Viața începe cu mine ( extras din Numele meu e Roșu )
Aud întrebarea de pe buzele tale:
" Cum e să fii o culoare?
Culoarea este pipăitul ochilor, muzica celor surzi,
un cuvânt evadat din întuneric.
Fiindcă am ascultat șoaptele sufletelor
asemeni unui susur al vântului
din carte în carte și din obiect în obiect pentru zeci sau milioane de ani,
dă-mi voie să-ți spun că atingerea mea seamănă cu atingerea îngerilor.
O parte din mine, jumătatea serioasă, apelează la imaginea ta,
în vreme ce jumătatea voioasă se revarsă în aer sub privirile tale.
Sunt atât de fericit să fiu roșu!
Sunt focos. Sunt puternic.
Știu că oamenii mă remarcă și că nimeni nu-mi rezistă.
Eu nu mă ascund:
Pentru mine, delicatețea nu se manifestă prin slăbiciune sau prin subtilitate,
ci prin determinare și voință.
Așa că eu atrag atenția asupra mea.
Nu mi-e teamă de alte culori, umbre, mulțimi și nici chiar de singurătate.
E minunat să acoperi suprafața care te așteaptă cu ființa ta învingătoare!
Oriunde mă așez,
văd ochi strălucitori, pasiuni crescând, sprâncene ridicate și inimi bătând mai repede.
Priviți cât de minunat este să trăiești!
Viața începe cu mine și se întoarce la mine.
Aveți încredere în ceea ce vă spun."
poezie de Orhan Pamuk, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre întuneric
- poezii despre îngeri
- poezii despre încredere
- poezii despre vânt
- poezii despre victorie
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre sprâncene
Citate similare
Prin lentilele tale oamenii capătă forme cuminți
dumnezeiești
neîncepute
chiar
ca fructele date în pârg
uneori taci să nu le zdrobești culoarea
cu un cuvânt
poate că greșești
sau poate că nu
și eu te ispitesc
aruncându-ți în minte gânduri
despre care nu aveai habar
m-aș bucura să tresari când versurile astea
vor trece prin lentilele tale
ca mărgelele prin firul subțire
sau ca stropii de apă pe buzele arse
dar nu se va întâmpla nimic
nici măcar o așteptare
nu aștept
nici măcar o tăcere
prin lentilele tale oamenii capătă forme cuminți
dumnezeiești
eu nu
eu nimic
nu pot să fiu începutul zdravăn
în care ne simțeam
minunat
și nici soldatul ucis
eu nu
eu nimic
m-aș bucura să te rogi pentru mine măcar
în miezul nopții
când îmi strâng neputința în cercul de foc
și visez că tinerețea ta
mă frământă mai mult
decât o poezie nescrisă
prin lentilele tale oamenii nu au nimic în comun
cu iluziile
sunt cuminți
eu nu
eu nimic
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tăcere
- poezii despre poezie
- poezii despre început
- poezii despre visare
- poezii despre versuri
- poezii despre tinerețe
- poezii despre noapte
- poezii despre miezul nopții
- poezii despre lentile
Mi-e teamă
Sunt atât de temătoare, atât de firavă și... atât de plapândă!
Îmi e teamă că nu sunt în stare să te accept, să te iubesc...., îmi e teamă!
Mi-e teamă de mine, de tine, mi-e teamă de viață! Mi-e teamă, e toamnă, mi-e teamă de iarnă că am să îngheț și nu voi putea să iubesc!
Aș vrea să te iubesc, să nu te-alung în disperarea mea, și totuși...!
Ți-aș da drumul să zbori, ți-aș lega aripile să ramâi lângă mine, te-aș lăsa să mori!
Ți-aș fura penele și toate zilele, aș face orice să ramâi, să fii doar pentru mine, nu știu ce să fac!
Dar Eu sunt zdrobită și mi-e teamă că am să te zdrobesc și pe tine!
Dar ce pot să fac? Te-alung să mă urmezi, să ratacești în iubirea ce mi-o porți, ce ți-o... port!
Îți voi închide toate porțile, toate clipele în urma mea, voi ridica... ziduri din lacrimi, din lacrima mea, din lacrima Ta!
Dar îți voi lăsa totuși ceva! Tăcerea mea și cuvintele tale, petalele din acel trandafir și toți spinii, și peste toate te voi blestema să le uzi cu lacrimi, să te zgârie timpul cu toți... spinii!
Să sângerezi sânge în lacrimi, să mă simți și atunci când nu mai simți... nimic!
Să-ți fiu ce nimeni nu-ți poate fi, să-ți fiu moarte și zbatere între clipe, și dincolo!
Înțelegi? Dincolo de viață, dincolo.... eternitate!
Să mă chemi și să nu am putere să vin, să-ți fiu un chin!
Să mă scri cum doar îngerii pot, să nu te dezleg de mine că mor!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre moarte, poezii despre iubire, poezii despre frică, poezii despre zile, poezii despre zbor sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Prin perdeaua nopții...
Se ridică tăcută perdeaua nopții,
Te simt așa cum ești, plin de iubire,
Răsari cu zorii ce pe cer se ivesc,
Aduci în mine liniște și fericire.
Rază de soare, mă atingi în tăcere,
În fiecare clipă îți pui amprenta pe inima mea,
Ești drogul ce îmi întreține viața,
Sunt pacea și liniștea ta!
Ne completăm, suntem o singură ființă,
Tu soare arzător, eu lună liniștită,
Tu plin de pasiune și dor,
Eu jumătatea ta de viață împlinită!
Îți ador mângâierea din zori,
Mă îmbăt cu sărutul tău din noapte,
Mă învelesc cu atingerea ta blândă,
Mă îmbrac în miile tale de șoapte!
Rămâi lângă mine dimineața mea,
Fii roua ce-mi spală în zori fața,
Fii aroma cafelei ce mă trezește,
Mângâie-mi cu existența ta viața!
poezie de Liliana Andrei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre sărut, poezii despre rouă, poezii despre pace sau poezii despre inimă
* * *
Numele meu străin e de atingerea Răului, murdărind
Cuvintele magice. Acestea, puteri în ele pot să adune
Pe care gura mea vouă vi le spune;
Din toată Ființa mea, se revarsă Lumina în valuri
Sunt o Ființă împrejmuită cu ziduri
Într-o lume înconjurată de ziduri,
Sunt chiar zidul zidului
Unicul, fiu al Unicului,
În mijlocul Universului,
Contemplându-l cu har...
În Singurătatea mea, rămân un Solitar...
Nu trece nicio zi fără ca eu să nu salvez ceva...
Toți trec! Și trec! Toți trec prin fața mea!
Este adevărat, sunt o Ființă din care sevele țâșnesc
Și sunt născut în Oceanul ceresc...
Mama mea este zeița Cerului, Nut,
Ea este cea care Forma mea, de-acum, mi-a făcut;
Eu sunt Nemișcatul,
Marele Nod al Destinului care zace în Ieri,
În mâna mea își află destinul Prezentul.
Nu mă cunoaște nimeni:
Eu pe toți vă pot cunoaște, vă pot ști;
Pe mine nimeni nu mă poate simți
În timp ce eu pe toți vă port în Inimă.
O, tu, Ou cosmic! Ascultă-mă!
Eu sunt Horus! De milioane de ani vă trimit
Focul din razele mele țâșnit,
Pentru ca inimile voastre spre mine, să le întorc.
Eu sunt Stăpânul pe tron,
Liber de orice Rău, străbat Timpurile și Spațiile...
Sunt chinocefalul de aur, căruia îi lipsesc picioarele și brațele,
În templul din Memphis se află tronul meu...
Să știți: dacă eu o duc bine și el o duce bine, mereu,
El, chinocefalul de aur din Memphis!
poezie din Cartea egipteană a morților (1993), traducere de Maria Genescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre singurătate, poezii despre lumină, poezii despre bine și rău, poezii despre trecut, poezii despre salvare, poezii despre prezent sau poezii despre picioare
* * *
Sunt dornic să-ți spun cuvintele cele mai adânci pe care aș putea să le spun. Nu îndrăznesc; mi-e teamă de râsul tău. Iată de ce îmi râd de mine și fac să izbucnească taina mea în mii de glume. Nesocotesc chinul meu de teamă să nu-l nesocotești tu.
Sunt dornic să-ți spun cuvintele cele mai simțite pe care aș putea să le spun. Nu îndrăznesc; mi-e teamă că nu le vei crede. Iată de ce le prefac în minciuni și-ți spun prin ele ceea ce nu gândesc. Las să apară durerea mea ca ceva nechibzuit, ca nu cumva s-o iei tu drept nechibzuință.
Sunt dornic să-ți aleg cuvintele cele mai prețioase, pe care aș putea să le rostesc. Nu îndrăznesc; mi-e teamă că nu la fel îmi vei răspunde. Iată de ce sunt plin de mândrie de această putere a mea: te chinui de teamă că nu vei cunoaște niciodată chinul.
Sunt dornic să mă așez plin de tăcere lângă tine. Nu îndrăznesc, de teamă că buzele-mi vor trăda inima. Iată de ce vorbesc mult și fără de șir ca să ascund taina inimii mele în această vorbărie. Chinui suferința mea ca nu cumva să mi-o chinui tu.
Sunt dornic să mă depărtez de tine. Nu îndrăznesc; mi-e teamă că vei întrezări lipsa mea de bărbăție. Și iată de ce vin spre tine cu fruntea sus și cu un aer nepăsător. Privirea chinuitoare a ochilor tăi îmi ațâță durerea în fiecare clipă.
poezie celebră de Rabindranath Tagore din Grădinarul
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre vorbire, poezii despre umor, poezii despre trădare, poezii despre superlative, poezii despre suferință sau poezii despre ochi
Ultima mea constatare e că trăiesc mai mult prin gândurile mele ce ajung în mințile altora, decât prin omul care sunt. Cu alte cuvinte, percepția despre mine e mai reală, decât eu, ființa. Doar eu mă simt, știu cum sunt, ceea ce vede altul e doar cât poate el înțelege din ceea ce proiectez eu asupra lui.
A.I. Raluca Băceanu în eseul "Constatări la 18 ani" (2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate despre gânduri sau citate despre cuvinte
* * *
Plânsul copilului se aude ca un ecou al aripilor păsărilor in zbor sacadat
Merg cu picioarele goale, prin apa
Scoicile imi ies de sub picioare
E magia din care eu ies învingătoare
Tu, ești parte din mine, din inima mea
Pergament și copacii in mișcarea vântului discret
Pictura copacilor ancorati la Orizont
Se-aude un nor, deasupra mea, ca un minunat zmeu
Tu ești ca apa dintr-un lac agitat, de un apus minunat
Muzica de relaxare intr o incredibila călătorie a unor aripi rupte de ecoul iubirii.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copaci, poezii despre aripi, poezii despre relaxare, poezii despre păsări sau poezii despre plâns
Cântec pentru Violeta
N-am crezut vreodată,
C-am să am o fată,
Ce-mi începe ziua cu un surâs.
E un zâmbet toată
Când îmi spune tată
Mă topesc și ea pufnește-n râs.
Refren:
Bine-ai venit, îți spun, în viața mea
Te așteptam demult
Și-ai apărut când trebuia
Cu ochi mari frumoși
Și-un zâmbet minunat.
Prima întâlnire,
Prima ta uimire,
Pentru mine sunt de neuitat...
Prima încercare
De-a sta în picioare
Primul tău cuvânt rostit vreodată.
Refren
Bine-ai venit, îți spun, în viața mea
Te așteptam demult
Și-ai apărut când trebuia
Cu ochi mari frumoși
Și-un zâmbet minunat.
Refren
Bine-ai venit, îți spun, în viața mea
Te așteptam demult
Și-ai apărut când trebuia
Cu ochi mari frumoși
Și-un zâmbet minunat.
Sper să fiu cu tine,
Peste ani de zile,
Când te voi conduce la altar.
Și să-ți spun: "Mireasă,
Ești așa frumoasă!"
Mândru sunt la brațul tău s-apar.
Refren
Bine-ai venit, îți spun, în viața mea
Te așteptam demult
Și-ai apărut când trebuia
Cu ochi mari frumoși
Și-un zâmbet minunat.
Tata o iubește,
Fata îi zâmbește.
Tata o iubește,
Fata îi zâmbește.
cântec interpretat de Ștefan Bănică Jr., muzica de Ștefan Bănică Jr., versuri de Ștefan Bănică Jr.
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre tată, poezii despre frumusețe sau poezii despre nuntă
Răscruce între singurătate și ultima haltă
îmi pun capul pe palme și aștept
ca și cum nimeni nu m-ar fi dorit
sângele îmi aleargă prin vene
îl aud dar
nu spun nimic
sunt un anonim uitat într-o casă
cu bagaje de mână
dintr-o haltă prin care
n-a mai trecut niciun tren de multă vreme
din când în când deschid ochii și-mi
rostogolesc privirea de la un colț la altul
e mult întuneric și nicio speranță
de care
să-mi atârn ultima clipă
nici nu știu dacă e vară sau toamnă
tăcerea se instalează în mine ca
într-un fotoliu scorojit
și mușcă necondiționat
umblă prin măruntaie
ca o durere
coincidență sau nu
între cele două spații
văd un alb nesfârșit
nu sunt disperat ci doar
am o senzație ciudată
știu că mi-am depășit maturitatea și că
mă voi dizolva în verdele din iarbă
sau într-o floare de mușețel
însă știu
că fluturii care îmi vor sta pe coapsă și
ceața care va tăia respirația numelui
lăsat în loc de poartă
vor aminti de mine
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre uitare, poezii despre trenuri, poezii despre toamnă sau poezii despre sânge
Marketing-ul și copywriting-ul, pentru mine, reprezintă arta de a vindeca oamenii prin scris. Campaniile sunt povești, titlurile sunt promisiuni, paragrafele sunt motiv pentru speranță. Armele mele sunt două: un laptop pe care îl iau oriunde după mine și o conexiune de internet, care să mă ajute ca scrierile mele să ajungă către tine, cel care îmi citești în momentul ăsta rândurile. Cei care m-au întâlnit în toți anii ăștia, îmi spun că modul cum scriu este un talent prin urmare imposibil de modelat. Dă-mi voie să îi contrazic pentru că sunt ferm convins că NU ESTE TALENT. Să scrii este o artă în aceeași măsură în care este și o știință. Iar eu m-am educat în a scrie.
citat din Daniel Zărnescu
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre artă, citate despre știință, citate despre timp, citate despre talent, citate despre promisiuni, citate despre lectură, citate despre internet, citate despre imposibilitate sau citate despre calculatoare
Decembrie
Se apropie iar ziua mea și iar n-o să-mi spui La mulți ani
Nici anul trecut nu mi-ai spus, deși, știi foarte bine:
Cu cât nu-mi vorbești cu atât te pironești și mai mult în mine
E un fel de metaforă a ta, un fel de viclenie a speciei
Gândurile tale sunt cuie care se bat singure mai ales pe
Încheiturile mâinilor, acolo unde-ți înrădăcinezi poveștile
În timp ce dorm, așa de dragul distracției la miezul nopții
Când tu crezi că nu știu ce vrăjitorii faci sub pielea mea
Îți lipești urechea de inima mea și începe să ningă
Îți place să auzi viscolul cum îți îmbată mintea
Și-atunci lupii din păduri, dar și cei din mine se mai domolesc
Doar mai scânteiază leneși a sfârșit de iubire
Te văd scotocind prin lada bunicii doar, doar
Mai găsești un crâmpei din mine pus bine de oamenii
Care chiar m-au iubit, păcat că toți aceștia sunt morți
Și-aș vrea să-i întorc așa cum se întorc zăpezile pe ulițele triste
Măcar o dată pe an, măcar o dată pe an să fie ziua mea
Cred că și ninsorii îi e dor de drumul pe care s-a topit cândva
poezie de Carmen Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre ziua de naștere, poezii despre viscol, poezii despre urechi, poezii despre tristețe sau poezii despre somn
Evanghelina
Ah, ah, pierdută Evanghelina
Sentimentele tale nu mai au ton,
Pun viața mea în loc de fisă
Și cade uitarea din telefon.
Te-am așteptat carte de carte
Rătăcind prin mine ca într-un circ pustiu,
Aluneci prin peșteri tot mai departe
Mi-e mâna așteptare și nu mai pot să scriu.
Căruțașii norocului de mult au plecat
Drumul ruginește sub urmele lor,
Mi-a ars tinerețea prin marile gări
Așteptând să vină ordinul de zbor.
Ghidul bătrân de singurătate
Iluminând sub zăpezi, atât am rămas,
Cuvintele tale ard în neștire
Peste veșnicia turnului cu ceas.
Ah, ah, pierdută Evanghelina
Te aștept, te aștept la drumul de jos
Cum cade carnea de pe mine
Tot învățând să mor frumos.
poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre telefon sau poezii despre speologie
Nuanță de gri
Nuanțele de gri sunt singurele umbre
Ce dansează sălbatic în calea ochilor,
Dorind să ascundă culorile curate,
Cerșesc grăbite atenția mea totală.
Infinitul curcubeu de nuanțe închise
Mă acaparează și mă izolează,
Creând pentru mine în abisuri
Un amestec de tristețe supremă.
Îmi măsoară apoi adâncimea tristeții
Cu o nuanță de gri metalizat,
Iar sălbaticul rânjet de mândrie
Mă face să cred că a reușit.
Intensitatea de gri asupra ființei mele
Îmi trezește neîmplinirile trecute
Și dorind să se sfârșească mai repede,
Îl rog să pregătească nuanța fatală.
Îmi închide cu nuanțele accesul spre viitor
Și izbindu-mă furios într-o fundătură,
Se năpustește exaltat din umbra griului
Spre jalnica și sumbra mea făptură.
Simt cum un gri nesfârșit mă străpunge,
Pătrunde în mine și curge prin sânge,
E parte din mine, îl simt peste tot,
Se face comod și așteaptă să mor.
Văd cerul senin acum când sunt mort
Și o liniște dulce mă îmbie la somn,
Din ape spre cer se ridică în zori
Frumos curcubeul plin de culori.
poezie de Vasile Șerban din Drumul spre cer (2023)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre curcubeu, poezii despre culori, poezii despre viitor sau poezii despre prăpăstii
Poezii discontinue
Poezii discontinue
Realitatea înfricoșătoare a lucrurilor
Constituie descoperirea mea de zi cu zi.
Fiecare lucru este ceea ce este.
Cum aș putea să explic cuiva cât de mult
Mă bucură asta și că asta-i de ajuns?
Să fii întreg, e de ajuns pentru a exista.
Am scris destul de multe poezii
Și poate voi mai scrie încă multe.
Deși-s atât de diferite unele de altele,
Fiecare poezie a mea demonstrează ceea ce-am spus,
Deoarece fiecare lucru care există-și proclamă-întotdeauna existența.
Uneori eu însumi sunt ocupat să privesc o piatră,
Nu încep prin a medita dacă ea simte sau nu simte,
Nu încerc să mă conving că mi-e soră,
Dar mă bucur pentru existența ei ca piatră,
Mă bucur că nu simte nimic,
Mă bucur că nu-i deloc înrudită cu mine.
Câteodată aud cum bate vântul
Și realizez: chiar numai pentru a auzi cum suflă vântul
merită să te fi născut.
Nu știu ce vor crede cei care citesc ce-am scris eu:
Dar știu că trebuie să fie ceva bun,
pentru că gândesc aceste lucruri fără niciun efort
Și fără ideea că alții aud ce gândesc,
Pentru că gândesc fără gânduri,
Pentru că spun doar ceea ce spun cuvintele mele.
Odată m-au catalogat drept un poet materialist
Și m-am admirat pe mine însumi pentru că niciodată
Nu mi-a trecut prin cap c-aș fi putut primi un nume, orice nume.
Nici măcar nu sunt poet: Eu văd.
Dacă ceea ce scriu are o anume valoare, nu eu sunt cel
valoros.
Valoarea este acolo, în versurile mele.
Toate acestea n-au legătură cu vreo intenție
de-a mea.
poezie de Fernando Pessoa, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre valoare, poezii despre existență, poezii despre bucurie, poezii despre realitate, poezii despre naștere sau poezii despre lectură
Nu-mi amintesc
Nu-mi amintesc spasmele morții
Dintr-o altă viață,
Din cursul celor trei mii de rotații.
Nici doliul de pe chipuri străine,
Prieteni sau rude cu mine...
Frământări, modelări,
Anotimpuri sau patimi.
Carnea mea s-a-mpărțit
Multor guri... Este prețul plătit
La păcatul din mine.
Sunt o Evă-femeie,
Alunecoasă, șerpuielnică,
Împodobită cu nuri.
Nu-mi amintesc nici de
Întoarcerea mea acasă,
Printre morții mei vii -
Un atom rătăcit pe poteci viorii.
Văd doar imaginea unei singure morți -
A celor știuți -
Chipuri înăsprite de teamă
De plâns și de noapte,
De etern și de tern,
În căutarea NIRVANEI -
Dulce pământ al făgăduinței.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vioară, poezii despre rude, poezii despre prietenie, poezii despre plată sau poezii despre imagine
Rugăciunea Sfântului Brendan Navigatorul
Ajuta-mă să navighez
Dincolo locurile familiare,
Pe necuprinsul celor necunoscute.
Dă-mi putere și credință
Pentru a părăsi vechile drumuri
Și pentru a descoperi
Pentru Tine pământuri noi.
Hristoase al misterelor,
Sunt încredințat că Tu ești
Mai puternic decât orice
Furtună din mine.
Nu mă voi teme
De întuneric, știind că
Zilele mele, chiar și în clipa asta,
Sunt în mâinile tale.
Rezonează-mi spiritul
La muzica din paradis,
Și facă-se, cumva,
Ca smerenia mea
Să fie pe placul Tău. Amin.
poezie de Sfântul Brendan Navigatorul, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre smerenie, poezii despre sfinți, poezii despre religie, poezii despre rai, poezii despre mâini sau poezii despre muzică
Eu și tu
cad în mine încet
mă agăț de vorbe ce spun
că sunt răni pe cer
și nori...
pansamente pe suflete
vocea nu este a mea
ai luat-o tu...
m-ai confiscat
sunt gândurile tale acum
iar tu...
gândești cu mine
arătând imaginea mea
unde sunt?
poezie de Viorel Muha (iulie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre nori sau poezii despre gânduri
Paraliticul și frica
Toate trotuarele acestui oraș sunt cârpite
din loc în loc, o casă modernă are trotuarul refăcut cu pietre frumoase
dar pe mine mă încurcă orice denivelare;
consum energie nemăsurată să ocolesc,
să depășesc acest obstacol;
durează un secol până voi trece noua treaptă,
fiecare pas e o povară, o aventură, o amintire
la fiecare pas aș putea să cad...
veșnic trăiesc cu spaima că-n clipa următoare
mă voi prăbuși. Nu-mi este teamă de moarte,
îmi este teamă că mă voi trezi în aceeași lume
pe care nu o mai iubesc.
Sunt plin de dureri, de temeri
de spaime că într-o zi nu mai pot mișca
și totuși creierul va putea să gândească.
Nu înțelegi că și legumele gândesc și nu mai vor!
Plâng, fiindcă am pofte, am dorințe interzise, am amintiri
însă lumea mea nu e a ta
lumea mea îmi aparține numai mie.
Femeile sunt jumătăți care se unesc cu jumătatea mea
să demonstreze că iluzia e permanentă, în
jumătate
din mintea mea, din mintea ta, din mintea noastră.
Plâng fiindcă ți-e milă, că mă compătimești, că sunt nervos
și nu mai pot să mă ascund ca-n alte vremi.
Plâng că mă urăști sau îți sunt indiferent
că toată lumea se oglindește în ochii tăi.
Plâng mereu
sunt prea multe pietre,
la mine pe stradă trotuarul are altfel de bolovani.
Sunt jumătate câine, plâng cu un ochi
fără lacrimi, fără grimase, fără un tremur pe față.
Cealaltă parte e pește, am ochiul în lacrimi.
Plâng, nu fiindcă mă târâi
ci fiindcă nu mă iubești sau nici nu m-ai iubit vreodată...
nu e vina ta, niciodată nu ai știut de mine.
În viață iubești o singură dată, iar eu am iubit,
restul a fost un coșmar și-aștept cu nerăbdare să-l termin.
poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre spaimă, poezii despre amintiri sau poezii despre poftă
Anne Rutledge
Din mine, neînsemnata și necunoscuta, se revarsă
Vibrațiile acestei muzici fără de moarte:
"Cu răutate către nimeni, cu compasiune pentru toți."
Din mine, iertarea a milioane către alte milioane,
Justiția și adevărul strălucind
Pe fața binefăcătoare a unei națiuni.
Eu, cea care zace sub aceste buruieni, sunt Anne Rutledge
Iubită în viață de Abraham Lincoln,
Logodită cu el, nu prin căsătorie,
Ci prin despărțire.
Înflorește pururi, o, Republică,
Din pulberea inimii mele.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări, poezii despre răutate, poezii despre republică, poezii despre națiuni, poezii despre logodnă sau poezii despre justiție
Eu, cea a nimănui...
Îmi aparțin doar mie, nu sunt a nimănui
Puterea mea e-n mine și nu în altă parte
Degeaba strig spre cerul care-i al nu știu cui
Degeaba vreau răspunsuri din pagină de carte
Nu vreau să-mi plâng de milă deși o fac mereu
Căci viața asta-i scurtă și sigur n-am să pot
S-o cumpăr azi cu banii murdari din jurul meu
Și nici cu diamante sau chiar aurul tot
Nu știu de unde vin și nu voi ști vreodată
Căci sunt a nimănui, nici chiar a mea nu sunt
De mâna ieri ți-am strâns-o credeam că niciodată
Nu vei avea puterea să mă rănești prea crunt
Tot răscolind prin gânduri găsesc o groapă-n care
M-ai aruncat zâmbindu-mi de parc-am fost gunoi
Uitat-ai tu deodată c-ai stat la masa-mi mare,
De ce acum mă târâi prin lacrimi și noroi?
Iertat să fii de mine, eu, cea a nimănui
Și-n clipa cea din urmă, să uiți c-am existat,
Așa cum știi că totul are un loc al lui
În viața asta care pe toți ne-a acceptat...
poezie de Mariana Eftimie Kabbout
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre iertare sau poezii despre diamante