DACĂ ALE SENECTUŢII PIETRE PE SPINAREA TA APASĂ
Dacă ale senectuţii pietre pe spinarea ta apasă,
Luptă-te acerb cu ele şi nu mai sta claustru-n casă,
Iar gândirea ţine-o creativă şi-n deplină libertate
Şi eteric spirtul spre zările înalte-n zbor îl lasă.

rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu te căţara pe munca şi-n spinarea nimănui, căci este ceva temporar. Munca poţi să n-o mai ai, iar spinarea... se poate îndrepta.

Viorel Muha (iulie 2011)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasărea ucisă

am aripile rupte
sunt pasăre rănită
închisă într-o colivie
să zbor unde
să zbor de ce
să zbor cu ce
ieri au ucis pasărea
cu pietre
au ascuns cântecul
sub pietre
au îngropat inima
între pietre
pe ţărmul pustiu
azi, doar sânge
pe pietre

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

MĂ CRED POET, DAR NU ŞTIU DACĂ SUNT(Rubaiat)
Mă cred poet, dar nu ştiu dacă sunt,
Mai sigur sunt un scriitor mărunt
Visând acum la vremea senectuţii
Să-mi iasă perle de sub păr cărunt.

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În aşteptarea rozei

În aşteptarea unor zile mai senine,
prin vise-mi scormone
gândirea,
uitării să-i aducă risipirea
acum în anotimpul senectuţii,
să-mi amintesc
ce-a fost în tinereţea mea iubirea.
Aştept ca din aceiaşi oază
să-mi adăp conştiiţna,
inspiraţia să-mi curgă,
să ţâşnească aşa cum odinioară
a ţâşnit poemul, destul de-ntârziat,
dar totuşi proaspăt.
A mai îmbătrânit şi muza
pe care deseori în versuri
am cântat-o şi-a rămas ş-acum
cu mine, aceiaş jovială şi proaspătă
ca roza-nrourată-n dimineţile
senine ale sufletului meu.

poezie de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La vremea senectuţii

Acum, la vremea senectuţii,
Rămân fidel unei femei.
Lăsa-voi deci sudoare frunţii
Şi datoriile... doar ei.

epigramă de Rodica Nicoleta Ion din La braţ cu crocodilul, printre catrene şi epigrame
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucuriile senectuţii

- Să-mi spuneţi care bucurii
Le-aveţi la vârste-naintate?
- Când reuşim, la farmacii,
Să luăm reţete compensate!

epigramă de Gheorghe Enăchescu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

materie

Materia nu-i decât energie acumulată; şi energia poate lua toate formele, de la căderea unei pietre până la gândirea omului. Materia şi spiritul sunt două aspecte ale aceleiaşi substanţe, ale aceleiaşi existenţe, ale aceleiaşi energii.

definiţie clasică de Niccolo Machiavelli
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

CÂND FLORILE IUBIRII-N TINREŢE LE CULEGI
Când florile iubirii-n tinereţe le culegi
Să nu încalci în mod voit morale legi,
Căci lucruri se complică în decursul vieţii
Şi-n pragul senectuţii ţi-e greu să le deslegi.

rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul sidefiu

Cu o veche obsesie
mă-ntorc pe propriile urme
amintindu-mi
că demult, grăbind
peste spinarea amiezii,
melcii mi-au lăsat
ca semn de recunoaştere
drumul sidefiu
spre odihna de sub pietre.

poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAŞI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar dacă e bun Dumnezeu şi te iartă, păcatul rămâne şi apasă, apasă şi nu vrea să te ierte!

citat clasic din romanul Ciuleandra de Liviu Rebreanu
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

CÂND VIAŢA GREA VREODATĂ SUFLETU-ŢI APASĂ (Rubayat)
Când viaţa grea vreodată, sufletu-ţi apasă,
Să te-ngrijeşti ca hrana ta s-o ai pe masă,
Gândeştete că sunt puţini în lumea asta
Cei cărora de suferinţa ta le pasă.

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E toamnă iar în frunze

e toamnă iar în frunze
în zbor de cocori
e toamnă până în suflet
şi în petale de flori
e toamnă în dimineţi argintii
în firul de iarbă pârjolit
e toamnă când nu mă ştii ce e visul
sau să mai crezi
când ziua parcă e roasă
şi cerul coboară pe la amiezi
de simţi cum te apasă
te apasă....

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de George Ioniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pietre vorbind

Sparg seminţe de pietre
pentru că nu am pietre.
Arunc coji de seminţe de pietre pe pietre
pentru că nu am pietre.
Şi totuşi o piatrâ azvârlită
a venit într-o azvârlire la mine
şi mi-a zis
.. Sparg oameni de oameni
pentru că nu am oameni!
Nu vrei să fii omul meu?"
.. şi am vrut
să mă plâng
şi nu mă lăsau pietrele!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apăsarea amurgului

parcă aş sui un munte
macabru
în fiecare zi tot mai grea
mi se năzare cărarea
întunerici îmi străbat mai acut
decât ieri
căutarea identităţii profunde

pietrele salută scrâşnind
sub apăsarea amurgului

nişte crengi descărnate de vise
îmi împovărează spinarea
într-un perpetuu supliciu
al senectuţii
tot mai jos mă aplec
după oasele zilelor rămase
într-o trecătoare

o proiecţie bizară e trecutul
privit
dintr-o vale adâncă
dintr-o umbră

mai demult apusul părea
o candelă celestă aprinsă
spre lume
azi e o vâlvătaie care se apropie
meschin
cu furişări de infern

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confesiune

n-am terminat cu viaţa inima-i iscusită
nutreşte să treacă pragul senectuţii
m-am împăcat de mult cu-a mea ursită
cu-n univers de stele face conjuncţii.

ma-u îmbrăcat lumini, nu-s ponosită
îngeri mi-au atribuit frumoase funcţii
n-am terminat cu viaţa inima-i iscusită
nutreşte să treacă pragul senectuţii.

nu-s singură şi nu sunt părăsită
de bărbatul meu temerar ca munţii
poezia nemuririi în suflet e dosită
fericirea se reflectă în ochii minţii.

n-am terminat cu viaţa inima-i iscusită
nutreşte să treacă pragul senectuţii.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nefiinţă

pietre tocite de timp
prin mulţimi
încet ele trec
şi-n umbre se duc
greoi
în uriaş şuvoi

râul vieţii curge
pe străzi
iar eu mut
mă lovesc
de pietre de râu
care mă dor

clădirile se-ndoaie
în mine
şi plouă cu fum-cenuşă
în picături uriaşe
din propria-mi respiraţie
care mă sufocă

astăzi m-am trezit
şi-am constat
că am devenit
un aspirator uriaş
îmbâcsit
care pleacă încet
spre nefiinţă

poezie de Viorel Muha (aprilie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiinţa se clădeşte cu fapte, aşa cum o casă se construieşte cu pietre. Dar o colecţie de fapte nu e ştiinţă, la fel cum un morman de pietre nu e o casă.

citat din Henri Poincare
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Steagul de luptă

Dacă te îmbraci
în zalele Adevărului
şi ţii lângă inimă
scutul dreptăţii,
când îţi mâni
roibul speranţei
spre mântuire,
iar din şaua
echilibrului incert,
pe spinarea timpului,
împlânţi
suliţa
Credinţei
în balaurul păcatelor,
înseamnă
că ai câştigat
bătălia
cu Moartea,
nedemnă
de a sta
lângă tine,
pe steagul
de luptă
al lui Ştefan
Cel Mare
şi Sfânt!

poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pietre pitite

Pitisem un pumn de pietre
După alt pumn de pietre
Să ating în partea nedureroasă
Statuia pe care-mi urc îngerii.

Un lucru am uitat:
Pietrele pitite
Le-am smuls din vertebrele piedestalului
Şi îngerii au lunecat în zbor
Pe-o singură clipocire
De umbre.

Lacrimile unduiesc
Şi la gândul
Că cineva îmi poate fura
Pumnul de pietre pitite.
Privesc ochii statuii,
Masca tăcerii
Mi se pune în suflet
Ca un fum de tămâie
Într-un chiştoc de ţigară.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Smerenia covârşeşte păcatele noastre şi ne ridică, iar mândria ne apasă sufletele spre pământ şi ne coboară.

citat din Sfântul Ioan Gură de Aur
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!