Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Maeterlinck

Letargie

Aceste buze-au uitat demult să-și pună acolada
Sărutului pe ochii orbi, mult mai reci decât zăpada,
Absorbiți de-acum de magnificul vis al timpului stelar.
Somnolenți, precum copoii ascunși-n în iarbă par,

Privind cum trec stoluri gri spre orizont, tăcute, fără grabă,
Cercetând lumina lunii scuturată-n iarbă,
Dezmierdați de ceruri la fel de vagi ca existența lor.
Privesc, netulburați de oboseală sau de-al pizmei clor,

Cum trandafirul înflorește,-n fiecare palmă rege,
O pace verde și continuă ei nu pot înțelege.

poezie clasică de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Trebui...

trebui să mai trec înc-un cerc de infern
printre-atâtea trecute pe drumul intern
ca să pot înțelege mai clar ca oricând
cât de singur mai sunt între cer și pământ

trebui să mai smulg înc-o floare din vis
și s-o-ntorc înapoi într-o glastră -abis
ca să pot înțelege -n ce mlaștină zac
cât de singur mai sunt fără iarbă de leac

trebui să mai calc și pe propriu amor
și pe vagi amintiri, presărate cu dor
ca să pot înțelege-ntr-o pripă de eu
cât de singur mai sunt în târziu și mereu...

poezie de (19 octombrie 2019)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Doina Bonescu

Voi fi

voi fi în firul de nisip
pe care-l calci.
voi fi în stropii reci de ploaie,
în firele de iarbă,
în frunze care cad
în adierea unui vânt.

voi fi o șoaptă
de demult
în salcia plângând la mal,
în ape tumultoase,
sau în izvoare cristaline.

voi fi
în cerul plin de stele
în marea verde de smarald
și în zăpada ce se-așterne...

voi fi o toamnă-n primăveri
voi fi ce nu am fost vreodată,
un răsărit sau tristul asfințit
voi fi o floare, o culoare,
Un vis, un gand,
In carte asternut.

poezie de din Va veni o zi
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ludmila Maciuga

Verde

Vara a-mbrăcat vualul verde,
Atingându-mi coapsă și genunchi,
Cântul greerașului se pierde,
De-al meu decolte în unghi.

În melodia, amurgului de seară,
Dansez cu frunza de pe ram,
Scutur amintirea cea bizară,
Din colbul anilor, ce-o mai păstram.

Mă ating de fluturi călători,
La ureche îmi susură vântul,
Umbra îmi vibrează printre flori,
Nouri se topesc, ușor e gândul.

Și privind câmpiile de iarbă,
Colorate-n barhăt de smarald,
Sufletul se lecuește-n grabă,
Privirea în adânc mi-o scald.

Liniștea, în orizont se-ntinde.
Flori galbene cu cerul sau iubit,
Și s-a născut culoarea verde,
Ierbile cu glas mi-au povestit.

Mi s-a colorat rochia de verde,
Gândurile s-au schimbat în ton,
Fantastică-i și Muza verde,
Ce-mi clatină, verdele-n creion.
20.07.2019

poezie de
Adăugat de Ludmila MaciugaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marin Moscu

Noapte neagră, noapte cruntă

Neagră noapte, noapte cruntă
Cine sufletul ascultă
Să fie resuscitat
Vis din vis adevărat?

Să-și revină-n melodii
Din sirinx de ciocârlii,
nu fie estompat,
În văzduh de zori uitat.

Suflet blând și trup de foc
Mă tot rog ai noroc,
Să scapi din negre năluci,
În lacrimi să nu te culci,

În iarbă, în roua ei;
Doar în zbor de porumbei
Unde noaptea-și pierde firul
Să crești precum trandafirul

Soarele-ți pună petale
Toate visurile tale.
Suflete, trup ostoit,
Sunt al tău, m-am dăruit!

poezie de
Adăugat de Marin MoscuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -26.97- 15.99 lei.

Pasărea singurătate

Am sufletul plin de clor fără tine
și cu vorba mea am decolorat luna,
ca și cum niciodată nu ar fi fost.
Nu știu cum sunt și eu,
Doamne,
așa albă îmi par,
încât
cuvântul meu trece ca un aer, fără
cunoască urechile vieții.
Trec mai departe, cântec sfânt
venit de-acum de la mine pentru tine.
Am sărit peste vorbe,
am trecut peste gânduri
și am ajuns în sfârșit în pragul
inimii tale
și stau și aștept
se deschidă poarta,
intru în cea mai veselă
vorbă.
Mă întinerise ochiul tău crud
din care culoarea tremură verde.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Birtu Pîrăianu

Undeva, cândva

lumina s-a sfărâmat în bulgări de timp
prea devreme, prea târziu
cine mai știe
și de știe e acum pulbere în vânt
privesc indiferența gândului
trece incoerent peste timp
schimb nu pot sau nu mai pot
nici gândul, nici timpul, nici viața.
nu mai e mult
sfârșitul a început demult
astăzi e altfel decât ieri
mâine va fi la fel ca nicăieri
într-un perpetuu joc
al vieții și al morții
de ce îmi ceri atunci vin
e imposibil a spune "da" în lumea asta
bună, rea
ce oare pot să fac
o joc la joc
în viața asta fără de noroc
dau de pământ cu ea
ei, o vrea cineva...
o soluție imaginară voi da
în încongruența faptelor descrise de un emanat
despre efectul benefic al bâtelor
în țara în care m-am născut demult
în care unii urcă
toți coboară fără să bage de seamă
au pierit demult
orbi în timp sau rătăciți în răstimp
la lumina unui lămpi
apusă, de mult petrecută
un tânăr schizofrenic aleargă fericit
prin astă tristă lume
în veșmântul sărac al sufletului
a evadat din ireal
în țara care nu mai este

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nichita Stănescu

Ascultă-mi mâna, iarbă de armindeni

Ascultă-mi mâna, iarbă de armindeni,
cum te mângâie cald și drag pe pântec,
o, verde pur, țâșnit de pretutindeni,
din ziduri și din brazde și din cântec...

La noapte poate, în ultimul răsuflet,
cu luna coborâtă lin pe muguri,
cu pumn de-arginți ți-oi arunca în suflet.
Dar cel de-acum, te voi iubi de-a pururi.

Ascultă-mi mâna, iarbă de armindeni.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Cum?

Cum? Cu ochii?
Nu, mi-ai spus.
Ochii înșeală
Când privesc prea sus,
Sau prea jos...
Își schimbă culoarea
La soare,
Ochii mint...

Atunci cum? Cu buzele?
Nu, mi-ai zâmbit.
Buzele sunt pătate
De vorbe prea multe,
Buzele caută sărutări
În vise
Mai mult decât căință,
Buzele mint...

Cum pot atunci? Cu mâinile?
Nu, mi-ai șoptit.
Mâinile au urme
De reproșuri în degete,
Mâinile alungă,
Când arată depărtarea
Refuzând îmbrățișări,
Mâinile mint...

Cum? ți-am zâmbit stins;
Cum să te iubesc?...
Mi-ai strâns cu grijă
Părul după ureche,
Fără grabă,
Ca te aud,
Și ți-am simțit respirația caldă
Pe obraz
Șoptind:
Cu sufletul...

poezie de (6 aprilie 2012)
Adăugat de Gabriela ChișcariSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

* * *

nu mă lasă în pace niște imagini
dintr-un vis avut nu demult

erai într-o barcă
destul de aproape de țărm
nu-mi dau seama ce mare era
cert e că oarecum furioase
valurile se izbeau de copastie
iar tu vîsleai
încercînd te-apropii
cu părul ud lipit de piele

eu stăteam turcește
despicînd un fir de iarbă
pe nisip
fără să-ți fac cu mîna măcar
la cîțiva pași de umezeala celui mai neliniștit val
într-un soi de sferă din care nu puteam ies
iar privirile mele limpezi
te cuprindeau
fără să te-atingă

imaginile îmi despicau carnea
iar interiorul meu era la fel de violent precum marea
deși
aparent
rămîneam liniștit
pe țărm
așteptînd
despicînd la nesfîrșit
firul de iarbă

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Detașare absolută

Stau și privesc
Cum lumea se frământă
Cum toți sunt triști și fără chef trudesc
Cum astăzi și speranța pare frântă...
Stau și privesc.

Stau și privesc
Cum unii mor de foame
Cum alții tot mai mult se îmbogățesc
Cum pe Pământ sunt mii și mii de drame...
Stau și privesc.

Stau și privesc
Cum încă sunt războaie
Cum inimile încet se împietresc
Cum nici iubirea nu le mai înmoaie...
Stau și privesc.

Stau și privesc
Cum ne-avântăm spre stele
Cum sume mari de bani se cheltuiesc
Cum unii au ajuns doar os și piele...
Stau și privesc.

Stau și privesc
Cum mulți se nasc și mor
Cum alții fără niciun rost trăiesc
Cum viața trece iute ca un nor...
Stau și privesc.

poezie de (1 august 2020)
Adăugat de Octavian CocoșSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Magdalena Dorina Suciu

* * *

Și azi mai trec
pe unde ai trecut și tu,
iar pietrele-mi zâmbesc
în felul lor mai rece,
privesc spre cer,
fereastra e deschisă
și simt cum toată-s ramuri-
din lacrimi înfloresc!

Și azi mai scriu
cu mâna ta de iarbă,
cuvintele au chip de înger:
nu mai dor,
nu mai plâng,
nu mai fulgeră...
Totul e atât de viu!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Alin Ghiorghieș

Uneori ochii mei

Uneori ochii mei sar!
Se întâmplă la mijlocul lui august
fiindcă atunci coasele sunt cosite de iarbă.
În locul lor
pun două ciuperci otrăvitoare.
Uneori ochii mei sar ca o apă
aruncată razant într-o piatră
curgătoare.
Uneori ochii mei pășesc desculț în iarbă
și nu se mai cunosc
și nu mai privesc
și au culoarea unei priviri arzătoare
scuturată de brațele
unor ruguri.
Uneori ochii mei
sunt doi grauri
din care rup cu coaja lor acră
stiluri de struguri.
Uneori ochii mei
sunt pantofii unei femei
fără picioare.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Singurătate

A uitat vântul să mai adie
Și soarele-a uitat a răsări
Privesc spre stele și-aștept vie
Una din ele spre-a mă iubi.

Se plimbă iute pe ceruri negre
Și cum mă văd, ele se sting
Nu pot înțelege aceste tenebre
Și lacrimi din inima mea se preling.

Păstrez în mine astă durere
Și închid ochii... iubirea o văd
Cum vine și pleacă, o pierd din vedere
Iar singurătatea face prăpăd.

Și urlă câmpul. Nimic nu mișcă
Dar totuși e ceva, e inima mea
Aceasta tot bate și e obosită
Și simt cum încetează bată și ea.

Mă resuscitează câte-o amintire
Scânteie ce-nvie al meu sentiment
Mă împac cu gândul că nicio iubire
n-o se-nființeze în timpul prezent

casa mă așteaptă, plec capul și... plec
aceeași întâmplare ca noapte de noapte
miile de stele cărarea-mi petrec
și inima mea nu mai bate.

poezie de
Adăugat de wolfpressSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petru Daniel Văcăreanu

Culcat in iarbă

Culcat in iarbă văd fanfaron
Lumea unde roua e mare,
Firmitura de pâine, festin
Aruncată de un zeu divin!

Un pas de-al nostru-i ciumă.
Și cum ar fi?, fiu furnică
Sau un greier golan, hoinar,
Hrănit de schimbător hazard

Cum aș vedea omenirea?
In zei ce simt nemurirea!
Poate așa sunt si cei in
care..
Noi, furnici și greieri de lut

Credem că ei ne oferă
Câte un festin, și nemuritori
Sunt
Ferindu-ne de talpa lor,
Fiindcă, cât ei nu viețuim

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Leonte

Oraș minier

De fiecare dată când trec,
Pe aleile de piatră seacă,
Privirea mereu mi-o aplec,
Spre firul minuscul de iarbă.

Blocuri simetrice în rând,
Privesc prin alternante ferestre,
Care în fond n-au nici un gând,
Despre toate privirile inceste.

Orașul pare destul de bizar,
Mișcarea din el e monotonă,
Pașii anemici pe trotuar,
Sunt o muzică destul de afonă.

Porți tăcute, altfel nesățioase,
Înghit mereu ființe umane,
Aceste cuburi numite case,
Ce stau gata sfarme.

poezie de
Adăugat de Mihai LeonteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petre Prioteasa

S-a scuturat magnolia pe iarbă

S-a scuturat magnolia pe iarbă,
Petale sângerii pe verde crud,
Ca moș, albit, mă scarpin iar în barbă
Și-mi mângâi, blând, obrazu-n lacrimi ud.

Mirosul ei îmi stăruie-n descântec,
Te văd, te simt, dar unde ești, te chem,
Plutește vraja-n mine ca un cântec
Mi-erai cândva destin, folos, îndemn!

S-a risipit misterul dintr-odată,
Iar șoaptele s-au dus pe fir de vânt,
Tandreți și sărutări, flăcău și fată,
Îmi stăruie ca gândul prin cuvânt.

Privind în ochi îți urmăream tăcerea
care strivea tot ce era ca-n vis,
parc-a fost ieri când am trăit plăcerea
de a afla cum este-n Paradis.

Și viața s-a tot scurs ca apa lină,
Eu trist privesc pașii-ți pierduți de-acum,
S-a scuturat magnolia-n grădină,
Împrăștii spre zenit al ei parfum.

Pe când voiam -ți dăruiesc o floare,
-ți prind în păr gingașe armonii,
Tu te mândreai cu faimă-ți și grandoare,
Nu mai veni... că n-ai de ce vii!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Traian Abruda

Tresărirea

iau prânzul și plec
numai cu el
la o iarbă mai verde
decât zăpada de azi
tresărită
în salata de ghiocei

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Charles Baudelaire

Orbii

O, suflete, privește-i! sunt triști și singuratici
Ridicoli fără voie, sinistre manechine
Țintind spre nicăierea priviri de umbră pline
Neștiutori de lume, cu umblet de lunatici.

Pe fața lor se stinge a cerului lumină!
Ei ochii și-i îndreaptă spre larga depărtare
Și-așa cum trec pe stradă spre-o-nchipuită zare
Oricât de greu li-e gândul, ei fruntea nu și-o-nclină.

Se pierd prin noaptea soră cu veșnica tăcere...
Tu râzi și cânți, cetate cu lacomă plăcere
Și voluptatea vieții cu frenezie-o sorbi.

Mă vezi numai pe mine, mai jalnic decât ei
Iar inima mă-ntreabă, când trec cu pașii grei
- De ce-și ridică ochii spre cer, sărmanii orbi?

sonet de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Florile raului" de Charles Baudelaire este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -14.99- 14.24 lei.

Demult...

demult sunt surd la toate și orb mă știu demult
și ros avar la coate și încă mai incult

trimis în vremea noastră de altele, mai gri
bat când la fereastră când toate ponegri

așa e scris în stele urc încetișor
când ploile din ele când trepte care dor

și să ridic o zare cu ochii mei cei orbi
uitându-mă la soare cu stoluri lungi de corbi

să trec din fugă vama cu umbre stacojii
spre țara mea din rama cu oameni încă vii

și înmuind pensula în gamă de culori
s-aștern pe pânze nula drapată între nori

s-adaug la ispite nuanță mai albastră
cu buze strâns lipite de liniște sihastră

și -apoi -mi bat în cuie pe albul din perete
esența amăruie de foame și de sete..

poezie de (8 mai 2019)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cuth Hajnalka

Dimineață de vis

Îmi ridic pleoapele domol
Cu o lene grea lăsată de ziua de ieri,
Focul din șemineul ponosit s-a stins demult
E mai rece decât aș vrea fie,
Îmi caut papucii pufoși ce zac ascunși
Sub patul de stejar ticsit de amintiri fierbinți,
Când ne ascundeam, sâmbetele reci de iarnă sub plapuma caldă,
Acum cearșaful stă întins, și doru-ți duce câteodată...
Mă apropii de fereastra înghețată, cu pași mărunți și repezi
Cu valuri de emoții trag perdeaua descopăr
Mai mult decât un vis!
O bucurie de copil se aprinde în mine
Îmi iau fularul galben de bunica croșetat
Și zburd spre ușă-n grabă
O minunată lume mă așteaptă afară!
Miroase a iarnă nouă și ger lung
Magia iernii e în plină culoare,
Ating zăpada cu ardoare și zâmbesc,
Copacii neclintiți stau mirați, se uită la mine
Par a fi de zâne pictați, suflați în albă iubire
Natura e calmă, nu se aude nimic
Doar inima din pieptul meu bate obraznic de tare,
Mă rostogolesc prin zăpada pufoasă
Și las săruturi reci să mă dezmierde,
Un stol de gânduri cenusii aduc nostalgia acelor vreumuri
Când ne bulgăream desculți în pijamale,
Ecoul râsetelor noastre izbea muntii-n depărtări
Si scutura ramurile brazilor cu zăpadă-mpovarate...
Din bolta răcorită, fulgi mari plutesc ușor
Îmi mângâie obrajii cu o dragoste de mamă,
Stau, privesc, respir fericire,
E o dimineață de vis, chiar dacă nu ești cu mine!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook