Muză trecătoare
Off, suflet de femeie visătoare,
Zburând pe curcubeie violet,
Nu ai știut cât e de-amăgitoare
Iubirea declamată de-un poet
Ce te adoră numai pe hârtie,
Făcându-te să crezi în vagi iluzii?
Nu-ți plânge azi absurda nebunie
De-a rătăci orbește prin confuzii!
Credeai că ești ca Laura iubită
Cântată de Petrarca ne-ncetat?
Nu-mi spune că ți-e inima zdrobită!
Orgoliul ți-era nemăsurat
Când îi citeai sublimele poeme
Și deveneai gingașă ca Dridri
Descoperită-n rimele boeme
Prin care o cânta Alecsandri.
Ca Veronica te-ai visat, știi bine,
Luceafăr îți era în poezie.
Zadarnic azi te mistui în suspine,
Jelindu-te de oarba-ți neghiobie.
N-ai fost decât o trecătoare muză,
Dorindu-ți un amor înflăcărat.
Prostia ta mă doare, mă amuză...
Ți-nchipuiai că e adevărat,
Că ești Domnița pururi adorată,
Slăvită de Arghezi-n al său vers,
Ori preafrumoasa zână-ntruchipată,
Călătorind spre aștri-n Univers?
Acum pricepe că n-ai fost Femeia,
Simbol etern prin mituri ancestrale...
Nu încerca să reaprinzi scânteia,
N-ai să devii, prin stih, nemuritoare!
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre versuri
- poezii despre muzică
- poezii despre iubire
- poezii despre femei
- poezii despre visare
- poezii despre suflet
- poezii despre simbolistică
- poezii despre prostie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Îmi ești, Poezie!
Te-ai zămislit din lacrimi de iubire,
Ai adunat frumosul în cuvânt,
Ești dorul întrupat din nemurire,
Unirea dintre stele și pământ.
Credință ești pentru oricare suflet
Ce năzuiește către absolut,
Îngemănezi dorință, plâns și zâmbet,
Prin tine, infinitul s-a născut.
Ne porți ades prin locuri legendare,
Ne contopești cu falnicii eroi,
Călătorind prin lumi imaginare.
Visând, ne-aduci trecutul înapoi.
Ești mângâierea grelelor momente,
Ești bucuria dragostei de țară,
Ești versul conjugat în sentimente,
Ești sufletul vibrând a primăvară.
În stihul tău coboară veșnicia,
Zeița mea și sacra-mi nebunie,
Ce-ai dovedit, prin veacuri, trăinicia,
Tu crez îmi ești, divină Poezie!
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre patriotism, poezii despre zâmbet, poezii despre unire, poezii despre trecut sau poezii despre timp
Nu-ți aparțin
Nu-ți aparțin, sunt numai o himeră
Ce-o plăsmuiește zilnic al tău gând,
Un râu pierdut prin viața-ți efemeră,
Din lacrimiri reci, safire adunând.
Nu-ți aparțin, e doar o amăgire,
N-ai priceput absurdul joc în doi,
Pe care îl numești sublim: Iubire,
Povară ce o porți pentru-amândoi.
Nu-ți aparțin, de ce stârnești furtuna,
Noian de vorbe, pline de-nțelesuri?
Sunt doar secunda ce apune-ntruna
Călătorind prin sutele de versuri.
Nu-ți aparțin, sunt rodul Veșniciei
Din care, nebunesc, m-am înfruptat
Spre a-i achita tributul fanteziei
Prin visul ce îl vreau neîntinat.
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre secunde, poezii despre râuri, poezii despre jocuri sau poezii despre gânduri
Ești altfel
Cât te-ai schimbat iubită primăvară,
Pe lângă ploi ai și ninsori,
Cât de-ncâlcită ești spre seară,
Ești cum n-ai fost pe vechii zori.
Acum ești verde cu răceală,
Acum ești caldă peste flori,
Apoi ești albă de zăpadă,
Ești cum n-ai fost pe ochișori.
Cât te-ai schimbat de astă vară,
Când ai plecat unde nu știu,
Lăsându-ți sora tropicală,
Să ardă verdele cel viu.
Îmi pari atât de supărată,
Pe pomi, pe flori și-apoi pe noi,
De-aș ști ce ți-am făcut surato,
Cât m-aș certa întins sub ploi.
Cât te-ai schimbat iubită primăvară,
Te porți de parcă te răzbuni,
Că ai găsit pădurea rară
Și luncile ce nu mai sunt.
E timpul, scurs, să pleci surato,
E timpul tău să nu mai fii
Și-ai să dispari îngândurată,
Cu stolul tău de păpădii.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre verde
- poezii despre zăpadă
- poezii despre supărare
- poezii despre seară
- poezii despre schimbare
- poezii despre păduri
- poezii despre primăvară
- poezii despre ploaie
O, n-ai știut pe vremea-aceea
O, n-ai știut pe vremea-aceea, demult, cât m-ai iubit
Și că iubirea ta prin ani nu va scădea și nu va trece, recunoști?
Erai tânăr atunci cu inima proaspătă și mândră,
Erai prea tânăr să cunoști.
Soarta-i un vânt și frunze roșii zboară-n fața ei
Spre depărtări, prin ceața de ore-a vremii pierzându-se mereu
Astăzi arar ne întâlnim, dar când te-aud vorbind
Îți știu secretul, dragul meu.
poezie de Sara Teasdale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre tinerețe, poezii despre secrete, poezii despre roșu, poezii despre prezent, poezii despre mândrie sau poezii despre inimă
Indiferență
Nu mă-ntreba ce fac! Sunt fericită!
Știu, n-ai crezut c-aș mai putea vreodată
Să fiu de-altă iubire... zăpăcită
Fără a-mi da sentința: Vinovată!
Vezi... Nu mai doare nici indiferența
Cu care mă tratai odinioară,
Am învățat să îți ignor absența
Prin aburii cu iz de scorțișoară.
Nu mai găsești în mine azi femeia
Pe care-o sărutai zâmbind în prag,
În care aprindeai râzând scânteia
Doar c-un sărut apatic sau dulceag.
Cum de-am crezut în falsa poleială
În care îmbrăcai ades cuvinte
Rostite sec și fără chibzuială
Să mă convingi cu false jurăminte?
Am înțeles, am fost o jucărie
Pe care n-ai crezut că e păcat
Să o arunci din trista-ți galerie
Când bateria i s-a terminat.
M-amuză astăzi cruda-ți lașitate,
Minciuna seacă, fără vreun temei
Cerându-mi să te cred, că ai dreptate
Când spui că mă iubești, dar nu mă vrei.
Nu mai suntem un cuplu adorat,
Povestea noastră a murit demult,
Sunt fericită, m-am eliberat,
Nu mai trăiesc al dragostei tumult
Pentru un om ce n-a știut vreodată
Cum se conjugă al iubirii verb.
Râzând pot declara: sunt vindecată
De dorul ce mă chinuia acerb!
Icoana ta îmi e acum străină!
Mă-ntreb dacă atunci când te iubeam
Și-ți dedicam trăirea mea divină
Înțelegeai vreun vers din ce-ți scriam.
Cât mi-aș dori să știi că nu-mi mai pasă!
Rebotezată-n apa Blanduziei,
Azi m-am retras în casta preafrumoasă
Cu flori de vis, din lumea Poeziei.
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre indiferență, poezii despre învățătură, poezii despre vinovăție sau poezii despre viață
De n-ai fi fost, n-am fi avut LUCEAFĂR
De n-ai fi fost, mai triști rosteam cuvântul,
Niciunde nu găseam vreo alinare,
În versul tău se-oprește în loc vântul,
Ne-mparte câte-un dor la fiecare.
De n-ai fi fost, n-am fi știut ce-i dorul
De freamătul pădurii și al mării,
În ape tulburi ar fi curs izvorul
Și teiu-ar fi pălit în pragul serii.
De n-ai fi fost, s-ar fi-ntristat și lacul
Iar lebăda pe-ntinderea de ape
Te-ar fi chemat că nu-și găsește leacul,
N-o mai veghează îngerii de-aproape.
De n-ai fi fost, ar fi tânjit și plopii
Tot căutând să îți găsești perechea
Și codrul ar fi plâns că nu te-apropii
În dulce freamăt să-ți apleci urechea.
De n-ai fi fost, nicicând floarea albastră
N-ar fi deschis petalele în zori,
Avea de suferit iubirea noastră,
N-ar fi plutit ca fulgul de ușor.
De n-ai fi fost, cine-ar fi tras în epigoni?
Ca tine nici c-a mai făcut-o altul:
Ai dat cu barda în nemernici și-n baroni,
S-au dus și proletarul și-împăratul.
De n-ai fi fost, te căutam prin stele,
În astrul tău să mă aprind, să scapăr
Și să mă sting în dorurile mele,
De n-ai fi fost, n-am fi avut LUCEAFĂR!
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dor, poezii despre îngeri, poezii despre urechi, poezii despre tristețe sau poezii despre stele
Aș fi vrut...
Aș fi vrut să îți scriu exaltate poeme,
Prin metafore-alese,, Te iubesc!" să rostesc,
Presărându-mi iubirea printre rime boeme,
Tărâm de poveste, meleag strămoșesc!
Aș fi vrut să îți spun cum în inimă plânge
Mâhnirea că astăzi nu mai ești dodoloață,
Străini că-i numim pe frații de-un sânge,
Umbrind sărbătoarea din ziua măreață.
Aș fi vrut să mai strig revolta din mine
Pornită spre cei ce-ți vor azi dictatură,
,, Patrioții" flămânzi care vor să domine,
Farisei îndemnând românii la ură.
Să-ți grăiesc aș fi vrut că mă arde suspinul
Pădurilor care, nebunesc, sunt tăiate,
Că mai plâng în tăcere văzând jalea și chinul
Urșilor împușcați, ciocârliilor moarte.
Aș fi vrut să mă crezi, scumpa mea țărișoară,
Că-nțeleg suferința părinților care
Își lasă copiii să muncească,, afară",
Găsindu-și menirea numai peste hotare.
În slove de aur aș fi vrut să te-mbrac,
Dar cuvinte amare au curs pe hârtie.
Când poporul îți este prea trist, prea sărac,
Nici oda nu știe al meu suflet s-o scrie.
.
Aș fi vrut să-ți mai zic, țara mea prea-ncercată,
Că durerile tale ca o rană mă dor,
Însă vorba de lacrimi a fost înecată
Și-am privit în tăcere spre divin tricolor.
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre revoltă, poezii despre plâns, poezii despre țări, poezii despre urși, poezii despre tăcere sau poezii despre sărăcie
Cântec deplin
N-ai dezmierda de n-ai ști să blestemi.
Surâd numaim acei care suspină.
Azi n-ai iubi de n-ar fi fost să gemi,
de n-ai fi plâns, n-ai duce-n ochi lumină.
Și dacă singur rana nu-ți legai,
cu mâna ta n-ai unge răni străine,
N-ai jindui după frânturi de rai,
de n-ai purta un strop de iad în tine.
Că nu te-nalți din praf, dacă nu cazi
cu fruntea jos, în pulberea amară.
Și dacă-nvii în cântecul de azi
e că mureai în lacrima de-aseară.
poezie celebră de Radu Gyr
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre rai, poezii despre mâini, poezii despre lumină sau poezii despre iad
Diana: Ah, cred că nu te-am înțeles niciodată; nici acum nu reușesc să te înțeleg... De ce n-ai încercat să-ți refaci viața?
Traian: Ce-ar mai fi fost de refăcut, după ce mi-ai distrus-o tu?!
Diana: Încă ți-o poți reface și acum, doar n-ai nimic de pierdut, nu e deloc târziu; ești tânăr... N-ai decât 39 de ani, ești director, chipeș, înstărit... Ce aștepți?
Traian: Chiar n-ai înțeles nimic! Niciodată... Cum crezi că aș putea manifesta interes pentru vreo altă femeie? N-ai priceput că tu ai fost totul pentru mine?
Diana: Traian, eram niște copii pe atunci; mult prea tineri pentru a înțelege unele lucruri. Îți puteai însă întemeia o familie, mai târziu...
Traian: Fără tine? Crezi că ar fi fost posibil?
Diana: Da; de ce nu? Meriți să fii fericit.
Traian: Dar n-aș putea, pricepe odată!
Diana: Nu, nu pricep; ce te reține?
Traian: Tu... Mă doare amintirea ta, răul pe care mi l-ai făcut... Cum crezi că aș mai putea avea vreodată încredere oarbă într-o altă ființă gingașă, cu chip înșelător?! Ai ucis în mine totul! L-ai preferat pe blondul acela, cu care încă ești și acum...
Diana: Da, l-am preferat, pentru că-l iubeam și încă îl iubesc. Eu eram prea mică, iar el... Era pentru mine omul ideal, mai mare, cu o situație stabilă; îmi putea oferi siguranța materială și liniștea unui cămin. Avea un serviciu bun, stabil...
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre tinerețe, citate despre încredere, citate despre viață, citate despre timp, citate despre siguranță, citate despre posibilitate, citate despre iubire, citate despre idealuri sau citate despre fericire
De azi
De azi n-o să-mi mai fii povară, n-o să te caut nici deseară,
e iarnă-n suflet pân' la vară când tu vei reveni din țară.
Te-ai dus în regiuni străine, ai vrut numai să scapi de mine,
credeai că-acolo-ți va fi bine, n-ai judecat cum se cuvine!
Mi-ai fost iubire până ieri, degeaba azi iertare-mi ceri,
ești încărcată cu poveri, te temi de ele să nu pieri!
Te mângâiam cu-a mea iubire, mai suportam câte-o ieșire,
mă mulțumeam cu a ta fire, dar ai rămas o amintire.
Te-am respectat ca pe regină, erai ființa mea divină,
mă tem iubirea să-mi revină, de azi îmi ești ca o străină.
Nu pot să uit, mi-aduc aminte, mă-nvăluiai cu jurăminte,
cu dragostea cea mai fierbinte, neexprimată în cuvinte.
Nu voi mai plânge ai tăi pași, nedrept învinuiți părtași,
de-acum în pulbere rămași, că n-ai știut cum să mi-i lași.
Am plâns prea mult la geamul tău, tu erai fată, eu flăcău
și mă cuprind păreri de rău că-n jurul nostru-acum e hău.
Nu voi găsi în amintiri decât plecări, decât veniri,
eu am crezut în năluciri, dar mi-ai lăsat doar pustiiri.
Tu singură te-ai șters din vise, uitând de datorii promise,
că ne legase, pare-mi-se, cel jurământ ce ne unise.
Din minte eu te-am scos de azi, ai grijă mare să nu cazi
și-n ochii tuturor să scazi că nu-ți mai găsești camarazi!
Ți-am oferit tot ce-am avut, ți-am dat atât cât am putut,
în schimb nimic nu ți-am cerut, ori ai fost oarbă ori n-ai vrut.
Ai fost o lașă! Lașitatea nu stă la braț cu demnitatea,
plânsul distruge sănătatea, că ți-a plăcut singurătatea.
Fără să ceri sau să primești n-ai știut drumul să-ți găsești,
pe căi greșite rătăcești și singură te umilești.
Apuc-o iar pe drumul drept și fă un lucru înțelept:
curaj, speranță pune-n piept și vino, că uit tot, te-aștept!
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre promisiuni, poezii despre lașitate, poezii despre frică, poezii despre amintiri sau poezii despre înțelepciune
Săraci anonimi
Nu mai știu sau nu pot în poem să te scriu,
Deși vreau să trăiesc inocente povești,
Fascinată s-aud cum iubirea-mi cerșești,
Cum să cred că-i devreme când e-atât de târziu?
Mă uimești cum te pierzi prin stupide iluzii
În timp ce strivești tremurând o țigară
Spunându-mi că-i dulce, deși știu că-i amară
Cafeaua ce-o bei rătăcind prin confuzii.
Rotocoale de fum cu nesaț urmăresc,
Le văd cum dispar, plutind în neant,
Mă înec respirând. Un fior sufocant
Îmi spune să fug, uitând că iubesc.
Ne zâmbim drăgăstos și apoi ne-amăgim
Că palatul ce azi e de lacrimi surpat
Ridica-se-va iar și va fi luminat
De candide surâsuri, dacă tot ne iubim.
Simt că totul e-un rol ce îl joci uneori,
Slab actor, cabotin, lipsit de talent.
Să aplaud nu pot, nu ai fost excelent.
De ce iar îmi insufli inutile erori?
Și acum vei pleca, am știut, am simțit,
N-ai curaj, n-ai putere, nici voință să lupți,
Munți de ură și patimi nu-nțelegi să-i înfrunți
Mai ești încă aici, dar eu știu: te-am pierdut.
Pentru tine nu-i timp, pentru mine nu-i loc,
Basmul nostru nu are epilog fericit,
O prințesă nu sunt, nu ești prințul dorit
Ci săraci anonimi, văduviți de noroc.
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inocență sau poezii despre talent
Nu te bucura, femeie!
Nu te bucura, mireasă, că ți-e prințul întrupat
În bărbatul ce-ai visat și te-a vrut să-i fii aleasă.
Nu te bucura, femeie, că ți-e ziua poleită,
De iubire împlinită, strălucind în curcubeie!
Nu te bucura, minune, că ți-e soțul arătos
Și dai Cerului prinos pe altar, în rugăciune.
Nu te bucura, zeiță, întrupată din cuvinte
Că rostești azi legăminte cu-adieri de lămâiță!
Nu te bucura, frumoasă, peste inimă stăpână,
Când, luându-te de mână, veți păși în a lui casă!
Nu te bucura, doar lacrimi ale Anelor jertfite,
Fără vreun regret zidite, îți vor fi izvor de patimi.
Nu te bucura, va piere strălucirea trecătoare
Ce o vrei nemuritoare, trăind viața ta de miere.
Nu te bucura, doar cere, mistuindu-te prin rugă,
Clipa asta să-ți ajungă, ne-ntinată de durere,
S-o păstrezi ca pe-o icoană, peste ani în veșnicie,
S-o așezi în poezie, împletind candid coroană
Cu petalele de nuferi, să-nțeleagă lumea toată
Ce te-ntreabă cam mirată: Astăzi pentru ce te bucuri?
(În amintirea unei mirese ce a fost fericită în ziua nunții ei...)
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nuntă, poezii despre bucurie sau poezii despre soț
Indiferență
Nu mă-ntreba ce fac! Sunt fericită!
Știu, n-ai crezut c-aș mai putea vreodată
Să fiu de-altă iubire... zăpăcită
Fără a-mi da sentința: Vinovată!
Vezi... Nu mai doare nici indiferența
Cu care mă tratai odinioară,
Am învățat să îți ignor absența
Prin aburii cu iz de scorțișoară.
Nu mai găsești în mine azi femeia
Pe care-o sărutai zâmbind în prag,
În care aprindeai râzând scânteia
Doar c-un sărut apatic sau dulceag.
Cum de-am crezut în falsa poleială
În care îmbrăcai ades cuvinte
Rostite sec și fără chibzuială
Să mă convingi cu false jurăminte?
Am înțeles, am fost o jucărie
Pe care n-ai crezut că e păcat
Să o arunci din trista-ți galerie
Când bateria i s-a terminat.
M-amuză astăzi cruda-ți lașitate,
Minciuna seacă, fără vreun temei
Cerându-mi să te cred, că ai dreptate
Când spui că mă iubești, dar nu mă vrei.
Nu mai suntem un cuplu adorat,
Povestea noastră a murit demult,
Sunt fericită, m-am eliberat,
Nu mai trăiesc al dragostei tumult
Pentru un om ce n-a știut vreodată
Cum se conjugă al iubirii verb.
Râzând pot declara: sunt vindecată
De dorul ce mă chinuia acerb!
Icoana ta îmi e acum străină!
Mă-ntreb dacă atunci când te iubeam
Și-ți dedicam trăirea mea divină
Înțelegeai vreodată ce-ți spuneam.
Cât mi-aș dori să știi că nu-mi mai pasă!
Rebotezată-n apa Blanduziei,
Azi m-am retras în casta preafrumoasă
Cu flori de vis, din lumea Poeziei.
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verb sau poezii despre sărut
Și...
Și n-ai să știi cum este s-o iubești
De n-ai să-i iei cu buzele aroma,
Pe trupul ei, ușor, să poposești,
Să-i memorezi pentru vecie forma.
Și n-ai să știi nicicând dacă vibrează,
Nici cum arată plină de dorinți,
N-ai să-i auzi suspinul când oftează
Și când ajunge până sus, la sfinți.
Ți-e teamă de puterea ce-o emană,
De focul ce-i mocnește-n măruntaie
Și fugi făr-a băga de seamă
C-alergi desculț prin fulgere și ploaie.
Te temi să o auzi cum clocotește,
Cât de fierbinte-i poate fi iubirea
Și iarăși te-ai purtat prostește,
I-ai dat în schimb tăcerea și mâhnirea.
Nu ești făcut să fii tu alchimistul,
Să o topești când o îmbrățișezi,
S-o modelezi cum vrei, să fii artistul,
Să faci din ea ce numai tu visezi.
Deci, n-ai să știi cum poate să se piardă
În brațele adevărate de bărbat,
Din ochi o lacrimă să-i cadă
De fericire..., căci n-ai încercat!
poezie de Florentina Mitrică (31 mai 2020)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie
In memoriam, Ionel Arădoaie
Cum pot să merg prin viață fără tine?
Mi-e stihul doar un strigăt de durere...
Cuvintele ne-au împletit destine,
Acum te cer oceane de tăcere...
Prin galaxii nu mai voiesc să zbor,
Spre munți nu îndraznesc să mai privesc
Doar tu îmi făceai zborul prea ușor...
Azi pleci înspre Tărâmul Îngeresc.
Odată îmi spuneai că mă iubești,
Prin mii de versuri mi-ai șoptit iubirea,
Cum pot să cred că n-o să-mi mai vorbești,
Că nu-ți voi mai vedea nicicând privirea?
Noian de lacrimi scaldă ochii mei,
Iar plânsul nu mai pot să-l stăpânesc,
M-aș război cu-ai Poeziei Zei,
Să nu te ia, când încă te iubesc.
Să-ți fie drumul lin înspre Lumină,
Etern să ne vegheze al tău vers
Tu, nume scris în glia carpatină,
Al meu Luceafăr cald prin Univers!
Dumnezeu să te odihnească în pace!
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre vorbire sau poezii despre război
Zburând pe-un colț de viață prin iubire
De-atâta iubire albastră ce-ți port
Cerul a ales să-mi fie-aeroport.
M-am înălțat pe-un vis neînfruntat
De lipsa brațelor întinse spre zburat.
S-a răsucit fierbinte inima în mine,
Am scos-o sângerând în mii de rime.
Tu ai pus-o într-un pahar cu gheață
Să mi-o trăiești in fiecare dimineață.
Azi n-ai uitat, ai sărutat paharul,
Nesfârșirea a știut să-mpartă harul.
Inima bea, prin sărutul din tine,
Zburând pe-un colț de viață prin iubire!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gheață sau poezii despre dimineață
Catrene improvizate
Ca o cometă fără coadă
Ai apărut pe firmament
Cu-al tău Luceafăr pus pe sfadă, -
Dar n-ai talent.
Ai tot ce-ți trebuie: hârtie,
Cerneală, public indulgent,
Parale și tipografie, -
Dar n-ai talent.
Te-ai instalat în Capitală
Ca să creezi și tu curent.
Vrei să te-afirmi ca cap de școală, -
Dar n-ai talent.
La cafenea când vii alene
Îți iei un aer grav, absent...
Satisfăcut te umfli-n pene, -
Dar n-ai talent.
Iar când te duci să scrii acasă
Un nou articol vehement,
Te strâmbi urât, te-așezi la masă...
Dar n-ai talent.
Avântul tău și idealul
Plasat în țară cu procent
Îți saltă-ntruna capitalul, -
Dar n-ai talent.
Constați de două ori pe lună
Că-ți dă bilanțul excedent.
Negustoria merge strună, -
Dar n-ai talent!
Ești fără scrupul și măsură
Când vrei să scapi de-un concurent.
Îți fierbe sufletul de ură, -
Dar n-ai talent.
Nu ne distruge dintr-o dată,
Catone, fii mai indulgent!
Tu ai o mutră indignată, -
Dar n-ai talent...
(în onoarea ilustrului Tăslăoanu)
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre școală, poezii despre tipografie, poezii despre onoare, poezii despre idealuri sau poezii despre hârtie
Inexistent
Când uiți de existență, d-orice gând,
Le pierzi în haosul nimicului total;
Timpul s-oprește și trăiești imponderal...
Ești pururi punctul zero, nu exiști, e doar străfund.
Alunecarea n-are nicio pârtie, culoare;
Nu ești, n-ai fost, e vidul absolut,
E fracție, e-un vis de-o zi sub un minut...
E doar extazul pur, necăutat, oprești numărătoare.
Din tresărirea la real, nu-ți faci iluzii;
E doar pasaj nedefinit de încercare
Tradus prin diabolica sintagmă de trădare
Ce-o ascunzi totalitar de muritori, creând confuzii.
Lumină îi ești umbrei, negru-incandescent
Cum golul aspirant al gravității;
Uitata tentativă de-a exista a umanității...
Creația absentă, lipsa de bun simț, inexistent!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 august 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre existență, poezii despre trădare, poezii despre pârtie sau poezii despre minute
Dileme
A căzut o frunză și-am călcat-o verde,
Nu știu de o doare și nici de mă vede,
Rămasă în urmă a-nceput să moară,
Eu pășesc agale să nu mă mai doară.
Cred că vine toamna sosind dintr-o parte
Cu răzlețe lacrimi în cer adunate,
Încă-i cald spre seară și e uscăciune
Și plutesc prin aer miresme de prune.
Nu știu și nu-mi pasă cum este afară,
Tu nu ești cu mine și n-ai fost de-o vară,
Ai plecat voioasă cu o dimineață
Fără stropi de rouă pe flori și verdeață.
Nu erai mâhnită și nici supărată
Cu-al meu braț de vise te-ai pierdut deodată,
Am rămas cu luna să vorbesc în noapte
Când și când îmi spune cât ești de departe.
Pustiit în mine m-am prins de-a mea mână,
Nu vreau să fiu singur când mă ceartă luna,
Îmi vorbesc în șoaptă când aștern poeme,
Să-nțeleg femeia când iubind se teme.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă sau poezii despre rouă
Dor de Eminescu
Luceafăr ce cutreieri prin lumea mea de vers,
Eu am făcut din tine un vis, un Univers...
Cu flori de tei, din lacrimi, tu singur ți-ai clădit,
Prin literă și lege, alt timp în infinit.
Pe lac, o diademă de lebede se-arată...
Ești cânt și nemurire, ești lumea noastră toată!
Ești viers! Și-n măiestria-ți, virtute și lumină.
Tu ai rămas de-a pururi a lumii rădăcină.
Cad flori de tei... și lacrimi... și litere-lumină.
Ai devenit un astru, ți-am plâns la rădăcină.
Te-ai înălțat Luceafăr. cât stele vom avea,
Cărarea vieții noastre, mereu vei lumina...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tei