Dintre toate fericirile care pot fi trăite pe pământ, cea mai mare este bucuria învierii Domnului.
Învierea Domnului este putere cerească în toate dimensiunile sale. Prin El, dreptatea vine să mântuiască sufletul omului.
Iisus, Fiul lui Dumnezeu şi Fiul Omului – credinţă sublimă în Tatăl Ceresc rămâne cea mai extraordinară fiinţă care a străbătut vreodată pământul.
Învierea domnului este un adevărat imn al vieţii, evidenţiată prin frumuseţe, încântare şi speranţă. Omul fără credinţă este izvor de nefericire, îmi frânge inima...

Camelia Opriţa în Înaripată de speranţă (aprilie 2020)
Adăugat de Ioan Maria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dintre toate fericirile care pot fi trăite pe pământ, cea mai mare este bucuria învierii Domnului. Prin El, dreptatea vine să mântuiască sufletul omului.

aforism de Camelia Opriţa din WordPress.com - Înaripată de speranţă (aprilie 2020)
Adăugat de Elena Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iisus, Fiul omului – credinţă sublimă în Tatăl Ceresc rămâne cea mai extraordinară fiinţă care a străbătut vreodată pământul.

aforism de Camelia Opriţa (2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învierea Domnului este un adevărat imn al vieţii, evidenţiată prin frumuseţe, încântare şi speranţă.

aforism de Camelia Opriţa (27 aprilie 2019)
Adăugat de Dobrin Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dintre toate fericirile care pot fi trăite pe acest pământ, cea mai mare este bucuria învierii Domnului.
Prin El, justiţia va merge înainte şi paşii Săi vor binecuvânta calea omului.

Camelia Opriţa în WordPress.com - Înaripată de speranţă (aprilie 2020)
Adăugat de Elena Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învierea Domnului este putere cerească în toate dimensiunile sale.

citat din Camelia Opriţa (aprilie 2017)
Adăugat de Maria Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învierea Domnului este putere cerească în toate dimensiunile sale; vine odată cu materializarea primăverii în fiecare picătură de culoare, în rădăcina luminii terestre şi a poeziei care deschide porţile vieţii pentru a prospera armonios.

aforism de Camelia Opriţa din WordPress,com, Înaripată de speranţă (aprilie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul fără credinţă este izvor de nefericire, îmi frânge inima.

aforism de Camelia Opriţa din WordPress.com - Înaripată de speranţă (aprilie 2020)
Adăugat de Elena Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iisus este Soarele, Fiul Domnului, Lumina lumii, Mântuitorul renăscut din Gloria lui Dumnezeu, venit să ne apere de lucrăturile rele ale întunericului.

Camelia Opriţa în La porţile universului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciunea nu este strădania omului de a escalada necuprinsul, printr-un efort mintal, ca să ajungă până la tronul lui Dumnezeu. Căci, prin întruparea Domnului Hristos, Dumnezeu coboară în ţărâna pământului, ia chip asemenea mie şi apoi garantează, prin moartea şi învierea Sa că omul nu mai trebuie să încerce să ajungă sus! Prin coborârea Sa la noi, omul se află deja pe platforma contactului cu Mântuitorul.

Lucian Cristescu în Drumul meu spre Hristos
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumuseţea omului vine din lucruril sfinte: suflet şi credinţă. Sufletul este adevărata frumuseţe care nu poate fi învinsă de timp, aşa cum se întâmplă cu partea fizică a omului.

Camelia Opriţa în Se spune că D-zeu a inventat dragostea pentru ca omul să se refugieze în ea de bătrâneţi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

A trăi paşnic în strânsă conexiune cu Dumnezeu, învăţăm câte ceva despre Lumină, de păcatul care ne îndepărtează de prezenţa divină, vom percepe mai mult Miracolul şi Minunea Sa care se numeşte viaţă cu rădăcini de soare.

Iisus este Soarele, Fiul Domnului, Lumina lumii, Mântuitorul renăscut din Gloria lui Dumnezeu, venit să ne apere de lucrăturile rele ale întunericului.

Camelia Opriţa în La porţile universului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre naşterea Domnului Iisus Hristos şi urări de Noul An

"Când s-a născut pe pământ
Fiul Tatălui cel Sfânt"
Iarna toată risipea
Un gram de căldură în prispa sa
Şi ieslea o proteja cu îngeri.
Magii spre Viflaim au călătorit
După Steaua ce-au primit
Şi –au găsit în iesle Fiul Domnului
şi slava sa, ce inima îşi asculta.
Iisus din Nazaret, el se numea
Steaua şi-o urma, minuni crea
Totul în jur era plin de pace
Învăţătură şi credinţă în iubire.

Un an plin de sănătate,
Pe mese s-avem de toate
Inimi mari cu bucurie,
Şi-n tot locul veselie.
Magia unei zile binecuvântate
Să ne aducă aripile îngerilor
În zborul spre cunoaştere şi mulţumire.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Facerea omului vine din convingerea Domnului, că viaţa este cel dintâi paradis.

Camelia Opriţa în La porţile universului (27 iulie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar omul, din toate creaturile pământeşti, are privilegiul de a conştientiza această prezenţă divină şi de a-i răspunde personal, oferindu-i lui Dumnezeu, la rândul lui, însuşi darul pe care Dumnezeu i-l face prin prezenţa lui. Prin însăşi vocaţia sa, omul este chemat să se facă prezent lui Dumnezeu în felul în care Dumnezeu i s-a făcut prezent creându-l, în felul în care, în misterul Persoanelor divine, Tatăl este prezent Fiului şi Fiul Tatălui. Această prezenţă reciprocă a Tatălui şi a Fiului la care participă omul în fiinţa lui profundă este şi însăşi rădăcina prezenţei omului faţă de semenii lui în comunitatea umană.

citat clasic din Henri Le Saux
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plecată din lumea vremelnică în Împărăţia lui Dumnezeu, alături de Fiul ei Iisus Hristos, înconjurată de toate entităţile Cerurilor, Maica Domnului rămâne nădejdea şi mijlocitoarea întregului neamul creştinesc, în tămăduirea de boli, scoaterea din necazuri şi mântuirea în veacul veacului. Maria Filipoiu / cugetare despre Maica Domnului

Maria Filipoiu în Citate despre Maica Domnului
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

om (vezi şi fiinţă umană)

Omul este creaţie unică, spirit din suflarea Domnului pentru care a fost dat pământului ca omul la rândul lui să fie în armonie cu cerul şi pământul; să fie izvor de înţelepciune după voia Creatorului în relaţia cu viaţa.

definiţie de Camelia Opriţa în Enigmele sufletului
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu să ştiţi că pilda cu fiul risipitor aş numi-o mai bine pilda cu tatăl primitor. De ce? Pentru că nu învăţăm atâta de la fiul risipitor – mai ales că a fost risipitor şi că s-a întors la tatăl, asta-i bine să învăţăm –, ci mai ales învăţăm de la tatăl primitor, cât de bun a fost tatăl cu fiul risipitor. E toată Evanghelia cuprinsă aici în pilda aceasta cu fiul risipitor. Pentru că fiul risipitor îl închipuie pe omul păcătos, fiul care a rămas acasă îl închipuie pe omul drept care se încrede în dreptatea lui, iar tatăl este Dumnezeu, care e bun şi primitor.

Teofil Părăian în Veniţi de luaţi bucurie (2007)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iar naşterea lui Iisus Hristos aşa a fost: Maria, mama Lui, fiind logodită cu Iosif, fără să fi fost ei înainte împreună, s-a aflat având în pântece de la Duhul Sfânt. Iosif, logodnicul ei, drept fiind şi nevrând s-o vădească, a voit s-o lase în ascuns. Şi cugetând el acestea, iată îngerul Domnului i s-a arătat în vis, grăind: Iosif, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, logodnica ta, că ce s-a zămislit într-însa este de la Duhul Sfânt. Ea va naşte Fiu şi vei chema numele Lui: Iisus, căci El va mântui poporul Său de păcatele lor. Acestea toate s-au făcut ca să se împlinească ceea ce s-a zis de Domnul prin proorocul care zice: Iată, "Fecioara va avea în pântece şi va naşte Fiu şi vor chema numele Lui: Emanuel, care se tâlcuieşte: Cu noi este Dumnezeu". Şi deşteptându-se din somn, Iosif a făcut aşa precum i-a poruncit îngerul Domnului şi a luat pe logodnica sa. Şi fără să fi cunoscut-o pe ea Iosif, Maria a născut pe Fiul său Cel Unul-Născut, Căruia I-a pus numele Iisus.

Sfântul Matei în Sfânta Evanghelie după Matei, 1:18-25
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, MAMA!

Maica Pământ şi-a luat tributul
ce-i aparţine, din trupul omului.
Tatăl Ceresc a luat sufletul
şi l-a înălţat până la fericire.
Dar mamei, om, ce-i rămâne?
Durerea şi dorul fiinţei dragi?
Ce simte ea, de unde vine
şi pentru ce trăieşte pe acest Pământ?
Care este scopul durerii şi al tristeţii ei,
care este scopul împlinirii şi bucuriei ei,
care este scopul iubirii şi al fericirii ei,
de fapt care este scopul omului pe Pământ?
Totul este Pământ, apă şi vis,
Lumină... şi întuneric în timp,
Putere şi destin purtat de vânt
care se lasă uşor atacat de moarte.
Ce este moartea? O prietenă? Care ajută?!
Separă bucuria de tristeţe şi sufletul de corp
şi încearcă să le aşeze de unde au venit?
Dar femeia mamă cui aparţine, ea?!
Oare durerii şi morţii, sau eternităţii?

poezie de Constantina Gina Dumitrescu din revista "Uniunea Artelor"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dintre toate ştiinţele pe care le băgăm în capul copilului când ne ostenim cu educaţia lui, tainele creştinismului, de care nu ne îndoim că reprezintă una dintre cele mai desăvârşite părţi ale educaţiei, nu sunt totuşi, cele care pot fi înghiţite cu cea mai mare uşurinţă de un spirit tânăr. De pildă, ca să-l îndupleci să creadă pe un tânăr de paisprezece sau de cincisprezece ani că Dumnezeu Tatăl şi Dumnezeu Fiul nu sunt decât o persoană, că Fiul este consubstanţial Tatălui şi Tatăl Fiului etc, toate acestea, de care e nevoie, totuşi, spre a fi fericit în viaţă, sunt mai greu de înţeles decât algebra, iar dacă vrem ca ele să fie pricepute, suntem siliţi să ne folosim de anumite înfăţişări lumeşti, de anumite lămuriri materiale care, oricât de nelalocul lor ar fi, îl ajută pe tânăr să înţeleagă problema necunoscută.

Marchizul de Sade în Decameronul franţuzesc
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!