Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Pasărea de curte

jumulită cu artă în acel
orășel amărât din vise
decadente care mirosea a flori
moarte și a ploaie și veri
trecute cu chiu cu vai
și cântece ademenitoare
care-ți aminteau de vremuri
îndepărtate unde pasărea
de curte mergea făloasă
prin orașul acela monstruos
unde vânătorii erau trădători vicleni
un secret păstrat pentru scurtă vreme
apoi scris pe zăpada semitopită
la foc mic aprins în vreo două sute
de case și nici măcar o stradă iluminată
unde apusul soarelui bătea
în pene de ziceai că e blindaj
de oțel inoxidabil
schiță timidă a unui ucenic
beat de dimineață până seara
era o revelație - arta
un miracol în care viața pulsa
sângele creației - o poezie
scrisă cu o mulțime de creioane

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Hans Christian Andersen

În orașul cel mare, în care sunt atâția oameni și atâtea case și n-au toți loc unde să-și facă o grădină și de aceea cei mai mulți trebuie să se mulțumească cu flori în glastre, erau și doi copii sărmani, care aveau o grădină puțin mai mare decât un vas cu flori. Nu erau frate și soră, dar se iubeau între ei ca și cum ar fi fost. Părinții lor locuiau în două mansarde din cele două case alăturate și care erau așa de apropiate una de alta încât streșinile mai se atingeau și cum ferestrele erau față în față puteai să treci de la o locuință la cealaltă.

în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba daneză.
cumpărăturiCartea "Classic Fairy Tales by Hans Christian Andersen" de Hans Christian Andersen este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la -75.00- 30.99 lei.

Spaime

iubite,
fug ca o lașă de viață,
de iubire, de cântece
am spaimă de cutremure,
de moarte, de tine,
de brațele tale îndrăgostite de mine,
de cuvinte, de sângele meu
plin de poezie și de candori.
mă despodobesc de dantelele
care-ți fură ochiul-zeu,
de cuvintele care scapără în atingere
cu trupul meu devenit pâine și apă
și apoi cuminecătură,
în timp ce tu urmărești lupul alb
prin pădurea de ispite
moartea, noapte de noapte,
mă fură și mă duce la iazul
unde vin stelele să mă culce până-n zori
la răscruce de destin,
unde se logodesc viețile noastre
alergate de veșnicie, de prigori,
de negrul pământ
de fericirile și de nefericirile
din inimă și din cuvânt.

poezie de
Adăugat de Mariana DiduSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Prin sângele ca un rug aprins

Prin sângele ca un rug aprins în trup,
se sting nepământene întrebări de gând:
Cu cine voi merge să curăț albia
unde în valuri dansează viața și moartea?
Cui îi voi lăsa drumul pe care-l fac
și întunericul pe care nu l-am putut desprinde?
Rămân o mulțime de cântece la păsări,
aceste aripi le întorc vântului
peste ceasurile de piatră obosite de tăcere.
Mă așteaptă femeia îmblânzită de dragoste,
cu sânii ei însingurați de nemângâiere,
frigul din trupul neîncălzit de palmele mele ude
și frica de patimile divine izvorâte din sânge.
O dorință îmi învinge voința și plec
spre femeia aceasta care poartă-n sine lăcașul
unui nimb de viață, de speranță-n continuitate.
Freamătul pașilor ademeniți de temeri
îl aud prin vise
și, cine știe, poate voi găsi calea adevărată
pe care vom merge către apus.

poezie de (6 iunie 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu SârbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Butulescu

Inexistentul de mine

Sunt șeful unui birou
în care se mai află
o masă un scaun
și câteva creioane

verificasem prezența de dimineață
era și masa și scaunul
erau și creioanele
ascuțite parcă de voievodul Vlad
numai eu nu eram
plecasem undeva
fără să-mi spun unde
și probabil iar nu mă voi întoarce
până la prânz

nici când m-a căutat directorul
n-am știut să-i spun unde sunt
așa că a trebuit să-mi pun
o absență nemotivată

intenționez chiar
să-mi rețin
zece la sută din retribuție
banii pe care-i voi bea vineri la târg
pentru învățătură de minte.

poezie de din Creșterea neființei (1994)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Ioan Slavici

Pe aicea sărăceneanul se simte acasă, pentru aceea mână numai în pași. De altminterea, nici nu i se urăște. Aproape la tot pasul întâlnește câte un cunoscut, cu care mai schimbă vorba "de unde și până unde?". Ăsta duce un car de var, celălalt un car de poame; mai apoi vine unul cu împletituri, altul cu un car de roate, doage, ori alt lemn lucrat. Iară pe marginea drumului, din când în când, dă de pietrarii care ciocănesc din zori de zi până la apusul soarelui. Astă cale nu e pustie! Unde cotește valea și drumul, acolo sunt vărăriile. Aici apoi e târg întreg. Unii încarcă var, alții descarcă piatră și lemne: pietrarii fac tocot; vărarii aruncă lemne în foc; stăpânii fac larmă unul pentru cinci.

citat celebru din nuvela Popa Tanda de
Adăugat de Avramescu Norvegia ElenaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Doi feti cu stea in frunte. Lecturi scolare" de Ioan Slavici este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 10.99 lei.

Prin salcâmi

prin lilieci croșetez o idilă
tu crezi eu cred
că a fost o iubire adevărată
importată din arizona
călătorea într-un ford vechi
ținea volanul cu stânga binișor
ținea coltul cu dreapta
vântul bătea în pletele ei
răvășindu-i mințile
o scurtă nebunie
noi nu vom ști niciodată
cântecul trist adus de oriunde
din alte țări de marinarii beți
un cântec cu un cal alb
care fuma marijuana și mesteca gumă
era melodia pescarului vânat
de rechinii răzvrătiți
prin salcâmi se scurgea
floarea ce mirosea mocnit
ca o durere la masa
unde scriu despre dorințe

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Hans Christian Andersen

Pereții palatului erau făcuți din zăpadă viscolită, ferestrele și ușile din vânturi vijelioase; erau peste o sută de încăperi, toate așa cum le alcătuia zăpada; cea mai mare era așa de întinsă puteai să mergi câteva ceasuri prin ea de la un capăt la altul. Toate erau luminate de Aurora Boreală și erau goale, ghețoase, reci și sclipitoare. Aici nu era niciodată vreo petrecere, nici măcar un bal de urși la care vijelia să cânte și urșii albi să meargă în două picioare și să joace, nici măcar o sindrofie de domnișoare vulpi argintii; în palatul Crăiesei Zăpezii era pustiu și frig.

în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba daneză.
Daniela Achim Harabagiu

În orașul în care tu locuiești

Am fost în orașul în care tu locuiești,
Speram să te zăresc pășind pe stradă,
Să fii pe un balcon unde stai și privești,
Sau să te văd la o fereastră într-o veche mansardă.

Erau mulți castani înfloriți, străjeri la drum,
Totul mirosea a zenit și speranță,
Dar nu te-am vazut, nici nu aveam cum,
Probabil erai plecată, undeva în vacanță.

Și liliacul era înflorit, cel alb și cel violaceu,
Cerul albastru, părea înlțat de un curcubeu,
Ce îi sprijininea bolta, ca un bătrân lacheu,
Dar între toate, nicăieri nu vedeam chipul tău.

Cred am să mai trec prin al tău oraș,
Măcar să-i respir primăvăratecul aer,
Pe ale castanilor frunze să-ți scriu un răvaș,
Și să mai deapăn al amintirilor caier.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Alexandra Negru

Upgrade

Cum te poartă viața,

păpușico,

nici nu știi,

iată-mă acum aici,

pe teritoriu străin,

unde am fugit să mă reprogramez,

unde m-am aruncat

din caruselul hipnotizant, călduț până la adicție

unde m-au pus

ai mei, dragii, ca să mă protejeze,

de unde am privit totul

prin sticlă, docilă,

sub vraja unui cămin funcțional,

siguranța

brațelor de cărbune ale tatei,

teritoriul acesta

care a devenit așa vital,

unde m-am retras

să scap

de psihoza vegetală de mai târziu,

de chisturile de ură,

monotonia provincială,

eșecul tânărului absolvent,

viciile aferente,

cum te poartă viața,

păpușico,

nici nu știi,

iată-mă, am supraviețuit,

am răni fluorescente ca niște medalii upgradate,

o schiță de viitor simplă și

un creier încântător

luminând

ca un copăcel dintr-un experiment olandez

cu adn-uri încrucișate.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Deviant" de Alexandra Negru este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -20.00- 13.99 lei.
James Clavell
rutter
Un rutter era o carte cu însemnările amănunțite ale unui pilot, care mai fusese înainte pe acel drum. Păstra înscris drumul dintre porturi, capuri, istmuri și canale. Avea notate locurile măsurătorilor, adâncimea și culoarea apei, înfățișarea fundului mării. Descria cum s-a ajuns acolo și cum s-a întors: câte zile cu un anume curs, felul vântului, când și de unde bătea, la ce fel de curenți să te aștepți și de unde; sezonul cu furtuni și cel cu vânt prielnic; unde să carenezi nava și unde să faci plinul de apă; unde întâlnești prieteni și unde dușmani; bancuri de nisip, recifuri, maree, refugii; la un loc, tot ce era necesar pentru o călătorie fără primejdii.

definiție de în Shogun
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Shogun: A Novel of Japan Paperback" de James Clavell este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la -62.99- 52.49 lei.

Controversat echilibru

Pentru o dimineață încântător de limpede, se începe cu o cafea neagră
și se aleargă într-o zbatere epuizantă
pentru a ajunge odihniți, relaxați, la lucru, treabă,
unde până și rezultatele-s deosebite
de ce era intenția,
ori pretenția...
în schimb, pentru restul zilei, partea etonantă
este se depun mari eforturi din a fiecărui parte, menite
pentru a complica celorlalți existența,
din care face în fond parte,
rămânând familia, la orice întoarcere prezența...
un fel de liniște aparte,
acasă, unde pe dos, într-o descărcare în lene
a furiei, până la absență,
fiecare se așteptă pe celălalt, pentru a fi împreună...
într-un soi de ambiență,
ce se rezolvă, printr-o disjungere la televizor,
calculator,
bucătărie,
după un "Bună!",
cu dialog tot mai sărac în orișice vocabular,
până într-un somn cu vise urâte, singura feerie,
numai bine, pentru o altă "Bună... dimineața" ce se anunță...
și, într-o frază scurtă se pronunță;
"Ah, ce împliniți suntem!"...

... atât de diferit de tot ce-am vrut, ce vrem...
Vai de ceilalți, ce n-au măcar nici pe atât,
un trai atât de plin... diversul gol, umplut.

poezie de (6 februarie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Muzica flautelor

a sosit în orașul
ăla cu 50 de locuitori
avea o sabie și câteva cuțite
venea din asia în deșert
cerul era roșu nisipul era roșu
avea trupul unui asasin
și sufletul unui preot
a jurat să nu mai scoată sabia
din teacă din cauza sufletelor oamenilor uciși
pe care le-ar putea auzi
cum se tânguiesc de atâta sânge
cerul era roșu nisipul era roșu
vântul duce zgomotul la urechile
celorlalți membri
vor veni după el cu săniile lor
sunt asasinii flautelor
ei interpretează muzica asta
dar nu este ceva plăcut
așa sună tăietura sabiei
numai ei percep tristețea
morții instalate în trupul din care a curs
ultima picătură de viață
lacrimile cad în stropi
războinicul se vede căzut
în somnul lui veșnic
ascultând muzica flautelor
care a cântat pentru el
zâmbetul se întipărește pe față
e fericit pentru prima dată
cerul e roșu nisipul e roșu
de la fereastra mea îl văd
vine odată cu apusul soarelui
hotărât să nu scoată sabia din teacă
ar aduce moartea în orașul
unde a venit să-l viziteze
pe prietenul său mort

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Creangă

Era odată un flăcău stătut, pe care-l chema Stan. Și flăcăul acela din copilăria lui se trezise prin străini, fără să cunoască tată și mamă și fără nici o rudă care să-l ocrotească și să-l ajute. Și, ca băiat străin ce se găsea, nemernicind el de colo până colo pe la ușile oamenilor, de unde până unde s-a oploșit de la o vreme într-un sat mare și frumos. Și aici, slujind cu credință ba la unul, ba la altul, până la vârsta de treizeci și mai bine de ani, și-a sclipuit puține parale, câteva oi, un car cu boi și o văcușoară cu lapte. Mai pe urmă și-a înjghebat și o căsuță, și apoi s-a statornicit în satul acela pentru totdeauna, trăgându-se la casa lui și muncind ca pentru dânsul. Vorba ceea: "Și piatra prinde mușchi dacă șede mult într-un loc".

în Povestea lui Stan Pățitul
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Povestea lui Harap-Alb" de Ion Creangă este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -38.44- 15.99 lei.
George Bacovia

Sic transit

I

Acolo, unde nu-i nimeni,
Nici umbre,
Unde se duc
Mulțime de ani,
Și zgomotul zilei,
Și tăcerea nopții...
Unde toate sunt știute...
Acolo, spun călătorii,
Că numai rafale de foc
Se denunță
Lugubru, metalic,
Din minut în minut.
Acolo, unde nu-i nimeni,
Și nu mai trebuie
Nici un cuvânt.

II

Și iată, ne-a surprins seara
Peste zi nefiind nimic.
La fel
Ca de atâtea ori.
Povești...
De muncă,
Lene,
Banchetul din umbră,
Sau timp de fericire.
Și, iată, ne-a surprins seara,
Peste zi nefiind nimic.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Alean. Lecturi scolare" de George Bacovia este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 10.99 lei.
Richard Wagner

Arta începe exact acolo unde încetează viața; acolo unde nimic nu mai este actual, acolo strigăm, în artă "am dorit". Nu înțeleg cum un om cu adevărat fericit ajunge la gândul de "a face artă"; numai în viață el poate fi fericit. Prin urmare, nu este "arta" noastră o mărturisire a impotenței?

citat din
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Miss Bucuresti" de Richard Wagner este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.99- 5.99 lei.

îmi amintesc

în fiecare anotimp circulau
pe bulevarde și străzi
camioane care adunau cadavrele săracilor
sau a vagabonzilor
noapte de noapte
femeile tinere sau bătrâne
cu broboade pe cap
veneau la morgă să-și caute
soții sau fii plecați de câteva zile
și când un bărbat lipsește de acasă
e plecat la curve
ori e mort pe undeva
și e adus la morgă

cadavrele zăceau pe mesele
de tablă galvanizată
cum erau tejghelele de la baruri
unde curgea băutura și sângele
la capătul fiecărei mese era
fixată o conductă care mergea
până aproape de dușumea
la fiecare masă erau jgheaburi
care le înconjurau
jgheaburile colectau apa care venea dintr-o țeavă
cu robinet
spălând cadavrele
care stăteau pe spate cu fața în sus
parcă așteptând șuvoiul

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Frumoasei mele absente

După despărțire, visele m-au luat în stăpânire
și am colindat... știi tu pe unde;
și am stat pe verandă
unde tu ai îngânat cântece dragi de altădată.
Apoi, m-am trezit și nu era nimeni lângă mine,
doar luna lucind ca atunci,
luminând petalele moarte
care ca și tine s-au trecut pășind încetișor în amintire.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Acolo, lângă acel geam

- Unde ești, inima mea? Răspunde!
- Acolo, lângă acel geam.
În piept doar pustiul mi se-ascunde
Și chin, dar inimă nu am.

- Unde ești, vis al meu, de lumină?
- Acolo, lângă acel geam.
Odaia mea de-obidă-i plină,
Și foc în ea nu am.

- Unde sunteți, privirile mele?
- Acolo, lângă acel geam.
Din ochii mei pustii curg lacrimi grele,
Fierbinte și sărat noian.

- Unde sunteți, voi, stihuri? E dorul
Care vă fearecă în chin?
Cântece, stih, spre ce vă luați voi zborul?
- Zburăm spre acel geam vecin.

- Unde sunteți, voi, gânduri hoinare?
- La acel geam de-acolo-am stat...
- Și cine-acolo sălaș are?
- Cei doi: soție și bărbat.

- Ei doi, dar eu, pe-aici, ce caut oare?
Odată, eu pe ea o cunoșteam...
Trezit de-ntâiul licărit de soare,
Priveam, acolo, spre acel geam.

poezie celebră de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pe unde ești?

Pe unde ești, iubito, pe care-a lumii parte,
Ne vede, oare, luna, odată pe-amândoi?
Privim aceleași stele, suspini și tu în noapte,
Țintind cu ochii triști spre visul de apoi?

Pe unde ești, iubito, pe ce tărâm de basm,
Pe unde-ți umblă pașii, ce flori ți se supun?
Mai știi să pui în vorbe acel entuziasm,
Acel fierbinte patos ce mă făcea nebun?

Pe unde ești, iubito, prin care emisferă,
Din ce-ți mai faci cununa? Din flori de portocal?
Ce-ți dăruiește timpul, iar clipa ce-ți oferă,
Ai mai umplut, ca mine, cu lacrimi un pocal?

Pe unde ești, iubito, te mai apasă dorul,
Sunt mările albastre sub arzătorul soare?
Trecutu-i muribund, pe moarte-i viitorul,
Privesc pe geam afară, începe o ninsoare...

poezie de
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Muște pe gutui

Îmi aduc aminte – nu-i decât un an -
mergea pe stradă c-un urangutan.
Și-l ținea de mână, chiar în brațe, ea,
De plângeau și teii, frunza tremura
Și voia să cadă, chiar de-n luna mai
Plouă cu petale. Ea voia, dar – vai! –
El, sub marea-i burtă nu avea nimic
Să-i încânte viața, nici măcar un pic.
Și plângeau copacii pe chelia lui
De ziceai că-s muște strânse pe gutui
De-alea mai stricate sau ceva cu moț
Dintr-un fund de curte. Îl voia de soț.
Nu mă credeți? Uite: din purtarea ei
Se vedea -i este, dintre dumnezei,
Chiar acela care-i bântuie prin vis
Și-ar fugi cu dânsul chiar din Paradis.
N-aș vrea povestirea să o mai lungesc –
Și așa-i prea lungă-n ce vă povestesc
Și, doar se poate, o scurtez pe cât
Să-nțelegeți oful: îl iubea și-atât...
Când mergeau prin parcul cu un tei fălos,
El s-a smuls din mâna-i, ca un păcătos.
Ce era să-i facă? – doar era neom:
A lăsat-o baltă, iar acum e-n pom.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook