Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

De la pendulă, unde minutele treceau încet — firește din cauză că pendula cea veche le suna mai rar, deprinsă cu timpuri mai dj-moale — Mini își mută ochii pe pianul mare, negru, strălucitor. Un toute-queue care ar fi ocupat, întreagă, o cameră modernă, dar care, în colțul hall-ului vast, sta grav, ermetic, izolat sub șalul de Persia, în adevăr minunat, ce-1 acoperea.

în romanul , Fecioarele despletite - Editura "Ancora", S. Benvenisti & Co. București (1925)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

O pendulă din lemn de nuc cu "ape line" —- observă Mini — cu limba lată de bronz grav și sonor, bătu un sfert. Mini fixă pendula. Era o mobilă demodată dar frumoasă și de calitate bună ca tot restul.

în romanul , Fecioarele despletite - Editura "Ancora", S. Benvenisti & Co. București (1925)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

"Văd!" înseamnă desigur "pipăi cu ochii", dar de obicei alcătuiește un simț aparte, care își pierde acest înțeles de atingere.
Mini azi nu vedea, ci pipăia totul cu ochii pentru a se feri sau apropia, după nevoie, de lucruri sau oameni.

în romanul , Fecioarele despletite - Editura "Ancora", S. Benvenisti & Co. București (1925)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dar unde sta infinitul în făptură? În trupul armonios, modelat în proporții limitate, unde?

în Femeia în fața oglinzei
Adăugat de scofieldutzaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eu iau din corespondență uneori mulțumiri de care alții nu au nevoie fiindcă și le satisfac din mediul în care trăiesc sau își ajung sieși. Cu singurătatea sunt deprinsă. E una din voluptățile mele. În casă suntem mulți, și anume obligații mă fac să comunic destul de des cu ceea ce se numește societate.

în Scrisori către G. Ibrăileanu, volumul I (1966)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mini căută în aer spînzurătorile. Intîlni, zvelt și smălțat cu crini de porțelan, stîlpul telegrafului. Firele diafane palpitau și muzica lor fină o auzeai ca pe o închipuire. Minunat instrument al inteligenței, pe care se cînta melodia poemului omenesc al civilizației, aventura extraordinară, pe care cosmul se miră el singur că o petrece.

în romanul , Fecioarele despletite - Editura "Ancora", S. Benvenisti & Co. București (1925)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În birou erau mobilele cunoscute de Mini, dar înstrăinate și ele de planul schimbat al camerei noi. Rim, la prima vedere, păru lui Mini același, din fericire pentru adaptarea ei și din nefericire pentru eventualul lor portretist.

în romanul Concert din muzică de Bach - Editura "Ancora", S. Benvenisti & Co. București (1927)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

— Vezi! Trepte de marmoră afară. Arhitecții ăștia! Risipă!... Să mai vii, Mini! Ai văzut ce bine i-a părut lui Rim.

în romanul Concert din muzică de Bach - Editura "Ancora", S. Benvenisti & Co. București (1927)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mini credea că în ținutul propriului tău suflet poți adăposti o întruchipare fericită, în care să recunoști și să iubești marile calități de coordonare și armonie, care fac ca universul să plutească sigur și fericit.

în romanul , Fecioarele despletite - Editura "Ancora", S. Benvenisti & Co. București (1925)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dincolo de grădini, orașul începea să se deslușească la lumina nopței, de pe care pîcla se desprindea în fășii leneșe. Mini ajunse în prag. Mai privi o dată înapoi orașul, așa cum le întorci după o ființă scumpă!

în romanul , Fecioarele despletite - Editura "Ancora", S. Benvenisti & Co. București (1925)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Oamenii grupați formează totdeauna o mică individualitate imbecilă în actele ei, și numai omul izolat se poate înălța până la cele mai bune măsuri ale lui.

în Femei între ele
Adăugat de Emilia NedelcoffSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eu am sediul pe malul mării și îl socotesc ca o onoare și ca o compensație nelipsitelor decepții ale omului riveran... Aici totul e străin, izolat, exilat chiar, dar am Marea.

în Opere, volumul I (1972)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Se întrebase: ce fac? și răspunsese: mi-e înăsprit trupul de arsura întîmplărilor sufletești de aci, care usucă locul, și caut să-mi răcoresc prin mîini sufletul, pe netezimea milostivă a obiectelor din jur. Mini credea cu convingere imensa fermentație a existenței își risipește în jurul ei substanța, o amestecă cu inerția relativă a lucrurilor ambiante.

în romanul , Fecioarele despletite - Editura "Ancora", S. Benvenisti & Co. București (1925)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Acea uscăciune a sufletelor era azi un ce material care molipsea atmosfera din jur. Mini căutase tot timpul, în chip inconștient, apărare împotriva acelei uscăciuni; simțise o nevoie permanentă să atingă lucruri netede și reci, porțelane și cristale.

în romanul , Fecioarele despletite - Editura "Ancora", S. Benvenisti & Co. București (1925)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Se simțeau amândoi la îndemână, așa rezemați într-un șold de perete, vorbind încet dintr-un obicei de a se feri, cu ochii în lături de pândă, având totdeauna multe a-și spune și râzând din nimicuri, pe înfundate.

în romanul Concert din muzică de Bach - Editura "Ancora", S. Benvenisti & Co. București (1927)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mini se întrebase: ce fac? și deslușise acel proces de emana-țiuni și dizolvări ale sufletului în corp, cum si acele efluvii dinăuntrul vieței în afară, încă imponderabile dar care vor forma cîndva o chimie nouă în noimele inseparabile ale trupului sufletesc și ale celui de carne.

în romanul , Fecioarele despletite - Editura "Ancora", S. Benvenisti & Co. București (1925)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Puterea lucrurilor mărunte!.. negreșit, viața e cel mai mare ironist!

în Femeia în fața oglinzei
Adăugat de scofieldutzaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Caracterul urâcios al doctorului Rim putea scuza oricât acel egoism al bunei Lina, care, în dauna preceptelor sanitare, vrea liniște. Acel Rim însă, ce se complăcea în rolul de bolnav, părea ciudat. Mini credea recunoaște la el simptomele "bolnavului închipuit", ce se amăgește și pe sine și pe alții. Își prelungea parcă boala cu un supliment de pseudoîngrijiri și cu o infirmieră nefolositoare.

în romanul Concert din muzică de Bach - Editura "Ancora", S. Benvenisti & Co. București (1927)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mini trăise acele nevoi materiale ale impresiei, fără să-și dea seamă de ele decît atunci cînd se închegaseră într-una prea evidentă; cînd, la dejun, îmbrățișase cu două mîini avide paharul, în care abia se turnase băutura proaspătă și acest gen spontan și neprotocolar atrăsese privirea ironică a lui Nory, care îi azvîrlise din ochi un: ce faci?

în romanul , Fecioarele despletite - Editura "Ancora", S. Benvenisti & Co. București (1925)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ce frumoși sunt oamenii pe care nu-i cunoaștem!

în Autobiografie
Adăugat de scofieldutzaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Să nu răscolim, cu mâini ce profanează, pământul unde am îngropat vreo amintire.

în Marea
Adăugat de scofieldutzaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook