Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Harry Martinson

Noapte de vară pe Golful Bothniei

Plutind în lumină, orizontul răcoros al Bothniei
alunecă în neantul alb al serii
unde fiecare stea pălește pe țesătura dezolantă a bolții cerești,
iar înserarea preia stăpânirea de la soarele ascuns vederii.

OSAKA MARU din îndepărtatul Nagasaki
se îndreaptă spre nord, spre fabricile de cherestea din Umeå,
remorcând, fără lumini la catarg, suflete bushido mirate
în luciul de fuioare-al verii.

Asemeni lor, au cutreierat și alți marinari;
și-au întrebat într-o sută de graiuri: de ce
sunt nopțile de iunie atât de albe pe valurile Bothniei?

NB.
În limba japoneză MARU înseamnă cerc; dar are și semnificația de reapariție, de repetare a unui ciclu etern. Cuvântul este adăugat numelui navelor maritime comerciale ca măsură de protecție asiguratorie că nava se va întoarce teafără acasă din voiaje. Acest nume nu se acordă navelor militare, ele purtând nume de munți, fenomene naturale, animale, insule, etc.

poezie clasică de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Deoarece e atât de aproape de nord, Capella rămâne peste 20 de ore deasupra orizontului latitudinilor noastre (adică 20 de ore din 24 câte formează o zi). Apariția și-o face în nopțile lunei august și o vedem în fiecare noapte până în luna iunie. În octombrie răsare chiar în momentul când apune soarele. Capella răsare la nord-est și descrie un cerc mare spre nord-vest.

în revista "Orion"
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Walt Whitman

În urma navei maritime

În urma navei maritime, în urma vânturilor fluierătoare,
În urma velelor albe întinse cu funii pe arboradă,
Jos, la nivelul mării, miriade de valuri grăbindu-se, înălțând gâtul,
Alintându-se la pupa într-o neîntreruptă curgere,

Mici valuri clocotind și gâlgâind, voioase și indiscrete,
Valuri, valuri unduitoare, lichide, concurente, inegale,
Aproape de vârtejul curentului, zâmbitoare curbe plutitoare
La pupa navelor care deslocuiesc imense volume de apă,
Valuri mari și mici curgând nostalgice pe întinderea oceanului;

Siajul ambarcațiunii maritime surâzând sclipitor în soare,
O procesiune cu mulți stropi înspumați și multe frânturi,
Urmând nava iute și maiestuoasă în siajul care-o urmează.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "The Complete Poems" de Walt Whitman este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la -116.00- 45.99 lei.

Lumini de veghe

coboară printre oameni femeie
scoate din cutie vioara cea veche
la ferestrele caselor mici și albe cântă iar
despre sori și păduri nesfârșite

plouă fără întoarceri
peste noapte s-au ridicat ziduri noi
la marginea cetăților luxuriantă vegetație
vârste rubiniu scânteind
același trup în care adorm fără prihană călătorii spre Nord

alunecă spre cadranul solar cuvintele imperfectele
pietrele tresar în munți a descântec de ierburi amare
apele cresc fântâni se nasc în deșerturi
vara își poartă cerbii spre inima neagră a pământului
prin pădurile de mesteceni se aprind lumini de veghe

dincolo de capătul lumii trece iar umbra mirelui
caligrafiind pe nisipuri
numele tău

poezie de
Adăugat de Eliana SerbanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Radio-telegrafie

Navele strigă fără contenire, zi și noapte,
Mii de cuvinte zboară de la și spre fiece vapor...
Strigă de aproape sau de departe –
Oferă sfaturi, salută, cer ajutor.

Ele strigă, strigă și plâng ne'ncetat,
Cuvintele se-nșurubează-n zgribulite cete
Sub cupola unui cer indiferent și-ndepărtat,
Pătrunzând în toate colțurile-acestei planete.

Navele se strigă-ntre ele pe nume,
Se strigă de aproape și de departe;
Ca o genune chemând altă genune,
Ca o stea, altă stea – din hăul care le desparte.

Navele strigă fără contenire, zi și noapte,
Mii de cuvinte zboară de la și spre fiece vapor...
Strigă de aproape sau de departe –
Dar cuvântul "Frică" lipsește din vocabularul lor.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Conspirație de primăvară

s-a deschis pentru o clipă
pământul,
ca o rază de transcendență
spre un orizont purtat de vânt,
spre orizontul tot mai îndepărtat
la care nu ajungi niciodată
în viață,
nu în viața asta,
spre Fata Morgana,
spre fata în alb,
spre fata din vis,

s-a deschis lumina interioară a pământului
pentru o secundă spre
toate florile albe
spre toate zările albe,
spre toate păsările albe,
și nopțile de mai,

speranța,
ca o primăvară,
ca o mireasă
îmbrăcată conspirativ
în flori de cais.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Din vremuri străvechi, din trecut și până-n prezent, călăuzindu-se de Legea Junglei, Omenirea merge pe o cale greșită. În loc să topească armele și să facă din ele brăzdare, iar Forțele Tinere din întreaga Lume să fie înrolate în Detașamente de Construcții, care să făurească Raiul pe Pământ, ele sunt utilizate pentru distrugerea, pentru nimicirea semenilor. Cursa acerbă a Înarmării sau al cui Buton Atomic este mai mare e o Capcană fatală, din care nu va scăpa din ea teafără, deoarece Înarmarea duce Umanitatea în Impas, spre Întuneric și Pieire, iar Dezarmarea – spre Lumină, Progres și Prosperitate. Păzea! Deci, "A fi sau a nu fi?" – această întrebare shakespeariană depinde de fiecare din noi, dar mai mult, de Conducătorii Lumii pe care îi... alegem.

(6 ianuarie 2018)
Adăugat de Mihai CucereaviiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

La 42 ani lumină depărtare de Soare ne așteaptă steaua Aldebaran, cea mai strălucitoare din constelația Taurul. Aldebaran înseamnă "cel ce urmează" și a primit acest nume din cauză răsărea după Pleiade. Se află la 65 de ani depărtare de Soare și este o stea de 44 de ori mai mare decât Soarele în diametru! Stelele atât de mari se numesc stele gigante, iar Aldebaran este o gigantă portocalie, având la suprafață o temperatură de 4010 grade.

citat din
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adina-Cristinela Ghinescu

Bine ai venit acasă, suflete al meu

pentru Annai

Bine-ai venit acasă, suflete al meu...
Un dor mi-a fost de tine, suflet luminat,
Din prea multă lumină fost-ai lovit mereu,
Dar azi, bine-ai venit... Domnul mi te-a dat.

Bine-ai venit acasă, nume nedorit...
Particulă din mine, jumate alungată,
Astăzi te întâmpin cu zâmbet împlinit,
Lipește-te de mine, să închegăm o soartă.

Bine-ai venit acasă, suflete al meu...
Duh dintr-o Lumină ce m-a lăsat să vin,
Acuma sunt întregul și sufletul sunt eu...
M-am adunat în mine și sunt în toate plin.

poezie de din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Mai multe înregistrări în
Audioteca Citatepedia
înregistrare audio
Recită: Adina-Cristinela Ghinescu
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Acostând la crepuscul în districtul Yuyi

Strângând velele lângă orașul Huai,
Folosesc drept port un golfuleț
Unde briza abia trezită urmărește cu biciul valurile.
Soarele scapătă spre apus, alunecând în amurg.
Oamenii se-întorc acasă. Lumina se stinge pe vârful muntelui.
Gâștele sălbatice se lasă-n zbor pe o insulă cu buruieni albe.
... La miezul nopții mă gândesc la poarta unui oraș din nord
Și ascult cum un clopot bate-între mine și moarte.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiEste disponibil și textul în engleză.

Vardia Nordului (The North Watcher)

Ce poet te-a botezat Vardia Nordului, punând acolo, infatigabil,
Pe insula solitară, farul-înger care luminează întinderi mari de ape
Pline de pericole, dezvăluind navelor șenalul navigabil,
Îndrumându-le spre O Mie de Insule, din aproape-n mai aproape!?


*North Watcher Island – o insulă din Ontario, Canada.
*O Mie de Insule (Thousand Islands) – un arhipelag pe fluviul Saint Lawrence, în nord-estul lacului Ontario.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Spre un punct din Vega ne îndreptăm noi, Soarele nostru având o iuțeală de vreo 20 km pe secundă. Și cu toate acestea sunt sute de mii de ani de când zburăm spre acele regiuni cerești. E drumul Soarelui o linie dreaptă? E o imensă curbă? Nu se poate răspunde. E mai probabil însă Soarele descrie o imensă elipsă, sau poate o spirală, în jurul unui centru pe care încă nu-l știm. În acest caz, s'ar observa, în viitor, mereu Soarele se îndreaptă spre un alt punct al cerului, în realitate Soarele descriind o curbă. Dar lucrurile astea le-am aflat prea de curând și trebuie să treacă poate mii de ani pentru a fi verificate.

în Cum să înveți stelele
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fericirea mea - Dumnezeu

În tăcerea și în pacea serii,
Gândul și inima mi se îndreaptă ades
Spre un tărâm feeric, luminat....
Spre acel tărâm unde izvoarele șoptesc,
În răsărit și în asfințit, povestea lor de dragoste,
Unde privighetoarea înalță un cânt sublim,
Iar iarba, vântul și ploaia,
Fluturii în zbor,
Pasărea ce se'nalță spre ceruri,
Floarea ce împrăștie candoare și mireasmă pretutindeni,
Porumbelul ce proclamă pace tuturor,
Chiar și micul greieraș,
Cu toții își laudă preabunul Creator!
Și fericirea lor plutește peste tot în natură...

Dar gândul mi se îndreaptă iar spre-un alt orizont,
Spre un alt tărâm necunoscut
În care fericirea nu o pot explica,
Nici nu o pot înțelege...
Și-ades mă întreb:
' Dar ce este fericirea?
Unde pot găsi mireasma fericirii?
Cum să îi fac loc în inima mea?
Fericirea....
Ce este fericirea?'
Și în liniștea serii un glas blând îmi șoptește:

Fericirea nu se măsoară în numărul prietenilor,
Fericirea nu constă în cea mai mare avere,
Fericirea înseamnă Recunoștință,
Bunătate,
Afecțiune,
Dăruire...
Izvorul iubirii curs la Golgota este fericire!
Fericirea înseamnă Dragoste,
Dragoste este Dumnezeu!
Iată adevărata fericire!

O, acum înțeleg:
Fericirea mea este Dumnezeu!
DA, sunt fericit căci
Am un Dumnezeu așa de minunat!

poezie de (6 februarie 2013)
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tizele

Unde-i drifterul cafeniu plecat pe mare singur-singurel?
– Navighează, leagănă-te-n larg, drum bun –
Numele meu e Peggy Nutten, numele pe care-l poartă el.*
O, noroc, noroc și bon voyage, marinari!
Cântau în acea noapte, "Mola și zarea, vlăjgani!"
Au îndreptat prova spre vest, spre-apele mari;
Alte nave se întorc, iar vântul... șfichiuie mii de telegari.
O, noroc, noroc și bon voyage, marinari!

Femeile-aplaudă seara pe cheu și flutură din mâini
– Navighează, leagănă-te-n larg, drum bun –
Așteptându-și iubiții zile lungi, lungi săptămâni.
O, noroc, noroc și bon voyage, marinari!
Se întorc acasă-n amurg, mateloți și pescari,
Dar e-o navă micuță... Mola și zarea, vlăjgani!
Inima mea e acolo, o inimă pentru dușmani.
O, noroc, noroc și bon voyage, marinari!

Nell și Maggie, și Joan, și Ruth,
– Navigați, leagănați-vă-n larg, drum bun –
Navigați cu numele meu, eu rămân pe țărmul ud și mut.
O, noroc și bon voyage, marinari!
Numele-adevărate-s nerostite, neștiute de adversari;
Dar, priviți-mă și veți ști numele tăinuit de marinari;
Peggy Nutten e numele meu. Mola și zarea, vlăjgani!
O, noroc, noroc și bon voyage, marinari!

*Regula era ca pe perioada războiului numele real al navelornu fie pronunțat în spațiile sau localurile publice, asta pentru ca poziția navei să nu poată fi localizată de spionii inamicului.
De aceea numele adevărat al fiecărei nave avea asociat numele anumitor soții sau prietene ale marinarilor, iar acest ultim nume, neoficial, era folosit de navigatori în discuțiile de prin barurile din preajma porturilor.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Maria Ciobotariu

În liniștea serii

E tărziu și pașii mei se pierd
în umbra serii
stropi de ploaie
coboară pe alei
într-o liniște deplină
în curând vântul
va aduna frunele căzute
iar fulgi mari se vor așterne
peste trecut
gândurile noastre rătăcesc
prin destine
căutând un nou început
simt firul ierbii
cum alunecă pe gheață
depănând amintirile,
ca într-o poveste
cerul-i o oglindă
ce-mi reflectă visul
șiraguri de mărgele
adunâd din stele
cred c-acolo, tu îmi ești lumină
undeva departe...
prin locuri fără de nume
clipele timpului se schimbă mereu
stropi de dor prefăcuți în ruină,
când soarele apune în priviri.

poezie de din Nou volum de poezii ,,Un strop de infinit,, (17 martie 2020)
Adăugat de Maria CiobotariuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marius Robu

Botezul nopților

Nopțile sunt anonime,
Numai zilele au nume,
Botezate-au fost anume
După zeii din vechime,

După stele și planete,
Nașii lor fiind în cer,
Nopțile, frustrate, cer,
Depunând prin amanete

Vise, nume pământești
Și o sursă de lumină
De la tine să obțină,
Omule. Cum le numești?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lumină deasupra mării

Motto
"Din când în când toți ne pierdem câte un pic.
Prietenii sunt singurul drum pe care ne întoarcem acasă".

A fost o vreme când, pierdut și lipsit de apărare,
Viața mi se scurgea de-a dreptul la-întâmplare;
Neștiind încotro mă-îndrept în noaptea mare,
Eram cu totul la cheremul sorții.

De nicăieri, o rază de lumină, -n fața mea,
A spintecat noaptea fără lună, fără-o stea –
Iar eu am putut, extrem de clar, vedea
Drumul spre liman, spre izbăvire.

Am întors nava cap compas spre coastă
Și, căutând scăpare de pe marea vastă,
Am urmărit, în clipa din toate cea mai fastă,
Mâna luminoasă care-mi arăta printre valuri calea.

Ajuns la mal, în miezul nopții de coșmar,
Drept în fața mea, sus, de pe coama unui deal,
Îmi făcea cu ochiul, zâmbind, lumina unui far...
Apoi, prietenii m-au dus acasă.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Torpilarea tancului petrolier

Ați văzut vreodată-un tanc petrolier lovit?
Nu este-o priveliște dintre cele mai plăcute.
Nava de la prova la pupa arde ca un chibrit,
Inflamat, țițeiul spre cer balauri roșii-asmute.

Fum negru-acoperă și castel, și bărci, și catarge, și binte,
Cenușă-otrăvitoare și neagră peste tot se lasă;
Explozii și flăcări, gaze și lavă fierbinte
Învăluie nava – nu demult atât de-orgolioasă.

Marinarii de pe navele din apropiere,
Privesc triști tancul care arde, orizontul întunecându-l.
Neavând nici mijloace să-l ajute și nici putere,
Privesc doar – și-așteptă să le vină și lor rândul.

Nava strânge-n brațe și ia cu ea-întregul echipaj
În mormântul fremătător și rece din abis,
Iar toți cei care-au străbătut mările plini de curaj
Și-au câștigat dreptul la un voiaj în paradis.


NB.
Compusă la bordul m/n Georgia la câteva ore după ce aceasta a fost martoră la torpilarea navei tanc Jacsonville – 30 august 1944. Și-au pierdut viața 48 de marinari și 28 de militari care făceau parte din escorta tancului. Au supraviețuit doar un marinar și un militar din escortă.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Spain: The Centre of the World 1519-1682 Paperback" de Robert Goodwin este disponibilă pentru comandă online la 113.99 lei.

Albatros plăpând

Din cerul cel albastru a coborât spre mine
Un albatros cu aripi ca razele divine,
Părea să aibă-o țintă, un nevăzut catarg,
Dar a căzut deodată, în valuri ce se sparg.

A fost cândva o stea, un albatros plăpând,
Ce m-a lăsat cu visul neliniștit în gând,
Plutind spre cer, s-a ridicat spre soare,
Cu zborul ei, fără asemănare!

poezie de din Umbra dorului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Robert Louis Stevenson

Crăciun pe mare (extras-adaptare)

Toată ziua-am luptat cu valurile-între Capul Nord și Capul Sud
Și-am tras de velele-înghețate luptând cu vântul înfrigurat și ud.
În ziua rece ca o iubire lipsă,-n dureri amarnice și groază, departe de fiord
Am înfruntat stihia navigând în volte spre nord și sud, spre sud și nord.

Aș fi vrut să fim acasă, florile dalbe,
La Scorrybreck, în locul unde-s vite bălțate, cu picioare albe,
Să fiu de toți ai mei din casă binecuvântat.

Ne-am ținut departe de Capul Sud, unde scrâșneau balaurii din ape,
Dar cu fiecare voltă Capul Nord venea tot mai aproape.
Dincolo de pulberea salină se vedeau stâncile, casele și-ogorul gras,
Și paznicul de far în curtea lui, cu ochelari pe nas.

Aș fi vrut să fim acasă, florile dalbe, florile dalbe...

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
cumpărăturiCartea "The Strange Case of Dr Jekyll and Mr Hyde : A Graphic Novel in Full Colour" de Robert Louis Stevenson este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -40.00- 11.99 lei.
Marin Sorescu

Nume proprii

Când a naufragiat antichitatea
Nu apăruseră încă sticlele
Și tot ce era mai de preț pe acolo
A fost făcut sul
În niște nume proprii
Cărora li s-au dat drumul pe mare.

Numele au ajuns cu bine la noi.
Și când destupăm câte unul,
Să zicem Homer, Pitagora sau Tacitus
Țâșnesc spre cer jerbe mari de lumini,
Pe umeri ne cade un praf de milenii.

Să înmulțim din răsputeri
Avuția de nume proprii a lumii!
Și dacă se va scufunda pământul
Ele să rămână plutind,
Cai troieni cu toată omenirea în burtă,
Către porțile altor planete.

poezie celebră de
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Trei dinti din fata" de Marin Sorescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -37.00- 29.99 lei.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook