamne, că nu e nevoie
Că știu că n-am să mor de bunăvoie
Nu cer, o Doamne, mult prea mult
Vreau doar culori în suflet să-mi ascult
Să mă-nvelesc cu tot ce mi-e mai sfânt
Să-mi fac din flori, un giulgiu ca veșmânt
Să nu mă lași în negru doar
Că îmi va fi, Prea Bunule, amar
În lumea celor ce nu mai cuvântă
Tu lasă-mă să-mi duc culoarea sfântă
Și am să vin desculță fără să crâcnesc
Dar lasă-mă în roșii flori să mă-nvelesc
Vreau pete, de culoare vie
Vreau flori când nu va fi să-mi fie
Îmi plâng în brațe toate florile
Ascultă-ne acuma, și-mi iartă rugile
din lacrimi dulci și picături de rouă
Dar știu că, după moarte, încep o viață nouă.
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre roșu, poezii despre artă sau poezii despre învățătură
De vă va fi dor...
Cândva veți întreba de mine și de va fi într-un târziu,
Să nu fiți triști, cu zâmbet cald, iar lânga voi eu am să fiu,
Și din mormânt, sau din eter, nici eu nu știu din care parte?
Voi da un semn de mângâiere și voi pleca prin voi din moarte..!
O să mă regăsiți mereu, în versul trist, dar iubitor,
În adierile de vînt, în trilul ce se-ascunde-n zbor,
Doar gândul să-l lăsați să zburde, mă va găsi fără greseală,
Cu găndul meu s-o întâlni, s-or bucura fără sfială..!
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre versuri sau poezii despre gânduri
Stalingrad (Soldatule, nu plânge, nu plânge, camarade)
Soldatule, nu plânge, nu plânge, camarade,
Ne-om intoarce teferi și de-această dată
Ale noastre iubite spune-vor balade
Despre vitejie, luptă și dragoste curată.
Ce puțini am rămas din al nost' pluton!
Suntem câțiva oameni, restul au căzut,
Ne vor trimite, cred, un ultim avion
Ce ne-ar putea scoate din necunoscut.
De nu, ne vom bate până-n ceas de moarte,
Ca leii vom lupta, și-n cea din urma clipă,
Nu te mai gândi că izbânda e departe,
Vom răzbi-împreună sau vom pieri-n echipă.
Acum ni-i cel mai greu, suntem încercuiți,
Și mie îmi este dor de acele vechi parade,
De-un lucru-s însă sigur, nu vom fi umiliți,
Nu mai plânge, frate, la luptă, camarade!
poezie de Alex Dospian (februarie 2015)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre superlative, poezii despre plâns, poezii despre curățenie sau poezii despre aviație
Eternități în straie de-așteptare
Au înflorit pe gene tuberoze,
Ca într-un vis de vară-amăgitoare,
Ce picură tăcerea în mimoze
Cu ploi de mângâieri tulburătoare.
Și trec prin mine herghelii de fluturi
Într-un galop, ca sevele pădurii,
Te simt în mine și de nopți mă scuturi,
Eu îți aștept sărutu-n colțul gurii.
Să nu mă cerți că încă vreau iubire,
Chiar de mi-s anii grei ca piatra morii!
Și de mai plâng la ceas de despărțire,
Știu că te-ntorci, precum se-ntorc cocorii.
De moare luna mai de întristare,
Eu o s-aștept septembire să vină,
Cu mere coapte ies la drumul mare
Să te invit în toamna mea, la cină.
De se-auresc gutuii fără tine
Și mustul de va curge singuratic,
Te-oi aștepta-n colindele creștine,
Chemându-te, prin ceruri, telepatic.
Și nici atunci, de n-ai să vii, iubite,
Voi inventa un anotimp în care
Secundele sunt tot mai infinite,
Eternități în straie de-așteptare.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre vinovăție, poezii despre tăcere, poezii despre tuberoze sau poezii despre singurătate
Din ape
O rază de soare se odihnea
pe umbra unei lacrimi,
reflecții multicolore
din ape, pe ape,
Libertatea plutea pe aripa
pescărușului călător,
magia zborului ușor
din ape, pe ape,
Fericirea o scufundam in mare
cu salt de delfin,
năvodul ți-l întindeai,
ca iarăși s-o-nchizi,
iubirea-ți prea multă
de tine și moarte,
a noastră poveste,
din ape, pe ape...
poezie de Carmen Petraru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pescuit, poezii despre libertate, poezii despre fericire, poezii despre delfini, poezii despre aripi sau poezii despre Soare
Oriunde-ai fi
Oriunde-ai fi, oricât ai fi de mare,
În Tatăl Dumnezeu ai o salvare...
În sufletu-ți de crezi cât o fărâmă,
Cu brațul tău, mergi, muntele-l sfărâmă!
Oriunde-ai fi, oricât de mare-i truda,
Vei reuși, cât numele de Iuda
Nu-l vei purta în gând ca pe-o povară...
Pune-ți nădejdea-n Tânăra Fecioară!
Aprinde iar lumina spre dreptate
Să ai lumină dincolo de moarte!
Maică Marie, Pruncului Iisus
Îngenunchem, căci viața-i un apus.
Noi, cei care greșim și în păcate
Ne ducem viața dincolo de moarte,
Noi, cei ce-n mântuire, cu credință
Ne vom pleca genunchiu-n pocăință,
Vrem să sorbim din lacrima cerească
Sufletul nostru să se mântuiască,
Ascunși, plângând, sub talpa lui Iisus,
Să-mpărățim în lumea cea de sus...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mântuire, poezii despre virginitate, poezii despre tinerețe, poezii despre salvare sau poezii despre pocăință
Poemul de ieri și de azi
Am îngenunchiat de mii de ori în fața omenirii ca la o confesiune
și Dumnezeu m-a mângâiat și m-a învățat rugăciuni
pe care le-am închis între aceste file
cândva fericirea era mare, uriașă
și se întindea peste lume în mii de culori nemaivăzute
îmi creșteau aripi de șoim, aripi imense
și zburam sus, sus de tot
deasupra soarelui, deasupra templelor din mine
deasupra stelelor ce vegheau pe atunci lumea
și nopțile erau diamante negre risipite prin deșerturi
cu ele am scris poeme în piatră și-n nisip
cu ele am învățat sa decupez culorile
și să le transform în caleidoscopuri de stele
acum plânsul omenirii îmi trece prin inimă
de ceva timp crește în mine o poezie mare, mare
ce refuză să se lase născută
uneori poezia urlă în mine, se zbate
vrea să iasă, să se transforme într-o altă realitate
în care să mă închid ca într-o nimfă de safir
dar, Doamne, nimeni nu știe cât mă doare
cât aș vrea să slobozesc poezia
s-o eliberez din pântecul meu ca pe-o lumină
pe vremea când aripile mele mă duceau prin alte ceruri
îmi nășteam poemele sub toate curcubeele
nisipul mi-era așternut
și plânsul dintâi erau lacrimile de fericire ale zeilor
ce-mi dăruiau vise pline de soare
iar fiecare poem era o nesfârșită declarație de iubire
pe atunci dăruiam lumii cuvinte minunate
și povești de amor fără pereche
de ceva timp sufletul meu hălăduiește prin lume
aleragă de nebun să-mi ajungă trupul din urmă
precum în legendele Shambalei
dar va veni o vreme când voi lua din nou calea curcubeelor
iar poveștile se vor scrie din nou cu sânge și lumină
direct pe sufletul și pe trupul meu
vor vorbi despre taina fericirii în dimineți fermecate
iar cântecul din mine se va auzi până la capătul lumii
poezie de Alina Beatrice Chesca (23 ianuarie 2013)
Adăugat de Alina Beatrice Chesca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre nisip, poezii despre curcubeu sau poezii despre culori
Poemul de ieri și de azi
Am îngenunchiat de mii de ori în fața omenirii ca la o confesiune
și Dumnezeu m-a mângâiat și m-a învățat rugăciuni
pe care le-am închis între aceste file
cândva fericirea era mare, uriașă
și se întindea peste lume în mii de culori nemaivăzute
îmi creșteau aripi de șoim, aripi imense
și zburam sus, sus de tot
deasupra soarelui, deasupra templelor din mine
deasupra stelelor ce vegheau pe atunci lumea
și nopțile erau diamante negre risipite prin deșerturi
cu ele am scris poeme în piatră și-n nisip
cu ele am învățat sa decupez culorile
și să le transform în caleidoscopuri de stele
acum plânsul omenirii îmi trece prin inimă
de ceva timp crește în mine o poezie mare, mare
ce refuză să se lase născută
uneori poezia urlă în mine, se zbate
vrea să iasă, să se transforme într-o altă realitate
în care să mă închid ca într-o nimfă de safir
dar, Doamne, nimeni nu știe cât mă doare
cât aș vrea să slobozesc poezia
s-o eliberez din pântecul meu ca pe-o lumină
pe vremea când aripile mele mă duceau prin alte ceruri
îmi nășteam poemele sub toate curcubeele
nisipul mi-era așternut
și plânsul dintâi erau lacrimile de fericire ale zeilor
ce-mi dăruiau vise pline de soare
iar fiecare poem era o nesfârșită declarație de iubire
pe atunci dăruiam lumii cuvinte minunate
și povești de amor fără pereche
de ceva timp sufletul meu hălăduiește prin lume
aleargă de nebun să-mi ajungă trupul din urmă
precum în legendele Shambalei
dar va veni o vreme când voi lua din nou calea curcubeelor
iar poveștile se vor scrie din nou cu sânge și lumină
direct pe sufletul și pe trupul meu
vor vorbi despre taina fericirii în dimineți fermecate
iar cântecul din mine se va auzi până la capătul lumii
poezie de Alina Beatrice Chesca (31 ianuarie 2013)
Adăugat de Alina Beatrice Chesca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crucea jertfei
Pe crucea răstignitului Iisus
cu lacrimi și cu sânge și cu apă
de două mii de ani ni se adapă
credința-n mântuirea cea de sus.
Pe crucea Lui din lemn a stat să moară
batjocorit de-ai lui, de-o-ntreagă lume
răbdând până la capăt, printre glume,
batjocorit și azi, a câta oară?
Cât vei mai sta departe de pământul
cu oropsiți, bolnavi, fără speranță,
cu o Sodomă și-o Gomoră tari în clanță
cei ce Te știu, știu și deznodământul!
Așteptătorii Tăi grăbesc venirea
pe norii aurii, Tu plin de slavă,
pământul să-l salvezi, cu foc, cu lavă,
iar frații Tăi să-și vadă mântuirea.
Iisus Hristos, o, Domn plin de răbdare,
știu și potrivnicii că n-au vreo șansă
turbarea ce le crește, ca-ntr-o transă,
fatală le va fi și-a lor trădare.
Apoi, când pacea Ta va umple lumea
cea nouă, fără lacrimi ori durere
să Te cunoască le va fi plăcere
și să Te vadă le va fi cununa!
poezie de Petre Conceatu (4 aprilie 2010)
Adăugat de Petre Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre umor, poezii despre trădare, poezii despre sânge sau poezii despre prezent
Rană și Leac
Ca ochii tăi ispită nu-i mai mare.
Vrăjmașa pălmuire e un fleac.
Cândva m-ai sărutat și-acum mă doare.
Azi de m-ai săruta m-aș face Leac.
La telefon te caut totdeauna,
Sună inexistent de-un sfert de veac.
Bolesc de al tău chip, o știe luna,
Azi de m-ai săruta m-aș face Leac.
Și aș zbura la ceruri, să se vadă
Ce grea este ispita-n care zac!
Ieri, când mă-mbrățișai, eram zăpadă.
Azi de m-ai săruta m-aș face Leac.
Un leac ce vindecă orice-ntristare!,
Orice singurătate din iatac.
Azi știu: cine te vede---dă în floare.
Azi de m-ai săruta m-aș face Leac.
Ispite multe am, din zori în noapte,
Dar fără una m-aș simți sărac.
Și-l rog mereu pe Dumnezeu în șoapte
Să nu te ia din mine, să-mi fii Leac!
poezie de Traian Vasilcău (29 martie 2019)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre telefon sau poezii despre sărăcie
În tranșeul...
În tranșeul cămăruței tale,
tu te rogi si te păstrezi curat.
dar, cum ieși in lume, ce rafale,
câte gloanțe șuieră turbat!
Zboară-n jurul tău priviri deșarte,
zvârle pofta schije pe asfalt.
Lăudaroșenia vieții moarte
dă năvală-n care de asalt.
Dacă porți pe mână ăi pe frunte
semnul că ești liber de Cel Rău,
mii de demoni sar să te înfrunte,
mii de pofte bat în trupul tau.
Cad alături cei ce n-au putere,
zece mii în partea dreaptă cad.
Clanțănesc în duh de mitraliere,
trag obuzierele din Iad.
Dar tu, ține calea ta prin gloată,
chiuind ca cei ce dau de larg.
Cănd Cristos iți este cazemată,
în fărâme gloanțele se sparg.
Fii ca Iosif cu priviri senine,
fii ca Lot cu sufletul curat.
Nu uita că-n lupta pentru tine
Iadu-ntreg în Mielul Sfânt a dat.
Să-ți încingi cu adevăr ființa,
sî te-ncalți cu râvna cea de sus,
pavăza să-ți fie-n mers credința,
sabie, Cuvântul Lui Isus!
Orice pată de păcat, mârșavă,
spal-o-n har și fii bșrbat de fier.
Fără luptă, nimeni n-are slavă.
Fără slavă, n-ai cuvânt în Cer!
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poftă
Curcubeul scrisului
În curcubeul acesta nu există culori!
Nu! Nu!
Nu există culori într-un curcubeu
scris.
Există curbă! Da există o curbă
a curcubeului scris
dar fără culori. Fără!
În curcubeul acesta
roșul e înlocuit de cearcăne
Iar oranjul de stridii.
Galbenul! Ah! Galbenul
de un sărut sub coloana infinitului
de pahare murdare din chiuvetă.
Ce verde? Ce verde să căutăm
în curcubeul scrisului?
Poate o funie de care să putrezească
spânzurătoarea
și ce albastru mai frumos
este un cuțit în pumnul unui marinar înecat!
Vai Doamne
Ce indigo îți sunt dinții din care curge
un molar de poet
și ce violet voi deveni la atingerea
gurii cu sânii fecioarei morminte.
Ce curcubeu frumos mi-ai dat Doamne
păcat că flegma mea nu se regăsește
în el...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde sau poezii despre infinit