Un divorț metafizic (extras, "Cu plugul la arat peste oasele morților")
Stăteam acolo-n frig, în camera jilavă, în vacuumul înghețat stăpân
acelei ore fade, cenușii, din noapte; și mi-a trecut prin minte că chestia
aia care părăsește trupul absoarbe o parte din lume și,
indiferent cât de bună sau de rea, cât de vinovată sau de inocentă
a fost, lasă în urmă un gol mare.
M-am uitat afară pe fereastră. Se crăpa de ziuă și fulgi lenevoși
Începeau încet-încet să umple neantul. Cădeau fără grabă,
împletindu-și drumul prin aer, rotindu-se în jurul axei ca niște pene.
De-acum Picior Mare nu mai era, așa că era greu să fi simțit vreun
fel de milă sau de resentiment pentru el.
Tot ce mai rămăsese era trupul lui, fără viață, îmbrăcat într-un costum.
Arăta calm și împăcat, ca și cum spiritul era mulțumit că în sfârșit
se despărțise de materie, iar materia era mulțumită că se despărțise de spirit.
În acest scurt interval de timp avusese loc un divorț metafizic. Sfârșitul.
poezie de Olga Tokarczuk, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre sfârșit
- poezii despre mulțumire
- poezii despre arat
- poezii despre vinovăție
- poezii despre viață
- poezii despre picioare
- poezii despre ore
- poezii despre noapte
Citate similare
Era frig și ploua
neîntrerupt, fără milă, așa cum
numai în orașe poate să plouă
lăsând impresia că o s-o țină
așa un veac bătând în geamuri
în capotele mașinilor
sau pe asfalt
era frig și ploua, fără milă
cu alte cuvinte, inundând stațiile
de metrou la coborârea
în întunericul plictisitor
era o ploaie bună pentru începutul
unei depresii care se instalează
mai ușor în frig și umezeală
era o ploaie de sfârșit de februarie
cum nu mi-ar fi trecut prin minte
că poate exista vreodată
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre ploaie, poezii despre întuneric, poezii despre început, poezii despre oraș, poezii despre metrou, poezii despre existență sau poezii despre cuvinte
În casă era liniște și în lume era calm
În casă era liniște și în lume era calm.
Cititorul a devenit carte, iar noaptea de vară
Era însăși esența conștientă a cărții.
În casa era liniște și în lume era calm.
Cuvintele au fost rostite ca și cum cartea n-ar fi existat,
Exceptându-l pe cititorul care, aplecat asupra paginii,
Dorea acea aplecare, dorea nespus de mult să fie
Eruditul pentru care cartea era adevărată, pentru care
Noaptea de vară este la fel de perfectă ca gândirea.
În casa era liniște pentru că așa trebuia să fie.
Liniștea era parte a înțelesului, parte a minții:
Accesul perfecțiunii la pagină.
Și în lume era calm. Adevărul într-o lume calmă,
În care nu există alt înțeles, el însuși
Este calm, el însuși este vară și noapte, el însuși
Este cititorul aplecat care citește acolo, târziu în noapte.
poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre cărți, poezii despre perfecțiune, poezii despre adevăr, poezii despre lectură, poezii despre gânduri, poezii despre dorințe sau poezii despre devenire
Nu era un sentiment asemănător îndrăgostirii sau dorinței sexuale. Era ca și cum ceva pătrunse în el și încerca să umple un gol care era acolo. Aceasta era senzația lui. Nu era vorba despre un gol pe care ea l-a iscat, exista acolo în el, din vremi îndepărtate. Ea doar a proiectat asupra lui o lumină aparte.
Haruki Murakami în 1Q84
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre sex, citate despre lumină, citate despre iubire, citate despre existență, citate de Haruki Murakami despre existență, citate despre dorințe sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Spini
era frig și era iarnă
ningea acut
în noi, pe lângă noi
era atât de frig în camera goală
ningea cu tăceri în vremea de apoi
afară, pe două ramuri ruginite
înflorise un trandafir
roșul aprins era culoarea lui
în albul pur, din jur
soarele se risipea, pe aici, pe undeva
jos, cădeau petale
una câte una
era ploaie și vânt
cețuri plângeau prin crâng
se scurgeau alegoric pe pământ
afară niciun cânt
pescărușii plecaseră demult
m-am înțepat într-un spin și am țipat
nu am știut și l-am certat
dimineata priveam trist
la fereastră, trandafirul se uscase în glastră
în iarna asta, când lacrimi curg, se scurg
ce să mai fac, aici, acum
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre trandafiri
- poezii despre iarnă
- poezii despre vânt
- poezii despre tăcere
- poezii despre tristețe
- poezii despre roșu
- poezii despre promisiuni
- poezii despre ninsoare
Era mulțumit de condiția lui, de geograf al echipajului; își îndeplinise cu bine rolul, spera el, mai ales pe suprafața Proximei. Rămăsese burlac, dar acest lucru nu era un dezavantaj... Ce dacă rămăsese astfel? Doar nu era cine știe ce mare pagubă...
citat din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre pagubă, citate despre mulțumire sau citate despre geografie
Microscop
Stăteam într-o grădină fără gard,
dar după gard stătea un virtuoz.
Cînta din carnea mea și dintr-o
ură pentru femeia care nu cînta
într-o grădină care nu era a mea.
Sărbătorea ceva ciudat, decesul
său. Era demult uitat și din uitare
trăgea pe gură ultimul cuvînt
c-a fost pe lume o grădină-așa
încăpătoare, pînă cînd măceșul
mi-a zis că ar putea fi tatăl meu,
dar nu putea, știu eu că sunt
copilul vrăjitorului din oz cu ochii
roz și trupul din cianură și-astept
nervoasă viața dintr-o floare,
dintr-o grădină care nu era decît
o carte citită azi la Iași într-un
troleu, iar lumea din troleu urla
la mine să tac, sau să cobor,
sau chiar să mor. Urlam și eu la ei
să mă omoare și-am coborît în
stația Mereu. Eram cu tata care
mă-ntreba dacă mai reușim
să mergem la muzeu. Era o zi
cu îngeri în sobor și demoni
cognoscibili de sistem și căutam,
de fapt, grădina aia cu celule stem
în care nicio rană nu mai doare.
poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre moarte, poezii despre îngeri, poezii despre troleibuze, poezii despre tată, poezii despre roz, poezii despre prezent sau poezii despre ochi
Joey: Apartamenul ei arăta chiar atât de rău?
Ross: Știi cum ne aruncăm jachetele pe scaun la sfârșitul zilei? Cam așa era doar că în loc de scaun, era un maldăr de gunoaie. Și în loc de jachetă, era un maldăr de gunoaie. Și în loc de sfârșitul zilei era sfârșitul timpului și gunoiul era singurul care supraviețuise.
replici din filmul serial Prietenii tăi
Adăugat de Burduja Simona, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre timp sau citate despre sfârșit
Ștefan Bănică era un om de un șarm deosebit. Era de o vibrație extraordinară, totul în jurul lui se mișca cu o viteză uluitoare. Chiar și el însuși era așa, cu vorba și gesturile lui precipitate. Dar, în același timp, avea nu farmec nemaipomenit, era de o mare spontaneitate și drăgălășenie și de o mare colegialitate. Asta ca să nu mai vorbim de faptul că era și un actor extraordinar.
citat din Marin Moraru
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vorbire, citate despre viteză sau citate despre actorie
Richard Bone
Când am ajuns prima dată la Spoon River
Nu știam dacă ceea ce mi se spunea
Era adevărat sau fals.
Îmi aduceau epitaful
Și stăteau în atelier în timp ce eu lucram
Și ziceau "Era așa de blând", "Era așa de minunat",
"Era cea mai plăcută femeie", "A fost un adevărat creștin".
Eu dăltuiam tot ce doreau,
Fără să știu adevărul.
Mai târziu, trăind printre oamenii de aici,
Am aflat cât de departe de realitate
Erau epitafele pe care le comandau pentru a fi engravate.
Dar am continuat să scriu ceea ce eram plătit să scriu
Și să devin parte mincinoasă a falselor cronici
De pe pietrele funerare,
Cum ar face orice istoric care scrie
Fără să cunoască adevărul
Sau care a fost influențat să-l mistifice.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre adevăr și minciună, poezii despre superlative, poezii despre realitate, poezii despre plată, poezii despre minciună, poezii despre istorie sau poezii despre femei
Acest proces de continuă modificare se aplica nu numai ziarelor, ci și cărților, revistelor, pamfletelor, afișelor, foilor volante, filmelor, înregistrărilor, desenelor animate, fotografiilor, într-un cuvânt oricărui text sau document care ar fi putut avea o cât de mică semnificație politică sau ideologică. Zi de zi și aproape clipă de clipă trecutul era adus la zi. În acest fel, se putea dovedi cu ajutorul probelor documentare că orice previziune făcută de Partid fusese corectă; și nici o știre sau opinie care venea în conflict cu nevoile momentului nu era lăsată să rămână în vreo arhivă. Toată istoria era un palimpsest scris și rescris indiferent de câte ori era necesar. Nu aveai nici o posibilitate de a dovedi, odată acțiunea terminată, că avusese loc vreo falsificare.
George Orwell în 1984
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre știri, citate despre trecut, citate despre posibilitate, citate despre politică, citate despre partide, citate despre jurnalism, citate despre istorie sau citate despre fotografie
Printre fulgi de zăpadă
m-am întors pe țărm într-o iarnă
în iarna ultimului veac
ningea în jur și era frig în lume
ningea a iarnă prin geamuri sparte
se întuneca în jur, eu mai scriam o pagină de carte
era târziu în noapte și noaptea era grea
mă întorceam mereu pe drumul sorții
eram dublura unui eu pierdut în noi
un pelerin, un scrib sau un nebun
veșnic rătăcit pe drum
plecam și reveneam mereu
în geamurile vieții timpul încă bate
azi nu mai știu, trăiesc sau e firesc
să scriu pe ziduri lumii în cetate
plecam, mă întorceam tăcut în altă noapte
din rupte buzunare se scurgeau idei
pasul greu punea amprenta în palma vieții
se ridica un semn de întrebare
privea în jur, pleca apoi pe jos
pe scoarța lumii mă scriam
povestea unui om damnat în a sa soartă
vroiam să plec și nu am mai rămas
înghețau frunze pe ramuri târzii
se stingea o țigară, mai ardea câte un gând
era frig, era iarnă, priveam către cer
atunci am simțit acut acel fior
ningea în ochii mei cu fulgi târzii
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă
... și era duminică
când m-am trezit era dimineață
îmi amintesc
o mare de oameni
se îndestulau din lumina
unei lumânări
era și Dumnezeu printre ei
de undeva dintr-un colț
mă privea ca pe un străin
mi- a scanat trupul gol
întins pe masa acoperită
cu un cearșaf alb
mi-a contabilizat bătăile de inimă
și pe fundalul acela de liniște deplină
s- a aplecat peste mine
și mi-a șoptit
"nu e foarte rău
linișteste-te..."
când am deschis ochii
instinctiv
m-am uitat pe fereastra întredeschisă
cerul era plin cu păsări...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre religie, poezii despre păsări, poezii despre lumânări, poezii despre instinct, poezii despre inimă, poezii despre dimineață sau poezii despre alb
Importanța domnișorei Emeralds între noi nu se măsura prin cât anume vorbeam despre ea, ci prin cât nu vorbeam. Și era uimitor să-i vezi pe cei mai cinici dintre noi neizbutind să născocească nici cea mai mică ironie ori clevetire pe seama ei, atât de puternică era forța ce iradia din ea. În fața acestei derute generale de care nici eu nu scăpam, mă întrebam aproape tot timpul care era natura acelei forțe. Miss Emeralds era, fără putință de tăgadă, o intelectuală pasionată cum puține se pot vedea. Dar nu asta ne subjugase la ea, ci iubirea, pe care, fără de știrea ei, o degaja - și atât de mare-i era inocența în această privință, încât puterea acelei emanații era înzecită. Ted L. mi-a mărturisit că singura dată când fusese în stare să rostească o răutate la adresa Alogenei se simțise atât de vinovat, încât îl cuprinsese în mod serios nevoia de a-și tăia o mână sau măcar un deget. O asocia nu doar cu toate făpturile feminine, închipuite sau reale, ce-i impuseseră vreodată dragostea și respectul, ci - și asta traducea perfect și propriile-mi sentimente față de ea - și cu tot ceea ce pe lume e pus în taină sub oblăduirea noastră, ca fiind plăpând și gingaș.
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre superlative, citate despre forță, citate despre vinovăție, citate despre răutate, citate despre respect sau citate despre perfecțiune
După ce servi familiei sale cina, tânărul comandant se retrase în camera sa, deși nu-i era încă somn. Și chiar de i-ar fi fost, tot n-ar fi reușit să adoarmă, din cauză că se gândea la ziua ce urma... Se schimbă de uniformă, pe care o așeză cu grijă la locul ei. O privi: șase bulinuțe aurii încă străluceau pe reverul hainei albastre. Cu sau fără ajutorul directorului, tot el era comandantul misiunii. Cât de mult conta acest amănunt? După părerea lui Lucian, nu foarte mult. Totuși, era conștient de responsabilitatea ce-i revenea datorită acestei funcții; reușita misiunii depindea în mare măsură de el... Îngândurat, băiatul nu mai coborî în camera în care se aflau ai săi. Totuși, nici singur nu rămase un timp îndelungat, căci în camera lui intră, după ce-și anunțase prezența prin câteva ciocănituri în ușă, doamna Dana Dragomir, bunica. Venise să-și vadă nepoțelul...
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre somn, citate despre șefi, citate despre vestimentație, citate despre tinerețe, citate despre schimbare, citate despre responsabilitate, citate despre familie sau citate despre albastru
Există o povestire despre un măgar, și care este o ilustrare bună despre cum merg lucrurile în această lume. Era odată un dobhi (spălător de haine) care avea mai mulți măgari, pe care îi folosea pentru căratul hainelor pe care le aduna să le spele. Întrucât era un om sărman, casa lui era mult prea mică pentru a găzdui toți măgarii, așa că îi lăsa afară peste noapte. De asemenea, el nu-și putea permite să cumpere de-ajuns de multă sfoară ca să-i lege pe toți. Așa că măgarii scăpau adesea și sărmanul dobhi petrecea apoi ore în șir pentru a-i găsi. Așa că s-a gândit la o soluție ingenioasă. El a atins pur și simplu de picioarele lor cu o bucată scurtă de sfoară, iar măgarii, crezând că au fost legați, au rămas astfel în același loc, întreaga noapte. Tot așa se petrece și cu lumea. Maya te atinge și tu îți imaginezi că ești legat. Și te gândești: cum aș putea să trăiesc fără copiii mei, fără soțul sau soția mea, fără părinții mei etc., așa că tu rămâi aici și nu faci pași pe calea care te duce la El.
Anandamayi Ma în Poona, 10 iulie 1961
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre măgari, citate despre căsătorie, citate despre viață, citate despre soție, citate despre soț, citate despre picioare sau citate despre ore
Mai lung îmi pare drumul, acum la-ntors acasă
cât de bucuros am fost când am evadat de pe tărâmul tăcerilor
simțeam că trăiesc, că pot face ce vreau, că mă reprezint prin vorbe nu numai prin fapte
dar am aflat că de cele mai multe ori, cuvintele rănesc
și în jurul vorbitorilor se naște un gol dureros
am alergat de colo-colo, dar fiecare era ocupat cu sinele
își căuta cuvintele și spera la o nouă viață
hei! chiar nu mai vrea nimeni să mă asculte? devin plictisitor?
conversație sau comunicare, dialog sau monolog
târziu, când m-am așezat ostenit
am început să ascult
și tăcerea mea avea gust bun
în jur se strângeau alți oameni care ascultau
apoi, jur-împrejur lume tăcută, ascultând
departe de lumea dezlănțuită
departe de cuvântul vorbit
și cuvântul creștea în mine, dar nu mai era dureros
era înțelept. și tăcut. și îmi plăcea
și am zis că e timpul să mă întorc acasă
dar tăcerea cu greu își mai făcea loc
printre interjecții
și drumul devenea o rană
un om tăcere într-o mare de oameni cuvinte
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre vorbire sau poezii despre naștere
Între două nopți
Mi-am împlântat lopata tăioasă în odaie.
Afară bătea vântul. Afară era ploaie.
Și mi-am săpat odaia departe sub pământ.
Afară bătea ploaia. Afară era vînt.
Am aruncat pământul din groapă, pe fereastră.
Pământul era negru: perdeaua lui, albastră.
S-a ridicat la geamuri pământul până sus.
Cât lumea-i era piscul, și-n pisc plângea Isus.
Săpând s-a rupt lopata. Cel ce-o știrbise, iată-l,
Cu moaștele-i de piatră, fusese însuș Tatăl.
Și m-am întors prin timpuri, pe unde-am scoborât,
Și în odaia goală din nou mi-a fost urât.
Și am voit atuncea să sui și-n pisc să fiu.
O stea era pe ceruri. În cer era târziu.
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Tudor Arghezi despre ploaie, citate de Tudor Arghezi despre vânt, citate de Tudor Arghezi despre noapte, poezii despre negru, citate de Tudor Arghezi despre negru, poezii despre creștinism, citate de Tudor Arghezi despre creștinism, poezii despre albastru, citate de Tudor Arghezi despre albastru, poezii despre Iisus Hristos sau citate de Tudor Arghezi despre Iisus Hristos
Iarna
m-am întors pe țărm într-o iarnă
cerurile erau uscate și reci
ploua în jur și era frig în lume
ploua a iarnă prin geamuri sparte
se întuneca în jur, eu mai scriam o slovă
era târziu în noapte și noaptea era grea
mă întorceam mereu pe drumul sorții
eram dublura unui eu pierdut în doi
veșnic rătăcit pe drumul meu
plecam și reveneam mereu
în geamurile vieții timpul încă bate
azi nu mai știu, trăiesc sau e firesc
să scriu pe ziduri lumii în cetate
plecam, mă întorceam tăcut în noapte
din rupte buzunare se scurgeau idei
pasul greu punea amprenta în palma vieții
se ridica un semn de întrebare
privea în jur, pleca apoi pe jos
pe scoarța lumii scriam povestea unui om damnat în a sa soartă
vroiam să plec și nu am mai rămas
înghețau frunze pe ramuri târzii
se stingea o țigară, mai ardea câte un gând
era frig, era iarnă, priveam către cer
atunci am simțit acut acel fior
ningea în ochii mei cu fulgi târzii
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Grup
Trăiau de foarte mult timp împreună
Și cam începuseră să se repete.
El era ea,
Și ea era el.
Ea era ea,
Și el era tot ea.
Ea era, nu era,
Și el era ele,
Sau cam așa ceva.
Dimineața mai ales,
Până se alegeau bine,
Care cine mai este,
De unde și până unde,
De ce așa și nu altminterea,
Trecea o groază de timp.
Trecea timpul ca pe apă.
Voiau uneori chiar să se sărute
Dar își dădeau seama la un moment dat
Că amândoi sunt ea.
Mai ușor de repetat.
Atunci începeau de spaimă să caște.
Un căscat așa de lână moale,
Care se putea și croșeta
În felul următor:
Una căsca foarte atent,
Și cealaltă ținea ghemul.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe citate de Marin Sorescu despre timp, poezii despre sărut, citate de Marin Sorescu despre sărut, poezii despre spaimă, citate de Marin Sorescu despre spaimă, poezii despre lână, poezii despre groază, citate de Marin Sorescu despre groază, citate de Marin Sorescu despre dimineață, poezii despre apă sau citate de Marin Sorescu despre apă
Era cea mai bună dintre vremuri, era cea mai rea dintre vremuri, era timpul rațiunii, era timpul prostiei, era epoca credinței, era epoca incredulității, era anotimpul Luminii, era anotimpul Întunericului, era primăvara speranței, era iarna disperării, aveam totul înainte, nu aveam nimic înainte, mergeam cu toții în rai, ne comportam exact invers - pe scurt, perioada semăna atât de mult cu prezentul, încât unele dintre cele mai gălăgioase personalități insistau că trebuia să fie receptată, bine sau rău, numai la gradul de comparație superlativ.
Charles Dickens în Poveste despre două orașe
Adăugat de Elena Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre întuneric, citate despre religie, citate despre rai, citate despre prostie, citate despre primăvară sau citate despre prezent