Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Jaroslav Seifert

Autobiografie

Uneori
când venea vorba despre ea însăși
mama spunea:
Viața mea e tristă și liniștită,
eu întotdeauna am pășit în vârful picioarelor.
Dacă mă supăr un pic
și bat din picior,
ceștile pe care le am de la mama,
încep să zdrăngăne pe șifonier
și mă fac să râd.

Când m-am născut, așa mi s-a spus,
un fluture a intrat pe fereastră
și s-a așezat pe patul mamei,
dar în același moment un câine a urlat în curte.
Mama s-a gândit
că e un semn rău.

Viața mea n-a fost chiar
așa de liniștită ca a ei.
Dar când, cu mâhnire,
iau seama la ce se întâmplă-n zilele noastre,
privind prin niște rame din care fotografia lipsește,
și tot ce văd e un zid prăfuit,
realizez că a fost, totuși, minunată.

Sunt multe momente
pe care nu le pot uita,
momente ca strălucirea florilor
de toate culorile și nuanțele,
seri pline de miresme,
asemeni strugurilor roșii
ascunși în frunzele întunericului.

Am citit cu patimă poezii
și am iubit muzica,
și m-am aventurat, întotdeauna mirat,
dintr-o frumusețe-n altă frumusețe.
Iar când am văzut prima oară
fotografia unei femei goale
am început să cred în miracole.

Viața s-a desfășurat repede.
A fost prea scurtă
pentru dorințele mele
care erau fără limite.
Înainte să-mi fi dat seama,
sfârșitul vieții mele era aproape.

Moarte-mi va bate curând la ușă
și va intra.
Surprins și îngrozit mi se va tăia respirația
și voi uita să respir din nou.

Poate o să mai am fericirea
încă o dată să sărut mâinile
celei care cu răbdare și-n pas cu mine
a mers și-a mers și-a mers,
și care m-a iubit cel mai mult.

poezie clasică de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Toate frumusetile lumii" de Jaroslav Seifert este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -15.00- 10.49 lei.

Citate similare

Gordon Deitrich: Porți mască de așa mult timp încât ai uitat cine ești cu adevărat.
Valerie: Știu că nu o să reușesc te conving acesta nu este unul din trucurile lor, dar nu îmi pasă. Sunt eu. Mă numesc Valerie. Nu cred că mai am mult de trăit și vroiam povestesc cuiva despre viața mea. Aceasta este singura biografie pe care o voi scrie vreodată și, Dumnezeule, o scriu pe hârtie igienică. M-am născut în Nottingham în 1985. Nu îmi amintesc prea multe despre acei primi ani din viața mea, dar îmi amintesc ploaia. Bunica mea avea o ferma în Tottle Brook și obișnuia îmi spună Dumnezeu se afla în ploaie. Prima mea prietenă am intâlnit-o la școală. O chema Sarah. M-au atras încheieturile ei. Erau frumoase. Am crezut ne vom iubi pentru totdeauna. Îmi amintesc profesoara noastră ne spunea că este doar o perioadă a adolescenței pe care o depășim cu toții. Sarah a reușit. Eu nu. În 2002, m-am îndrăgostit de o fată pe care o chema Christina. În anul acela am mers la părinții mei. Nu aș fi putut să fac asta dacă Christina nu m-ar fi ținut de mână. Tata nu s-a uitat la mine. Mi-a spus să plec și să nu mă mai întorc niciodată. Mama nu a spus nimic. Dar nu am făcut nimic altceva decât să le spun adevărul. A fost acest gest egoist? Ne vindem integritatea pe nimic, dar este singurul lucru pe care îl avem cu adevărat. Este ultima bucățică din noi. Dar în cadrul acelei părți suntem liberi. Am știut întotdeauna ce vreau să fac cu viața mea și în 2015 am apărut în primul meu film. A fost cel mai important rol din viața mea. Nu mulțumită carierei mele, ci pentru că așa am întâlnit-o pe Ruth. Încă de prima dată când ne-am sărutat am știut că nu mai vreau să sărut alte buze în afară de ale ei. Ne-am mutat într-un mic apartament din Londra. Aceia au fost cei mai frumoși ani din viața mea.

replici din filmul artistic V de la Vendetta
Adăugat de Andreea TanaseSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tatăl către fiu

Vremurile-au scos la lumină tot ce-i mai rău.
Am întreținut în zadar prostești speranțe,
Iar acum, când îl privești de sus pe tatăl tău,
Vezi, desigur, un om banal în orice circumstanțe.
Deși nu mă suspectezi de inteligență
Și te indispun glumele mele, ia seama,
Amintește-ți când ești prea plin de exigență:
Eu am fost cel care ți-a ales mama!

În ciuda tuturor gafelor pe care le-am făcut
Și-n ciuda tuturor păcatelor – care nu m-au evitat,
A cusururilor pe care le voi fi avut,
Acest fapt rămâne limpede și-adevărat
Și-n apărarea mea mereu va sta.
Nu uita, te implor, ia bine seama,
Orice-ai gândi pieziș sau judeca:
Eu am fost cel care ți-a ales mama!

Chicotește pe-nfundate-n spatele meu
Privind pălăria, cravata sau bieții mei saboți.
Pe judecata mea să nu dai niciun leu.
Zâmbește când îmi asculți părerile, cât poți.
Spune, dacă-ți place, că-s absurd și-un pic nebun.
Dar, în pofida tuturor greșelile mele, ia seama,
Ține minte toată viața ta ce-ți spun:
Eu am fost cel care ți-a ales mama!

De când ești pe lume – ani și decenii, zile și luni –
Ai avut parte de veghea ei, continuă și-ntreagă;
De-o mână blândă alungându-ți ai grijilor tăuni,
Iar iubirea ei te-a-nsoțit în lumea largă.
În fiecare zi și-n fiecare noapte
Un înger te-a adorat, ți-ai dat bine seama.
Deci, amintește-ți măcar o dată am avut dreptate:
Eu am fost cel care ți-a ales mama!

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Garabet Ibrăileanu

Dar viața aceasta complet fericită n-a ținut decât o vară. Toamna, ne-am dus la Roman cu mama mea, care avea nască; cu moșul meu, care-și tăiase două degete la un ferăstrău mecanic. În acea toamnă, a murit mama mea. Mi-aduc aminte ca prin vis de dânsa bolnavă, dar țin minte foarte bine cum era întinsă pe masă, moartă, cu lumânări la cap. În zilele cât a stat moartă acasă, uneori plângeam, dar uneori jucam de-a ascunsul cu niște băieți și apoi iar plângeam. Fericită, dar crudă și egoistă vârstă! Întotdeauna mi-aduc aminte cu displăcere, parcă cu un amar reproș pentru mine, atunci m-am jucat! Niciodată, niciodată n-am dat mamei mele a mia parte din ce mi-a dat ea! Pentru ce s-a născut ea, pentru ce a trăit? Sunt milioane de ființe care au avut soarta ei și pe care nu le știu. Dar ea, fiindcă mi-a fost mamă, în mintea mea are un loc unic și întâmplarea ei e un lucru extraordinar pentru mine. Orice viață e un lucru extraordinar pentru cineva -- și nimic, absolut nimic, pentru alții!

în Amintiri din copilărie și adolescență (31 iulie 1911)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Adela" de Garabet Ibrăileanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -10.00- 7.99 lei.

Te-am cunoscut demult

Mi-aduc aminte când te-am văzut întâia oară
Era o vară caniculară, iar tu erai cu ai tăi la mare
O zi superbă, vântul nu bătea, era soare
Așa plăcut, mai adia ușor o boare

M-am așezat pe plajă lângă voi aproape
Vorbeai cu frații și mama ta în șoapte
Pe doamna am salutat-o și mai târziu am și vorbit
Mi-a explicat succint cum ea de soț s-a despărțit

La ce mi-a relatat atunci nu prea eram atent
Ce pot să-ți spun, iubito, eram adolescent
Am înțeles din ce am discutat
Că viața ei și-a ta au fost un chin lângă acel bărbat

Te-am mai văzut câteodată în anii care s-au mai scurs
Erai de mână cu-n băiat, era îmbrăcat ciudat și cam netuns
Mi-ai spus în trecere, cumva mai mult șoptit
Că acest băiat, ce de mână îl ții, e al tău iubit

Sincer fiu chiar dacă anii ca vântul au trecut
În minte și în suflet doar pe tine te-am avut
Mi-aș fi dorit ne întâlnim, ne plimbăm mereu
Băiatul a cărui mână o strângeai, doream fiu chiar eu
Iar mai târziu te-am revăzut întâmplător
Erai foarte grăbită, aveai o programare la coafor
Te-am întrebat cu-n glas înfrigurat, cum ești?
Tu mi-ai răspuns pe un ton trist ... te căsătorești

M-ai surprins cu ce mi-ai zis, am fost dezamăgit
Speram ca într-o zi, să fi dorit, fiu al tău iubit
Când ai plecat am plâns și am simțit speranța ce dispare
În anii ce-au urmat am fost pe culmi de disperare

Și-a venit acum un an și clipa revederii
Erai așa frumoasă, iubito, erau în floare merii
Țineai de mână un băiețel, era frumos ca tine
Mi-ai zis că nu ești fericită, că nu e totul bine

Din clipa în care te-am revăzut m-am tot gândit
La anii care prea repede au trecut
Și vreau -ți spun acum, iubito, când mi-apari
Nu vreau în nici un chip să mai dispari

Te-am cunoscut de mult e adevărat
Și tocmai de aceea te rog neapărat
Să crezi că încă te iubesc și-ți spun în șoapte
Te-am cunoscut de mult, chiar înainte de a te naște

poezie de din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Georgeta Radu

Nori

S-a înnorat un pic în al meu
suflet,
dar, nu-i nimic, va trece...
asta știu!
Că Soarele, aduce-mi-voi
c-un zâmbet,
un zâmbet ce mi-a fost
dăruit, viu.

Am alungat cu el furtuni
cumplite,
născute din blesteme
vineții,
când DUMNEZEU
m-a mângâiat pe frunte,
spunându-mi blând: " Nu
deznădăjdui! ".

L-am ascultat și am zâmbit,
în lacrimi,
încredințându-I mari dureri,
pe rând,
iar EL m-a odihnit apoi de
patimi,
de-a LUI credință, inima-mi
umplând.

M-am ridicat și am mers mai
departe
prin
toate... bune... rele... câte-au
fost
și le-am trăit, privind cu
demnitate
la viața mea, ce n-a fost fără
rost.

Așa , norișorii mei de azi
sunt un alint, pe care îl
primesc
și îl trimit mângâie verzi
brazi,
crescuți în stânca-n care mă
cioplesc...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eugene: Știu despre ce vorbesc, Arlene! Tatăl meu se punea în genunchi și o implora pe mama. Iar mama îl primea mereu înapoi. Nu am înțeles niciodată. Își acoperea vânătăile și tăieturile și îl primea înapoi. Pentru că o implora și plângea. Și acum întrebi ce s-a întâmplat după ce s-a întors.
Arley: Eu...
Eugene: Nu! Continuă! Ai spus că vrei știi ce s-a întâmplat cu mine, acum întreabă-!
Arley: Nu-mi place asta...
Eugene: "Te-a rănit, Eugene?" Întreabă-!
Arley: Te-a rănit?
Eugene (scutură din cap): Nu pentru mult timp. Am plecat până să fac 13 ani. Am fugit. Dar îmi era atât de dor de ea... A trebuit să mă întorc să o văd. Și într-o noapte m-am întors. Acum, întreabă-mă ce s-a întâmplat. "Ce s-a întâmplat în noaptea când te-ai întors, Eugene?"
Arley: Ce s-a întâmplat?
Eugene: El era acolo. Beat. Ca de obicei. Doar că de data asta eu nu mai eram la fel. Aveam 16 ani și nu îmi mai era frică de el. Și când l-am privit în ochi și i-am spus că dacă se mai atinge de ea o dată, o să-l omor, și-a dat seama. Și-a dat seama că nu mai exista pentru mine. Și stau în fața casei. Țip, urlu ca să iasă mama. Nici măcar n-am văzut. Mă lovește în cap cu o scândură și îmi sângerează urechea. Și târăște. Mă târăște în spatele casei în garaj. Și pleacă. Un minut... cinci minute... nu știu. Apoi se întoarce. Și stropește. Mă stropește și nu înțeleg. Nu înțeleg de ce apa... miroase atât de urât. Nu înțeleg. Și apoi o văd. Văd... o... o canistră de benzină. Canistra roșie din camion. (Plânge.) Și se uită la mine pentru ultima oară... și aprinde chibritul. Și ultimul lucru pe care mi-l amintesc, pe care nu-l voi uita niciodată, sunt ochii lui. Ochii lui pentru că erau plini de o imensă... satisfacție.
Arley (plângând): Îmi pare atât de rău...
Eugene: Nu! Nu! Nu-mi spune cât de rău îți pare pentru mine! Spune-mi cum vei face ca să nu pățească și Trevor același lucru!
Arley: Ricky nu ar face asta niciodată!
Eugene: Of, Doamne, Arlene! Nici nu trebuie s-o facă. Tot ce trebuie facă este să nu-l iubească.

replici din filmul artistic Dă mai departe!
Adăugat de Liliana ȘtefanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Garabet Ibrăileanu

Dacă ar mai fi trăit, dacă ar trăi și acuma, mi-ar fi rămas imaginea unei mame ca toate mamele. Dar mama mea este o fată. Nu știu dacă înțelegi sentimentul acesta. Sentimentele mele pentru dânsa au ceva deosebit și din cauza aceasta e singura răsplată pe care mi-a dat-o natura pentru moartea ei timpurie.

La toamna sunt 35 de ani de când a murit. Ea mai trăiește în mintea câtorva oameni și mai ales într-a mea. Când nu voi mai fi eu, urma pe care a lăsat-o ea în acest infinit se va șterge pentru totdeauna. Va fi fost ca o microscopică ființă, de acele care mor cu milioanele, înghițite în natura infinită fără urmă, ca și cum n-ar fi fost. Astăzi ar avea 66 de ani, o femeie bătrână, fără frumusețe, lovită de toate injuriile vremii. Un sentiment, mizerabil poate, face simt că e mai bine c-a murit în floarea tinereții.

Ea a fost demult, foarte demult, și sentimentele mele pentru ea sunt pentru mama mea, pentru o femeie frumoasă, pentru o femeie care a suferit mult de sărăcie, pentru o ființă care n-a avut când să guste viața, pentru cineva care are toată poezia lucrurilor din îndepărtatul trecut.

în Amintiri din copilărie și adolescență (31 iulie 1911)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Garabet Ibrăileanu

Mi s-a spus că eram un copil aproape grav, deși plin de toate naivitățile acelei vârste. Mama mea mă iubea cu toată puterea unei naturi concentrate și a unei vieți care fusese tristă. Mi s-a spus că era o femeie înaltă, tăcută și frumoasă. Ea suferise mult, căci multă vreme luptase cu cea mai grozavă sărăcie, lucrând zile și săptămâni la o cuscutură, pentru care lua câțiva lei, căci bunica mea rămăsese fără mijloace. Numai mai târziu începu aducă acasă ceva un frate al ei. Eu n-o țin minte cum era la față, decât foarte vag. Am mai mult o impresie nelămurită despre ființa ei, despre esența ei sufletească, despre ceva cald și lipit cu patimă de copilul acela, care azi sunt eu. Dar această impresie nelămurită a mea, adăugată cu cele ce am auzit despre ea, au alcătuit în mintea mea o ființă vie, pe care o văd: o fată tânără. Ea a murit la vârsta de 31 de ani, și o văd ca o fată. Mama mea, acum când eu am 40 de ani, când sunt mai bătrân decât ea, îmi apare într-un chip foarte curios, pe care e greu -l exprim. Mama mea este mai tânără decât mine.

în Amintiri din copilărie și adolescență (31 iulie 1911)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Woody Allen

Sandy Bates: Cu puțin timp în urmă, de fapt chiar înainte mor, eram pe masa de operații și încercam găsesc ceva de care să mă agăț, știi... pentru că atunci când ești pe moarte, viața devine brusc extrem de... palpabilă, de reală, iar eu căutam un sens pentru tot ce mi s-a întâmplat și brusc mi-am amintit de o zi minunată de primăvar㠖 era duminică și vara era aproape. Și-mi aduc aminte că în acea dimineață am mers cu Dorrie la o plimbare prin parc, apoi ne-am întors în apartament. Stăteam așa, pur și simplu, iar eu am pus un disc cu Louie Armstrong, cântecele cu care am crescut... Fermecător!... Apoi mi-am ridicat privirea și am văzut-o pe Dorrie cum stătea acolo și brusc mi-am dat seama ce frumoasă era și cât de mult o iubeam. Și... nu știu, a fost așa, un amestec din toate, muzica, boarea de vânt, și felul acela în care mă privea Dorrie. Și pentru o clipă totul părea să se îmbine perfect, aproape indestructibil. Ciudat, acea secundă în care privirile noastre s-au întâlnit m-a emoționat profund.

replică din filmul artistic Amintiri la hotelul Stardust, scenariu de (26 septembrie 1980)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLCSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Play It Again Sam Paperback" de Woody Allen este disponibilă pentru comandă online la 61.99 lei.

John Beckwith: Claire! Poți îmi acorzi câteva momente? Tot ce am vrut a fost un moment pentru noi amândoi în care să pot să îți dau explicații. Dar nu am avut niciodată această șansă. Poate că nu o merit, dar încep. De când mă știu, singura mea ocupație a fost să merg neinvitat la nunți. Mergeam la nunți neinvitat ca să întâlnesc fete. Treaba mergea. Am întâlnit o grămadă de fete. A fost o atitudine puerilă.
Claire Cleary: Și patetică.
John Beckwith: Da. Probabil acesta este cuvântul care descrie cel mai bine atitudinea mea. Dar știi ce? M-a și ajutat te întâlnesc pe tine, prin urmare, nu regret întru totul. Îți amintești persoana pe care ai cunoscut-o acasă la părinții tăi? Acela sunt eu cu adevărat. Numele meu nu este acela. Apropo, numesc John Beckwith. Și nici nu mă ocup cu ce ți-am spus atunci. Dar ce am simțit; glumele, râsetele prostești, acelea reprezintă. M-am schimbat. Mi-am dat seama de ceva. Am fost la o înmormântare mai devreme fără să fi fost invitat.
Jeremy Grey (șoptind): Oh, Dumnezeule!
John Beckwith: Nu a fost ideea mea. Practic, am fost forțat să o fac. (Adresându-se lui Jeremy.) Am fost cu Chazz, despre care ai uitat menționezi este nebun de-a binelea. Poate fi considerat și un geniu pentru că chiar funcționează, se ocupă de curățenie și...
Claire Cleary: John!
John Beckwith: Îmi pare rău! Totuși, am văzut o văduva care era distrusă. Tocmai îl pierduse pe cel pe care îl iubea cel mai mult pe această lume și mi-am dat seama că toți ajungem îi pierdem pe cei dragi. Așa se întâmplă de obicei, dar nu și cu mine. Nu acum. Pentru cea pe care o iubesc cel mai mult stă aici în fața mea. Și nu sunt pregătit te pierd. Claire, nu îți cer te măriți cu mine, îți cer doar să nu te măriți cu el și poate faci o plimbare, ne acordăm o șansă.

replici din filmul artistic Spărgătorii de nunți
Adăugat de Andreea TanaseSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cu moartea pe lângă

1. sunt la un pas depărtare de moarte
mi-am dat seama când aproape am pășit spre ea
și-am luat-o în brațe
în noaptea cu pricina
când mintea mi se plimba prin altă parte
și trupul pășea singur pe mijlocul străzii
am înjurat de n-a venit nicio mașină
cu viteză
să mă calce
de-ar ști mama
și-ar pierde mințile
sunt copilul de care m-a avertizat
să mă feresc

2. totuși mă iubești
îmi spui să am grijă de mine
promit să nu mai vin
pe toate cărările acasă
sau să mai vărs pe balcon
ar trebui să-mi bat singură obrazul
cum am fost în stare
să fac asemenea prostii
totuși mă iubești
dar
ți-ar fi mai ușor
fără grija
fără teama
fără dragostea pentru mine

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iubirea

Mergeam pe strada pustie luminată de luna strălucitoare
Privind cerul înnegurat și stelele încântătoare
Un gând m-a străpuns, ce pace nu-mi dădea.
"De ce trăim, oare, în viața asta grea?"

Încercam și încercam găsesc răspuns
Însă nimic nu părea fie potrivit
Și atunci un singur lucru mi-am spus:
"Fiecare are un scop ce trebuie îndeplinit."

Continuând merg prin bezna cea tăcută
Pe o bancă mai micuță, aflată-n fața mea
Stătea o fetiță ce părea ascultă
Șuierăturile vântului care lin bătea.

Fără vreo idee, lângă ea m-am așezat,
Am privit-o în ochi un timp îndelungat
Am văzut în ei doar suferință,
Nici pic de iubire sau dorință.

Vrând par politicos, am întrebat:
"Micuțo, ești bine, ce s-a întâmplat?"
Și fără vreo expresie pe chip, mi-a răspuns:
"Poți să mă faci ajung acolo sus?"

Rămas fără cuvinte de ceea ce mi-a spus,
Am continuat vorbesc, punându-i o altă întrebare:
"Ești bine? Ce sa întâmplat de ești supărată așa de tare?"
Tăcere, dar am avut răbdare.

Trecuse ceva timp, cine mai știe cât....
Dar atunci și-a ridicat capul din pământ
Mi-a șoptit încet, dar m-a marcat tare:
"Mama mea e înger, cum pot să fiu și eu, oare?"

Nu i-am răspuns, am așteptat continuarea.
"Lumea mea s-a prăpădit, vreau doar ajung în cer,
Acolo e mama mea, prea multe cer?"
Lacrimi care nu își găseau alinarea.

Ceea ce mi-a zis, pe viața m-a marcat.
"Fetițo, viața merge înainte, să nu-ți para rău.
Nu se va mai întoarce, e adevărat,
Dar ea va fi de acum îngerul tău."

S-a uitat cu ochii ei înlăcrimați către mine:
"Cum mai pot trăi când tot ce iubeam a murit?
Nu voi mai fi niciodată bine,
Iubirea de mamă era tot ce mi-am dorit."

Asta este tot ce mi-a mai putut spune.
A luat-o la fugă fără să-i mai pese,
Însă ochii, inima și mintea mi-a deschis
Și am știut ca întâlnirea cu ea a fost ceva prescris.

Acum, întrebarea mea avea răspuns:
"De ce trăim, oare, în viața asta grea?"
Ei bine, un singur cuvânt e de ajuns:
"Iubirea - de familie, de prieteni, de tot ce înseamnă ea."

poezie de
Adăugat de Alexandra MarinescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Minulescu

În așteptare

Nu știu ce s-a schimbat în mine,
Dar simt că s-a schimbat ceva-
Ceva la fel ca după-o boală grea,
Când simți -ți este mult mai bine!...

Am fost cândva bolnav cu-adevărat?...
Sau boala mea n-a fost decât
Coșmarul unui vis urât
Din care abia acum m-am deșteptat?...

Nu știu ce-a fost, și nici n-aș vrea
Să știu mai mult decât mi-e dat să știu-
Când, mai curând sau, poate, mai târziu,
Același "fapt divers" se va-ntâmpla...

N-aștept decât o zi din calendar,
Când Dumnezeu are să-mi facă semn
pot intra-n Ierusalim, solemn
Ca și Christos, călare pe măgar!

poezie celebră de
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "CD Coringent la limba romana" de Ion Minulescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -45.00- 42.75 lei.
Radu Beligan

Eu am văzut prima piesă la 6 ani. La țară, pe vremea aceea, existau niște învățători foarte luminați, foarte iubitori de țară. Învățătorul și preotul erau oamenii care diriguiau viața noastră sufletească și culturală. Acești învățători reușeau facă spectacole de teatru. Ei învățau câte o piesă și o făceau. Așa am văzut eu, la 6 ani, prima piesă, într-o clasă cu o scenă improvizată cu cortină din două cearceafuri și această piesă a fost, nici nu se putea altfel, din Caragiale, "Cunu Leonida față cu reacțiunea". Acolo pe masă era o lampă aprinsă la un moment dat când să înceapă spectacolul. În momentul când s-a aprins această lampă de gaz din decor și s-a proiectat o lumină galbenă pe acele pânze, pe acele cearceafuri, eu am avut un șoc fantastic, a fost clipa în care s-a făcut legătura mea cu teatrul. Aceea luminiță galbenă m-a urmărit toată viața. Asta a fost un soi de declanșare, așa ciudată, nu pot s-o explic...

citat din emisiunea Profesioniștii... cu Eugenia Vodă de
Adăugat de Avramescu Norvegia ElenaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Intre acte" de Radu Beligan este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -38.90- 23.99 lei.

Certificate de naștere

Dintr-o dată s-a făcut liniște

s-a făcut liniște ca în odaia casei albastre
cu busuioc la icoană și acoperiș de țigle
în care copilul abia născut nu a mai auzit inima
care l-a însoțit nouă luni rotunde
s-a văzut părăsit și străin
înfrigurat în pântecele acesta nou și prea mare
ars de lumina puternică
și nu a știut decât trebuie audă din nou
muzica aceea care părea fără sfârșit
și a străpuns cu glasul lui de prunc viteaz liniștea casei
și inimile din jur pe care le-a ascultat rând pe rând
până a găsit muzica lui, doar o inimă era a lui
doar una era patria în care a locuit nestingherit
și în care nu se mai putea întoarce
așa încât ni s-a dat o altă inimă
pe care o putem părăsi, iubi și o putem frânge
pentru care putem muri
și căreia, câteodată, îi spunem "mamă"
iar când o numim așa, mama râde
cu ochii ei care fac pădurile fie atât de verzi
ochii ei de tânără născând soldați
cu bucurie, durere, cu frică și suflet viteaz
trecând orice punte și râuri vorbitoare și munte semeț
cu fire colorate purtate de cel mai subțire ac
ținut între degetele ei care țes în fiecare noapte liniștită
în fiecare zi de pace,
inima mare a țării

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Edgar Lee Masters

Josiah Tompkins

Am fost cunoscut de toată lumea și foarte mult iubit,
Bogat, conform standardelor recunoscute
În Spoon River, unde am trăit și muncit.
Aici eram acasă,
În pofida faptului toți copii mei au plecat departe –
Căci acesta este rostul vieții – toți, mai puțin unul.
Băiatul cel mic a rămas acasă
Pentru a fi sprijinul meu la bătrânețe,
Și cosolarea mamei sale.
Apoi, eu am început sa devin tot neputincios, iar el tot mai puternic;
Și nu mai era de acord cu mine in privința afacerilor,
Și soția lui spunea că sunt o piedică pentru el;
Și și-a convins mama să fie de partea lui,
Și tot așa până când mi-au dat lovitura finală, încercând să mă mute
În casa unde copilărise ea, în Missouri.
Astfel o bună parte din averea mea s-a pierdut –
Oricum, îmi făcusem testamentul chiar înainte să se fi întâmplat asta,
Așa ca n-a putut profita prea mult.

epitaf de din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Spoon River Anthology Paperback" de Edgar Lee Masters este disponibilă pentru comandă online la numai 16.99 lei.
Sophia Loren

Au fost niște momente grele pentru mine când am ajuns la Hollywood și am început să fac filme acolo, căci atât presa americană, cât și cea italiană au început să scrie despre viața mea și să-mi facă poze în mod constant. Când m-am întors în Italia, nu mai puteam ieși în public fără să atrag sute de oameni pe urmele mele. Dar n-am să mă plâng din cauza faimei.

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Aseară, în parcarea de la Selgros, am omorât un înger

aseară, în parcarea de la selgros,
am omorât un înger.

pe când mergeam liniștit să-mi iau ceva de băut
un înger mi-a sărit în cale în parcarea imensă a supermarketului
de la capătul liniei de autobuz 22.

s-a așezat brusc în fața mea și a început să-mi vorbească repede,
într-o limbă stranie și guturală.
iritat, am încercat -l dau la o parte -
dar îngerul nu vroia, cu niciun preț, să mă lase trec.

pe nesimțite, mintea mi-a fost cuprinsă de o furie animalică
și am început să-l lovesc cu sălbăticie
plin de ură
de entuziasm
nebunie...

loviturile mele curgeau năvalnic
peste fața... pieptul... peste mâinile... și picioarele îngerului
care s-a umplut curând de sânge.

în mod ciudat -
el nu se ferea deloc de izbiturile mele repetate -
continua să-mi spună, în aceeași limbă necunoscută, lucruri pe care nu le pricepeam,
în timp ce furia mea creștea tot mai mult.
până când îngerul s-a prăbușit sub loviturile mele
și a murit.

gâfâind, mi-am ridicat privirile și am privit în jur -
o liniște adâncă se așezase peste tot.
am inspirat adânc în piept aerul călduț al serii
cu miros de benzină și iarbă proaspătă din parcarea pustie de la selgros.

cerul senin era străbătut pe alocuri de fâșii roșiatice -
precum rănile deschise
ale îngerului mort
care zăcea nemișcat la picioarele mele

mi-am tras respirația pentru câteva momente
apoi m-am căutat în buzunarele blugilor după o monedă de 5 mii pentru căruciorul de cumpărături
și am intrat să-mi iau ceva de băut.

poezie de din Orice om este un cântec fără rimă (2012)
Adăugat de Adrian CrețuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Petru Culianu

Vacanța de Crăciun se apropia și ne era tuturora teamă că în ianuarie Miss Emeralds nu va mai reveni la college, deși reputația îi era de-acum atât de solidă, încât decanul vorbea despre ea ca despre o viitoare colegă. La solstițiul de iarnă, când și-a isprăvit cursul, am ieșit fără permisiune din clasă și am urmat-o fără să-mi pese prea mult să nu fiu văzut, într-atât temeam să n-o pierd. Ea și-a dat seama de prezența mea și s-a oprit ca să-mi dea timp s-o ajung din urmă, dar m-am oprit și eu, astfel distanța ce ne despărțea - vreo cincisprezece picioare - rămânea mereu aceeași. Puteam însă îi adulmec mirosul de sare de mare, de care nările și gura îmi erau pline. În cele din urmă, s-a întors și a făcut câțiva pași înspre mine. Am rămas pironit locului, simțind că era prea târziu să mai fug și că, oricum, ar fi fost și imposibil, fiindcă nu mai aveam puterea de a o face și m-aș fi prăbușit la pământ fără să am răgazul de a schița vreun gest.

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Gnozele dualiste ale Occidentului" de Ioan Petru Culianu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -38.48- 28.99 lei.
Adrian Păpăruz

Sinuciderea

am să-mi las sinuciderea goală
albă ca un cearșaf
peste ochii tăi întorși acasă
te apere de vinovățiile
ce-ți caută nebune pocăința
sinuciderea mea e o tipă bi
am cunoscut-o la grădi
când tovarășa mergea cu mine
la toaleta de la marginea copilăriei
ultima oară numai eu m-am întors
pe tovarășa a urcat-o sinuciderea
la cel bun mi-a spus mama
și nu m-a mai lăsat învăț număr
de atunci domnișoara sinucidere
a urcat la cel bun multe femei și bărbați
pe care le-a și i-a iubit
în locuri neașteptate
când am mai crescut s-a mutat la mine
ținea de inimă și făcea striptiease
dar nopțile lăsa singur
admir perseidele
după ce m-am îndrăgostit de tine
n-am mai știut despre ea nimic
aproape o uitasem iubito
fără sa știu că și ea
s-a îndrăgostit de tine
și te-a urcat tot la cel bun...

am să-mi las sinuciderea goală
în ochii tăi
te apere de vinovății imaginare
poate se va îndrăgosti și de mine
dacă o rog...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook