Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Nu mă părăsi (extrase)

*

Mă tot gândesc undeva la acest râu, care curge de-a dreptul vijelios.
Și-acești doi oameni în apă, încercând să se țină unul de altul,
cât se poat de strâns, dar până la urmă-i prea mult, sunt copleșiți.
Curentul e prea puternic. Trebuie să-și dea drumul, să plutească separați.
Asta se întâmplă cu noi. E păcat, Kath, pentru că ne-am iubit atâta timp.
Dar, la urma urmei, nu mai putem sta veșnic împreună.

*
Am închis pe jumătate ochii și mi-am imaginat că acesta a fost locul
unde toate pe care le-am pierdut încă din copilărie au ieșit la suprafață,
iar acum stau aici în fața lor și, dacă aș aștepta îndeajuns, o siluetă subțire
ar apărea la orizont dincolo de câmp, și încet-încet s-ar tot mări, iar eu
aș vedea că-i Tommy, și ne-am face cu mâna, și poate chiar ne-am striga.

*
Trebuie să acepți că uneori astfel merg lucrurile-n lumea asta.
Opiniile oamenilor, sentimentele lor, o iau pe un făgaș, apoi pe altul.
Și, iată, se întâmplă că-n acest proces într-un anumit punct te maturizezi.

*
Am văzut cum se-apropie cu repeziciune o lume nouă.
Mai științifică, mai eficientă, da. Cu remedii pentru vechile boli. Foarte bine.
Dar o lume aspră, crudă. Și-am zărit o fetiță, ochii ei strâns închiși,
ținând la piept lumea cea bună, cea veche; acea lume despre care știa
în inima ei că nu va putea rămâne, iar ea o strângea la piept și implora,
și nu voia să-i dea drumul.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "The Unconsoled" de Kazuo Ishiguro este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -65.55- 28.99 lei.

Citate similare

Hermann Hesse

Fiecare om își are sufletul lui, pe care nu poate să-l amestece cu altul. Doi oameni se pot îndrepta unul către celălalt, pot vorbi unul cu altul și pot fi foarte apropiați. Dar sufletele lor sunt ca niște flori, fiecare a prins rădăcini în locul lui și nici unul nu poate veni la celălalt, altminteri ar trebui să-și părăsească rădăcina și asta nu poate s-o facă. Florile își împrăștie mireasma și sămânța pentru că doresc foarte mult să fie împreună; dar floarea nu poate face nimic pentru ca sămânța ajungă la locul potrivit, acest lucru îl face vântul, iar acesta vine și pleacă mereu cum și când îi e voia.

în Knulp
Adăugat de 107Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mai multe înregistrări în
Audioteca Citatepedia
înregistrare audio
Voce: Michelle Rosenberg
cumpărăturiCartea "Jocul cu margele de sticla" de Hermann Hesse este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -42.00- 20.99 lei.

Scopul pentru care ești aici se află plantat în fiecare moment al vieții tale. Pentru a-l descoperi trebuie efectiv fii conștient de acel moment. Prezent. Aici. Astfel recunoașterea ființei tale va începe curgă de la sine, iar scopul va înflori din ce în ce mai puternic. Secole de-a rândul ne-am uitat mult prea mult în cărți religioase și mult prea puțin în noi, iar rezultatele le putem vedea cu ochiul liber pe această planetă. Suntem pregătiți privim în noi înșine. Suntem cu adevărat pregătiți să ne ridicam în picioare și să ne exprimam adevărul ce curge direct din esența noastră. Avem nevoie de încredere pentru a face asta, claritate și iubire pentru a face asta. Vestea bună este că toate astea se află deja în noi. Dovada cea mai clară este că de fiecare dată când le-am trăit ele s-au născut din noi.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Alex: Luci, prietene, nu că sunt eu soțul ei, dar să știi că de data asta Stela are dreptate. Ai făcut-o prea de tot, cu vârf și îndesat! Ce-o fi fost oare în mintea ta când ai procedat astfel?! Ai mers prea departe... Nu așa te cunosc eu.
Lucian: Știu. Și n-am cuvinte prin care să-mi cer iertare. Regret...
Mihai: Chiar ne-ai speriat, pe toți, rău de tot, serios! Până și Ly, încă mai tremură...
Maria: Ah, Luci, să nu mai faci așa ceva, niciodată!
Nistor: Ia numai luați de șeful meu! N-a vrut... Nu-i așa, șefu'?!
Lucian: Nis...
Nistor: Poate ai greșit, șefu', ba chiar îngrozitor de mult, dar ce să-i faci, se mai poate întâmpla. La urma urmei, ești doar un om...
Stela: Și vorbi Nis, înțeleptul... Lasă-l în pace, Nis! Nu mai face pe avocatul lui! E vinovat și știe foarte bine acest lucru. Pedeapsă, 72 de ore, frumosule! Nu pentru că așa vrea eu, ci pentru că așa trebuie, după cum am zis, ca scapi complet de efectul pastilelor pe care le-ai luat. Și să vă fie clar, atât vouă, cât și lui: Dacă închide ochii în această perioadă, fiind încă sub efectul somniferelor pe care le-a luat, o va face pe propria-i răspundere, definitiv! Iar noi nu vom mai putea interveni în favoarea lui din nou, cu nimic, oricât am încerca... Ne-am înțeles?!

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Frodo: Sam, nu pot face asta.
Sam: Știu. Nu e bine deloc. De fapt, noi nici nu er fi trebuit fim aici. Dar totuși suntem. Domnule Frodo, e ca în marile povești. Ca în acelea care chiar s-au păstrat. Acelea care erau înțesate de pericole și de elemente ale întunericului. Iar câteodată nu-ți doreai afli cum se termină. Cum ar fi putut avea un final fericit? Cum s-ar fi putut întoarce lumea la starea sa inițială când s-au întâmplat atâtea lucruri groaznice? Dar, la urma urmei, întunericul acesta e doar ceva trecător. Până și întunericul trebuie ia sfârșit. Va veni o nouă zi. Iar atunci când va răsări soarele, va străluci mai puternic decât până acum. Acelea erau poveștile de care îți aminteai mereu. Cele care însemnau ceva, chia dacă erai prea mic ca înțelegi ce anume. Dargândesc, domnule Frodo, că acum înțeleg. Acum chiar știu. Oamenii din acele povești aveau multe șanse de a se întoarce, numai că ei nu făceau asta. Dimpotrivă, mergeau mai departe. Pentru ceva le dădea speranță.
Frodo: Ce le dădea speranțe, Sam?
Sam: Gândul că mai este o fărâmă de bine în lumea asta, domnule Frodo... și că merită lupte pentru asta.

replici din filmul artistic Stăpânul inelelor: Cele două turnuri, scenariu de , după J.R.R. Tolkien (5 decembrie 2002)
Adăugat de Anamaria LicuriciSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Alice Munro

Asta se întâmplă ( extras din FUGAR )

Asta se întâmplă. Îl pui deoparte pentru un timp – și din când în când
te uiți prin dulap căutând altceva și-ți amintești, te gândești și-ți spui, curând.
Apoi devine ceva despre care știi că-i acolo, în dulap, și alte lucruri
se îngrămădesc în fața și deasupra lui, iar tu nu te mai gândești deloc la el.

Acel lucru a fost comoara ta cea mai scumpă. Nu te mai gândești la el.
O pierdere pe care cândva n-o credeai posibilă, iar acum a devenit ceva
despre care abia-ți mai amintești.

Asta se întâmplă.

Puțini oameni, foarte puțini, au o comoară, iar dacă tu o ai, ține-o lângă tine.
Nu trebuie să te lași luat de val – comoara-ți va fi luată.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "The Moons of Jupiter" de Alice Munro este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -65.00- 27.99 lei.

Joey: Probabil că nu vrei auzi asta acum și sunt sigură că nu vrei s-o auzi de la mine, dar trebuie vorbești cu ea.
Pacey: Nu, nu acum. Nici măcar nu aș putea să o privesc.
Joey: Trebuie, Pacey. Trebuie să asculți ce are de spus.
Pacey: De ce? Care ar fi diferența, ah? Indiferent de ce spune, sfârșitul este același. S-a culcat cu altcineva.
Joey: Crezi ce a făcut ea este mai dureros doar pentru că voi doi erați împreună? Nu este așa. Nu este nicio diferență, Pacey. Adică... are doar 16 ani la fel ca și tine. Vorbim de parcă am ști ce se întâmplă, dar nu este așa. Habar n-avem. Suntem foarte tineri și o să greșim foarte mult! O să ne tot răzgândim și uneori o să avem sentimente diferite. Și singurul lucru pe care ni-l putem oferi unul altuia este iertarea. Iar eu nu am putut face asta. Sau am făcut-o prea târziu. Nu permite fii într-atât de furios încât să nu o mai iubești pentru că într-o bună zi o să te trezești din acea stare și persoana pe care o iubești nu o să mai fie lângă tine.

replici din filmul serial Cei mai frumoși ani
Adăugat de Moț MădălinaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Paulo Coelho

Pe fiecare om de pe fața Pământului îl așteaptă o comoară undeva", îi spuse inima. Noi, inimile, obișnuim vorbim puțin despre aceste comori pentru că atunci oamenii nu mai vor să le găsească. Vorbim despre ele numai copiilor. Apoi lăsăm viața -l îndrepte pe fiecare spre destinul său. Dar, din nefericire, puțini urmează drumul care le este trasat, adică drumul Legendei Personale și al fericirii. Ei cred că lumea este un lucru amenințător, și de aceea lumea chiar devine amenințătoare. "Și atunci noi, inimile, vorbim din ce în ce mai încet, dar nu tăcem niciodată. Și evităm ca vorbele noastre fie auzite: nu vrem ca oamenii sufere pentru că nu și-au urmat inimile." ― De ce inimile nu spun oamenilor că trebuie să-și urmeze visele? îl întreba flăcăul pe Alchimist. ― Pentru , în cazul acesta, inima suferă cel mai mult. Iar inimilor nu le place sufere. Începând din ziua aceea, flăcăul și-a ascultat inima. I-a cerut să nu-l mai părăsească niciodată. I-a cerut ca, atunci când se depărta de visele lui, inima să-i bubuie în piept și să-i dea semnalul de alarmă. Flăcăul a jurat că de câte ori va auzi acest semnal, avea -l asculte.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba portugheză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Pt.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "The Alchemist Hardcover" de Paulo Coelho este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la -120.99- 76.57 lei.

Rick: Noaptea trecută ne-am spus multe lucruri. Tu ai spus trebuie să gândesc pentru noi amândoi. Ei bine, m-am gândit mult. Am ajuns la o singură concluzie: te vei urca în acel avion cu Victor, unde ți-e locul.
Ilsa: Dar, Richard, nu. Eu... eu...
Rick: Trebuie să mă asculți! Știi ce te așteaptă dacă rămâi aici? Există nouă șanse din zece ajungem amândoi într-un lagăr. Nu-i așa, Louie?
Căpitanul Renault: tem maiorul Strasser ar insista pe varianta asta.
Ilsa: O spui numai ca mă faci plec, Rick.
Rick: Îți spun asta pentru că e adevărat. Amândoi știm, în adâncul sufletului, că locul tău e lângă Victor. Ești parte din munca lui, din ceea ce-l face să funcționeze. Dacă avionul decolează și nu ești înăuntru, cu el, vei regreta. Poate nu azi. Poate nu mâine, dar curând și pentru tot restul vieții tale.
Ilsa: Dar ce se va întâmpla cu noi doi?
Rick: Vom avea mereu povestea trăită în Paris. Nu am avut-o, noi... a fost pierdută până când ai venit în Casablanca. A renăscut noaptea trecută.
Ilsa: Când ți-am spus că nu te voi părăsi niciodată.
Rick: Și nici nu mă vei părăsi. Dar și eu am ceva de făcut. Nu mă poți urma acolo unde merg. Nu poți fi parte din ceea ce trebuie fac. Ilsa, nu mă pricep la chestiuni nobile, dar nu trebuie fii mare deștept ca vezi trei oameni și problemele lor nu au mare însemnătate în lumea asta nebună. Vei înțelege asta într-o bună zi. Dar acum... acum... Închin paharul în cinstea ta, puștoaico.

replici din filmul artistic Casablanca
Adăugat de Ionita IoanaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Respect pentru căsnicie

Mi-am luat si eu nevastă si asta nu-mi pare rău,
Mai mereu tot singuratec, cât timp eu am fost flăcău.
După ce m-am însurat, așezat la casa mea,
O duceam bine cu soața, ea la mine mult ținea.
Am facut si doi copii, împreună i-am crescut,
Educație noi le-am dat, chiar de la bun început.
Copii s-au realizat, si sunt proprii lor stăpâni,
Și-au luat viața în mănă, sunt adevărați români.
Alături de soața mea, am fost mereu fericit,
Am trudit mereu din greu, împreună am muncit.
Am avut clipe frumoase, petrecute împreună,
Uneori ne-am mai certat, fără glasuri răsune.
Una peste alta zic, suntem o familie bună,
Ne-am completat unul pe altul, și încă suntem împreună.
N-am lăsat ca între noi, să se instaleze ura,
Uneori am mai tăcut, și am mai închis și gura.
De-aia-i bine frați romăni, ține-ți mult la căsnicie,
Aveți respect reciproc, aveți grijă de familie.
Familia este verigă, în frumoasa noastră țară,
Din toate puterile, fa ceva si-o apără
Angelin Leru
12,02,2019

poezie de din compoziție proprie (12 februarie 2019)
Adăugat de Angelin LeruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marin Sorescu

Jucării

Noi, care suntem îngrozitor de mari,
Care n-am mai căzut pe gheață
Dintre cele două războaie,
Ori dacă din greșeală am alunecat vreodată,
Ne-am și fracturat un an,
Unul din anii noștri importanți și țepeni
De gips...
O, noi, cei îngrozitor de mari
Simțim câteodată
ne lipsesc jucăriile.

Avem tot ce ne trebuie,
Dar ne lipsesc jucăriile.
Ne e dor de optimismul
Inimii de vată a păpușilor
Și de corabia noastră
Cu trei rânduri de pânze,
Care merge la fel de bine pe apă,
Ca și pe uscat.

Am vrea încălecăm pe un cal de lemn
Și calul necheze o dată cu tot lemnul,
Iar noi să-i spunem: „Du-ne undeva,
Nu ne interesează locul,
Pentru oriunde în viață
Noi avem de gând facem
Niște fapte grozave”.

O, cât ne lipsesc uneori jucăriile!
Dar nu putem nici măcar fim triști
Din cauza asta
Și să plângem din tot sufletul,
Ținându-ne cu mâna de piciorul scaunului,
Pentru că noi suntem niște oameni foarte mari
Și nu mai e nimeni mai mare ca noi
Care să ne mângâie.

poezie celebră de
Adăugat de Enache AndreiaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Trei dinti din fata" de Marin Sorescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -37.00- 29.99 lei.

La baza filozofiei personalitate alfa stau asumarea responsabilității pentru cam tot ce putem controla în această lume și intenția de a fi un "spirit puternic". Nu-i putem controla pe alții, dar ne putem controla pe noi. Nu-i putem cunoaște pe alții decât în măsura în care se lasă ei cunoscuți dar ne putem cunoaște pe noi fără limite. Nu putem alege cum curge viața, ce bucurii sau nenorociri aduce ziua, dar sigur ne putem alege atitudinea cu care să întâmpinăm evenimentele și întâmplările exterioare nouă. Ah, ce binecuvântare! Să poți alege cine ești, ce simți, cum gândești și cel mai important, să te iubești pe tine. Majoritatea nenorocilor și nefericirilor din viața noastră vin ca urmare a acestui raționament simplu: În afara mea, se întâmplă lucruri care mă fac nefericit. Cineva nu mă iubește. Ceva îmi lipsește. Aici și acum, nu îmi găsesc locul. Până când nu te iubești pe tine, ceri iubire de la alții. Iar alții uneori au de dat, alteori nu, iar tu devii în curând un milog, iar pomana tot pomană rămâne.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Celor pe care îi iubesc

Dacă va trebui vă părăsesc vreodată
Pe voi, cei pe care vă iubesc, pentru a călători apoi
Singur pe Drumul Tăcerii, nu mă plângeți,
Nu vorbiți despre cel care am fost cu ochii în lacrimi;
Râdeți și povestiți despre mine ca și cum aș fi lângă voi,
(Cum reveni.. cum aș reveni dacă s-ar afla o cărare!
Dar oare lacrimile și mâhnirea nu înalță opreliști?)
Iar când auziți cântece
Sau vedeți păsări pe care le-am iubit,
Nu lăsați, vă rog, nici un gând trist prin apropiere...
Pentru că eu vă iubesc așa cum am făcut-o întotdeuna...
Ați fost nespus de buni cu mine!
Mai erau multe lucruri pe care doream să le fac....
Multe lucruri vă spun...
Amintiți-vă că nu mi-a fost teamă...
Doar gândul vă părăsesc a fost greu...
Noi nu putem vedea Dincolo... Dar asta eu știu;
V-am iubit nemărginit de mult...
Am fost în rai cu voi aici – cât am fost viu.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Hermann Hesse

Tot astfel a trebuit să gândesc și despre părinții mei. Ei spun că eu sunt copilul lor și că aș fi ca ei. Dar chiar dacă trebuie îi iubesc sunt pentru ei un om străin pe care nu-l pot înțelege. Și ceea ce este esențial la mine și poate fi tocmai esența sufletului meu, ei consideră că e neimportant și atribuie acest ceva tinereții sau toanelor mele. Și cu toate acestea țin la mine și mi-ar face cu dragă inimă tot binele din lume. Un tată îi poate da copilului său nasul și ochii și chiar și mintea drept moștenire, dar nu și sufletul. Acesta e nou odată cu fiecare om

în Knulp
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Mai multe înregistrări în
Audioteca Citatepedia
înregistrare audio
Voce: Michelle Rosenberg

Iisus Hristos: Arătat-am numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat Mie din lume. Ai Tăi erau și Mie Mi i-ai dat și cuvântul Tău l-au păzit. Acum au cunoscut că toate câte Mi-ai dat sunt de la Tine; pentru că cuvintele pe care Mi le-ai dat le-am dat lor, iar ei le-au primit și au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieșit, și au crezut Tu M-ai trimis. Eu pentru aceștia rog; nu pentru lume Mă rog, ci pentru cei pe care Mi i-ai dat, ai Tăi sunt. Și toate ale Mele sunt ale Tale, și ale Tale sunt ale Mele și M-am preaslăvit întru ei. Și Eu nu mai sunt în lume, iar ei în lume sunt și Eu vin la Tine. Părinte Sfinte, păzește-i în numele Tău, în care Mi i-ai dat, ca fie una precum suntem și Noi. Când eram cu ei în lume, Eu îi păzeam în numele Tău, pe cei ce Mi i-ai dat; și i-am păzit și n-a pierit nici unul dintre ei, decât fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura. Iar acum, vin la Tine și acestea le grăiesc în lume, ca fie deplină bucuria Mea în ei. Eu le-am dat cuvântul Tău, și lumea i-a urât, pentru că nu sunt din lume, precum Eu nu sunt din lume. Nu rog ca să-i iei din lume, ci ca să-i păzești pe ei de cel viclean. Ei nu sunt din lume, precum nici Eu nu sunt din lume. Sfințește-i pe ei întru adevărul Tău; cuvântul Tău este adevărul. Precum M-ai trimis pe Mine în lume, și Eu i-am trimis pe ei în lume. Pentru ei Eu sfințesc pe Mine Însumi, ca și ei să fie sfințiți întru adevăr. Dar nu numai pentru aceștia rog, ci și pentru cei ce vor crede în Mine, prin cuvântul lor, Ca toți fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine și Eu întru Tine, așa și aceștia în Noi fie una, ca lumea să creadă Tu M-ai trimis. Și slava pe care Tu Mi-ai dat-o, le-am dat-o lor, ca fie una, precum Noi una suntem: Eu întru ei și Tu întru Mine, ca ei să fie desăvârșiți întru unime, și să cunoască lumea că Tu M-ai trimis și că i-ai iubit pe ei, precum M-ai iubit pe Mine. Părinte, voiesc ca, unde sunt Eu, fie împreună cu Mine și aceia pe care Mi i-ai dat, ca vadă slava mea pe care Mi-ai dat-o, pentru că Tu M-ai iubit pe Mine mai înainte de întemeierea lumii. Părinte drepte, lumea pe Tine nu te-a cunoscut, dar Eu Te-am cunoscut, și aceștia au cunoscut Tu M-ai trimis. Și le-am făcut cunoscut numele Tău și-l voi face cunoscut, ca iubirea cu care M-ai iubit Tu fie în ei și Eu în ei.

replici din Sfânta Evanghelie după Ioan, Rugăciunea lui Iisus pentru Sine, pentru apostoli și pentru toți credincioșii. - 17:6-26 de
Adăugat de Lucian VeleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Omenirea nu dispare

În lume se moare
fie de prea mult râs,
fie de prea mult plâns.

În lume se mai moare
fie ai prea mulți bani,
fie ai prea mulți ani.

În lume se mai moare
fie că din greu muncești,
fie doar lenevești.

Tot în lume se mai moare
fie ești încă tânăr,
fie ești mai bătrân,
fie ești copil pe umăr,
fie ești cât un gorun.

Se moare de prea mult bine,
Se moare de prea mult rău.
Moartea la oricare vine
Ca să-și ia tainul său.

Se moare în timp de pace,
Se moare-n timp de război.
Omenirea se reface
Chiar dacă ne ducem noi.

Indiferent cum se moare,
Lumea toată, nu dispare.
Cum natura înverzește,
Așa omul odrăslește.
Unul naște, altul moare,
Toți avem un timp sub soare.

poezie de (9 aprilie 2014)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Se pare că e o tendință tot mai mare ca, pe măsură ce îmbătrânim, stăm tot mai mult în fața televizorului, gândim mai puțin și să ne lăsăm absorbiți și amuzați de ce se întâmplă acolo, lăsându-ne prea puțin timp la dispoziție să mai facem și altceva. Iar asta seamănă izbitor cu povestea broaștei: dacă arunci o broască într-o oală cu apă fierbinte, va sări imediat. Dar dacă pui broasca într-o oală cu apă rece și dai drumul la foc, apa o să se încălzească treptat și broasca o să rămână acolo, liniștită și neștiutoare. La fel ni se întâmplă și nouă. Rigiditatea bătrâneții, atât a trupului, cât și a minții, ne copleșesc puțin câte puțin. Și ne trezim că ne întrebăm la un moment dat cum am ajuns aici. Ar trebui înțelegem că nu putem să trăim pe pilot automat și să ducem în același timp o viață bună. Dacă vrem, putem face în fiecare zi ceva domolim din păcătosul elan al îmbătrânirii.

în Îmbătrânește mai puțin, trăiește mai mult
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lucian: Norocul tău... Și ce intenționezi acum? Ai de gând să le spui și celorlalți despre mesajul pe care l-ai trimis sau nu?
Mihai: Nu știu, nu m-am gândit. Tu ce crezi?
Lucian: Că ar fi mai bine să le spunem. Nu există motive să le ascundem acest lucru.
Mihai: Da, dar dacă le spunem, nu crezi vor dori și ei să vorbească acasă, cu cei dragi, sau să le lase mesaje?
Lucian: Treaba lor! Nu mă interesează! Au tot dreptul să facă orice doresc. Eu nu le pot interzice!
Mihai: Nu te înțeleg deloc, comandante! Parcă tocmai spuneai că asta ne-ar distrage total de la activitatea noastră pe această planetă, că nu ne-am mai concentra la ceea ce avem de făcut aici, că ne-ar provoca suferință, atât nouă, cât și lor...
Lucian: Da, așa este. Dar nici asta nu-midreptul să le interzic ia legătura cu cei de acasă, dacă ei doresc acest lucru. Desigur, am să le expun din nou punctul meu de vedere în ceea ce privește această problemă delicată, nu pentru a-i influența în decizia pe care o vor lua, ci doar pentru a le da serios de gândit. Apoi hotărească ei singuri cum ar fi mai bine să procedeze. Am încredere deplină în judecata lor. Știu oricare ar fi decizia lor, ar fi cea corectă.
Mihai: Ah, acum te înțeleg... Ești foarte subtil! Nu le interzici direct, dar le expui punctul tău de vedere, pentru a le da serios de gândit, deci într-un fel, tot a interdicție seamănă.
Lucian: Poți s-o consideri cum vrei tu, dar oricum ar fi, nici unul dintre voi nu va putea să-mi reproșeze nimic, pentru că nu v-am interzis deloc acest lucru, nici unuia, niciodată. Înțelegi?
Mihai: Da, așa e... După cum am spus, foarte subtil!

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Wallace Stevens

Omul cu chitara albastră ( extras I, II,III,IV,V,VI)

I

Un om aplecat peste chitara lui,
Un meseriaș ca atâția alții. Ziua era verde.

Ei au spus: "N-ai chitară ca a noastră,
Nu cânți faptele cum sunt".

Omul a răspuns, " Da, cu o chitară-albastră
Toate-s altfel când eu cânt."

I-au mai spus," Tu cântă, trebuie,
O melodie de dincolo de noi, dar, totuși,

Care-arată lucrurile cum sunt ele-n viață noastră,
Hai, cântă, te rugăm, la chitara ta albastră."

II

Nu vă pot aduce lumea cum o știți, rotundă,
Deși-mi doresc asta enorm;

Cânt figura unui erou cu ochi mari,
Cu figura-n bronz tăiată, dar care, totuși, nu-i chiar om,

Deși eu fac tot ce-mi stă-n putere, mă strădui enorm,
Să-l înfățișez aproape om.

Dar ca să-i fac o serenadă ca și cum ar fi doar om,
S-ar pierde ceva din această lume-a noastră;

Deci, vă rog, acceptați melodia drept serenada
Omului care cântă la chitara lui albastră.

III

O, -l cânți pe cel mai de seamă om,
Să-i înfigi jungheru-n piept,

Să-i împrăștii creierii pe dușumele
Și să lași să-i curgă sângele fierbinte încă,

Să-i întinzi gândurile pe uși, pliu cu pliu,
Și aripile prin noroaie și zăpezi;

Să-atentezi la hei-ul și la o-o-ul lui cel viu
Și să-învârți cheia vorbirii să-i faci adevărul clar,

Ca un trăsnet în seninul cel barbar,
Atingând doar subțirele strune de metal....

IV

Deci, dacă asta este viața, lasă-te pe fereastră
Și-ascultă povestea care curge din chitara cea albastră.

Un milion de oameni pe o singură strună?
Și stilurile lor nepereche-n acel lucru? Împreună?

Și toate faptele lor, fie ele bune, fie rele,
Toate patimile lor mai cuminți sau mai rebele?

Sentimentele nebune, șoapte care-apar, dispar,
Ca un zumzăit de muște-n aerul de toamnă clar?

Deci, dacă asta este viața, lasă-te pe fereastră
Și ascultă zumzăitul care curge din chitara cea albastră

V

Nu vrem cântece despre măreția poeziei,
Despre licărul torțelor în ținuturi subterane,

Despre raze violete valsând pe comori ascunse.
Pe discul rotund al soarelui nu sunt umbre.

Ziua-i dorință, iar noaptea-înseamnă somn.
Nu sunt umbre nicăieri.

Pământul pentru noi este turtit, fără podoabe.
Nu sunt umbre. Poezia,

Excedând muzica, trebuie -înlocuiască
Cerurile goale și toate imnurile lor,

Eu-rile noastre-n poezie se cuvine-a-și avea locul,
Chiar și-atunci când zăngănești la ghitara ta albastră.

VI

O melodie de dincolo de lumea noastră,
Dar în care să fim noi, neschimbați de chitara ta albastră;

Prezenți în melodie, dar într-un spațiu cu-alte legi,
Diferit, dar noi aceeași – locul altul, înțelegi?

Un teritoriu unde lucrurile sunt cum se văd,
Doar teritoriul e schimbat de chitara ta albastră

Și plasat astfel încât, dincolo de-orice schimbare,
Este perceput în atmosfera lui finală

Și în momentul lui final, în felul-n care
Conștiința artei se îndreaptă spre final când

Gândirea zeului este rouă-înfrigurată,
Iar spațiul însuși îi devine melodie. Chitara-albastră

Se transformă în locul lucrurilor cum sunt ele-n viața noastră,
Creația-înțelesurilor din chitara cea albastră.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "The Necessary Angel: Essays on Reality and the Imagination Paperback" de Wallace Stevens este disponibilă pentru comandă online la 49.99 lei.
Cornelia Georgescu

Mihai: Serios?! Chiar ești așa? Tu, Luci?!
Lucian: Da; ce-ți închipui?! Că fi un tip insensibil? Te rog, Mihai, nu începe și tu cu astfel de suspiciuni, în ceea ce mă privește... Despre tine știu foarte bine că ești emotiv din fire, dar, uite... Îți mărturisesc că și mie mi-a fost foarte greu la început, până m-am obișnuit cu ideea. Primii ani mi s-au părut un chin greu de suportat, un adevărat calvar, chiar dacă nu dădeam de înțeles acest lucru. N- vrea trec din nou prin toate astea; sincer, n-aș putea suporta, m-ar afecta prea mult. Presupun că la fel ar păți și ceilalți. Ce fel de echipaj am mai fi în acest caz?! Vezi, astea ar fi motivele mele, doar unele dintre ele, pentru care nu sunt de acord cu această acțiune.
Mihai: Te înțeleg... Și-ți dau dreptate. Nici eu nu eram foarte convins că ar fi bine să iau totuși legătura cu cei de acasă, dar simțeam nevoia fac acest lucru. Poate că a fost mai bine că nu erau acasă și astfel n-am vorbit cu ei. Nu știu ce- fi simțit dacă i-aș fi văzut sau fi stat de vorbă cu ei. Dar așa, m-am liniștit. Văzând totul în ordine acasă, mi-am dat seama că sunt teferi, viața și-a urmat cursul și pentru ei, a mers înainte chiar și în lipsa noastră; s-au obișnuit cu ideea. În plus, n-ar fi corect nici față de ei, apărem așa, deodată, în viața lor, după ce, în toți acești ani s-au străduit să se descurce fără noi, iar apoi, când vom părăsi Proxima, dispărem din nou, la fel de brusc, pentru o altă perioadă de timp, destul de lungă. Ar suferi și ei prea mult. De asta nu trebuie să-i învățăm din nou cu prezența noastră. Ar fi prea greu de suportat, atât pentru ei, cât și pentru noi.
Lucian: Mda... Iată, ai găsit un alt motiv bun pentru a nu lua legătura cu ei. Nu mă gândisem la asta! Ca vezi, cât de egoist am putut fi... gândeam doar la suferința noastră, nu și la a lor, de parcă ei nu ar putea trece prin aceleași stări sufletești ca și noi...
Mihai: Asta nu înseamnă ai fost egoist. Ai omis doar, dar nu intenționat.
Lucian: Da, nu intenționat, sper... Poate doar din cauză mă concentrez prea mult asupra problemelor noastre. Uit că și alții le-ar putea avea, la fel ca noi.
Mihai: E normal, doar tu ești comandantul, deci, e normal să te preocupe mai mult problemele noastre.
Lucian: Mda, poate...

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Și iată cum părinții Liei trecură dincolo de acea ușă, care se închise în urma lor, lăsând-o pe ea acolo, singură, stingheră, ca o pradă sigură; se simțea ca în gura leului... Spera să nu se apropie nici unul de ea, nici măcar simpatica domnișoară blondă, care o asigurase că-i era încă prietenă, în ciuda celor petrecute. De data asta însă, nu Maria se desprinse de grup, pentru a veni spre ea, ci... Vai, chiar directorul! Iar ea?! Ea ce facă?! Unde să se ascundă?! Pur și simplu nu avea unde, așa stătu locului. Traian Simionescu ajunse lângă ea. Se aștepta ca dânsul să-i vorbească pe un ton foarte aspru, dar când colo, auzi cel mai blând glas din lume, adresându-i-se amabil...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook